Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Decizia nr. 411/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 411/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 149/243/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 411/A/2015

Ședința publică din 21 aprilie 2015

Președinte: A. P. - judecător

S. I. M. - judecător

T. C. - grefier

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr.164/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea penală din 20.04.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față

Prin sentința penală nr. 164/21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara s-au dispus următoarele:

1. A fost condamnat inculpatul C. C. – fiul lui I. și M., născut la data de 10.10.1987 în Hunedoara, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliat în Hunedoara, ., ., CNP_, la:

În baza art. 71 Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din anul 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În temeiul art. 36 al. 1 și art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală 242/2011 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, definitivă la data de 28.12.2011 precum și cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 91/2013 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosar_ definitivă prin decizia penală nr. 1206/02.12.2013 a Curții de Apel A. I., astfel că au fost repuse pedepsele stabilite prin sentințele respective, în individualitatea lor după cum urmează:

-1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 din Codul penal din 1969;

- 1 an si 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, fapta prev. și ped. de art. 321 al. 1 cod pen. din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a cod pen. din 1969

- 4 luni inchisoare pentru savârsirea infractiunii de port fara drept a obiectelor de lovire în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, fapta prev. si ped. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din legea nr 61/1991

- 4 luni inchisoare pentru savârsirea infractiunii de distrugere, fapta prev. si ped. de art. 217 alin. 1 cod pen. din 1969

În baza art. 85 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 91/2013 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosar_ definitivă prin decizia penală nr. 1206/02.12.2013 a Curții de Apel A. I..

În baza art. 86¹ rap. la art. 86⁵al. 2 din Codul penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 86²rap. laart. 86⁵al. 2 Cod penal din 1969. S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;

b) va anunța, în prealabil, Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și-și va justifica Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, schimbarea locului de muncă,;

d) va comunica Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 86 ind. 4 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.

2. A fost condamnat inculpatul C. I. E. – fiul lui I. și M., născut la data de 19.09.1985 în Hunedoara, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în Hunedoara, ., . penale, CNP_, la:

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969 s-a constatat constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință sunt în concurs, și în temeiul art. 34 lit b din Codul penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal din 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 8 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 .

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.

3. A fost condamnat inculpatul D. R. – fiul lui natural și Letiția, născut la data de 15.07.1964 în Crișcior, jud. Hunedoara, cetățean român, studii 10 cl., fără ocupație, domiciliat în B., Al.Privighetorilor, ., f.f.l. în D., Al.Romanilor, ., ap.31, CNP_, la:

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969 s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință sunt în concurs, și în temeiul art. 34 lit b din Codul penal din 1969, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal din 1969, a fost supendată condiționat executarea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 8 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 .

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

4. În baza art. 396 alin 6 C. pr. pen. raportat la art. 16 lit. g C. pr. pen., cu aplic. art. 5 și art. 193 alin. 3 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A.-I., fiul lui A. și A., nǎscut la data de 27.07.1983, în mun. Hunedoara, CNP_, cetățean român, domiciliat în mun. Hunedoara, ., ., ., jud. Hunedoara, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate B. D. L..

În baza art. 396 alin 6 C. pr. pen. raportat la art. 16 lit. g C. pr. pen., cu aplic. art. 5 și art. 193 alin. 3 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A.-I., cu datele personale de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplic. art. 77 lit.a Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate A. D. F..

A fost condamnat inculpatul N. A. I., cu datele personale de mai sus, la:

În temeiul art. 36 al. 1 și art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre este în concurs cu infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 91/2013 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosar_ definitivă prin decizia penală nr. 1206/02.12.2013 a Curții de Apel A. I., precum și cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală 107/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar_ definitivă la data de 30.06.2014 prin neapelare, astfel că au fost repuse pedepsele stabilite prin hotărârile respective, în individualitatea lor după cum urmează:

-10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, fapta prev. și ped. de art. 321 al. 1 cod pen. din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a cod pen.din 1969

- 3 luni inchisoare pentru savârsirea infractiunii de distrugere, fapta prev. si ped. de art. 217 alin. 1 cod pen. din 1969

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 al. 1 din Codul penal din 1969.

În baza art. 85 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 107/2014 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosar_ definitivă prin neapelare.

În temeiul art. 36 al. 1 raportat la art. 34 lit b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin sentințele 91/2013 și nr. 107/2014 pronunțare de Judecătoria Hunedoara, cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal din 1969 raportat la art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 și art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

In baza art. 36 al.3 din Codul penal din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestarii preventive cuprinsa intre 25.06._12.

5. În temeiul art. 112 lit. b și f din Codul penal, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

-un baston electric și o bucată de lemn trapezoidală ridicate de organele de urmărire penală de la inculpații C. C. și C. I. E.;

- două bricege, 3 săbii cu teacă, o căciulă tip cagulă, o sabie tip macetă, un număr de 9 cartușe cal.9 mm, un baston telescopic, două stilete, un cuțit marca Mikov, un cuțit cu prăsele roșii, un spray paralizant, un stilet cu mâner metalic tip gheară, o bâtă de base-ball, o bâtă din lemn, o bâtă din plastic, două țevi metalice cu lungimea de 56,5 cm, un topor cu coadă din lemn, trei plicuri de etnobotanice, un cuțit cu trei brațe ascuțite în ambele părți și un buzdugan din lemn ridicate în cursul urmăririi penale de la inculpatul N. A. I..

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și art. 1370 din Codul civil, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile A. D. F. cu domiciliul în Orașul C., .. 3, ., CNP_ și B. D. L. cu domiciliul în Orașul C., .. 1, Județul Hunedoara, CNP_ și:

- inculpații C. C., C. I. E. și D. R. au fost obligați să-i plătească în solidar părții civile A. D. F. suma de 4500 de euro daune morale;

- inculpații C. C., C. I. E. și D. R. au fost obligați să-i plătească în solidar părții civile B. D. L. suma de 1500 de euro daune morale;

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. fiecare inculpat inculpat a fost obligat să plătească câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului D. R., de 300 lei în cursul judecății, să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 al. 1 pct. 2 lit b din Codul de procedură penală persoana vătămată B. D. L. a fost obligată să plătească 30 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 al. 1 și 4 din Codul de procedură penală inculpații C. C., C. I. E. și D. R. au fost obligați să-i plătească părții civile A. D. F. câte 166 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

S-a constatat că prin rechizitoriul din data de 06.01.2014 întocmit în dosar nr. 592/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

- C. C. – fiul lui I. și M., născut la data de 10.10.1987 în Hunedoara, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliat în Hunedoara, ., ., fără antecedente penale, CNP_;

- C. I. E. – fiul lui I. și M., născut la data de 19.09.1985 în Hunedoara, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în Hunedoara, ., . penale, CNP_;

- D. R. – fiul lui natural și Letiția, născut la data de 15.07.1964 în Crișcior, jud. Hunedoara, cetățean român, studii 10 cl., fără ocupație, domiciliat în B., Al. Privighetorilor, ., f.f.l. în D., Al. Romanilor, ., ap.31, CNP_;

- N. A. I. – fiul lui A. și A., născut la data de 23.07.1983 în Hunedoara, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în Hunedoara, ., ., CNP_,

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic.art. 75 lit.a Cod penal;

- vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic.art. 33 lit.a și art. 75 lit. a Cod penal;

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 Cod penal, cu aplic.art. 33 lit.b și art. 75 lit.a Cod penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că la data de 11.10.2011 partea vătămată A. D. F. a formulat plângere penală înregistrată la Poliția Orașului C., solicitând ca numiții D. R., C. C., C. I. E. și N. A. I. să fie cercetați pentru că în noaptea de 7/8.10.2011 l-au agresat în localul „El Sombrero” din localitate provocându-i leziuni vindecabile în 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

La aceeași dată, partea vătămată B. D. L. a formulat plângere penală înregistrată la aceeași unitate de poliție, solicitând cercetarea numiților D. R., C. C., C. I. E. și a altor persoane pe care nu le cunoaște, întrucât în noaptea de 7/8.10.2011, în localul „El Sombrero” din C. l-au agresat provocându-i leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În urma administrării probațiunii în cauză a rezultat faptul că de-a lungul timpului inculpații C. C., D. R. și N. A. I. s-au făcut cunoscuți în comunitatea în care trăiesc respectiv municipiul Hunedoara și zonele adiacente - municipiul D. și orașul C. - printr-un comportament violent, agresând diverse persoane sau provocând scandaluri publice, pentru unele fapte fiind condamnați sau aplicându-li-se sancțiuni administrative.

La data de 7.10.2011, inculpatul C. C. a luat decizia de a-și serba ziua de naștere la localul „El Sombrero” situat pe raza orașului C.. La această aniversare inculpatul a invitat diverse cunoștințe de –ale sale între care s-au aflat și inculpații C. I. E. care îi este frate, D. R., N. A. I. și învinuitul A. F.. Petrecerea a început în jurul orelor 20,00, inculpatul C. C. rezervând o masă comună pentru un număr de circa 30 de invitați. Fiind o zi de început de week-end - noaptea de vineri spre sâmbătă – localul era plin de clienți, numărul acestora fiind estimat de martorii audiați între 100 și 200 de persoane. Treptat prin plecarea unei părți dintre invitații inculpatului, la masa acestuia au mai rămas el, ceilalți inculpați și prietenele care-i însoțeau. La această masă s-au consumat băuturi alcoolice și conform declarației inculpatului N. A. I. chiar și etnobotanice, astfel că unii dintre ei se aflau într-o avansată stare de ebrietate.

În același local la o masă alăturată se aflau părțile vătămate A. D. F. însoțit de către prietena sa și B. D. L. care era însoțit de actuala sa soție, martora B. F. C..

La un moment dat în timp ce dansau pe ringul de dans, prietenele părților vătămate au fost abordate de către inculpatul D. R. care le-a avertizat că în acea noapte vor fi ale lui, indiferent de consecințe. Acestea speriate de tonul amenințător al inculpatului au revenit la masa care le era rezervată fără a le spune părților vătămate despre incident, pentru a evita o stare conflictuală.

În jurul orelor 2,00 în timp ce partea vătămată A. D. F. se afla într-o altă sală conexă a localului și discuta cu martorul B. F. A., administratorul localului, de masa la care se afla cealaltă parte vătămată B. D. L. și cele două femei, s-a apropiat inculpatul D. R. care a încercat să îi introducă o boabă de strugure în gura prietenei de la acea dată, actuala soție B. F. C..

Observând gestul, partea vătămată B. D. L. a intervenit, atrăgându-i atenția că este prietena sa. Inculpatul, ofensat de atitudinea părții vătămate, l-a lovit cu un pahar, pe care îl avea în mână, în figură, imediat în ajutorul său sărind inculpatul N. A. I., care a lovit-o la rândul său pe partea vătămată cu pumnul în figură. Părții vătămate căzându-i ochelarii în urma agresiunii, a fost lovită și de către ceilalți inculpați, respectiv C. C. și C. I. E., care au venit în sprijinul prietenilor și apoi, la intervenția persoanelor care asigurau ordinea în local, au ieșit înafara localului, unde au continuat să aplice lovituri părții vătămate. Concomitent, o bună parte din clienții localului, speriați de altercația provocată de către inculpați, în urma căreia partea vătămată a suferit o leziune tăiată de mari dimensiuni în zona bărbiei, ce sângera abundent, au părăsit în grabă încăperea, creându-se astfel la ieșire o adevărată busculadă. Văzând ce se întâmplă, prietena părții vătămate B. D. L. l-a anunțat pe A. D. F., astfel că acesta a ieșit din local, cerându-le inculpaților să nu o mai lovească pe partea vătămată. Cei patru inculpați s-au îndreptat spre A. D. F., aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și sticle de băutură luate din local, cele două victime fiind nevoite să părăsească în fugă locul faptei.

Ca urmare a activităților violente desfășurate de către inculpați atât în local, cât și înafara localului, cea mai mare parte a persoanelor aflate în local s-au speriat de climatul de insecuritate și panică creat și au părăsit zona. După ce victimele au părăsit locul faptei, inculpații nu au încetat activitățile ostile de intimidare și inducere a stării de panică în rândurile clienților, ci s-au înarmat cu bâte de base-ball și chiar cu săbii, conform unor probe testimoniale și au pătruns în local unde, folosind termeni și expresii agresive, au solicitat muzicanților și administratorului localului să le fie returnați banii achitați pentru consumație și dedicații muzicale, fapte ce au condus la părăsirea localului și de către ceilalți clienți și închiderea acestuia înainte de vreme.

Partea vătămată A. D. F., în urma agresiunilor la care a fost supus de către inculpați, a suferit leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, care nu au pus viața acestuia în primejdie, ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cu corp tăietor (posibil cioburi de sticlă). Întrucât victima a suferit leziuni tăiate situate în zona gâtului – submandibular dreapta și latero-cervical dreapta, a fost efectuată o expertiză medico-legală. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr._/B/28.06.2012 emis de S.J.M.L. Hunedoara, pe lângă cele de mai sus, rezultă că respectivele leziuni s-au constituit într-un prejudiciu estetic temporar și nu se circumscriu dispozițiilor art. 182 Cod penal.

Partea vătămată B. D. L. a suferit leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale, ce au avut ca mecanism de producere lovirea cu corp dur și lovirea cu corp tăietor (posibil cioburi de sticlă).

S-a constatat că pentru dovedirea situației de fapt descrisă mai sus au fost administrate următoarele mijloace de probă:

Volumul I: plângerile penale formulate de părțile vătămate B. D. L. și A. D. F. filele 9-10 ; declarațiile părții vătămate A. D. F. vătămate – filele 11-2; certificat medico legal 1237/C/10.10.2011 emis pentru A. D. F. (f 22-24); raport expertiză medico-legală_/B/28.06.2012 filele 24-25; planșă foto parte vătămată A. D. F. realizate de Poliția Orașului C.- filele 26-29; declarațiile părții vătămate B. D.- L. (f 30-39); certificat medico legal nr. 1236/C/1.10.2011 eliberat părții vătămate B. D.- L. (f 40); fotografie privind leziunile părții vătămate B. D.- L. ( f 41); declarații martori A. F. C. (f 44-52), B. F. C. (f 53-55); Leuco Beneamin (f 56-58), C. A. –C. (f 59-68); L. T. (f 69-70); V. A. (f 71-73); P. A.-A. (f 74), B. A. (f 76-78); B. A. V. (f 79); Pipili I. Caludiu (f 82), B. D. R. (f 84); I. A. R. (f 86-96); Selivestrov Oleg (f 96-101); C. R. A. (f 102-105); F. A. R. (f 106); A. A. N. (f 113); C. F. A. (f 118); B. F. A. (f 121), D. A. (f 125); Dada I. B. (f 128); R. C. A. (f 131); declarațiile inculpatului C. C. (f 135-146); certificat medico legal nr 1243/C/11.10.2011 emis inculpatului C. C. (f 148); declarațiile inculpatului C. I. E. (f 159-164, f 226-227); declarațiile inculpatului N. A. I. (f 169-179, 180-183); certificat medico legal nr 1244/C/11.10.2011 emis inculpatului N. A. I. (f 180); declarațiile inculpatului D. R. (f 188-201); declarațiile învinuitului A. F. (f 206-214); procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală inculpaților C. C. (f 153), C. I. E. ( f168), N. A. I. (f 186), D. R. (f 204); plângerea penală formulată de inculpatul C. C. (f 222).

Volumul II: proces verbal de redare a convorbirilor telefonice – filele 4-12; încheieri de autorizare a perchezițiilor domiciliare – filele 13-15; autorizații percheziții domiciliare - filele 16-17, 41, 68, 99, 109; procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la inculpații C. C., C. I. E. (filele 18-33), D. R. (f 42-61),N. A. I. (f 69-88), la numitul C. M. ( f 100-106), Aparaschiviei F. (f 110-114); procese verbale de verificare a telefoanelor mobile – filele 34-40, 62-67, 89-90, 107-108, 115-116; raport de constatare tehnico-științifică nr_/07.03.2012 – filele 95-98; - proces-verbal de lăsare a bunurilor în custodia învinuitului Aparaschiviei F. – fila 117; - încheiere de efectuare a percheziției informatice nr 6/P/2012– filele 130-132; autorizație percheziție informatică nr 14/P/2012– fila 133; proces-verbal de efectuare a percheziției informatice – filele 134-135; proces-verbal de predare a mediilor informatice de stocare către învinuitul A. F. – filele 136-137; procese verbale de recunoaștere după planșe foto – filele 138-235.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 12.03.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul în speță, fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., precum și legalitatea administrării probelor și actelor de urmărire penală susmenționate, dispunând începerea judecății în cauză privind pe inculpați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În cursul cercetării judecătorești n-au fost administrate probe noi pe latură penală, ținând seama de împrejurarea că s-a încuviințat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii. Au fost audiați martorii I. A. R. și C. A. C., pentru soluționarea laturii civile a cauzei (f 123, f 126).

Analizând actele și probele administrate în cauză, instanța a reținut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu se confirmă, în sensul că în seara zilei de 07.10.2011, inculpații C. C., C. I. E., N. A. I. și D. R. s-au aflat împreună în localul El Sombrero din Orașul C., unde inculpatul C. C. și-a serbat ziua de naștere, acesta având aproximativ 30 de invitați care au stat la o masă. În același local, la o altă masă s-au așezat persoanele vătămate A. D. F. și B. D. L. însoțit de prietena sa (actuala soție)- martora B. F. C.. Inculpații aveau discernământul afectat de consumul băuturilor alcoolice, astfel că în jurul orelor 2,00 după ce o parte din invitați la petrecere au plecat, inculpatul D. R. i-a făcut avansuri martorei B. F. C. -prietena persoanei vătămate B. D. L., venind la masa acestora și insistând să-i introducă în gură o boabă de strugure. Când B. D. L. i-a cerut inculpatului D. R. să o lase în pace pe prietena sa, inculpatul a lovit persoana vătămată iar în conflict au intervenit și ceilalți inculpați lovind persoana vătămată cu pumnii, picioarele, pahare de sticlă. Persoana vătămată A. D. F. care se afla atunci în altă încăpere din bar, a fost înștiințat că prietenul său B. D. L. este bătut și a intervenit să-l scoată din mâinile inculpaților, care între timp au ieșit și ei afară din local trăgând după ei și pe persoana vătămată B. D. L.. Când persoana vătămată A. D. F. s-a apropiat de inculpați, C. C. l-a lovit cu o sticlă de whisky în cap iar după ce a căzut jos, l-a lovit cu ciotul rămas de la sticlă în zona gâtului, iar apoi a fost lovit și de ceilalți inculpați.

S-a reținut că prin comportamentul inculpaților s-a creat panică în local unde se aflau aproximativ 100 de persoane care l-au părăsit temându-se pentru siguranța lor. După ce persoanele vătămate au scăpat din mâinile inculpaților, aceștia din urmă nu s-au potolit, ci s-au dus la autoturismele cu care veniseră de unde au luat bâte, săbii cu care au revenit în local intimidându-l pe administratorul acestuia cerându-i să le fie returnați banii achitați pentru consumație și dedicații muzicale.

După cum s-a arătat și în rechizitoriu, partea vătămată A. D. F., în urma agresiunilor la care a fost supus de către inculpați, a suferit leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, care nu au pus viața acestuia în primejdie, conform raportului de expertiză medico-legală.

Partea vătămată B. D. L. a suferit leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților C. I. E., C. C. și D. R. de a lovi persoana vătămată B. D. L. în Localul El Sombrero din orașul C., cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 180 al. 2 C.p. din 1969. După cum s-a arătat mai sus, fapta inculpaților rezultă din declarațiile persoanelor vătămate, ale inculpaților și ale martorilor B. F. C., C. A. C., I. A. R..

Faptele inculpaților C. I. E., C. C. și D. R. de a lovi persoana vătămată A. D. F. lângă localul El Sombrero din orașul C., cu pumnii, cu picioarele, cu sticle, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 181 al. 1 C.p. din 1969.

S-a reținut că faptele inculpaților rezultă din declarațiile persoanelor vătămate, ale inculpaților și ale martorilor B. F. C., C. A. C., I. A. R.. Sub aspectul laturii obiective al infracțiunii, a fost dovedit elementul material al acesteia constând în actele de lovire exercitate asupra persoanei vătămate de către inculpați. Probele administrate nu au putut dovedi care din cei patru inculpați au provocat fiecare leziune în parte (cu excepția tăieturii la nivelul gâtului care a fost făcută de inculpatul C. Caludiu), astfel că instanța a reținut împotriva tuturor inculpaților săvârșirea faptei în calitate de coautori.

S-a reținut că fapta inculpaților C. I. E., C. C., N. A. I. și D. R. care au lovit într-un local public persoanele vătămate cu pahare, cu sticle de băutură, cu pumnii și picioarele, după care au proferat amenințări și expresii indecente, având în mână bâte și săbii, creând astfel în rândul celor aproximativ 100 de persoane din local, sentimente de panică și insecuritate, ce le-au determinat să părăsească zona, constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1969.

Reținând săvârșirea faptei de către inculpați și vinovăția acestora, instanța a dispus condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 52 Cod penal din 1969, identificat ca lege mai favorabilă în speță prin prisma modalității de executare a pedepsei (suspendare sub supraveghere/suspendare condiționată cu obligații în sarcina inculpaților mai ușoare decât cele prevăzute de Codul penal în vigoare) și prin prisma tratamentului concursului de infracțiuni (nu este obligatoriu sporul la pedeapsa cea mai grea).

În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal din 1969, instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18¹alin. 2 Cod penal din 1969, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpaților.

S-a constatat că limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt de la 2 luni la 1 an și 4 luni închisoare sau amendă pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 din Codul penal din 1969; de la 4 luni la 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prev de art. 181 al. 1 din Codul penal din 1969; și de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal (prin aplicarea în speță în privința tuturor infracțiunilor a art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală).

S-a constatat că din extrasul după cazierul judiciar, rezultă că inculpații nu sunt recidiviști, dar toți au mai fost sancționați în trecut pentru fapte penale. S-a reținut că inculpații în cursul urmăririi penale nu au adoptat o atitudine procesuală sinceră, încercând să convingă organele judiciare că și ei au fost victimele unor infracțiuni de lovire, astfel că împrejurarea că în cursul judecății au recunoscut săvârșirea faptelor, nu poate constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969.

1. Prin urmare, raportat la criteriile de mai sus, instanța i-a aplicat inculpatului C. C.:

- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, art. 5 din Codul penal. Având în vedere modul concret cum a acționat inculpatul, lovind persoana vătămată cu pumnii, picioarele, cu pahare de sticlă la nivelul feței, în prezența prietenei acestuia și într-un local public, instanța apreciază că pedeapsa amenzii este prea blândă în speță, fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea ridicată spre maximul special.

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, art. 5 din Codul penal. Deși minimul pedepsei închisorii pentru această faptă ar fi doar de 8 luni, având în vedere că din declarațiile martorului C. A. C. rezultă că inculpatul C. C. a lovit persoana vătămată A. D. F. cu o sticlă de whisky în cap iar după ce aceasta s-a spart, cu ciotul pe care-l ținea în mână, rămas de la sticlă, a lovit persoana vătămată în zona gâtului tăindu-l, se impune ridicarea pedepsei și pentru această faptă spre maximul special.

- pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 al. 1 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal din 1969, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, art. 5 din Codul penal. Si în cazul acestei infracțiuni se impune aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de lege, având în vedere tulburarea însemnată a liniștii din local cauzată de fapta inculpatului care a creat panică în rândul persoanelor care au înțeles să-și petreacă noaptea în local, uzând de bâte și săbii, după cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestora de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

În temeiul art. 36 al. 1 și art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, instanța a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală 242/2011 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, definitivă la data de 28.12.2011 precum și cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 91/2013 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosar_ definitivă prin decizia penală nr. 1206/02.12.2013 a Curții de Apel A. I., astfel că au fost repuse pedepsele stabilite prin sentințele respective, în individualitatea lor după cum urmează:

-1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 din Codul penal din 1969;

- 4 luni inchisoare pentru savârsirea infractiunii de distrugere, fapta prev. si ped. de art. 217 alin. 1 cod pen. din 1969

În temeiul art. 36 al. 1 raportat la art. 34 lit e Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin sentințele penale 242/2011 și 91/2013 a Judecătoriei Hunedoara cu pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită la 2 ani și 6 luni închisoare. S-a apreciat că aplicarea unui spor de 6 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea este necesar întrucât inculpatul a săvârșit șapte infracțiuni în concurs, iar pedeapsa rezultantă trebuie să reflecte această împrejurare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei și obligarea la despăgubiri civile către partea vătămată, fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de de 86 ind. 1 rap. la art. 86⁵al. 2 din Codul penal din 1969, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 ani și 6 luni închisoare (deci mai mică de 3 ani); inculpatul nu este recidivist, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării sub supraveghere cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia. Inculpatul nu a mai săvârșit fapte penale din anul 2012 și a recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanței.

Prin urmare, în baza art. 86¹ rap. la art. 86⁵al. 2 din Codul penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 86²rap. laart. 86⁵al. 2 Cod penal din 1969. Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;

c) va comunica și-și va justifica Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, schimbarea locului de muncă,;

d) va comunica Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

2. Tinând seama de criteriile de individualizare a pedepsei arătate mai sus, inculpatul C. I. E. a fost condamnat la:

- pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, art. 5 din Codul penal. Față de acest inculpat probele administrate au dovedit că a lovit persoana vătămată, însă nu în circumstanțe atât de grave ca inculpatul C. C. care a lovit persoana vătămată cu sticla de whisky în cap și apoi cu ciotul rămas a tăiat-o la gât, acesta fiind motivul pentru care i se va aplica o pedeapsă mai ușoară.

Pentru motivele arătate mai sus în cazul inculpatului C. C., în baza art. 71 Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din anul 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969, instanța a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință sunt în concurs, și în temeiul art. 34 lit b din Codul penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 din Codul Penal din 1969, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni, conform art. 82 din Codul penal din 1969.

3. Tinând seama de criteriile de individualizare a pedepsei arătate mai sus, inculpatul D. R. a fost condamnat la:

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969 s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință sunt în concurs, și în temeiul art. 34 lit b din Codul penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.

Pentru motivele arătate mai sus și în cazul inculpatului C. I. E., în baza art. 81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 8 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 .

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

4. Având în vedere că persoana vătămată B. D. L. și-a retras plângerea prealabilă, în baza art. 396 alin 6 C. pr. pen. raportat la art. 16 lit. g C. pr. pen., cu aplic. art. 5 și art. 193 alin. 3 C. pen. instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A.-I., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal. Având în vedere că potrivit art. 131 al. 4 din Codul penal din 1969, fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei chiar dacă plângerea se menține cu privire doar la unul din aceștia, instanța a făcut aplicarea art. 5 din Codul penal, și a încetat procesul penal în baza art. 193 al. 3 rap. la art. 158 al. 2 din Codul penal care permite înlăturarea răspunderii penale și prin retragerea plângerii față de un singur participant la faptă, și menținerea față de ceilalți.

De asemenea, având în vedere că persoana vătămată A. D. F. și-a retras și el plângerea prealabilă, în baza art. 396 alin 6 C. pr. pen. raportat la art. 16 lit. g C. pr. pen., cu aplic. art. 5 și art. 193 alin. 3 C. pen., instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A.-I., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplic. art. 77 lit.a Cod penal.

Tinând sema de criteriile de individualizare a pedepsei arătate mai sus, inculpatul N. A. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 al. 1 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal din 1969, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, art. 5 din Codul penal.

- 3 luni inchisoare pentru savârsirea infractiunii de distrugere, fapta prev. si ped. de art. 217 alin. 1 cod pen. din 1969

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 al. 1 din Codul penal din 1969.

Pentru motivele arătate în cazul inculpatului C. I. E., în baza art. 81 Cod penal din 1969 raportat la art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 și art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, a fost supendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

In baza art. 36 al.3 din Codul penal din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestarii preventive cuprinsa intre 25.06._12, în dosarul_ unde a fost condamnat pentru fapte concurente prin sentința penală nr. 91/2013 a Judecătoriei Hunedoara.

5. În temeiul art. 112 lit. b și f din Codul penal, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

-un baston electric și o bucată de lemn trapezoidală ridicate de organele de urmărire penală de la inculpații C. C. și C. I. E.;

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în ședința publică din data de 09.09.2014, anterior începerii cercetării judecătorești, persoana vătămată B. D. L. s-a constituit ca parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpaților C. I. E., C. C. și D. R. să-i plătească 5000 de euro daune morale (f 105). De asemenea persoana vătămată A. D. F. s-a constituit parte civilă în cauză împotriva acelorași inculpați, solicitând obligarea acestora să-i plătească 10.000 euro daune morale (f 88).

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în parte a acțiunilor civile prev. de art. 1357 din Codul Civil potrivit căruia: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. În speță, s-a dovedit fapta ilicită a inculpaților sub forma acțiunilor susmenționate care au condus la vătămarea corporală a persoanelor vătămate constituite ca părți civile în cauză. A fost dovedit prejudiciul adus părților civile constând suferințele cauzate de lovituri, umilința la care au fost supuse în public, urmele loviturilor de la nivelul feței care le-au afectat temporar aspectul estetic. A fost dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpaților și prejudiciul produs. A fost dovedită și vinovăția inculpaților sub forma intenției.

Sub aspectul reparării prejudiciului, s-a reținut că autorul faptei ilicite repară integral prejudiciul indiferent de forma culpei (art. 1357 al. 2 din Codul civil rap. la art. 1385 din Codul civil). Având în vedere prevederile art. 1370 din Codul civil, inculpații vor fi obligați în solidar să repare prejudiciul cauzat părților civile.

În privința persoanei vătămate B. D. L., instanța a reținut că acesta a fost lovit de inculpați cu pumnii, picioarele, pahare de sticlă, producându-i la nivelul regiunii parietale, bilateral, numeroase excoriații, la nivelul pavilionului urechii drepte o plagă contuză suturată de 2 cm, 2 plăgi contuze la buza inferioară, iar la nivelul regiunii mentoniere 2 plăgi tăiate de 8 cm și respectiv 6 cm suturate așa cum rezultă din certificatul medico legal (f 40 dos urm pen vol I). Din fotografia de la fila 41 din dosarul de urmărire penală (vol I), rezultă că persoana vătămată a suferit și un prejudiciu estetic semnificativ, având plăgi mari tăiate și suturate la nivelul bărbiei. Instanța a apreciat că pentru traumatismele, umilința și stresul suferit de persoana vătămată o despăgubire de 1500 de euro ca daune morale este potrivită.

În privința persoanei vătămate A. D. F. s-a reținut că situația a fost mai gravă, traumatismele suferite în urma loviturilor administrate de inculpați, conducând inițial la calificarea faptei ca tentativă de omor, de organele de cercetare penală, cu indicii întemeiate, dacă privim fotografia de la dosarul de urmărire penală (f 28 vol I) de unde rezultă că persoana vătămată a suferit plăgi tăiate la nivelul gâtului suficient de adânci ca să inducă concluzia că agresorul a urmărit suprimarea vieții victimei. Ulterior, expertiza medico legală a evidențiat că nu a fost pusă viața persoanei vătămate în pericol, iar probele administrate au dovedit că s-a urmărit vătămarea persoanei vătămate, iar nu suprimarea vieții care s-ar fi putut face ușor dacă inculpații urmăreau acest lucru. Având în vedere că pe lângă plăgile tăiate la nivelul gâtului, persoana vătămată A. D. F. a suferit și plagă contuză occipital stânga, hematom epicranian occipital median și fractură metacarp R 5 și R1 mână dreaptă, ținând seama și de umilința și stresul suferit de acesta prin fapta inculpaților, instanța a acordat o despăgubire de 4500 euro daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului D. R., de 300 lei în cursul judecății, rămâne în sarcina statului, urmând a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 al. 1 pct. 2 lit b din Codul de procedură penală persoana vătămată B. D. L. care și-a retras plângerile prealabile față de inculpatul N. a fost obligată, să plătească 30 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 al. 1 și 4 din Codul de procedură penală, inculpații C. C., C. I. E. și D. R. au fost obligați să-i plătească părții civile A. D. F. câte 166 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara, invocând următoarele motive de nelegalitate:

a) În privința inculpatului N. A. I. s-a invocat faptul că instanța a făcut aplicarea atât a Codului penal din 1969, cât și a actualului Cod penal, în sensul că a dispus încetarea procesului penal în baza art. 193 Cod penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate și a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de ultraj încadrată în dispozițiile art. 321 Cod penal din 1969, aplicând legea penală pe instituții autonome și nu global;

b) În privința inculpaților C. C. și C. I. E. s-a apreciat că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, deoarece aceștia au lipsit de la termenul din data de 09.09.2014, când instanța a luat declarații celorlalți inculpați și a dispus începerea cercetării judecătorești, dând citire actului de sesizare. S-a arătat că la acel termen s-a încuviințat și administrarea probei cu martori.

c) Instanța de fond a omis să oblige persoana vătămată A. D. F. la plata cheltuielilor judiciare către stat, deși a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul N. A. I. ca urmare a retragerii plângerii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

d) Instanța de fond i-a obligat pe inculpații C. C., C. I. E. și D. R. la plata în întregime a onorariului de avocat privind persoana vătămată A. D. F., deși această parte și-a retras plângerea față de inculpatul N. și acțiunea civilă i-a fost admisă în parte.

Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:

Inculpații C. C., C. I. E., D. R., N. A. I., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal, vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 33 lit.a și art. 75 lit. a Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit.b și art. 75 lit. a Cod penal.

Cauza a fost soluționată potrivit procedurii de judecată în baza recunoașterii învinuirii, potrivit art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere poziția exprimată de inculpați care au arătat că recunosc faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare și doresc ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Curtea constată că unul din motivele de apel se referă la greșita soluționare a cauzei în baza procedurii simplificate în privința inculpaților C. C. și C. I. E. având în vedere că aceștia și-ar fi exprimat poziția de recunoaștere a faptelor, după expirarea momentului procesual prevăzut de art. 375 Cod procedură penală, respectiv după începerea cercetării judecătorești.

Analizând conținutul încheierii de ședință din data de 09 septembrie 2014 (fila 105-106), rezultă că la acest termen de judecată instanța de fond a procedat la citirea actului de sesizare, care potrivit noului Cod de procedură penală nu constituie momentul începerii cercetării judecătorești, după care le-a explicat inculpaților prezenți N. A. I. și D. R. că pot solicita judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală dacă recunosc integral faptele.

Față de poziția exprimată de inculpați, care au înțeles să uzeze de procedura simplificată de judecată, s-a procedat la ascultarea acestora în baza art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, fără a fi vorba de audierea prevăzută de dispozițiile art. 378 Cod procedură penală, astfel cum a lăsat să se înțeleagă apelantul în memoriul cuprinzând motivele de apel.

Curtea constată că la același termen de judecată instanța a acordat cuvântul în probațiune și a încuviințat audierea martorilor propuși de reprezentanta Parchetului, cauza fiind amânată față de lipsa inculpaților C. C. și C. I. E. și în vederea citării martorilor.

Deși s-a discutat în probațiune, Curtea constată că nu a fost începută cercetarea judecătorească în sensul prevăzut de noul Cod de procedură penală, fiind necesare câteva precizări în acest sens.

Astfel cum s-a menționat anterior, citirea actului de sesizare nu mai reprezintă primul act de începere a cercetării judecătorești, spre deosebire de vechea reglementare cuprinsă în art. 321 Cod procedură penală din 1968, ci face parte din etapa prealabilă în care inculpatului i se aduce la cunoștință învinuirea, i se aduc la cunoștință drepturile procesuale. Modificarea era necesară, pentru că în vechea reglementare, discuțiile cu inculpatul referitoare la poziția sa față de învinuirea care i se aduce se purtau anterior citirii actului de sesizare.

Citirea actului de sesizare înaintea exprimării poziției inculpatului este utilă, pentru că acesta ia cunoștință nemijlocit de conținutul acuzațiilor și are posibilitatea să-și exprime poziția în legătură cu procedura care-i va fi aplicată în deplină cunoștință de cauză. De altfel citirea actului de sesizare nu reprezintă un act de cercetare judecătorească, fiind firească includerea sa în secțiunea „aducerea la cunoștință a învinuirii, lămuriri și cereri”.

Curtea reține că potrivit noii reglementări, primul act de cercetare judecătorească este reprezentat de audierea inculpatului conform art. 378 Cod procedură penală, urmată de audierea persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente sau în cazul în care s-a dispus schimbarea ordinii cercetării judecătorești potrivit art. 376 alin. 5 Cod procedură penală, de administrarea primei probe încuviințate.

Or în cauza de față, la termenul de judecată din data de 9 septembrie 2014 nu s-a procedat la audierea inculpaților prezenți în baza art. 378 Cod procedură penală și nici la audierea vreunui martor. A fost consemnată poziția părților civile A. D. F. și Buțurca D. L. exclusiv referitor la faptul că au înțeles să se împace cu inculpatul N. A. I., fără a fi audiați cu privire la împrejurările în care au fost comise faptele. Discuția asupra probelor este plasată de dispozițiile art. 374 Cod procedură penală care poartă titlul marginal „Aducerea la cunoștință a învinuirii, lămuriri și cereri” anterior începerii cercetării judecătorești.

La următorul termen de judecată din data de 30 septembrie 2014 s-au prezentat inculpații C. I. E. și C. C., care au arătat că au lipsit în data de 09 septembrie 2014 deoarece apărătoarea lor le-a comunicat că nu se va prezenta și că se va acorda un alt termen în cauză. Deși instanța de fond a apreciat că era începută deja cercetarea judecătorească încă de la termenul anterior și a menționat că procedează la audierea inculpaților în baza art. 378 Cod procedură penală, pentru motivele expuse anterior Curtea reține că cercetarea judecătorească nu era începută și că se putea proceda la ascultarea inculpaților conform art. 375 alin. 1 Cod procedură penală. De altfel, analizând conținutul declarațiilor de la filele 117, 118 reiese în mod evident că în fapt s-a procedat la ascultarea inculpaților și nu la audierea acestora, fiind consemnată exclusiv poziția acestora de a fi judecați în baza recunoașterii învinuirii.

Din aceste motive, Curtea de Apel apreciază ca nefondat motivul de apel referitoare la greșita aplicare a procedurii de judecată simplificate în privința celor doi inculpați, constatând că în mod legal instanța de fond a admis cererea acestora, acordând beneficiul prevăzut de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la individualizarea judiciară a pedepsei.

Procedând la propria analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, Curtea constată că starea de fapt a fost reținută în mod corect de instanța de fond, rezultând în esență că: în seara zilei de 07.10.2011, în timp ce se aflau în localul El Sombrero din orașul C., inculpații C. I. E., C. C., N. A. I. și D. R. au lovit persoana vătămată B. D. L., cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, precum și persoana vătămată A. D. F. căreia i-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50 – 55 zile de îngrijiri medicale, prin faptele lor constând în lovirea persoanelor vătămate cu pahare, cu sticle de băutură, cu pumnii și picioarele, proferarea de amenințări și expresii indecente în timp ce aveau în mână bâte și săbii, creând în rândul celor aproximativ 100 de persoane din local, sentimente de panică și insecuritate, ce le-au determinat să părăsească zona.

Instanța de fond a procedat la încadrarea juridică a faptelor, reținând în mod legal că în urma analizei in concreto a incriminărilor succesive și respectând cerința aprecierii globale a legii penale mai favorabile impusă prin decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, legea veche este mai favorabilă inculpaților.

Reținând existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăția cerută de lege de către inculpați, instanța de fond a dispus condamnarea acestora, aplicând în mod legal și temeinic criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, hotărârea nefiind criticată de apelant în această privință.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului N. A. I., Curtea constată întemeiată critica formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara, rezultând din cuprinsul hotărârii că instanța de fond a încadrat infracțiunile de lovire comise de inculpat în dispozițiile art. 193 Cod penal și a dispus încetarea procesului penal în baza Codului penal urmare a retragerii plângerii, după care a aplicat inculpatului legea penală veche dispunând condamnarea acestuia pentru infracțiunea de ultraj în baza Codului penal din 1969.

Pentru a aplica global dispozițiile Codului penal din 1969, era necesară existența declarațiilor de împăcare din partea inculpatului N. A. I. și din partea persoanelor vătămate A. D. F. și Buțurca L.. Inculpatul N. A. I. a fost prezent în fața instanței de apel și a arătat că el s-a împăcat cu cele două persoane vătămate, care au dat declarații în acest sens la instanța de fond. Curtea constată că la dosarul instanței de fond există declarațiile persoanelor vătămate A. D. F. și Buțurca L. în sensul că își retrag plângerea prealabilă față de inculpatul N. A. I., însă în cuprinsul încheierii de ședință din data de 09 septembrie 2014 s-a consemnat faptul că persoanele vătămate au arătat că se împacă cu inculpatul N. A. I. (fila 105-106). În aceste condiții, Curtea constată că există manifestarea de voință a persoanelor vătămate în sensul împăcării acestora cu inculpatul, iar manifestarea de voință în același sens a inculpatului a fost consemnată de instanța de apel.

Astfel, pentru a respecta cerința de aplicare globală a legii penale mai favorabile, cu respectarea dispozițiilor deciziei nr. 265/2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I., cu aplicarea art. 5 CP, se va constata că în mod global, legea penală mai favorabilă inculpatului N. A. I. este CP din 1969.

Se va înlătura încadrarea juridică a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, reținute în sarcina inculpatului N. A. I., prev. de art. 193 alin. 2 CP, cu apl. art. 77 lit. a CP, comise în dauna persoanelor vătămate A. D. F. și B. D. L..

Va fi menținută dispoziția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. I., ca urmare a împăcării persoanei vătămate B. D. L., în ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu apl. art. 75 lit. a CP din 1969, cu inculpatul N. A. I., precum și dispoziția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. I., ca urmare a împăcării persoanei vătămate A. D. F., în ce privește infracțiunea vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 CP din 1969, cu apl. art. 75 lit. a CP din 1969, cu inculpatul N. A. I..

Curtea de Apel constată întemeiat motivul de apel referitor la omisiunea obligării persoanei vătămate A. D. F. la plata cheltuielilor judiciar către stat, obligație care îi incumbă și în cazul în care procesul penal încetează prin împăcarea părților. Din acest motiv, în urma admiterii apelului declarat de P., în baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d CPP, persoana vătămată A. D. F. va fi obligată la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Având în vedere că în urma reformării hotărârii instanței de fond urmează a se dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal din 1969, ca urmare a împăcării părților și nu în baza retragerii plângerii, Curtea va dispune schimbarea temeiului juridic al obligării persoanei vătămate B. D. L. la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b CPP, în art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d CPP.

Curtea constată ca nefondat motivul de apel referitor la obligarea inculpaților C. C., C. I. E. și D. R. la plata în întregime a onorariului de avocat achitat de persoana vătămată A. D. F.. Nu există în Codul de procedură penală vreo dispoziție în baza căreia în caz de retragere a plângerii sau de împăcare cu inculpatul instanța să fie obligată să reducă cuantumul cheltuielilor judiciare efectuate de persoana vătămată, fiind o chestiune de apreciere, cu mențiunea că în cazul mai multor inculpați judecătorul ar trebui să aproximeze care este partea din onorariul avocațial perceput aferentă fiecăruia. În acest caz sunt incidente dispozițiile art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, potrivit căreia obligația de restituire se stabilește potrivit legii civile. Legea civilă stabilește obligația de plată a cheltuielilor judiciare efectuate de părți în sarcina părții căzută în pretenții. Or, în cauza de față inculpații C. C., C. I. E. și D. R. sunt părți căzute în pretenții față de persoana vătămată A. D. F.. Referitor la admiterea în parte a acțiunii civile, Curtea constată că legiuitorul permite judecătorului să aprecieze dacă se impune sau nu reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare. Or, în cauza de față judecătorul a apreciat în mod legal și temeinic faptul că nu se impune reducerea onorariului avocațial achitat de partea civilă, al cărui cuantum nici nu este excesiv.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea de apel va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 164/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ .

Pentru motivele expuse anterior, se va desființa în parte sentința penală apelată, în ce privește latura penală a cauzei cu referire la:

- legea penală mai favorabilă aplicată inculpatului N. A. I. și temeiul juridic al încetării procesului penal

- neobligarea inculpatului A. D. F., la plata cheltuielilor judiciare către stat

- temeiul juridic al obligării persoanei vătămate B. D. L. la plata cheltuielilor judiciare către stat

și rejudecând cauza în aceste limite:

În aplicarea art. 5 CP, se va constata că în mod global, legea penală mai favorabilă inculpatului N. A. I. este CP din 1969.

Va fi înlăturată încadrarea juridică a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, reținute în sarcina inculpatului N. A. I., prev. de art. 193 alin. 2 CP, cu apl. art. 77 lit. a CP, comise în dauna persoanelor vătămate A. D. F. și B. D. L..

Se va menține dispoziția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. I., ca urmare a împăcării persoanei vătămate B. D. L., în ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu apl. art. 75 lit. a CP din 1969, cu inculpatul N. A. I. și dispoziția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. I., ca urmare a împăcării persoanei vătămate A. D. F., în ce privește infracțiunea vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 CP din 1969, cu apl. art. 75 lit. a CP din 1969, cu inculpatul N. A. I..

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d CPP, persoana vătămată A. D. F. va fi obligată la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Se va schimba temeiul juridic al obligării persoanei vătămate B. D. L. la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b CPP, în art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d CPP.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 164/21.10.2014 pronunțate de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată, în ce privește latura penală a cauzei cu referire la:

- legea penală mai favorabilă aplicată inculpatului N. A. I. și temeiul juridic al încetării procesului penal

- neobligarea inculpatului A. D. F., la plata cheltuielilor judiciare către stat

- temeiul juridic al obligării persoanei vătămate B. D. L. la plata cheltuielilor judiciare către stat

și rejudecând cauza în aceste limite:

În aplicarea art. 5 CP, constată că în mod global, legea penală mai favorabilă inculpatului N. A. I. este CP din 1969.

Înlătură încadrarea juridică a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, reținute în sarcina inculpatului N. A. I., prev. de art. 193 alin. 2 CP, cu apl. art. 77 lit. a CP, comise în dauna persoanelor vătămate A. D. F. și B. D. L..

Menține dispoziția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. I., ca urmare a împăcării persoanei vătămate B. D. L., în ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu apl. art. 75 lit. a CP din 1969, cu inculpatul N. A. I..

Menține dispoziția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. I., ca urmare a împăcării persoanei vătămate A. D. F., în ce privește infracțiunea vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 CP din 1969, cu apl. art. 75 lit. a CP din 1969, cu inculpatul N. A. I..

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d CPP, obligă persoana vătămată A. D. F. la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Schimbă temeiul juridic al obligării persoanei vătămate B. D. L. la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b CPP, în art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d CPP.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. P. S.-I. M.

GREFIER,

T. C.

Red. PA

Tehnored. CT 2 ex/6 mai 2015

J.F. N. I.

← Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 429/2015. Curtea de Apel...		Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Decizia nr. 411/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA