Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 415/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 415/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2303/176/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 415/A/2015

Ședința publică de la 21 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător A. G. M.

Grefier L. B.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin

procuror M. C.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul V. E. C. împotriva sentinței penale nr. 331/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul apelant V. E. C., apărătorul ales avocat F. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocat F. R., apărătorul ales al inculpatului apelant V. E. C. depune la dosarul cauzei motive de apel în scris. Precizează că inculpatul nu se poate prezenta, fiind plecat din țară și precizează că acesta nu înțelege să se prezinte pentru a fi audiat în cauză.

Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat F. R., apărătorul ales al inculpatului apelant V. E. C. consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde aprecieri netemeinice cu privire la starea de fapt, având în vedere că în perioada 2009-2011 sumele datorate au fost reținute doar scriptic, astfel încât în cauză nu se poate reține săvârșirea unei infracțiuni, în condițiile în care societatea nu a mai avut activitate.

Precizează că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă că în perioada 2007-2009 sumele, reprezentând reținerea la sursă, ar fi fost cheltuite pe altceva decât pe cheltuielile strict necesare continuării activității. Arată că inculpatul în mod greșit a apreciat că dacă va plăti rata pentru leasing, va putea păstra camionul și din profiturile realizate cu acesta va putea achita datoriile.

Arată că din raportul întocmit de Garda financiară rezultă că au existat sume în casierie și solicită a se avea în vedere că aceste sume au fost poprite automat de către bancă, la momentul încasărilor.

Consideră ca fiind în mod greșit soluționată latura civilă a cauzei și raportat la acestea apreciază că în cauză a intervenit prescripția faptelor din 2007, astfel încât consideră că pot fi avute în vedere la soluționarea laturii civile decât doar sumele reprezentând perioada 2008 până în 25.11.2009.

Concluzionând solicită admiterea apelului și în rejudecare achitarea inculpatului.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpatul V. E. C., desființarea în parte a sentinței penale atacate și în rejudecare să se constate că faptele care sunt reținute ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de reținere la sursă sunt cuprinse în perioada 25.04.2007 și până 25.11.2009, perioada în care s-a dovedit că inculpatul a desfășurat activitatea, a avut în casări și nu a virat către bugetul de stat contribuțiile. Precizează că prejudiciul pentru această perioadă este în sumă de 8446 lei, din care debite 6293 lei și arată că deși instanța de fond a reținut această stare de fapt prin hotărârea pronunțată l-a obligat pe inculpat la plata unui prejudiciu mult mai mare, cuprinzând toate debitele societății, inclusiv cele care nu au fost reținute ca infracțiune de evaziune fiscală.

Raportat la cere învederate consideră că se impune obligarea inculpatului doar la plata prejudiciului în cuantum de 8446 lei și accesoriile care vor fi calculate în funcție de data efectuării plății.

În ceea ce privește latura penală a cauzei solicită a se avea în vedere că vinovăția inculpatului a fost dovedită, însă având în vedere prejudiciul care a fost cauzat și perioada de timp de neplată, consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare, aceasta putându-se orienta spre o pedeapsă cu amendă în conformitate cu dispozițiile Codului penal anterior

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 331/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I., în baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior, a fost condamnat inculpatul V. E. C. (fiul lui P. și E., născut la data de 11.12.1985 în A. I., jud. A., domiciliat în Mun. A. I., ., jud. A., cetățean român, studii superioare, CNP_) la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, în formă continuată-prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005-forma în vigoare înainte de modificările aduse prin Lg nr. 50 din 14 martie 2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, și cu referire la art. 5 din Noul Cod penal.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 84 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 cod civil 1864 a fost admisă în totalitate acțiunea civilă formulată de persoana vătămată constituită parte civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. în contradictoriu cu inculpatul, având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 24.814 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c) C.pr.pen. a fost menținută ordonanța nr. 1722/P/2011 din data de 27.03.2013 pronunțată de procuror, constând în instituirea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența cuantumului prejudiciului stabilit prin prezenta.

În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 590 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 90 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).

S-a constatat că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de Cameră preliminară și faza de judecată, în cuantum de 100 lei a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 02.09.2014.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1722/P/2011 emis la data de 18.03.2014 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul V. E. C. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. totul cu aplicarea art. 5 alin.1 C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut în esență că inculpatul V. E. C., în calitate de administrator al ., cu intenție, în perioada aprilie 2007 – noiembrie 2009 a reținut și nu a vărsat la bugetul general consolidat al statului sumele de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă cauzând un prejudiciu de 8446 de lei de lei (6293 de lei – debit, 2153 de lei – accesorii), deși societatea avea disponibilități bănești pentru achitarea acestor sume de bani.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizarea nr._/23.05.2011 a AFP A. I.; adresele AFP A. I. nr._/13.12.2012, nr._/09.12.2013 și nr._/06.01.2014; proces – verbal din data de 18.03.2013 de consemnare a actelor premergătoare efectuate; declarațiile martorilor B. I. și V. P.; proces – verbal din data de 01.07.2013 încheiat de Garda Financiară – Secția A. în urma verificării fiscale efectuate cu privire la .; fișa sintetică pe plătitor defalcată pe fiecare contribuție și impozit cu reținere la sursă la data de 18.05.2011 privind pe .; balanțe de verificare ale . în perioada iunie 2007 – mai 2011; fișa sintetică pe plătitor privind impozitul pe veniturile din salarii la data de 11.12.2012 privind pe .; fișa sintetică pe plătitor privind contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați la data de 11.12.2012 privind pe .; fișa sintetică pe plătitor privind contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați la data de 11.12.2012 privind pe .; fișa sintetică pe plătitor privind contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați la data de 11.12.2012 privind pe .; lista popririlor înființate de AFP A. I.; adresa nr._/13/.11.12.2012 a ITM A. cu privire la angajații .; adresa nr._/07.12.2012 a Oficiului Registrului Comerțului privind istoricul .; contracte individuale de muncă și acte adiționale ale acestora privind angajații .; state de plată . martie 2007 – ianuarie 2012; sentința nr. 10/F/2013 și încheierea nr. 131/F/CC/2012 ale Tribunalului A.; fișa de cazier judiciar a inculpatului; adresa Primăriei Municipiului A. I. referitoare la bunurile . și ale inculpatului V. E. C.; fișe de evidență ale inculpatului V. E. C.; extras din registrul de naștere privind pe inculpatul V. E. C.; proces – verbal de verificare în evidența Administrației Naționale a Penitenciarelor a inculpatului V. E. C.; acte de citare și de căutare a inculpatului V. E. C..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 19.03.2014 sub dosar nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 02.06.2014, judecătorul de cameră preliminară a respins ca neîntemeiate cerile și excepțiile invocate de inculpat, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La dosar s-a depus declarația inculpatului autentificată prin încheierea nr.2.199/2014 a BNP D. A. D..

La solicitarea instanței a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului ( f. 302 ds. inst.)

Persoana vătămată Administrația Finanțelor Publice A. I. - s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale cu suma de 24.814 lei.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:

Situația de fapt:

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăriri penale, instanța a constatat că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare este una corectă și corespunde realității, fiind în concordanță cu criteriile de incidență ale legii penale și procesual penale.

Astfel, la data de 27.05.2011 la P. de pe lângă Judecătoria A. I. a fost înregistrată plângerea Administrației Finanțelor Publice A. I. cu privire la săvârșirea de către V. E. C., administrator al . a infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea 241/2005, constând în aceea că: în perioada 25.04.2007 – 23.05.2011 a reținut și nu a vărsat impozit pe veniturile din salarii în sumă de 3982 de lei; în perioada 25.07.2007 – 18.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția individuală de asigurări sociale de la asigurați în sumă de 5590 de lei; în perioada 18.05.2007 – 18.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția individuală de asigurări pentru șomaj de la asigurați în sumă de 494 de lei, în perioada 25.07.2007 – 23.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția pentru asigurări de sănătate de la asigurați în sumă de 3071 de lei, figurând cu obligații restante la bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 13.137 lei la data de 23.05.2011 (f. 5-7 dup).

Ca urmare a cercetărilor efectuate în cauză, a reieșit că inculpatul V. E. C. a avut calitatea de asociat unic și administrator începând cu data de 11.07.2007 în cadrul . ce a avut ca obiect principal de activitate „întreținerea și repararea autovehiculelor”. Anterior acestui moment, inculpatul V. E. C. a deținut calitatea de co – asociat (jumătate din părțile sociale) și calitatea de coadministrator împreună cu B. M..

La data de 09.05.2012 a fost numit lichidator judiciar al . QUANTUM SPRL D., inculpatului V. E. C. fiindu-i ridicat dreptul de administrare, iar prin sentința nr. 10/F/09.01.2013 Tribunalul A. a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății din registrul comerțului.

Din adresa AFP A. I. nr._/23.05.2011 reiese că în perioada 25.04.2007 – 23.05.2011 a reținut și nu a vărsat impozit pe veniturile din salarii în sumă de 3982 de lei, în perioada 25.07.2007 – 18.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția individuală de asigurări sociale de la asigurați în sumă de 5590 de lei, în perioada 18.05.2007 – 18.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția individuală de asigurări pentru șomaj de la asigurați în sumă de 494 de lei, în perioada 25.07.2007 – 23.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția pentru asigurări de sănătate de la asigurați în sumă de 3071 de lei, figurând cu obligații restante la bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 13.137 lei la data de 23.05.2011.

Din adresele AFP A. I. nr._/13.12.2012 și nr._/09.12.2013 rezultă că . A. I. avea la data de 23.05.2011 obligații totale neachitate de 13.137 de lei, compuse din următoarele contribuții reținute de la asigurați:

- impozit pe veniturile din salarii: 3982 de lei, din care 2078 de lei – debit și 1904 de lei - accesorii;

- contribuția individuală de asigurări sociale de la asigurați: 5590 de lei, din care 3149 de lei – debit și 2441 de lei – accesorii;

- contribuția individuală de asigurări pentru șomaj de la asigurați: 494 de lei, din care 250 de lei – debit și 244 de lei – accesorii;

- contribuția pentru asigurări de sănătate de la asigurați: 3071 de lei, din care 1723 de lei – debit și 1348 de lei – accesorii.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o verificare fiscală de către Garda Financiară – Secția A., vizând existența disponibilului în casieria . pentru a se stabili dacă au existat disponibilități bănești pentru achitarea contribuțiilor cu reținere la sursă, fiind încheiat în acest sens procesul – verbal nr._ din 01.07.2013, înregistrat cu nr._/01.07.2013, din care reiese că în perioada aprilie 2007 – noiembrie 2009, după achitarea salariilor nete, în casierie au existat disponibilități bănești pentru plata integrală a contribuțiilor cu stopaj la sursă.

În ceea ce privește perioada decembrie 2009 – mai 2011, din verificarea efectuată de Garda Financiară – Secția A. rezultă că . nu a mai desfășurat activitate, fiind evidentă împrejurarea că s-a procedat doar la reținerea scriptică a contribuțiilor cu stopaj la sursă.

Din adresa nr._/06.01.2014 a AJFP A. a reișit faptul că valoarea contribuțiilor cu stopaj la sursă reținute în perioada 2007 – 2009 și neachitate este de 8446 de lei – debit și accesorii, astfel:

- impozit pe veniturile din salarii reținut în perioada 25.04.2007 – 25.11.2009: 2789 de lei, din care 2039 de lei – debit și 750 de lei - accesorii;

- contribuția individuală de asigurări sociale de la asigurați în perioada 25.07.2007 – 25.11.2009: 3386 de lei, din care 2599 de lei – debit și 787 de lei – accesorii;

- contribuția individuală de asigurări pentru șomaj de la asigurați: 342 de lei, din care 223 de lei – debit și 119 de lei – accesorii;

- contribuția pentru asigurări de sănătate de la asigurați: 1929 de lei, din care 1432 de lei – debit și 497 de lei – accesorii.

Din contractele individuale de muncă și statele de plată aflate la dosarul cauzei a rezultat faptul că în perioada 2007 – 2009 . a avut următorii angajați: V. E. C. – director; T. V. – conducător auto (octombrie 2008 – februarie 2009); H. M. – conducător auto (septembrie 2008 – noiembrie 2008); B. I. (iulie 2008 – octombrie 2008).

Din depoziția martorului B. I. a reieșit faptul că acesta a fost angajat al . în cursul anului 2008 pe o perioadă determinată de 3 luni și că și-a încasat la timp și în totalitate salariul aferent perioadei în care a fost angajat al ..

Din depoziția martorului V. P. a reieșit faptul că aceasta a condus personal evidența contabilă la . și că a avut cunoștință de acumularea debitelor cu titlu de impozite și contribuții cu reținere de la sursă către bugetul de stat. Potrivit susținerilor martorului V. P., angajaților societății le-au fost reținute doar scriptic pe statele de plată sumele datorate către bugetul de stat cu titlu de impozite și contribuții cu reținere de la sursă, acestea nefiind virate către bugetul consolidat al statului întrucât nu au existat disponibilități bănești, încasările societății fiind insuficiente pentru achitarea acestora după plata salariilor și a celorlate datorii pe care . le avea către bancă, societatea de leasing și alți furnizori.

Din procesul – verbal de verificare fiscală încheiat de Garda Financiară – Secția A. a rezultat faptul că în perioada aprilie 2007 – noiembrie 2009, după achitarea salariilor nete, în casierie au existat disponibilități bănești pentru plata integrală a contribuțiilor cu stopaj la sursă. De asemenea, din declarațiile martorului B. I. reiese că și-a încasat la timp și în totalitate salariul aferent perioadei în care a fost angajat al ., iar din declarațiile martorului V. P. reiese faptul că în perioada în care a desfășurat activitate disponibilitățile bănești ale . au fost direcționate către achitarea salariilor, datoriilor către bancă și către societatea de leasing, precum și pentru achitarea datoriilor către alți furnizori.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că inculpatul V. E. C., deși existau disponibilități bănești după plata salariilor nete, a preferat să achite alte datorii ale . și nu sumele datorate către bugetul de stat ca urmare a reținerii contribuțiilor reprezentând impozite sau contribuții cu stopaj la sursă.

Astfel, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală pe care inculpatul prin apărător ales nu a înțeles să îl conteste, nesolicitând nici administrarea de probe noi, instanța nu a împărtășit susținerile inculpatului în sensul că nu a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, adică cu intenție.

Consumarea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale are loc la data expirării termenului de 30 de zile de la scadența obligației de plată a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Susținerile inculpatului în sensul că în cauză s-ar fi împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele din perioada_ nu pot fi primite. Orice termen cunoaște un moment de început și un moment de sfârșit. Momentul de început al curgerii termenului de prescripție în prezenta cauză nu poate fi decât momentul epuizării infracțiunii continuate potrivit art. 122 alin. 2 din Codul penal din 1969 ( în cazul infracțiunii continuate, termenul de prescripție se calculează de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni), adică noiembrie 2009 (25.11.2009) și nu o altă dată aleatoriu aleasă de inculpat. De la data menționată ( noiembrie 2011 ) începe să curgă termenul de prescripție prevăzut în cuprinsul art. 122 alin. 1 lit. d cu aplicarea art. 124 din Codul penal din 1969), termen de 7 ani și 6 luni. Or nici la data efectuării primelor acte de urmărire penală- 13.03.2013 ( așa cum arată inculpatul), nici la data pronunțării prezentei, acest termen nu este în mod evident împlinit.

2.Încadrarea juridică:

Faptele inculpatului V. E. C., care, în calitate de administrator al ., cu intenție, în perioada aprilie 2007 – noiembrie 2009 a reținut și nu a vărsat la bugetul general consolidat al statului sumele de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă cauzând un prejudiciu de 8446 de lei de lei (6293 de lei – debit, 2153 de lei – accesorii), deși societatea avea disponibilități bănești pentru achitarea acestor sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, în formă continuată-prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005-forma în vigoare înainte de modificările aduse prin Lg nr. 50 din 14 martie 2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, și cu referire la art. 5 din Noul Cod penal.

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în forma prevăzută la data săvârșirii faptei săvârșite de către inculpat, la art. 6 stabilea cu titlu de infracțiune că reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadentă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.

Legea nr. 241/2005 a suferit mai multe modificări până în prezent, fapta de evaziune fiscală de care inculpatul a fost acuzați, menținându-și incriminarea, în prezent fiind prevăzută și sancționată tot de art. 6 care, însă, a fost modificat prin Legea nr. 50/14.03.2013, tratamentul sancționator fiind mai aspru pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la un an la 6 ani.

3.Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal anterior, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la criteriile mai sus arătate, instanța a apreciat că fapta inculpatului reprezintă un grad mediu de pericol social, săvârșind faptele deduse judecății prin reținerea și nevărsarea sumelor de bani datorate cu titlu de impozite si contribuții cu reținere la sursă pe o durată de timp de 2 ani și 7 luni, scopul săvârșirii lor fiind eludarea plății impozitelor și a contribuțiilor.

Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: vârsta de 29 ani, studii superioare, precum și atitudinea sa înainte de săvârșirea infracțiunii, din fișa de cazier judiciar depusă la dosar (f. 302 ds. inst.) reieșind că nu a mai suferit anterior condamnări, împrejurare ce constituie în opinia instanței circumstanță atenuantă legală pe care o va reține în acord cu prevederile art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior și căreia îi va da eficiență potrivit art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior ( când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim până la minimul general).

Raportat la reținerea acestor circumstanțe atenuante prevăzute de codul penal anterior, instanța reținând că noul cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, a constatat în mod clar că legea penală mai favorabilă și sub aspectul efectelor circumstanțelor atenuante este vechiul cod penal.

Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, dar mai mare de minimul general, și anume, o pedeapsă de 6 luni închisoare, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale aplicate.

În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat din punct de vedere social, vârsta acestuia, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

Față de aceasta, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

4.Asupra laturii civile din cauză:

În cauză, persoana vătămată Ministerul Finanțelor Publice-prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 24.814 lei în contradictoriu cu inculpatul cu titlu de despăgubiri civile.

În consecință, în baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 Cod civil 1864 a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de persoana vătămată constituită parte civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. în contradictoriu cu inculpatul, având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 24.814 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Întrucât instanța raportat la art. 404 alin. 4 lit. c) C.pr.pen. este obligată să se pronunțe și asupra măsurilor asiguratorii în cauză, și constatând că prin ordonanța procurorului nr. 1722/P/2011 din data de 27.03.2013, s-au instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, a menținut această dispoziție de luare a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența cuantumului prejudiciului stabilit prin prezenta.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V. E. C..

Prin apărătorul ales inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea sa.

În motivarea apelului se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde aprecieri netemeinice cu privire la starea de fapt, având în vedere că în perioada 2009-2011 sumele datorate au fost reținute doar scriptic, astfel încât în cauză nu se poate reține săvârșirea unei infracțiuni, în condițiile în care societatea nu a mai avut activitate.

Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de inculpatul V. E. C. este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:

Din starea de fapt expusă a rezultat că inculpatul V. E. C. a avut calitatea de asociat unic și administrator începând cu data de 11.07.2007 în cadrul . ce a avut ca obiect principal de activitate „întreținerea și repararea autovehiculelor”.

Din adresa AFP A. I. nr._/23.05.2011 a reieșit că în perioada 25.04.2007 – 23.05.2011 a reținut și nu a vărsat impozit pe veniturile din salarii în sumă de 3982 de lei, în perioada 25.07.2007 – 18.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția individuală de asigurări sociale de la asigurați în sumă de 5590 de lei, în perioada 18.05.2007 – 18.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția individuală de asigurări pentru șomaj de la asigurați în sumă de 494 de lei, în perioada 25.07.2007 – 23.05.2011 a reținut și nu a vărsat contribuția pentru asigurări de sănătate de la asigurați în sumă de 3071 de lei, figurând cu obligații restante la bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 13.137 lei la data de 23.05.2011.

Având în vedere cele de mai sus, a rezultat că inculpatul V. E. C., deși existau disponibilități bănești după plata salariilor nete, a preferat să achite alte datorii ale . și nu sumele datorate către bugetul de stat ca urmare a reținerii contribuțiilor reprezentând impozite sau contribuții cu stopaj la sursă.

Încadrarea juridică dată faptei este legală și în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor penale din vechiul Cod Penal ca lege penală mai favorabilă.

Solicitarea inculpatului de a fi achitat este nefondată, din probe rezultând clar că inculpatul nu a achitat contribuțiile datorate deși a avut disponibil bănesc. La fel, este nefondată susținerea că faptele s-au prescris, în speță inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă, acțiunea fiind una penală și nu civilă.

Apelul este însă fondat sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului în raport de faptele săvârșite.

Sub acest aspect, în mod greșit instanța de fond a reținut și obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 24.814 lei cu titlu de despăgubiri civile

Se constată că faptele care sunt reținute ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de reținere la sursă sunt cuprinse în perioada 25.04.2007 și până 25.11.2009, perioadă în care s-a dovedit că inculpatul a desfășurat activitatea, a avut încasări și nu a virat către bugetul de stat contribuțiile.

Prejudiciul produs pentru această perioadă este în sumă de 8446 lei, din care debitul este de 6293 lei și deși instanța de fond a reținut această stare de fapt, l-a obligat pe inculpat la plata unui prejudiciu mult mai mare, cuprinzând toate debitele societății, inclusiv cele care nu au fost reținute ca infracțiune de evaziune fiscală.

Față de acestea Curtea va aplica inculpatului o pedeapsă cu amendă, pedeapsă apreciată a fi just individualizată în raport cu fapta săvârșită și cuantumul prejudiciului produs.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. apelul inculpatului V. E. C. va fi admis în limitele arătate.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul V. E. C. împotriva sentinței penale nr. 331/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și a despăgubirilor civile acordate părții civile și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

Aplică inculpatului V. E. C. 300 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea 241/2005 ( în forma nemodificată ) cu aplic. art. 5 C.p. și art. 74 al. 1 lit. a, art. 76 al. 1 lit. d C.p. 1969.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 63/1 C.p. 1969.

Obligă pe inculpatul V. E. C. să plătească părții civile Ministerul Finanțelor - A.J.P.F. A. suma de 8446 lei ( 6293 lei debit și 2153 lei accesorii ) precum și toate accesoriile până la data plății efective.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015.

Președinte, Judecător,

D. G. A. G. M.

Grefier

L. B.

Red/Tehn. DG/LB

27.05.2015/2 exp.

Jud fond B. D. M.

← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi...		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 415/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 415/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA