Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 326/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 11358/278/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 326/A/2015
Ședința publică din 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier N. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Petroșani împotriva Sentinței penale nr. 341/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul intimat A. S. – A., apărătorul desemnat din oficiu, avocat N. G., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită, cu inculpatul intimat A. S. – A. prin afișare înștiințării la sediul instanței. Au fost restituite la dosar citațiile emise pe numele inculpatului intimat A. S. – A. de la adresa din Lupeni, ., . cu mențiunea „destinatarul nu mai locuiește la această adresă” și de la adresa din Uricani, ., județ Hunedoara cu mențiunea „destinatar necunoscut”. Procesul verbal de predare a citației emisă pe numele inculpatului A. S. – A. de la adresa din Petroșani, .. 10, . a fost restituit fără nicio mențiune.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosar s-a primit prin serviciul de registratură al instanței procesul verbal întocmit de Poliția Municipiului Petroșani de îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului intimat A. S. – A.
Instanța raportat la motivele de apel formulate de P. apreciază procedura de citare cu inculpatul intimat A. S. – A. ca fiind îndeplinită.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au cereri de formulat.
Apărătorul inculpatului intimat și reprezentanta Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria Petroșani pe care înțelege să îi reformuleze.
Un prim aspect sub care dorește să-l reformuleze ar atrage ca și drept consecință o solicitare de desființare a hotărârii și de trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere împrejurarea că în perioada 30.03.2012-4.04.2014 inculpatul s-a aflat în stare de arest, așa cum rezultă din hotărârea depusă la fila 183 din dosarul instanței de fond, el fiind arestat și aflat în executarea unei pedepse pronunțată de Tribunalul din Pistoia. În aceste condiții perioada respectivă, în care inculpatul s-a aflat în stare de arest, fiind în cursul desfășurării din această cauză la instanța de fond, consideră că inculpatul trebuia să fi adus în fața instanței, respectiv nu trebuia ca judecata să se desfășoare în lipsa lui.
În subsidiar, dacă instanța va considera că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, reformulează, de asemenea, motivele de apel și solicită ca în raport de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, în raport de valoarea scăzută a prejudiciului, de faptul că telefonul sustras de cei doi inculpați a fost recuperat, fiind plătit prejudiciul părții vătămate, și în raport de faptul că partea vătămată și exprimat acordul în sensul că dorește să se împace cu ambii inculpați însă nu s-a putut da eficiență acestui acord al părții vătămate întrucât inculpatul A. S. A. nu a fost prezent la judecarea cauzei, solicită ca urmare a admiterii apelului să se dispună desființarea soluției pronunțate de instanța de fond și în ceea ce-l privește pe inculpatul A. S. A. să se dispună achitarea acestuia în temeiul prevederilor vechiului art. 18 din vechiul Cod penal. Considerând că fapta inculpatului în raport cu toate aceste împrejurări concrete este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni solicită să se facă aplicarea și a art. 19 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal și să se dispună aplicarea unei sancțiuni administrative a amenzii față de inculpat.
Avocat N. G., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat A. S. A., arată că apelul Parchetului este favorabil în integralitate inculpatului, sens în care solicită admiterea acestuia în oricare dintre variantele solicitate atât în principal, de desființare cu trimitere spre rejudecare întrucât, așa cum s-a arătat, inculpatul la momentul judecării cauzei era arestat în altă cauză, în subsidiar, în varianta de achitare în baza vechiului Cod penal, așa cum s-a arătat fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni cu trimitere al art. 181 din Codul penal.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 341/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art. 5 Cod Penal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al 1 lit. a, e, g Cod Penal 1968 cu aplicarea art. 99 și urm. Cod Penal 1968 în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit b Cod Penal cu aplicarea art. 113 și urm. Cod penal cu privire la inculpatul A. A. G..
În baza art. 396 al.6 raportat la art. 16 al.1 lit g Cod Proc. P.. cu referire la art. 159 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. A. G. (minor), pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit. b Cod Penal cu aplicarea art. 113 și urm. Cod penal.
În baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art. 5 Cod Penal s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al 1 lit. a, e, g Cod Penal 1968 cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod Penal 1968 în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit. b Cod Penal cu aplicarea art. 41 Cod penal cu privire la inculpatul A. S. A..
A fost condamnat inculpatul A. S. A., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al 1 lit. a, e, g Cod Penal 1968 cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod Penal 1968.
În baza art. 12 al.1 din Legea nr. 187/2012 și a art.71 alin. 2 Cod penal 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a) teza a -II –a și b) Cod penal 1968.
În baza art. 33-34 Cod penal 1968 a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 106/2010 a Judecătoriei Petroșani definitivă prin decizia penală nr. 287/A/30.09.2010 a Tribunalului Hunedoara și cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 4/11 din 14 ianuarie 2011 a Tribunalului din Pistoia, irevocabilă la data de 02.03.2011 recunoscută prin sentința penală nr. 328/26.07.2013 a Curții de Apel București definitivă prin nerecurare la data de 22.10.2013 în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 Cod penal 1968 s-a contopit prezenta pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare în stare de detenție.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata detenției din data de 19.04.2011 până la data de 17.01.2012 și din data de 30.03.2012 până la data de 04.04.2014.
S-a constatat recuperat prejudiciul adus persoanei vătămate O. M. A..
În baza art. 274 al.1 CPP a fost obligat inculpatul A. S. A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
În baza art. 275 al.2 lit d Cod Proc.P. a fost obligată persoana vătămată O. M. A. și inculpatul A. A. G. la plata sumei de 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 28.11.2013 în dosar nr.1159/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:
1.A. A. G.-minor, fiul I. și M.-I., născut la data de 07.11.1993 în Lupeni jud. Hunedoara,domiciliat în Lupeni,., ., CNP_, posesor al CI . nr._- SPCLEP Lupeni,pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.și ped.de art.208 alin.1,209 alin.1 lit.a,e,g Cod penal,cu aplic.art.99 Cod penal.
2.A. S. A.,fiul G. și S.,născut la data de 02.12.1982 în P.,jud. V.,domiciliat în Petroșani,..10,. forme legale în Lupeni,.,., CNP_, posesor al CI . nr._- SPCLEP Petroșani,pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.și ped.de art.208 alin.1,209 alin.1 lit.a,e,g Cod penal,cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr._ în data de 11.12.2013.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut ca stare de fapt că la data de 10.03.2011, Poliția Municipiului Lupeni a fost sesizată de către persoana vătămată O. M. A., cu privire la faptul că, în noaptea din 08/09.03.2011,în timp ce se afla în clubul „Fox” din Lupeni, persoane necunoscute i-au sustras un telefon mobil marca Samsung GT S5230.
În urma verificărilor efectuate au rezultat următoarele:
În seara de 08.02.2011, inculpatul A. A. G. împreună cu martorii D. A. și K. A. I. s-au deplasat la clubul „Fox” din Lupeni unde s-au întâlnit cu martorii B. C. C.,V. N. și inculpatul A. S. A. și persoana vătămată O. M. A.,aceștia stând la o masă împreună.
În jurul orei 01,00, persoana vătămată s-a deplasat în ringul de dans, lăsându-și și telefonul mobil pe masă.
Inculpații A. A. G. și A. S. A. s-au hotărât să sustragă telefonul părții vătămate, colaborând pentru ascunderea acestui bun, în diverse locuri din local, pentru a nu fi descoperiți de persoana vătămată. Când s-a întors la masă, persoana vătămată a sesizat dispariția telefonului, întrebându-i pe cei prezenți, însă pe moment nu s-a putut clarifica situația. La un moment dat inculpații au ieșit din local, A. A. G. având asupra sa telefonul mobil.
Inculpații nu au putut da declarații în această calitate, fiind plecați în străinătate (Italia,Anglia), dar în declarațiile olografe, fiecare a afirmat că nu a participat la sustragerea telefonului părții vătămate, indicându-l pe celălalt.
În cauză, au fost audiați și martorii D. A., K. A. I., B. C. C. și V. N., fiecare precizând aspecte, în funcție de ce a perceput, în împrejurările date.
Martorul K. A. I. a declarat că s-a dus la club cu D. A. F. și inculpatul A. A. G.. Acolo s-au întâlnit cu martorul B. C. C., care i-a invitat la masa lui, unde mai erau 2 fete. La scurt timp, la acea masă a venit și inculpatul A. S. A. (zis „A.”). La un moment dat, fetele s-au dus la dans, iar una dintre ele și-a lăsat telefonul pe masă. Inculpatul A. S. A. le-a propus celor de la masă să fure telefonul. Ei nu au fost de acord. A. S. A. a luat telefonul de pe masă și l-a pus pe pervazul geamului. Apoi atât A. S. A. cât și A. A. G. au tot plasat telefonul pe sub masă. La un moment dat, A. A. G. a luat telefonul și l-a băgat în buzunar, după care a ieșit din club împreună cu A. S. A.. Fetele s-au întors de la dans și i-au întrebat unde este telefonul, iar ei le-au îndrumat spre cei doi inculpați.
Martorul D. A. F. a declarat că s-a dus în club împreună cu K. A. I. și inculpatul A. A. G.. S-au așezat la masa părții vătămate. La scurt timp a venit inculpatul A. S. A. și s-a așezat și el la masă. La un moment dat, persoana vătămată și-a lăsat telefonul pe masă și s-a dus la dans. Martorul a observat că inculpații A. și A. s-au înțeles să fure telefonul. Cei doi inculpați au tot mutat telefonul prin diverse locuri (pervazul de la geam). Când a plecat din club martorul era împreună cu K. A. I., inculpații A. A. G. și A. S. A., auzindu-i pe ultimii doi cum discutau să se întâlnească a doua zi pentru a vinde telefonul.
Martorul B. C. C. a declarat că s-a dus în club cu V. N. și cu inculpatul A. S. A.. Acolo s-a întâlnit cu persoana vătămată și s-au așezat la masa ei. V. N. și A. S. A. stăteau când la masa părții vătămate, când la alte mese, cu diferite persoane cunoscute. La masa lor au venit trei băieți, dintre care cunoștea pe unul, respectiv inculpatul A. A. G.. La un moment dat, persoana vătămată s-a ridicat de la masă pentru a merge la toaletă și a lăsat telefonul pe masă. Ulterior, martorul l-a văzut pe inculpatul A. A. G. cum a luat telefonul de pe masă, l-a băgat în buzunar și a ieșit din club.
Martorul V. N. a precizat că l-a văzut pe inculpatul A. A. G. că a luat un telefon de pe masă, l-a băgat în buzunar și a ieșit din club. Ulterior, când persoana vătămată își căuta telefonul, martorul și-a dat seama că A. A. G. a sustras acel telefon.
S-a apreciat de către organele de urmărire penală că, deși în final inculpatul A. A. G. a ieșit din local, având asupra sa telefonul părții vătămate, deposedarea s-a realizat printr-o succesiune de acțiuni ale ambilor inculpați, care se hotărâseră împreună să sustragă bunul.
În fața instanței de judecată, în ședința publică din data de 27.10.2014 inculpatul A. A. G. a arătat că dorește să se împace cu persoana vătămată O. M. A. și să achite suma de 500 lei cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.- fila 236.
Persoana vătămată O. M. A. a arătat în ședința publică din data de 27.10.2014 că este de acord să se împace cu ambii inculpați, solicitând achitarea prejudiciului suferit- fila 238.
Analizând ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit în fața instanței de judecată, instanța a reținut aceeași situație de fapt cu cea avută în vedere prin rechizitoriu, dovedită cu declarațiile persoanei vătămate – fila 5 -6 d.u.p. din care reiese că în noaptea zilei de 8/9.03.2011 telefonul mobil ce îi aparținea și ce se afla pe o masă din localul unde aceasta se găsea, a dispărut, declarația martorului K. A. I.- fila 17-20 d.u.p. din care reiese că în noaptea de 8/9.03.2011 inculpatul A. S. A. i-a propus acestuia și persoanelor care se mai aflau de față la o masă dintr-un local să sustragă telefonul mobil aparținând persoanei vătămate, singurul care a răspuns propunerii fiind inculpatul A. A., care, după ce cei 2 au efectuat modificări ale poziției telefonului, a părăsit localul având telefonul mobil asupra sa, în buzunar, martorul D. A. F.-fila 23-24 d.u.p., care relatează aceleași aspecte ca și martorul menționat anterior, martorii B. C. C. și V. N.- fila 23-24 și 25 d.u.p, care arată că în aceeași noapte l-au observat pe inculpatul A. A. părăsind localul cu telefonul persoanei vătămate asupra sa.
Audiat în mod nemijlocit în fața instanței de judecată- fila 239, inculpatul A. A. a arătat că acesta împreună cu inculpatul A. S. A. au sustras persoanei vătămate telefonul mobil.
Deși legal citat, inculpatul A. S. A. nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că existența faptei și a vinovăției inculpaților au fost pe deplin dovedite.
În drept, fapta inculpaților A. A. G. și A. S. A. care, în noaptea de 08/09.03.2011,în timp ce se aflau în clubul „Fox” din Lupeni, au acționat împreună pentru sustragerea telefonului mobil marca Samsung GT D 5230, aparținând persoanei vătămate O. M. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1,209 alin.1 lit. a,e,g, Cod penal 1968, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă a faptei, inculpații acționând cu forma de vinovăție a intenției directe cu privire la însușirea pe nedrept a unui bun aflat în posesia altuia.
S-a reținut că din probatoriul administrat nu s-a putut dovedi dincolo de orice dubiu, faptul că inculpatul A. S. A. avea cunoștință de vârsta inculpatului A. A. G., minor.
Luând în considerare condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. S. A., prin sentința penală nr. 706/ 09.09. 2003, pronunțată de Judecătoria Petroșani (inculpatul fiind arestat la 5.02.2004 și liberat condiționat la 7.11.2006, cu rest neexecutat de 454 zile ), s-a reținut incidența dispozițiilor art.37 lit. b Cod penal 1968, și luând în considerare condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 106/2010 a Judecătoriei Petroșani definitivă prin nerecurare la data de 19.10.2010, arestat fiind la 19.04.2011 – fila 123, 142 și condamnarea la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința nr. 4/11 din 14.01.2011 a Tribunalului Pistoia irevocabilă la data de 02.03.2011 și recunoscută prin sentința penală nr. 328/26.07.2013 a Curții de Apel București definitivă prin nerecurare la 22.10.2013- fila 183, s-a reținut incidența dispozițiilor art.37 lit. a Cod penal 1968, având în vedere că infracțiune a fost comisă la data de 08.03.2011, după rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare dar înainte de a fi începută executarea celor 2 pedepse menționate.
S-a reținut că potrivit deciziei nr. XVIII din 19 martie 2007 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal în concurs cu cele ale art. 37 lit. a) din același cod, dată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 542/2008 - M. Of. nr. 542 / 17 iul. 2008, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se retină ca acea infracțiune a fost săvârșită atât in condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât și în cele ale stării de recidiva postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispozițiilor art. 37 lit. a) si b) din Codul penal.
De asemenea, instanța a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 106/2010 a Judecătoriei Petroșani definitivă prin nerecurare la data de 19.10.2010 și fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința nr. 4/11 din 14.01.2011 a Tribunalului Pistoia se află în stare de concurs prev. de art. 33 lit a Cod penal 1968.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului A. S. A. instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii- în timpul nopții, într-un loc public, profitând de agitația specifică unui club de noapte, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni asemănătoare - fila 142 dosarul instanței, aplicându-i acestuia o pedeapsă cu închisoarea.
În aplicarea art. 5 Cod Penal, instanța a constatat că starea de fapt reținută își găsește corespondentul atât în prevederile art. 208 al.1, art. 209 al 1 lit. a, e, g Cod Penal 1968 Cod Penal 1968, cât și în art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit. b Cod Penal, respectiv atât în art. 37 lit. a și b Cod penal 1968 cât și în art. 41 Cod penal.
În compararea celor 2 legi succesive, instanța a avut în vedere limitele pedepsei prevăzute de cele 2 prevederi legale, tratamentul juridic al recidivei și incidența instituției împăcării părților.
Având în vedere că între inculpatul A. A. G., minor la data săvârșirii faptei dar major la data exprimării acordului de voință în sensul împăcării, și persoana vătămată O. M. A. a intervenit împăcarea, cauză care înlătură răspunderea penală ce operează doar în cazul infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit b Cod Penal actual, rezultă că legea penală mai favorabilă inculpatului A. A. G. este Codul penal actual.
În cazul inculpatului A. S. A., având în vedere tratamentul juridic al recidivei în cazul în care pedeapsa anterioară nu a fost executată și în cazul în care pedeapsa a fost executată, inculpatul aflându-se în ambele situații - art. 43 al.1 și 5 Cod penal și tratamentul juridic al recidivei prev. de art. 39 Cod penal 1968, dar și tratamentul juridic al concursului (aplicabil pentru fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 106/2010 a Judecătoriei Petroșani definitivă prin nerecurare la data de 19.10.2010 și fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința nr. 4/11 din 14.01.2011 a Tribunalului Pistoia) prevăzut de Codul penal actual și Codul penal 1968 la art. 39 respectiv 36, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1968, instituind un tratament juridic mai puțin sever.
În consecință, în baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art. 5 Cod Penal a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al 1 lit. a, e, g Cod Penal 1968 cu aplicarea art. 99 și urm. Cod Penal 1968 în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit. b Cod Penal cu aplicarea art. 113 și urm. Cod penal cu privire la inculpatul A. A. G..
În baza art. 396 al.6 raportat la art. 16 al.1 lit g Cod Proc. P.. cu referire la art. 159 Cod penal, față de manifestarea de voință a părților, a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. A. G. (minor), fiul lui I. și M. I., născut la 07.11.1993 în Lupeni, jud.Hunedoara, cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar neefectuat, necăsătorit, fără ocupație, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în Lupeni, ., ., jud.Hunedoara, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit b Cod Penal cu aplicarea art. 113 și urm. Cod penal.
S-a reținut că persoana vătămată O. M. A. a arătat faptul că înțelege să se împace și cu inculpatul A. S. A., însă instanța a constatat că în cauză nu poate opera instituția prev. de art. 159 Cod penal, din economia textului legal menționat, care prevede că” împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele pentru care a intervenit” rezultând că este necesar, spre deosebire de instituția retragerii plângerii prealabile, de existența unui acord între părți.
Ori inculpatul A. S. A. nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și exprima acordul de voință în acest sens.
În baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art 5 Cod Penal a respins cerea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al 1 lit. a, e, g Cod Penal 1968 cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod Penal 1968 în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit b Cod Penal cu aplicarea art. 41 Cod penal cu privire la inculpatul A. S. A..
A condamnat inculpatul A. S. A., fiul lui G. și S., născut la data de 02.12.1982 în loc. P., jud.V., cetățean român,stagiul militar neefectuat,necăsătorit,fără ocupație, recidivist,posesor al CI . nr._,CNP_, domiciliat în Petroșani, . ffl Lupeni,.,., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al 1 lit. a, e, g Cod Penal 1968 cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod Penal 1968
Față de natura și gradul de pericol social al faptei, făcând aplicarea art. 12 al.1 din Legea 187/2012, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.pen, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
În baza art. 33-34 Cod penal 1968 a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 106/2010 a Judecătoriei Petroșani definitivă prin decizia penală nr. 287/A/30.09.2010 a Tribunalului Hunedoara și cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 4/11 din 14 ianuarie 2011 a Tribunalului din Pistoia, irevocabilă la data de 02.03.2011 recunoscută prin sentința penală nr. 328/26.07.2013 a Curții de Apel București definitivă prin nerecurare la data de 22.10.2013 în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 Cod penal 1968 a contopit prezenta pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare în stare de detenție.
S-a reținut că din fișa de cazier judiciar a inculpatului și din sentința penală nr. 44 din data de 11.01.2012 a Judecătoriei D.- fila 127 rezultă că inculpatul A. S. A. a început executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 106/2010 a Judecătoriei Petroșani la data de 19.04.2012, fiind liberat condiționat la 17.01.2012.
S-a reținut că din sentința penală nr. 328/26.07.2013 a Curții de Apel București și adresa IGPR Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol- fila 233, rezultă că inculpatul a început executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 4/11 din 14 ianuarie 2011 a Tribunalului din Pistoia la data de 30.03.2012, fiind pus în libertate la data de 04.04.2014.
A dedus în consecință din pedeapsa aplicată durata detenției din data de 19.04.2011 până la data de 17.01.2012 și din data de 30.03.2012 până la data de 04.04.2014.
S-a reținut că persoana vătămată O. M. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea telefonului sustras și nerecuperat - fila 238 dosarul instanței.
S-a arătat că a fost atașată dosarului cauzei o declarație autentificată a acesteia - fila 284, din care reiese faptul că prejudiciul i-a fost achitat.
În consecință, instanța a constatat recuperat prejudiciul adus persoanei vătămate O. M. A..
În baza art. 274 al.1 CPP, reținând culpa procesuală, a obligat inculpatul A. S. A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
În baza art. 275 al.2 lit d Cod Proc.P. a obligat persoana vătămată O. M. A. și inculpatul A. A. G. la plata sumei de 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Petroșani.
Apelul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.
În motivarea apelului, parchetul a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1) lit. g) C.pr.pen., luând act de împăcarea părților.
De asemenea, s-a susținut că în mod greșit prima instanță nu a computat perioada executată care a fost de la 19.04.2011 la 17.01.2012 și nu a admis cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1), 229 alin. 1) lit. b) Cod penal.
În dezvoltarea orală a motivelor, parchetul a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, ținând seama de împrejurarea că inculpatul a fost arestat în Franța în perioada 30.03.2013 – 04.04.2014.
În subsidiar, parchetul a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 19 din Legea nr. 255/2013, deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18/1 Cod penal din 1968, ținând seama de împrejurarea că telefonul a fost recuperat, iar partea vătămată a declarat că se împacă cu inculpatul.
Apelul parchetului este parțial fondat din următoarele considerente:
În condițiile în care inculpatul a fost pus în libertate la 04.04.2014 din executarea unei pedepse în Franța, iar pronunțarea la instanța de fond a avut loc la 17.11.2014, inculpatul fiind legal citat la adresa reținută în cursul urmăririi penale, instanța de apel apreciază că în cauză nu există nulitate absolută, care impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Critica parchetului privind achitarea inculpatului în temeiul art. 18/1 Cod penal din 1968 este întemeiată, ținând seama de împrejurarea că prejudiciul este redus și a fost recuperat, partea vătămată și-a exprimat disponibilitatea de a se împăca cu inculpatul, prezentându-se în fața instanței și numai lipsa inculpatului a făcut ca în cauză să nu fie incidente dispozițiile privind încetarea procesului penal.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 255/2013, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.
În temeiul art. 91 alin. 1) lit. c) Cod penal din 1968, instanța apreciază că aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 500 lei este suficientă pentru corijarea inculpatului.
Luând în considerare soluția adoptată de instanța de apel, examinarea celorlalte critici este inutilă.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. instanța va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Petroșani împotriva sentinței penale nr. 341/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
V-a desființa sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei privind pe inculpatul A. S. A. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
În baza art. 396 alin. 1, 5 Cod procedură penală raportat la art. 19 din Legea nr. 225/2013 va achita pe inculpatul A. S. A. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1968.
V-a aplica inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
Va menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
În temeiul art. 275 alin. 3) C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Petroșani împotriva sentinței penale nr. 341/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei privind pe inculpatul A. S. A. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
În baza art. 396 alin. 1, 5 Cod procedură penală raportat la art. 19 din Legea nr. 225/2013 achită pe inculpatul A. S. A. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1968.
Aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
N. M.
Red. L.C.
Tehnored. N.M.-2 ex/25.03.2015
Jud fond C.A.B.
| ← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 317/2015.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
|---|
