Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 205/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 18370/306/2014
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 205/A/2015
Ședința publică din 23 februarie 2015
Președinte: A. D. B. - judecător
S. I. M. - judecător
T. C. - grefier
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 636/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant M. I., în stare de arest, din Penitenciar Aiud, asistat de avocat V. S., apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul M. I., întrebat fiind de către instanță, învederează că este de acord cu asistarea de către apărătorul desemnat din oficiu și arată că nu dorește să dea declarație în cauză, precizând că își menține declarațiile date anterior.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat V. S., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat M. I., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecare, a se dispune reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
În susținerea apelului, arată că la instanța de fond inculpatul a uzat de procedura simplificată, fiind incidente dispozițiile art. 396 Cod procedură penală, însă la reducerea pedepsei nu s-au avut în vedere toate aspectele, respectiv nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și nu s-a luat în considerare aportul inculpatului la săvârșirea infracțiunii.
Arată că activitatea inculpatului a constat doar în primirea bunurilor sustrase de coinculpați de la partea vătămată, acesta neluând rezoluția de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Susține că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei, raportat și la fișa de cazier judiciar, având în vedere revocarea suspendării pedepsei aplicate anterior.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței soluția asupra apelului.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 636/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, cu referire la inculpatul apelant s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d NCp, cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCp și art. 396 alin. 10 Cpp, a fost condamnat inculpatul M. I. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 67 alin. 2 NCp i s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
-dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. 1 NCp i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, ca pedepse accesorii, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
-dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal raportat la art. 96 alin. 4 și 5 NCp a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 53/26.01.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 67/17.04.2012 a Curții de Apel A.-I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cp 1969, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cpp, pedeapsă care a fost repusă în individualitatea ei, alături de pedepsele accesorii de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969.
În temeiul art. 96 alin. 4 și 5 NCp raportat la art. 43 alin. 1 NCp și art. 10 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a NCp, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. 1 NCp i s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 67 alin. 1 NCp și i s-au interzis acestuia ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
-dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 45 alin. 5 NCp i s-au aoplicat inculpatului dispozițiile art. 65 alin. 1 NCp și i s-au interzis acestuia, pe durata executării pedepsei principale rezultante, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
-dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cpp raportat la art. 362 Cpp a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. I. (mandat de arestare preventivă nr. 26/UP/11.11.2014 emis de Judecătoria Sibiu).
În temeiul art. 72 NCp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. I.:
- durata reținerii pe timp de 24 de ore și durata arestării preventive din data de 09.12.2011 până în data de 26.01.2012;
- durata reținerii pe timp de 24 de ore din data de 10.11.2014, ora 23,30 și durata arestării preventive din 11.11.2014 la zi.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, i s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Prin aceeași sentință, alături de inculpatul apelant a fost condamnat, pentru săvârșirea în participație a aceleiași infracțiuni și coinculpatul neapelant A. I..
Tot prin sentința apelată s-au, cu privire la latura civilă și la chsltuielile judiciare, s-au mai dispus următoarele:
În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU și au fost obligați în solidar pe cei doi inculpați la plata către partea civilă a sumei de 480,28 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile G. A. R. I., la care s-a arătat că se adaugă dobânda legală până la data plății efective.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă G. A. R. I. și au fost oblugați în solidar pe cei doi inculpați, la plata către partea civilă a sumei de 281 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 2 Cpp a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 800 lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu, s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Pentru pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6849/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu înregistrat pe rolul primei instanțe sub numărul_ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A. I. F. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a și d NCp, cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCp și a inculpatului M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d NCp, cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCp.
În actul de sesizare a fost reținută următoarea situație de fapt:
Inculpatul A. I. F. în seara de 09.11.2014 a sustras prin întrebuințarea de violențe un telefon mobil E-boda și un portofel în care se afla suma de 220 lei, aparținând persoanei vătămate G. A. R. I., iar inculpatul M. I. în seara de 09.11.2014 a sustras prin întrebuințarea de violențe un telefon mobil E-boda și un portofel în care se afla suma de 220 lei, aparținând persoanei vătămate G. A. R. I..
La data de 04.12.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a menținut măsura arestării preventive a acestora.
La data de 29.12.2014 judecătorul de cameră preliminară, în prezența tuturor părților din dosar, a constatat în temeiul art. 346 alin. 2 Cpp legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul privind pe ambii inculpați, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe ambii inculpați, fixând prim termen de judecată, pentru celeritatea procedurii, având în vedere starea de arest preventiv a celor doi inculpați, data de 29.12.2014, dat fiind faptul că erau prezente toate părțile din dosar și procedura era legal îndeplinită, inclusiv prin notă telefonică.
Inculpatul A. I. F. s-a prezentat în fața instanței de judecată și, după ce s-a consultat cu avocatul din oficiu, a solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art. 375 și art. 396 alin. 10 Cpp, declarația sa expresă fiind consemnată și atașată separat la dosarul cauzei (f. 102-103 di), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaștere a învinuirii.
Inculpatul M. I. s-a prezentat în fața instanței de judecată și, după ce s-a consultat cu avocatul din oficiu, a solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art. 375 și art. 396 alin. 10 Cpp, declarația sa expresă fiind consemnată și atașată separat la dosarul cauzei (f. 105-106 di), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaștere a învinuirii.
Persoana vătămată G. A. R. I. a precizat că își menține constituirea de parte civilă cu suma de 281 lei, reprezentând banii însușiți de către inculpați, precum și contravaloarea unei cartele ce se găsea în telefonul sustras de aceștia.
S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 480,28 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile G. A. R. I..
În cursul judecății s-au depus la dosarul cauzei: sentința penală nr. 160/26.03.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la data de 23.04.2014 (f. 53-61 di), sentința penală nr. 55/31.01.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 231/A/02.04.2014 a Curții de Apel A.-I. (f. 62-77 di), sentința penală nr. 53/26.01.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 67/17.04.2012 a Curții de Apel A.-I. (f. 78-86 di), declarație inculpatul A. I. F. (f. 102-103 di), declarație inculpatul M. I. (f. 105-106 di).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 09.11.2014, în jurul orei 15:00, inculpatul A. I. F. s-a deplasat împreună cu martora G. E. P. la locuința persoanei vătămate G. A. R. I., situată în Sibiu, .. 3, . cumpăra un telefon mobil marca Nokia N90.
Datorită faptului că nu aveau suficienți bani, inculpatul A. I. F. l-a sunat pe inculpatul M. I., rugându-l să vină la adresa persoanei vătămate pentru a-l împrumuta cu suma de 20 lei.
După sosirea inculpatului M. I., telefonul a fost cumpărat și înmânat lui G. E. P.. Aceasta a plecat, iar inculpații împreună cu persoana vătămată au rămas la locuința acestuia, pentru a consuma băuturi alcoolice, respectiv bere Timișoreana și Bucegi, la 2,5 litri sticla.
În jurul orei 18:00, cei doi inculpați s-au hotărât să îi sustragă lui G. A. mai multe bunuri, pe care le observaseră la acesta mai devreme, la inițiativa inculpatului A. I. F.. Astfel, inculpatul A. I. l-a lovit în cap pe persoana vătămată cu o daltă de fier găsită în apartamentul acestuia, iar inculpatul M. I. l-a lovit pe G. A. cu pumnii în față.
În urma loviturilor primite, G. A. a căzut pe o canapea din sufragerie, și-a pierdut cunoștința, pierzând mai mult sânge din zona capului, pentru mai multe ore.
Prin certificatul medico-legal nr. I/a/1315/11.11.2014, Serviciul de Medicină Legală Sibiu a concluzionat că persoana vătămată G. A. a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Inculpații A. I. și M. I. i-au sustras lui G. A. un telefon mobil marca E-boda, suma de 20 lei și un portofel în care se afla suma de 220 lei.
Inculpatul A. I. i-a dat, în fața blocului, lui M. I., suma de 100 lei și telefonul mobil, iar cei doi s-au despărțit.
În locuința persoanei vătămate, inculpatul A. și-a uitat un telefon mobil marca Siemens, găsit de organele de cercetare penală și ridicat de către acestea.
Ulterior, inculpatul A. a ars documentele găsite în portofelul persoanei vătămate, într-o zonă din spatele magazinului D. din Sibiu, pe . ce în prealabil a încercat să scoată bani de pe cardul lui G. A., de la un bancomat al Băncii Românești de lângă magazinul D..
A doua zi, în 10.11.2014, inculpatul A., în timpul pauzei de la serviciu, din cursul amiezii, a ascuns într-un . etajul 10, pe ., portofelul sustras, iar dalta a ascuns-o pe un pervaz, în . nr. 86 de pe Calea Cisnădiei.
Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea faptei de tâlhărie calificată rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, a arătat prima instanță, respectiv:
Din declarația persoanei vătămate G. A. R. I. (f. 69 dup), rezultă că în data de 09.11.2014 în timp ce se afla în locuința sa din .-a sunat o prietenă E., care i-a spus că vine cu prietenul ei, pe care el nu-l cunoștea, pentru a-i vinde un telefon mobil NOKIA N900 cu suma de 70 lei, telefon pe care el l-a primit cadou de la fratele lui din București.
Persoana vătămată a relatat că E. a venit însoțită de un tânăr, numit I., au început să povestească și să consume bere din cele două peturi de câte 2,5 litri de bere Timișoreana și Bucegi, după care I. și-a sunat un prieten, care a venit la apartament însoțit de o altă domnișoară.
Persoana vătămată a declarat că a primit cei 20 lei de la I., i-a dat telefonul E., urmând ca I. să-i dea restul de 50 lei în data de 15.11.2014. în jurul orelor 16.30 cele două fete au plecat din locuința persoanei vătămate, care a rămas cu cei doi băieți și au continuat să consume bere, simțindu-se la un moment dat foarte amețit din această cauză.
La un moment dat, persoana vătămată a povestit că I. l-a lovit cu putere în cap pe partea stângă deasupra tâmplei cu un obiect dur și a căzut pe covorul din sufragerie, iar când s-a trezit, revenindu-și din șoc era ora 23.00 sau 24.00, observând lipsa telefonului EBODA din buzunar cu care a vrut să sune la poliție, a portofelului cu suma de 200 lei din buzunarul din spate al pantalonilor și faptul că îi curge sânge mult din cap, apoi a anunțat poliția, care a chemat și salvarea fiind transportat la spital pentru investigații medicale.
Persoana vătămată G. A., împreună cu cei doi inculpați, au arătat că M. I. a venit însoțit de martora T. A. A., care ar fi plecat ulterior, împreună cu martora G. E. P.. Aceasta nu a recunoscut, însă, că ar fi fost prezentă în locuința persoanei vătămate, motiv pentru care aspectele din declarație, care infirmă prezența sa, vor fi înlăturate de către instanța ca fiind nesincere.
Declarația persoanei vătămate se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu declarații martorilor G. E. P. (f. 71-74 dup), T. A. A. (f. 79-80 dup); cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 20-52 dup) din care reiese urmele de sânge și zona din apartament în care persoana vătămată a fost lovită, precum și obiectul – dalta – cu care a fost lovită de către inculpatul A.; cu planșele fotografice de examinare a persoanei vătămate (f. 55-58 dup) din care se pot observa leziunile grave suferite de aceasta în zona ambilor ochi și a capului; leziuni confirmate și prin certificatul medico-legal nr. I/a/1315/11.11.2014 (f. 59-60 dup), care a concluzionat că persoana vătămată G. A. necesită pentru vindecarea leziunilor suferite un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale; coroborate cu alte acte medicale ale persoanei vătămate (f. 62-67 dup) și cu mijloace materiale de probă ridicate de către organele de urmărire penală (telefon Siemens, portofel, resturi material plastic) și corp delict (daltă).
Cei doi inculpații, A. I. F. și M. I., au recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în cursul urmăririi penale, declarând în mod detaliat modul de comitere al faptei, atitudine pe care și-au păstrat-o în fața judecătorului de drepturi și libertăți, cu ocazia audierii în vederea luării măsurii arestării preventive (declarație f. 10-12 dosar_/306/2014 pentru A. și declarație f. 14-16 pentru M.), și în fața judecătorului de cameră preliminară și a instanței de judecată, declarație inculpatul A. I. F. (f. 102-103 di), declarație inculpatul M. I. (f. 105-106 di).
Astfel, inculpatul A. I. F. (f. 82-84; 86 dup) a relatat că în data de 09.11.2014 s-a întâlnit cu prietena sa E. în Sibiu, aceasta spunându-i că dorește să își cumpere un telefon mobil și a aflat că o cunoștință vinde unul aproape nou la un preț foarte bun, după care s-au deplasat la G. A., discutând despre vinderea telefonului, apoi l-a sunat pe M. I. pentru a-i da suma de 20 lei.
Inculpatul A. a declarat că M., zis B., a sosit împreună cu prietena lui A., la locuința persoanei vătămate G., iar când acesta din urmă și-a scos din buzunarul de la spate al pantalonilor portofelul, a observat mai multe bancnote de bani, când persoana vătămată i-a dat 50 lei pentru a mai cumpăra bere și țigări.
Inculpatul A. a declarat că pe M. l-a anunțat telefonic despre faptul că a observat la G. încă un telefon mobil mai scump, și i-a spus să-l ajute pentru a-l sustrage, aspecte din care reiese modul de operare al celor doi inculpați și totodată maniera în care inculpatul A. a observat banii și telefonul mobil, pregătindu-și planul de acțiune în vederea sustragerii bunurilor, profitând de ocazia ivită în apartamentul victimei.
Mai departe, inculpatul A. a arătat că inculpatul M. l-a rugat pe G. să facă schimb de telefoane și întrucât acesta nu a vrut, s-au enervat, iar el a luat o daltă care susținea ușa de la sufragerie, daltă din fier, cu care l-a lovit de trei ori în cap pe persoana vătămată, acesta căzând pe un colțar, iar inculpatul M. a început să-l lovească cu pumnii în special în zona capului.
Inculpatul A. a mai declarat că el i-a luat lui G. portofelul din buzunarul de la spate al pantalonilor, precum și telefonul mobil pe care îl ținea în mână, iar inculpatul M. i-a luat suma de 20 lei care se afla pe masa din sufragerie, iar când au plecat cei doi, persoana vătămată se afla în stare de inconștiență în sufragerie.
În continuare, inculpatul A. a precizat că el a avut asupra sa un telefon mobil marca Siemens pe care l-a aruncat pe jos în sufrageria lui G., a coborât din apartament cu M., căruia i-a dat telefonul mobil luat de la persoana vătămată, iar M. i-a dat telefonul lui mobil marca Sony Ericson, iar atunci s-a uitat în portofel și a văzut suma de 220 lei în bancnote de 50 lei – 4 bucăți și 10 lei – 2 bucăți, sumă din care i-a dat lui M. două bancnote de 50 lei; apoi mai târziu în spatele magazinului D., pe . dat foc la cartea de identitate a lui G., pe care a găsit-o în portofel, precum și la abonamentul Tursib, după care a mers cu E. la un bancomat aparținând Băncii Românești, de lângă magazinul D., încercând să scoată bani de pe cardul persoanei vătămate, dar acesta a rămas blocat în bancomat, i-a povestit prietenei lui ce a făcut și au mers împreună să mănânce la Super Mamma.
Inculpatul a mai declarat că în data de 10.11.2014 dimineața, în pauza de serviciu, s-a deplasat singur la un . în zona Lidl și a urcat la etajul 10, unde a ascuns pe scara liftului portofelul gol.
Declarația inculpatului A. I. F. se coroborează cu celelalte mijloace de probă prezentate mai sus, precum și cu declarația inculpatului M. I. (f. 88-89; 91 dup) care a arătat că în data de 09.11.2014 a fost apelat de către I. pentru a-i cere 20 lei pentru a cumpăra un telefon prietenei lui, indicându-i adresa unde trebuie să se deplaseze, iar în casă la A., unde s-a prezentat cu prietena lui, I. l-a chemat în baie și i-a spus că A. are mulți bani și vrea să-i ia banii și telefonul.
Inculpatul M. I. a mai declarat că după ce au plecat fetele, A. a luat o rangă din fier de pe jos, din sufragerie, l-a lovit pe persoana vătămată G. A. de două ori în cap, acesta a căzut pe pat, iar el l-a lovit cu pumnii în zona capului, apoi I. i-a luat lui A. portofelul din piele de culoare neagră și telefonul mobil EBODA, iar el a luat de pe masă suma de 20 lei și au plecat amândoi, persoana vătămată fiind inconștientă.
Inculpatul a relatat că în fața blocului I. i-a dat telefonul EBODA, iar el i-a dat telefonul lui marca Sony Ericson, ținându-și cartela pe care a introdus-o în telefonul lui A., iar cartela din telefonul acestuia a rupt-o și a aruncat-o în zona magazinului D..
Totodată, inculpatul a declarat că I. i-a dat două bancnote de 50 lei din portofelul sustras de la persoana vătămată G. A..
În drept, prima instanță a reținut că fapta săvârșită de către inculpatul apelant M. I., care în seara de 09.11.2014 a sustras prin întrebuințarea de violențe un telefon mobil E-boda, suma de 20 lei și un portofel în care se afla suma de 220 lei, aparținând persoanei vătămate G. A. R. I., care a avut nevoie de un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale în urma loviturilor primite în zona capului cu pumnii, întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d NCp, comisă de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie reglementată de art. 41 alin. 1 NCp.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului (f. 101 dup) prima instanță a reținut că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută art. 41 alin. 1 NCp, în termenul de încercare de 6 ani al unei suspendări sub supraveghere stabilit prin sentința penală nr. 53/26.01.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 67/17.04.2012 a Curții de Apel A.-I..
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului apelant M. I., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – inculpatul în seara de 09.11.2014 a sustras prin întrebuințarea de violențe un telefon mobil E-boda, suma de 20 lei și un portofel în care se afla suma de 220 lei, aparținând persoanei vătămate G. A. R. I., care a avut nevoie de un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale în urma loviturilor primite în zona capului cu pumnii;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – este una ridicată, infracțiunea de tâlhărie calificată fiind comisă prin folosirea violenței asupra unei persoane tinere, de sex masculin, în timpul nopții, în locuința personală a acesteia, astfel că gradul de pericol este unul și mai ridicat în ceea ce privește securitatea fizică și psihică a unei persoane, care a fost în stare de șoc ulterior evenimentului, rămânând inconștient pentru mai multe ore după loviturile primite;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – inculpatul a pus în pericol și a acționat, pe fondul consumului de alcool, asupra unei persoane tinere, care se afla în locuința personală, într-un mediu care trebuia să îi ofere un climat de securitate, ori inculpatul a sustras telefonului mobil și banii, alături de A., după ce în prealabil s-au înțeles asupra acestui plan, în toaleta din apartamentul persoanei vătămate G. A., cauzându-i leziuni la nivelul capului și al ambilor ochi;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – inculpatul a menționat că a dorit să îi sustragă banii și telefonul mobil;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul are antecedente penale (f. 101 dup), fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit fișei de cazier acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prin sentința penală nr. 53/26.01.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 67/17.04.2012 a Curții de Apel A.-I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cp 1969, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cp.
Prima instanță, analizând această sentință penală anterioară, raportat la situația de fapt din prezentul dosar, a constatat că inculpatul are o conduită infracțională perseverentă, fiind dispusă o condamnare anterioare cu suspendare, pentru același gen de infracțiuni de tâlhărie calificată, beneficiind de clemența instanței, dar cu toate acestea a perseverat în comiterea faptelor de același gen.
Toate aceste sancțiuni penale nu au determinat schimbarea comportamentului inculpatului, a mai reținut prima instanță, de unde rezultă că acesta prezintă șanse reduse de reintegrare în comunitate, nu manifestă interes pentru o calificare profesională și nici nu are principii morale care să îl sprijine în procesul de reintegrare socială. Astfel că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului nu este un caz izolat, prin raportare la modul de operare mai sus descris, ce denotă o specializare a inculpatului în comiterea acestui gen de infracțiuni, dar și un potențial criminogen ridicat.
Inculpatul nu și-a îndreptat conduita socială, continuând în activitatea reprobabilă social de a comite infracțiuni, acesta chiar dacă a fost supus unei condamnări penale anterioare cu suspendare sub supraveghere, nu și-a format o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, chiar dacă inculpatul a încercat să lucreze ca muncitor spălător auto la .;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a regretat-o, încă de la început, colaborând cu organele de urmărire penală, cu judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară și cu instanța de judecată;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul are studii medii – 8 clase, starea civilă necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale - recidivist.
(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.
În concluzie, prima instanță, raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, l-a condamnat pe inculpatul apelant astfel cum mai sus s-a arătat. în temeiul art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d NCp, cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCp și art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul M. I. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie.
Prima instanță a făcut, apoi, aplicarea art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal raportat la art. 96 alin. 4 și 5 NCp (echivalentul art. 864 din Cp 1969), fapta din prezentul dosar fiind săvârșită în termenul de încercare de 6 ani al suspendării sub supraveghere al executării pedepsei de 4 ani închisoare pentru tâlhărie calificată, și a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 53/26.01.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 67/17.04.2012 a Curții de Apel A.-I. și a dispus executarea în întregime a pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare.
Prima instanță a aplicat și prevederile referitoare la pedeapsa acesorie și la cea complementară, astfel cum mai sus s-a arătat.
Prima instanță a dispus și aplicarea art. 72 NCp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. I.:
- durata reținerii pe timp de 24 de ore și durata arestării preventive din data de 09.12.2011 până în data de 26.01.2012 și
- durata reținerii pe timp de 24 de ore din data de 10.11.2014, ora 23,30 și durata arestării preventive din 11.11.2014 la zi.
În final, cu privire la latura penală, prima instanță a făcut aplicare art. 5 alin. 5 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
În ceea ce privește acțiunea civilă a SPITALULUI C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU, prima instanță a constatat că partea civilă G. A. R. I. a fost examinată în cadrul UPU în data de 10.11.2014, conform fișei nr._/2014, din registrul de consultații (f. 102 dup).
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. (2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Întrucât prin probele administrate s-a dovedit că cei doi inculpați au fost cei care au agresat partea civilă G. A. R. I., iar în urma acestei agresiuni persoana vătămată a fost consultată în cadrul UPU în data de 10.11.2014, conform fișei nr._/2014, din registrul de consultații (f. 102 dup), cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată acesteia fiind de 480,28 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar, prima instanță, temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU și i-a obligat în solidar pe cei doi inculpați la plata către partea civilă a sumei de 480,28 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile G. A. R. I., la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.
În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile G. A. R. I., prima instanță a reținut că aceasta s-a constituit partea civilă în cauză cu suma de 281 lei daune materiale pentru prejudiciul produs prin infracțiune, reprezentând banii însușiți de către inculpați, precum și contravaloarea unei cartele ce se găsea în telefonul sustras de aceștia.
Prima instanță a reținut faptul că răspunderea civilă a inculpaților este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 NCc conform cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
Potrivit art. 1385 alin. 1 NCc prejudiciul se acoperă integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, adică atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial.
În cauză, sunt îndeplinite toate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, a conchis prima instanță: săvârșirea unei fapte ilicite constând într-o infracțiune, cauzarea unui prejudiciu material prin sustragerea banilor și a unei cartele din telefonul sustras, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa autorilor faptei.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat, acesta este în primul rând un prejudiciu material care constă în sumele de bani însușite de către inculpați, precum și contravaloarea unei cartele ce se găsea în telefonul sustras de aceștia, și anume: 220 lei din portofelul sustras, 20 lei de pe masa din sufragerie și 41 lei contravaloarea unei cartele telefonice din telefonul mobil al părții civile.
În plus, prima instanță a constatat faptul că cei doi inculpați au recunoscut în fața instanței de judecată și în declarațiile de la urmărire penală, prejudiciul cauzat părții civile și au fost de acord cu acesta, nemaifiind necesară efectuarea de probe pentru stabilirea valorii cartelei telefonice, aceasta nefiind contestată, inculpații acceptând să despăgubească partea civilă, astfel că prima instanță a dat eficiență potrivit art. 23 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.
În final, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor pertinente în materia cheltuielilor judiciare și a onorariilor apărătorilor din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul M. I., solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a i se reduce pedeapsa aplicată, cu motivarea că a fost sincer și a solicitat judecarea pe baza procedurii simplificate. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a mai solicitat și ca instanța de apel să rețină în favoarea inculpatului apelant circumstanța judiciară reglementată de art. 75 alin. 2 lit. b din noul Cod penal și să țină cont de aportul concret al inculpatului la săvârșirea faptei.
Persoana vătămată nu s-a prezentat în instanță și nu ți-a exprimat poziția procesuală iar reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, însă în limitele învestirii, curtea reține următoarele:
Cu privire la starea de fapt reținută de prima instanță, după o detaliată și coroborată analiză a probelor, curtea nu a desprins neregularității, starea de fapt fiind conformă cu cele ce rezultă din ansamblul materialului probatoriu, confirmat, de altfel și de recunoașterea inculpatului.
De asemenea corectă este și încadrarea în drept a faptei inculpatului apelant (constând în aceea că, în seara zilei de 09.11.2014, inculpatul apelant, împreună cu inculpatul neapaelant A. I. F., a sustras, prin întrebuințarea de violențe, un telefon mobil E-boda, suma de 20 lei și un portofel în care se afla suma de 220 lei, aparținând persoanei vătămate G. A. R. I., pe care a lovit-o cu pumnii în zona capului și care a avut nevoie de un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale), faptă care întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d NCp.
În procesul de individualizare a pedepsei prima instanță a realizat o analiză aproape exhaustive a criteriilor prev. de art. 74 din noul Cod penal, deși a aplicat, după opinia curții, o pedeapsă prea blândă (doar cu 3 luni peste minimul special obținut prin reducerea prevăzută de art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală), dacă ar fi să se țină cont, în mod judicios, mai ales de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei și de perseverența infracțională a inculpatului apelant în săvârșirea aceluiași gen de fapte. Dar, dat fiind principiul neagravării situației inculpatului în propriul apel, consacrat expres de dispozițiile art. 418 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, curtea nu poate majora pedeapsa aplicată inculpatului.
Apreciind pedeapsa aplicată de către prima instanță inculpatului ca fiind prea blândă, curtea nu poate reține nici apărarea referitoare la circumstanța judiciară reglementată de art. 75 alin. 2 lit. b din noul Cod penal, de la dosar lipsind orice dovadă a vreunei împrejurări legate de fapta comisă, care să diminueze gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Cercetând sentința primei instanțe și sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea nu a descoperit nici alte fine de nelegalitate sau de netemeinicie.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 636/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, curtea va scădea, pe lângă perioadele avute în vedere de către prima instanță și perioada în care inculpatul M. I. a fost în continuare arestat preventiv în cauză, respectiv de la 30.12.2014 la 23.02.2015.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, stabilit potrivit art. 5 lit. a din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, conform art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 636/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, scade, pe lângă perioadele avute în vedere de către prima instanță și perioada în care inculpatul M. I. a fost în continuare arestat preventiv în cauză, respectiv de la 30.12.2014 la 23.02.2015.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. D. B. S. I. M.
GREFIER
T. C.
Red. BA
Tehnored. CT
30.04.2015, 2 ex.
J.F. L. E. O.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 167/2015.... | Fals informatic (art.325 NCP). Decizia nr. 224/2015. Curtea de... → |
|---|
