Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 167/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1022/221/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 167/A/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. P.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: Procuror: I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr. 1798/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1798/15.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul V. I., fiul lui A. și M., născut la 5.01.1959 în Iclod, jud. Cluj, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, antrenor, domiciliat în Hunedoara, ., ., cunoscut cu antecedente penale, CNP_, la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. și ped. de art. prev. și ped. de art. 335 alin. 2 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și art. 396 alin. 10 N.C.p. rap. la art. 375 N.C.p.p. și art. 374 alin. 4 N.C.p.p.
S-a constatat că inculpatul nu mai este recidivist potrivit dispozițiilor din Noul Cod penal.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 comb. cu art. 83 C.p. din 1969 a fost revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 215/2011 a Judecătoriei D. și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa stabilită mai sus, astfel că în final inculpatul execută pedeapsa de 1 an închisoare.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 262/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. și ped. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 37 lit. a C.p., actualmente prev. și ped. de art. 335 alin. 2 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în data de 24.01.2013, a condus pe drumurile publice un autovehicul, deși avea permisul de conducere anulat.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii și planșă foto (f.2-6), înscrisuri (f.7-12,16-26), cazier (f.57-58), declarațiile și recunoașterea inculpatului (f.32,34-35,63-64), precum și celelalte acte și lucrări ale dosarului instanța a reținut că, în data de 24.01.2013, inculpatul V. I. s-a urcat la volanul autoturismului marca Nissan Primera, cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a condus pe drumurile publice din localitatea Sântuhalm, județul Hunedoara.
În jurul orelor 11:30, inculpatul a fost oprit pe DN 7 de un echipajul de poliție pentru un control de rutină.
Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul a deținut permis de conducere, care însă i-a fost anulat ca urmare a condamnării pentru săvârșirea a două infracțiuni auto (prev. de art. 85 al. 1 și art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.) la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare prin s.p. nr. 215/2011 a Judecătoriei D., rămasă definitivă la data de 28.02.2011.
Deși a beneficiat de clemența instanței, inculpatul a persistat în atitudinea sa infracțională.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, dar a precizat că nu a cunoscut faptul că permisul de conducere i-a fost anulat, deoarece nu mai locuiește la adresa din București, astfel că nu a primit înștiințarea scrisă emisă de organele poliției rutiere, apărare care nu poate fi luată în considerare. Ansamblul probelor de la dosar au dovedit indubitabil vinovăția acestuia.
Procedând la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. și ped. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată, actualmente prev. și ped. de art. 335 alin. 2 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
În baza acestui text de lege, inculpatul a fost condamnat, deoarece s-a apreciat că dispozițiile din NCP sunt mai blânde și reprezintă legea penală mai favorabilă.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 al. 1 N.C.p. ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului care a fost evaluată după următoarele criterii: a)împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b)starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d)motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e)natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f)conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g)nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Totodată, s-au avut în vedere împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și de disp. art. 396 al. 10 N.C.P.P., 375 N.C.P.P., 374 al. 4 N.C.P.P.
Față de cele arătate, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul nu mai este recidivist potrivit dispozițiilor din Noul Cod penal, deoarece primul termen al recidivei în prezent îl constituie o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare.
Conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 comb. cu art. 83 C.p. din 1969, instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 215/2011 a Judecătoriei D., deoarece fapta dedusă judecății a fost comisă înlăuntrul termenului de încercare și a dispus executarea ei alături de pedeapsa stabilită mai sus, astfel că în final s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul V. I., criticând-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei. Inculpatul a apreciat că pedeapsa care i s-a aplicat este prea aspră raportat la gravitatea redusa a faptei și la faptul că este o persoană onestă cu loc de muncă. Totodată inculpatul a menționat că în mod greșit s-a dispus revocarea suspendării condiționate.
Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Inculpatul V. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969.
Curtea constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală cauza fiind soluționată prin aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, raportat la poziția exprimată de inculpat care a arătat că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Probele administrate în faza de urmărire penală au dovedit fără dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism de către o persoană care are permisul de conducere anulat.
Reevaluând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, Curtea reține că, în data de 24.01.2013, în jurul orelor 11.30, inculpatul V. I. a condus autoturismul marca Nissan Primera, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice din localitatea Sântuhalm, județul Hunedoara, având permisul de conducere anulat în urma unei condamnări definitive pentru comiterea de infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
În privința încadrării juridice a faptei, Curtea constată că instanța de fond a reținut că fapta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal, apreciind legea nouă mai favorabilă inculpatului, raportat la faptul că potrivit acestei legi inculpatul nu este recidivist, pedeapsa la care a fost condamnat anterior fiind de 1 an închisoare.
Hotărârea a fost criticată de inculpat în privința individualizării judiciare a pedepsei, acesta apreciind că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare. Curtea de apel constată că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond pentru infracțiunea dedusă judecății este egală cu minimul special rezultat în urma reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, în baza art. 396 alin. 10 Cod procedură penală: pentru infracțiunea săvârșită legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, iar în urma reducerii menționate limitele sunt cuprinse între 4 luni și 2 ani închisoare. Nu au fost relevate de către inculpat împrejurări care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante și să aibă ca efect reducerea pedepsei sub această limită. Alegerea dintre pedepsele alternative a pedepsei închisorii este justificată, având în vedere faptul că anterior inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni de același gen, nefiind justificată aplicarea amenzii penale.
Referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, Curtea de Apel constată că instanța de fond a aplicat în mod legal dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, care prevăd în mod expres faptul că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de Codul penal din 1969, respectiv cel prevăzut de art. 83 Cod penal. Revocarea suspendării condiționate este obligatorie în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, nefiind lăsată la aprecierea judecătorului.
Sub aspectul modalității de executare nu se putea dispune decât executarea în regim privativ de libertate, aspect care rezultă atât din conținutul art. 83 Cod penal, cât și din decizia ÎCCJ nr. 1/2011 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii. Prin această decizie, care continuă să-și producă efectele și după . noului Cod penal, s-a statuat că „Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal; suspendarea condiționată nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal”.
În considerentele deciziei, ÎCCJ și-a însușit cele statuate constant în literatura de specialitate respectiv că revocarea suspendării condiționate intervine, cu titlu de sancțiune, pentru nerespectarea obligației de a nu comite o alta infracțiune in interiorul termenului de încercare, un asemenea comportament demonstrând ca infractorul nu a justificat încrederea ce i s-a acordat si nu s-a reeducat. D. consecință, pedeapsa suspendata devine executabila. Totodată, s-a arătat ca în cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, ca urmare a comiterii in termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, nu se poate dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere si nici executarea acesteia la locul de munca, pentru ca toate 3 sunt modalități distincte de individualizare a executării pedepsei, iar o noua individualizare ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr. 1798/15.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr. 1798/15.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură. Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. P.A.
Tehnored.D.M.H.
2 ex/01 MARTIE 2015
J. Fond P. D.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 205/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
