Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 338/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 3111/243/2014*
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 338/A/2015
Sedința publică din 23 martie 2015
Președinte: A. P. - judecător
S. I. M. - judecător
T. C. - grefier
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 15/28.01.2015 pronunțate de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat Ș. C. I., în stare de arest din P. A., asistat de avocat V. D., apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind persoana vătămată intimată N. C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere formulată de inculpatul intimat Ș. C. I. prin care se solicită urgentarea judecării cauzei întrucât a fost propus de două săptămâni pentru liberare condiționată.
Instanța, raportat la cererea inculpatului intimat Ș. C. I., de urgentarea a soluționării cauzei, a procedat, prin rezoluție, conform art. 353 alin.10 Cod procedură penală, la preschimbarea termenului de judecată din data de 30.03.2015 în data de 23.03.2015.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului intimat Ș. C. I. motivele de apel formulate de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara, respectiv:
- temeiului juridic eronat al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare;
- omisiunii mențiunilor cu privire la plata cheltuielilor judiciare din primul ciclu procesual;
- majorarea pedepsei pentru infracțiunea de conducere fără permis.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul intimat Ș. C. I., învederează că nu dorește să dea declarație în cauză, precizând că își menține declarațiile date anterior.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune:
- temeiului juridic corect al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare;
- a se efectua mențiunile cu privire la plata cheltuielilor judiciare din primul ciclu procesual.
Precizează că nu mai susține motivul de apel formulat în scris, constând în modificarea pedepsei, astfel că solicită a fi menținut pedeapsa aplicată în sarcina inculpatului, de către instanța de fond.
Avocat V. D., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș. C. I. solicită admiterea în parte a apelului formulat de parchet și a se:
- indica temeiul juridic prin care inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare,respectiv art.275 alin.2 lit.b Cod procedură penală;
- obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare din primul ciclu procesual.
Susține că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului în raport de circumstanțele atenuante ale acestuia, respectiv pentru faptul că a recunoscut faptele și a avut o atitudine corespunzătoare și a regretat. Precizează că inculpatul a uzat de procedura simplificată.
Inculpatul intimat Ș. C. I., având ultimul cuvânt arată că a recunoscut faptele și precizează că dorește să rămână cauza în pronunțare să poată merge la muncă și la comisie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 15/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._, în temeiul art. 5 din Codul penal s-a constatat că în speță, legea mai favorabilă pentru inculpat, este Codul penal (Legea 286/2009).
În baza art. 396 alin 6 C. pr. pen. raportat la art. 16 lit. g C. pr. pen., și art. 231 alin. 2 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Ș. C.-I., fiul lui I. și C., născut la data de 06.03.1983, în Municipiul Hunedoara, județul Hunedoara, cetățean român, cu CNP_, domiciliat formal în Hunedoara, ., ., . județul Hunedoara, în prezent arestat în P. A., județul A., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 al 1, art. 229 al. (1) lit b și d din Codul penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 din Codul penal, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată N. C. V. cu domiciliul în Municipiul Hunedoara, .,., ., CNP_.
A fost condamnat inculpatul Ș. C.-I. cu datele personale arătate mai sus, la:
- pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1 și 43 al. 5 din Codul penal, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție al executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării de la data de 21.05.2014 până la zi.
În temeiul art. 399 al. 1 din Codul de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit d C. pr. pen., a fost obligat inculpatul să plătească 500 lei și persoana vătămată N. C. V., 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului de 200 lei în cursul judecății s-a dispus să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 27.05.2013 în dosarul nr. 2666/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul Ș. C.-I. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. „b” C.pen. din 1969, și furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. „e, g și i” c.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen. din 1969.
Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 01.10.2010, persoana vătămată N. C. V. a sesizat organele de poliție că i-a fost sustras autoturismul dintr-o parcare din Municipiul Hunedoara, în noaptea de 30.09./01.10.2010. Cercetările efectuate de organele de urmărire penală au stabilit că în noaptea de 30.09/01.10.2010, inculpatul Ș. C.-I. a sustras autoturismul marca OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate N. C. V., din parcarea . pe . Hunedoara. După sustragerea autoturismului, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul l-a condus pe drumurile publice de mai multe ori, pe parcursul mai multor zile, căutând clienți pentru vânzarea acestuia.
La data de 21.10.2010, inculpatul Ș. C. I. a vândut autoturismul lui Fichitiu P. A. cu prețul de 400 de lei, iar acesta din urmă l-a dezmembrat și a pus în vânzare piesele acestuia la magazinul de piese auto pe care-l administra în Municipiul Hunedoara. La data de 23 octombrie 2010, persoana vătămată N. C. V. a sesizat organele de poliție că în dimineața acelei zile, și-a găsit autoturismul abandonat și dezmembrat pe o stradă din Municipiul Hunedoara, astfel că organele de poliție ajunse la fața locului au descoperit resturile autovehiculului dezmembrat și au constatat prin cercetările efectuate starea de fapt de mai sus.
Pentru dovedirea stării de fapt arătate în rechizitoriu, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea penală și declarațiile persoanei vătămate N. C. V. (f. 11-15), xerocopia certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a autoturismului Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ (f. 19-21), procesul verbal de cercetare la fața locului unde a fost identificat autoturismul sustras și planșele foto (f. 24-30), procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografi și planșele foto (f. 32-42), declarațiile martorilor Tiboldi N. (f. 43-45), Anuțoni A. (f. 46-47), M. N. I. (f. 49-50), Hanzi A. P. (f. 52-55), M. I. G. (f. 56-62), N. G. (f. 63), R. F. A. (f. 64-65), B. V. (f. 66-67), S. M. C. (f. 68-70), procesul verbal de percheziție domiciliară și planșele foto (f. 73-75, 77-78 ), declarațiile inculpatului Fichitiu P. A. (f. 81-83, 95-98, 99, 101).
Inculpatul Ș. C.-I. a fost judecat în lipsă în dosarul_, iar prin sentința penală nr. 320/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, rămasă definitivă la data de 22.01.2014 prin nerecurare față de inculpat, acesta a fost condamnat la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. „b” C.pen. din 1969, precum și la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. „e, g și i” c.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen. din 1969. În baza art. 33 lit.”a”, art. 34 lit. „b” C.pen. din 1969 s-au contopit pedepsele stabilite și i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II și lit. „b” C. pen. din 1969 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.din 1969.
Judecătoria Hunedoara a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 398/22.01.2014 și întrucât inculpatul Ș. n-a fost găsit de organele de poliție, a fost emis mandatul european de arestare nr. 2/10.03.2014. Inculpatul a fost localizat pe teritoriul Elveției, fiind arestat la data de 21.05.2014 și apoi extrădat și predat autorităților române.
După extrădare, inculpatul a formulat cerere de redeschidere a procesului penal care a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința penală nr. 152/2014, pronunțată de Judecătoria Hunedoara. Inculpatul a formulat apel, iar prin Decizia 956/A/10.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul_, a fost admis apelul acestuia împotriva sentinței penale nr. 152/2014, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, fiind desființată sentința penală atacată și, judecând cauza, în baza art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală, a fost admisă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de inculpatul Ș. C. I., iar în baza art. 469 alin. 7 din Codul de procedură penală, s-a constatat desființată de drept sentința penală nr. 320/23.12.2013 a Judecătoriei Hunedoara rămasă definitivă față de condamnat la data de 22.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ . În baza art. 470 din Codul de procedură penală, a fost trimisă cauza Judecătoriei Hunedoara pentru rejudecare.
După ce Curtea de Apel A. I. a trimis cauza Judecătoriei Hunedoara spre rejudecare ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, în rejudecare instanța n-a mai administrat probe noi, ținând seama că la primul termen de judecată, cu părțile legal citate, inculpatul Ș. C.-I. și persoana vătămată N. C. V. au declarat că s-au împăcat pentru infracțiunea de furt, solicitând a se lua act de împăcare. De asemenea, la același termen, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pentru fapta de conducere fără permis, iar instanța a încuviințat cererea respectivă.
Având în vedere că inculpatul Ș. C.-I. a solicitat a se lua act de împăcarea cu persoana vătămată N. C. V. pentru fapta de furt, în temeiul art. 5 din Codul penal, instanța a constatat că în speță, legea mai favorabilă pentru inculpat este Codul penal (Legea 286/2009), deoarece doar acesta permite împăcarea pentru infracțiunea de furt. Prin urmare, instanța a reținut încadrarea juridică a faptei conform legii mai favorabile, respectiv furt calificat prev. de art. 228 al 1, art. 229 al. (1) lit b și d din Codul penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 din Codul penal, care are corespondență în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. „e, g și i” c.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit b, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu.
Având în vedere că inculpatul și persoana vătămată au declarat că s-au împăcat, în baza art. 396 alin 6 C. pr. pen. raportat la art. 16 lit. g C. pr. pen., și art. 231 alin. 2 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Ș. C.-I. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 al 1, art. 229 al. (1) lit b și d din Codul penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 din Codul penal, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată N. C. V..
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, în privința faptei de conducere fără permis, instanța a reținut că situația de fapt descrisă în rechizitoriu se confirmă în sensul că în noaptea de 30.09/01.10.2010, inculpatul Ș. C.-I. a sustras autoturismul marca OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate N. C. V., din parcarea . pe . Hunedoara. După sustragerea autoturismului, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul l-a condus pe drumurile publice din Municipiul Hunedoara de mai multe ori, pe parcursul mai multor zile, căutând clienți pentru vânzarea acestuia. La data de 21.10.2010, inculpatul Ș. C. I. a vândut autoturismul lui Fichitiu P. A..
S-a reținut că probele din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere fără permis constau în: declarațiile inculpatului care în fața instanței a recunoscut săvârșirea faptei solicitând să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă în procedura recunoașterii învinuirii; declarațiile lui Fichitiu A. P. date ca inculpat care a arătat că inculpatul Ș. C. i-a vândut autovehiculul sustras de la persoana vătămată; declarațiile martorilor Tiboldi N. care a văzut că inculpatul Ș. C. I. i-a vândut mașina sustrasă lui Fichitiu A. P.; declarațiile martorilor Anuțoni A., M. N. I., M. Iulică G., R. F. A., S. M. C. care l-au văzut pe inculpat conducând mașina în speță pe drumurile publice din Municipiul Hunedoara sau încercând să o valorifice.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului Ș. C.-I. care în perioada 30.09/01.10.2010 – 21.10.2010 a condus de mai multe ori pe drumurile publice din Municipiul Hunedoara, autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 al. 1 din Codul penal. Deși prin rechizitoriu, fapta a fost încadrată potrivit 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, instanța a apreciat că în speță legea mai favorabilă este Codul penal, întrucât doar acesta prevede posibilitatea împăcării pentru infracțiunea de furt calificat care a fost săvârșită în concurs cu fapta de conducere fără permis, iar în acest fel s-ar aplica aceeași lege întregului concurs de infracțiuni. Instanța a avut în vedere și împrejurarea că s-ar ajunge la aceeași pedeapsă, indiferent de legea care se aplică, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de art. 335 al. 1 din Codul penal și cele prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, rep, sunt identice. Potrivit Codul penal din 1969, ținând seama de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, instanța ar aplica oricum o pedeapsă peste minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum similar Codului penal în vigoare (chiar ținând seama și de majorarea limitei minime speciale a pedepsei cu jumătate conform art. 43 al. 5 din Codul penal).
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii comise, constând într-o acțiune de conducere a autoturismului pe drum public, în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 rep., - drum public însemnând “orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice” -, fără a avea permis de conducere. Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptei. Fapta a fost săvârșită în formă continuată, inculpatul circulând de mai multe ori, pe parcursul mai multor zile cu autoturismul, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material și urmărind sau acceptând producerea acestui rezultat. Vinovăția inculpatului s-a apreciat că rezultă din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză.
Constatând că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 al. 1 din Codul penal, există, că a fost săvârșită inculpat cu vinovăția specifică, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul Ș. C.-I. este recidivist, acesta săvârșind fapta după ce a fost condamnat anterior de foarte multe ori pentru diferite infracțiuni, inclusiv de conducere fără permis, nu are domiciliu sau reședință în țară, nu are ocupație
Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei de mai sus, instanța l-a condamnat pe inculpatul Ș. C.-I. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1 și 43 al. 5 din Codul penal, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală. Deși limita minimă a pedepsei ar fi doar de 1 an prin aplicarea dispozițiilor art. 43 al. 5 și art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, instanța a apreciat că pedeapsa trebuie ridicată peste minimul special cu 2 luni, ținând seama de împrejurarea că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată. S-a reținut că pedeapsa aplicată ține seama și de starea de recidivă a inculpatului, întrucât limita de pedeapsă a fost majorată cu jumătate.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție al executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății, inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării de la data de 21.05.2014 până la zi.
În temeiul art. 399 al. 1 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, întrucât instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare în regim de detenție și s-a apreciat că raportat la împrejurarea că există pericolul ca inculpatul să se sustragă de la executarea pedepsei (a fost adus în țară prin extrădare și nu are domiciliu), se impune măsura arestării preventive a acestuia până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Având în vedere că art. 275 alin. 1 pct. 2 lit d C. pr. P. prevede că în cazul împăcării, vor fi obligați la cheltuieli judiciare față de stat, inculpatul și persoana vătămată, instanța a obligat părțile să plătească în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume: 500 lei inculpatul și 50 de lei persoana vătămată, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului de 200 lei în cursul judecății se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. Instanța a obligat persoana vătămată să plătească o sumă mai mică, întrucât aceasta a sesizat organele de poliție cu o faptă de furt cu un pericol concret ridicat care nu putea fi trecută cu vederea (furt de autovehicul pe timp de noapte), inculpatul fiind cel care a generat în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara, invocând nelegalitatea sentinței, pronunțate, pentru următoarele motive:
- pronunțând o soluție de condamnare și una de încetare a procesului penal, temeiul obligării la cheltuieli de judecată în favoarea statului este greșit, instanța făcând trimitere doar la dispozițiile legale în caz de împăcare, omițând să facă trimitere la dispozițiile art. 274 CPP.
- instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile din primul ciclu procesual, în condițiile în care prima sentință penală a fost desființată de drept (inculpatul fiind obligat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar onorariul avocatului din oficiu a fost stabilit la 300 lei.
- pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis este prea blândă, raportat la fapta comisă, cauzele de agravare și persoana inculpatului. S-a invocat faptul că inculpatul a condus autoturismul în mod repetat, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, luând în autoturism și alte persoane pe care le-a pus în primejdie, astfel că infracțiunea a fost comisă în formă continuată, inculpatul este recidivist, iar starea de recidivă constă în comiterea de infracțiuni de același gen, la regimul circulației rutiere, pedepsele aplicate necontribuind la reeducarea inculpatului.
Prin urmare, s-a solicitat aplicarea față de inculpat unei pedepse orientate spre maximul special de 5 ani (majorat cu ½ și redus cu 1/3).
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel apreciază că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara este fondat, pentru următoarele considerente, vizând temeiului juridic al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare și sub aspectul omisiunii mențiunilor cu privire la plata cheltuielilor judiciare din primul ciclu procesual.
1. Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.
În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în perioada 30.09/01.10.2010 – 21.10.2010 a condus de mai multe ori pe drumurile publice din Municipiul Hunedoara, autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere.
În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 al. 1 din Codul penal.
Curtea de Apel reține că de la momentul comiterii faptei și până la momentul judecării definitive a prezentei cauze, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ceea ce impune analiza, identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului. În conformitate cu prevederile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale date în interpretarea art. 5 CP, legea penală mai favorabilă se va aplica în mod global.
În mod întemeiat a reținut instanța de fond că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul CP, de vreme ce s-a avut în vedere că cele două reglementări succesive prevăd pedepse identice cu închisoarea, iar instanța de fond s-a orientat spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Totodată, în ce privește infracțiunea de furt calificat, Curtea de Apel reține că în mod întemeiat s-a luat act de împăcarea părților, ca o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale împotriva inculpatului, reținerea acestei cauze în baza noului CP determinând de asemenea, în mod global, stabilirea ca lege penală mai favorabilă a noului CP.
2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului Fichitiu A. P. care a arătat că inculpatul Ș. C. i-a vândut autovehiculul sustras de la persoana vătămată; declarațiile martorilor Tiboldi N. care a văzut că inculpatul Ș. C. I. i-a vândut mașina sustrasă lui Fichitiu A. P.; declarațiile martorilor Anuțoni A., M. N. I., M. Iulică G., R. F. A., S. M. C. care l-au văzut pe inculpat conducând mașina în speță pe drumurile publice din Municipiul Hunedoara, declarațiile inculpatului în care a recunoscut comiterea faptei.
S-au avut în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală, întrucât în fața instanței de fond, inculpatul a solicitat judecarea sa în baza probelor administrate la urmărire penală, în procedura recunoașterii învinuirii.
3. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu referire la felul pedepsei, la durata acesteia și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, Curtea de Apel a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond este proporțională cu gravitatea faptei comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.
Pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului, cu executare în regim de detenție este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse sau care se puteau produce, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală, la poziția sa de recunoaștere a învinuirii.
Este adevărat că inculpatul a comis prezenta faptă în stare de recidivă post – executorie, raportat la mai multe condamnări la pedeapsa închisorii, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, însă se reține și faptul că instanța de fond a aplicat o pedeapsă peste limita minimului special prevăzut de lege, în condițiile incidenței cauzelor de majorare (pentru infracțiune continuată și recidivă) și de reducere a pedepsei (pentru aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii).
În consecință, Curtea de Apel apreciază că nu se justifică majorarea pedepsei aplicate inculpatului, sancțiunea stabilită, ca durată și modalitate de executare, fiind proporțională cu gravitatea faptei comise și aptă să asigure conștientizarea faptelor antisociale comise și să constituie un mijloc de coerciție adecvat și proporțional cu fapta comisă.
4. Curtea de Apel apreciază întemeiat motivul de apel al Parchetului, privind nereținerea de către instanța de fond, în mod complet, a temeiului juridic al acordării cheltuielilor judiciare, subsecvent soluției de condamnare a inculpatului, pe de o parte și de încetare a procesului penal în baza împăcării părților, pe de altă parte.
Ca atare, admițându-se apelul parchetului, se va stabili temeiul juridic al cheltuielilor judiciare de la instanța de fond la plata cărora a fost obligat inculpatul Ș. C. I., ca fiind dispozițiile art. 274 alin. 1 CPP, alături de art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d CPP.
5. Curtea de Apel constată întemeiat și motivul de apel al Parchetului, privind nepronunțarea instanței de fond, în rejudecare, cu privire la cheltuielile judiciare din primul ciclu procesual.
Reținând culpa inculpatului în generarea acestor cheltuieli, aferent soluției de reținere a vinovăției, se va dispune ca în baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în sumă de 450 lei ocazionate de judecarea cauzei la fond în primul ciclu procesual (dosar nr._ al Judecătoriei Hunedoara), inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, să fie suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Subsecvent acestei soluții, în baza art. 72 alin. 1 CPP, se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada executată, cu începere din 21.05.2014, până în 23.03.2015.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în prezentul apel vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 15/28.01.2015 pronunțate de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată, numai sub aspectul temeiului juridic al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare și sub aspectul omisiunii mențiunilor cu privire la plata cheltuielilor judiciare din primul ciclu procesual și rejudecând cauza în aceste limite:
Stabilește temeiul juridic al cheltuielilor judiciare de la instanța de fond la plata cărora a fost obligat inculpatul Ș. C. I., ca fiind dispozițiile art. 274 alin. 1 CPP, alături de art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d CPP.
În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în sumă de 450 lei ocazionate de judecarea cauzei la fond în primul ciclu procesual (dosar nr._ al Judecătoriei Hunedoara), inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 72 alin. 1 CPP, deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada executată, cu începere din 21.05.2014, până în 23.03.2015.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în prezentul apel rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. S. I. M.
GREFIER,
T. C.
Red. MIS
Tehnored. CT /MIS/2 ex/14.05.2015
J.F. I. N.
| ← Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 359/2015. Curtea... → |
|---|
