Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 156/2015

Ședința publică de la 15 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. L.

Grefier M. S. Ș.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. F.

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din 9 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar_ 15.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

-intimatul inculpat H. M., aflat în stare de reținere în P. A., asistat de avocați aleși V. M. și Ș. A..

- intimatul inculpat H. P., aflat în stare de reținere în P. A., asistat de avocați aleși V. M. și Ș. A..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și motivată în scris, consideră că încheierea din 9 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu, este nelegală și netemeinică, întrucât în mod nelegal a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților H. M. și H. P. cu măsura arestului la domiciliu. Consideră că nu sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen care ar justifica această înlocuire, când în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, ar rezulta necesitatea înlocuirii măsurii cu alta mai ușoară, iar în urma acestor evaluări nu rezultă astfel de motive.

Arată că, ca și argumente în mod repetat măsura arestări preventive față de cei doi inculpați a fost menținută, luându-se în considerare ansamblul concret al împrejurărilor în care a fost comisă fapta, mai mult de atât în ultima decizie a Curții de Apel A. s-a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii, deci cu o lună în urmă. Astfel, instanța de fond la data de 09 octombrie 2015, având aceeași stare de fapt și nedepășind durata rezonabilă a termenului arestării preventive, luând în considerare argumente personale, care au existat până la acest moment, a considerat că nu se mai justifică menținerea măsurii și a dispus înlocuirea ei. Apreciază că nu existau temeiuri să procedeze în acest fel, prin urmare solicită desființarea încheierii pronunțate, și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Avocat Ș. A., pentru inculpații intimați H. M. și H. P., solicită respingerea contestației și menținerea încheierii prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Arată că, în analiza contestației ar trebui să se plece de la două premize, și că în opinia acuzării art. 242 alin. 2 nu are nici un efect. Astfel arată că, în mod corect instanța de judecată a considerat pe baza probatoriului administrat și pe baza stării de fapt care s-a modificat, a ajuns la concluzia că se poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu reiterând 2 considerente, respectiv sunt 7 luni de zile de luarea prezentei măsuri, timp în care inculpatul a fost privat de libertate, timp în care pericolul social concret a fost estompat în societate, solicitând a se avea în vedere acele caracterizări depuse la instanța de fond. Susține că opinia publică nu a fost în nici un fel scandalizată, ori câtă vreme starea de pericol nu este dovedită apreciază că nu se mai este necesară menținerea măsurii arestului preventiv. Mai susține că, scopul măsurii preventive prev. la art. 202 C.pr.pen. nu este de a sancționa, opinând că măsura arestului la domiciliu este la fel de eficientă cu cea a arestului preventiv.

De asemenea, arată că, Cedo a obligat statul român să analizeze și alte măsuri preventive și să justifice în concret că o altă măsură mai puțin restrictivă nu ar fi suficientă pentru a putea asigura buna desfășurare a procesului penal. Invocă egalitatea de tratament, arătând că inculpatul C. P. se află sub măsura arestului la domiciliu.

Avocat V. M., pentru inculpații intimați H. M. și H. P., formulează aceleași concluzii de respingere a contestației Parchetului pentru următoarele aspecte: potrivit art. 242 alin. 2 este o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată pentru inculpați, iar separat potrivit art. 208 verificarea măsurii arestului preventiv. Astfel, instanța de fond a constatat că instanța de control judiciar a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu în cazul lui C. P., însă motivarea nu a ajuns la dosar, și mai arată că cei trei erau cercetați pentru aceleași infracțiuni cu aceeași încadrare juridică. Astfel, instanța de fond constată că prin lăsarea în arest la domiciliu a inculpatului C., nu s-a creat o stare de pericol și bunul mers al procesului nu a fost perturbat. Face referire la Practica Cedo Scundeanu, J., C., Letellier contra Franței, discuții legate de această stare de pericol, astfel că nu se rezumă strict la pericolul faptei și acuzației, care nu este suficient să justifice privarea de libertate a inculpaților.

De asemenea, arată că, instanța de fond a constata că inculpații prezintă suficiente garanții, atât de ordin familial cât și ca urmare a implicării în muncă. Mai arată că, probatoriul a fost aproape finalizat, martorii nu mai trebuie să fie audiați, astfel prin lăsarea inculpaților în arest la domiciliu nu poate fi împiedicat bunul mers al procesului penal.

Intimatul inculpat H. M., având ultimul cuvânt arată că dorește măsura arestului la domiciliu.

Intimatul inculpat H. P., având ultimul cuvânt arată că dorește măsura arestului la domiciliu, susținând că nu și-a mai văzut familia de 6 luni.

CURTEA DE APEL,

Prin încheierea penală din 9 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar_ 15 s-a dispus:

În baza art. 362 alin.2 N.C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2, 4 C.pr.pen., cu referire la art. 221 Cod procedură penală menținerea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului: C. P., fiul lui P. si E., născut la data de 05.03.1986 in Sibiu, domiciliat in ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la data de 13.02.2013 de SPC Sibiu, CNP_, precum și a obligațiilor instituite prin decizia penală 135/17.09.2015 a Curții de Apel A. I. în dosarul nr._ 15/a6.

A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul C. P..

În baza art. 362 alin.1, art. 242 alin. 2 Cod procedură penală și cu referire la art. 218 rap. la art. 223, art.222 al.12 și art. 202 alin.1 Cod procedură penală a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpații:

- H. M., fiul lui P. si L., născut la data de 23.06.1958 in . M., jud. Sibiu, domiciliat in corn. Sura M., sat Sura M., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la 20.09.2010 de SPC Sibiu, CNP_, în prezent deținut în P. A. (mandat de arestare preventivă nr.30/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu)

- H. P., fiul lui M. si M., născut la data de 24.07.1983 in Sibiu, domiciliat in . Sura M., ., jud. Sibiu, posesor CI .._ eliberata la data de 08.02.2013 de SPC Sibiu, CNP_, în prezent deținut în P. A.(mandat de arestare preventivă nr.32/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu), prin încheierea penală nr. 41/CC din 15.05.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.10.2015 și până la data de 07.11.2015, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Potrivit art. 221 alin. 1 și 2 Cod procedură penală pe durata arestului la domiciliu inculpaților le- au fost impuse următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori sunt chemați;

b) să nu comunice cu persoana vătămată C. I. D., cu membrii de familie ai acesteia, cu coinculpatul din prezenta cauză C. P. sau membrii de familie ai acestuia, cu martorii din rechizitoriu Ș. M., D. V., G. I., G. M., V. F. ori experții din prezenta cauză.

În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, s-a încuviințat ca inculpații să părăsească imobilul de domiciliu pe durata arestului la domiciliu, pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

În baza art. 221 alin.9 Cod procedură penală s-a dispus ca Inspectoratul Județean de Poliție Sibiu, S. Investigații Criminale - Biroul de supraveghere judiciară să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpaților H. M. și H. P..

În baza art. 221 al.11 Cod procedură penală s-a pus în vedere inculpaților că în cazul în care încalcă cu rea-credință măsura arestului la domiciliu sau obligațiile care le revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, instanța, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului H. M., fiul lui P. si L., născut la data de 23.06.1958 in . M., jud. Sibiu, domiciliat in corn. Sura M., sat Sura M., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la 20.09.2010 de SPC Sibiu, CNP_, în prezent deținut în P. A., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.30/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu dacă inculpatul nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului H. P., fiul lui M. si M., născut la data de 24.07.1983 in Sibiu, domiciliat in ., jud. Sibiu, posesor CI .._ eliberata la data de 08.02.2013 de SPC Sibiu, CNP_, în prezent deținut în P. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.32/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu), dacă inculpatul nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 221 alin. 8 Cod procedură penală s-a dispus comunicarea încheierii inculpaților, organului de poliție în a cărui circumscripție se află imobilul în care locuiesc inculpații, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.

A fost respinsă cererea de menținere a măsurii arestării preventive față de inculpații H. M. și H. P..

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu emis în dosarul nr. 339/P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:

- H. M., fiul lui P. si L., născut la data de 23.06.1958 in . M., jud. Sibiu, domiciliat in corn. Sura M., sat Sura M., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la 20.09.2010 de SPC Sibiu, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. Sibiu,

- H. P., fiul lui M. si M., născut la data de 24.07.1983 in Sibiu, domiciliat in . Sura M., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la data de 08.02.2013 de SPC Sibiu, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. Sibiu

- C. P., fiul lui P. si E., născut la data de 05.03.1986 in Sibiu, domiciliat în com. R., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la data de 13.02.2013 de SPC Sibiu, CNP_, aflat în prezent în Arestul I.P.J. Sibiu – trimiși în judecată prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu la data de 5.06.2015 în dosarul nr. 339/85/P/2015 pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2, comb. cu art. 189 alin. 1 lit. a și h Cod penal și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. 3 lit. a Cod penal,cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut în fapt, că cei trei inculpați, însoțiți de alte persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită, s-au deplasat în noaptea de 12/13.05.2015 pe teritoriul comunei C. spre a căuta un cioban cu numele V., identificat ulterior ca fiind D. V.. Despre această persoană, inculpatul H. M. a susținut că, în urmă cu câteva luni, i-a sustras mai multe bunuri de la stână, printre care cojoace și un câine de întors oile. După ce au verificat în mai multe locuri, au găsit stâna numitului G. I., viceprimarul comunei C., însă nu au găsit acolo pe D. V., persoana căutată. Au găsit într-o bucșă, pe persoana vătămată C. I. D., care dormea. Atunci, cei trei inculpați au început să îl lovească cu intensitate, cerându-i să le spună unde este D. V.. Pentru că victima nu a putut oferi un răspuns, a fost luată cu forța și introdusă în autovehicul de teren condus de C. P., unde a fost lovit în continuare până a oferit inculpaților numerele de telefon ale viceprimarului comunei C. și ale numitului D. V.. Victima a fost transportată inițial pe raza comunei Ș. M., în zona stânelor lui H. M., unde a fost bătut până a dat inculpaților un bilet cu mai multe numere de telefon, printre care ale martorului D. V. și a viceprimarului comunei C.. În continuare, persoana vătămată a fost transportată cu aceeași mașină pe raza comunei Slimnic și aruncată pe șosea la circa 150 de metri de . jurul orelor 4 dimineața, martorul Ș. M., care conducea un vehicul pe șoseaua dintre Slimnic spre Sibiu, a observat în lumina farurilor victima pe șosea și a reușit să o evite, după care s-a întors și a apelat serviciul de urgență 112.

Victima C. I. D. a fost transportată la S. de Urgență Sibiu și a fost consultată și la S. Județean de Medicină Legală Sibiu, unde, printre, alături de leziunile constatate care necesită 70-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, s-a constatat și că viața susnumitului a fost pusă în primejdie. Totodată, s-a apreciat că unele leziuni s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure, unele de formă alungită. Aceasta confirmă declarația victimei care arată că a fost lovită cu bâtele și cu picioarele de către inculpați și reliefează lipsa de respect a acestora pentru viața umană.

În drept, procurorul a arătat în actul de trimitere în judecată că faptele inculpaților H. M., H. P., C. P. de a lua victima C. I. D., împotriva voinței sale, de la o stână din . o transporta tot împotriva voinței sale în . și de a exercita violențe asupra sa pe o perioadă îndelungată de timp, pe toată suprafața corpului, violențe care au cauzat multiple leziuni corporale, vindecabile în 70-80 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.205 al. 3 lit. a Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 al. 1, 2 combinat cu art. 189 al. 1 lit. a, h Cod penal.

La data de 27.07.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății constatând legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, legalitatea administrării probelor și a actelor de urmărire penală. Totodată judecătorul de cameră preliminară a respins cererile și excepțiile formulate și a arătat că se va fixa termen de judecată după rămânerea definitivă a hotărârii.

La termenele din 09.06.2015, 3.07.2015, 27.07.2015 și 17.08.2015, judecătorul de cameră preliminară investit cu soluționarea cauzei a constatat în baza art. 348 al. 2 C.p.p. rap. la art. 207 al. 4, 6 C.p.p. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații H. M., H. P. și C. P., menținând această măsură. Această măsură a fost verificată din oficiu și menținută și la termenul din 27.08.2015.

Încheierile penale au rămas definitive prin încheierile penale nr. 72/CP/11.06.2015, 84/CP/9.07.2015, 98/CP/30.07.2015 și 109/CP/24.08.2015 pronunțate de Curtea de Apel A. I..

La termenul din 9.09.2015 instanța a constatat în baza art. 362 al. 2 C.p.p. rap. la art. 208 al. 2, 4 C.p.p. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații H. M., H. P. și C. P., menținând această măsură.

Prin decizia penală nr. 135/2015 din 17.09.2015 Curtea de Apel A. I. a admis contestația formulată de inculpatul C. P. împotriva încheierii penale pronunțate la 9 Septembrie 2015 de către Tribunalul Sibiu, Secția penală în dosarul nr._ 15 și a desființat încheierea penală atacată doar în ce privește menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul C. P., iar în baza art. 206 rap. la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală și art. 218 rap. la art. 223 Cod procedură penală și art. 202 alin.1 Cod procedură penală a înlocuit măsura arestării preventive față de inculpatul C. P., fiul lui P. si E., născut la data de 05.03.1986 in Sibiu, domiciliat in com. R., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la data de 13.02.2013 de SPC Sibiu, CNP_, în prezent deținut în Arestul I.P.J. Sibiu (mandat de arestare preventivă nr. 31/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu), luată prin încheierea penală nr. 41/CC din 15.05.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.09.2015 și până la data de 16.10.2015, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Potrivit art. 221 alin. 1 și 2 Cod procedură penală pe durata arestului la domiciliu s-au stabilit inculpatul următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de cercetare penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu persoana vătămată C. I. D. sau membrii de familie ai acestuia, cu coinculpații din prezenta cauză H. M. și H. P. sau membrii de familie ai acestora, cu martorii din rechizitoriu Ș. M., D. V., G. I., G. M., V. F. ori experții din prezenta cauză.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului C. P., fiul lui P. si E., născut la data de 05.03.1986 in Sibiu, domiciliat in com. R., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la data de 13.02.2013 de SPC Sibiu, CNP_, în prezent deținut în Arestul I.P.J. Sibiu de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 31/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, dacă inculpatul nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Prin aceiași decizie au fost respinse ca nefondate contestațiile formulate de inculpații H. M. și H. P. împotriva aceleiași încheierii penale, pronunțată la 9 Septembrie 2015 de către Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 15.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor inculpaților H. M. și H. P. și a măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. P., instanța a reținut următoarele:

Instanța a pus în discuția părților cererile formulate de inculpații H. M. și H. P. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a arestului la domiciliu, precum și cererea de înlocuire a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar de către inculpatul C. P. și de parchet referitoare la menținerea măsurilor preventive.

A) În motivarea cererilor inculpaților H. M. și H. P. s-a arătat că această măsură ar asigura în continuare buna desfășurare a procesului penal, întrucât nu sunt probe care să ateste că inculpații ar încerca să fugă ori să altereze în vreun fel aflarea adevărului sau să reitereze comportamentul infracțional. Astfel, după 6 luni de la arestare, instanța a administrat probatoriul propus de parchet, iar măsura arestului la domiciliu este suficientă și proporțională cu gravitatea faptei fiind în același timp o situație inedită câtă vreme inculpații H. M. și H. P. sunt cercetați în arest preventiv, iar coinculpatul C. P. pentru aceiași faptă, a fost plasat în arest la domiciliu de către Curtea de Apel A. I. și acesta se prezintă la fiecare termen de judecată și nu este tulburată în vreun fel comunitatea din care inculpații provin, ori pentru egalitate de tratament s-ar impune admiterea cererii formulate, avându-se în vedere și faptul că inculpații dețin un domiciliu stabil, dispun de venituri materiale care să le permită să se întrețină pe perioada cât se derulează procedurile judiciare față de ei, iar actele de la dosar ( caracterizările depuse de la preotul paroh, fila 393 dosar, a prietenilor și vecinilor filele 394-398 dosar) dovedesc că au o atitudine în societate care pot forma convingerea instanței că vor respecta obligațiile ce li se vor impune. Adeverința medicală (fila 399) dovedește afecțiunile de care suferă H. M. și care necesită tratament care i-ar permite în ambulatoriu sub supraveghere o îmbunătățire a stării sale de sănătate care a fost afectată de regimul de detenție.

B) Cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar formulată de C. P. a avut în vedere faptul că are numeroase evenimente în familie care fac necesară prezența sa ( parastasul mamei sale în 14.11.2015, în 24.10.2015 botezul finului său și ulterior urmează botezul fiicei sale), iar de cinci luni nu a încasat nici un venit.

A) Cu privire la cererile formulate de inculpații H. M. și H. P. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu

Potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.pen. „măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală”.

Potrivit jurisprudenței constante, CEDO a statuat că, potrivit art. 5 § 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces.

Plecând de la jurisprudența CEDO, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței "pericolului pentru ordinea publică", printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia. Totodată, instanțele naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o noua infracțiune sau de reacția publica declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publica, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de "pericol social al faptelor" comise.

Examinând îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art. 208 alin. 4 comb. cu art. 223 și art. 202 Cod procedură penală pentru menținerea măsurii arestării preventive judecătorul a constată următoarele:

În legătură cu existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, menționăm faptul că, până la acest moment procesual, s-a stabilit existența unor astfel de probe, materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești fiind în sensul existenței unei suspiciuni rezonabile că inculpații ar fi autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, raportat la materialul probator administrat: declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor audiați, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați și cu alte persoane, extrase de cont, planșele fotografice, procese verbale de percheziție, adrese și înscrisuri, care conturează activitatea infracțională desfășurată de aceștia confruntările efectuate de instanță și declarațiile inculpaților.

În acest sens, s-a observat faptul că inculpații sunt bănuiți a fi comis infracțiuni de o gravitate semnificativă, însă problema care se pune este aceea dacă în raport de criteriile identificate în art. 223 al. 2 C.p.pen. și anume, gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere, anturajul și mediul din care aceștia provin și alte împrejurări privitoare la persoana acestora, precum și față de momentul procesual la care ne aflăm, o măsură preventivă este necesară și în continuare, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În acest context, s-a menționat faptul că la analiza subzistenței temeiului de arestare nu se poate omite evaluarea gravității faptei sau modul și circumstanțele de comitere a acestora, în raport de care, în opinia noastră, este evidentă necesitatea unei măsuri preventive față de inculpați, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, însă nu este mai puțin adevărat că la un interval de timp de aproape 6 luni de la luarea măsurii arestării preventive, acest pericol pentru ordinea publică s-a estompat considerabil, intervalul de timp scurs permițând inculpaților un timp de reflecție și de asumare și conștientizare a culpabilității fiecăruia dintre ei, dimensiunea pericolului pentru ordinea publică pierzând în intensitate, în același timp existând o . argumente de ordin personal ale inculpaților care ar putea constitui garanții ale desfășurării în bune condiții a procesului penal, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este finalizată, mai fiind de comunicat instanței expertiza medico-legală dispusă.

Nu sunt elemente din care să rezulte că lăsarea acestora într-o altă formă de detenție, cum este arestul la domiciliu, ar fi de natură a produce o vătămare îndeajuns de gravă a ordinii publice, iar lipsirea de libertate a acestora să fie justificată în continuare prin considerente ce țin exclusiv de natura și gravitatea faptelor. Pentru că dacă gravitatea infracțiunilor reținute în actul de sesizare poate justifica privarea de libertate a inculpaților bănuiți de comiterea lor, nu este mai puțin adevărat că, după trecerea unui interval de timp detenția provizorie nu mai poate fi menținută exclusiv în considerarea acestui argument și a impactului asupra ordinii publice. Mai mult, este dincolo de orice îndoială că riscul unui impact negativ asupra opiniei publice descrește pe măsura trecerii timpului și a risipirii șocului inițial provocat de infracțiune.

Analizând gravitatea infracțiunilor, circumstanțele concrete ale comiterii lor, dar și circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, cu prioritate asupra intervalului de timp scurs de la luarea măsurii, s-a opiniat că este evidentă în continuare necesitatea privării de libertate a inculpaților, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, însă s-a apreciat că pentru realizarea scopului procesului penal este suficientă și măsura preventivă a arestului la domiciliu, aceasta constituind tot o măsură preventivă cu conținut privativ de libertate, distincția dintre cele două fiind dată de severitatea coerciției, mai sporită în cazul arestării preventive.

Având în vedere considerentele expuse anterior s-a considerat, că la acest moment procesual, este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, această din urmă măsură fiind suficientă pentru realizarea scopului la care se referă art. 202 al.1 C.p.pen.

Astfel, judecătorul a remarcat o . argumente favorabile, pozitive în legătură cu situația personală a inculpaților din prezentul dosar, respectiv: situația familială, mediul din care provin, caracterizările de la dosar care atestă buna lor conduită în comunitatea din care provin, implicarea în activități lucrative, și nu în ultimul rând, lipsa unor sancțiuni penale, conduita adoptată în colaborarea cu organele judiciare penale manifestându-și disponibilitatea pentru lămurirea deplină a stării de fapt.

Împotriva acestei soluții a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând desființarea încheierii și, în rejudecare respingerea cererii de înlocuirea a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu și menținerea măsurii preventive a arestării față de inculpații H. M. și H. P..

În motivarea contestației s-a susținut, în esență, că la acest moment nu s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a arestării, aceasta fiind în continuare necesară și proporțională în raport cu scopul urmărit. S-a subliniat faptul că măsura arestării preventive este în continuare necesară în raport cu persoana inculpaților care au fost și anterior implicați în acte cu violență.

Deliberând asupra contestației prin prisma motivelor invocate Curtea reține că acestea sunt întemeiate pentru motivele care urmează a fi expuse:

În acord cu judecătorul instanței de fond Curtea reține că probele administrate până în prezent în cauză susțin în mod rezonabil acuzațiile aduse inculpaților. Nu au intervenit în cauză probe care să aducă elemente noi sub aspectul veridicității acuzațiilor formulate împotriva inculpaților H. M. și H. P..

În aceste condiții măsura preventivă a arestului este în continuare justificată sub aspectul legalității.

În ceea ce privește oportunitatea și proporționalitatea acestei măsuri în raport cu scopul urmărit Curtea arată că este în dezacord cu instanța de fond.

Deși de principiu gravitatea acuzației nu justifică în sine luarea unei măsuri preventive, ea poate să ofere indicii concrete despre periculozitatea inculpaților și riscul pe care aceștia îl reprezintă pentru ordinea publică.

În cauză inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, tentativă de omor și lipsire de libertate. Circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite aceste fapte denotă o periculozitate sporită a inculpaților. Aceștia sunt acuzați că au exercitate agresiuni de o violență deosebită asupra persoanei vătămate fără nici un motiv, au privat-o de libertate și au abandonat-o în stare gravă înafara unei localități. Ulterior acestui moment inculpații au transmis amenințări martorului D. V. care se afla în sediul Postului de Poliție - dovedind perseverență și temeritate în conduita agresivă. Un astfel de comportament denotă lipsa oricărui respect față de integritatea, viața, libertatea și demnitatea altei persoane, valori sociale fundamentale.

Distinct de aceasta Curtea reține că nu se poate afirma că inculpații au avut o conduită procesuală corespunzătoare atâta vreme cât nici până în prezent nu au contribuit la stabilirea identității celorlalte persoane care au participat la săvârșirea faptei.

Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că inculpații nu sunt pentru prima dată acuzați de exercitarea unor acte de agresiune împotriva altor persoane, aceștia fiind cercetați în 4 dosar penale vizând săvârșirea unor infracțiuni de lovire în anii 2013 -2014. Faptul că dosarele ar fi fost finalizate prin împăcarea părților nu exclude existența acuzațiilor și nici datele pe care acestea le oferă asupra conduitei generale a inculpaților.

În aceste condiții Curtea reține că situația personală a inculpaților nu oferă suficiente garanții în sensul că o măsură preventivă mai puțin restrictivă cum e aceea a arestului la domiciliu ar satisface nevoia protejării ordinii publice de riscul săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpați.

Remarcăm faptul că situația inculpaților H. M. și H. P. nu este identică cu cea a inculpatului C. P., față de care s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura arestului la domiciliu. Astfel acest din urmă inculpat nu a avut aceeași contribuție la pretinsa săvârșire a infracțiunilor - nu a avut inițiativa deplasării, persona vătămată susține că nu a participat activ la agresiune și, în primul rând, în privința sa nu au fost relevate nici un fel de antecedente de violență.

În raport de acestea apreciind și că durata detenției provizorii nu a depășit termenul rezonabil Curtea consideră neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii preventive și necesară menținerea măsurii preventive a arestului față de inculpații H. M. și H. P..

Față de cele ce preced Curtea va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din 9 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar_ 15, desființând încheierea atacată și procedând la o nouă judecată.

Va respinge cererile formulate de inculpații H. M. și H. P. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În temeiul art.362 alin.2 rap. la art. 208 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală va menține măsura arestului preventiv a inculpaților:

- H. M., fiul lui P. si L., născut la data de 23.06.1958 in . M., jud. Sibiu, domiciliat in corn. Sura M., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la 20.09.2010 de SPC Sibiu, CNP_, în prezent deținut în P. A. (mandat de arestare preventivă nr.30/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu)

- H. P., fiul lui M. si M., născut la data de 24.07.1983 in Sibiu, domiciliat in . Sura M., ., jud. Sibiu, posesor CI . nr._ eliberata la data de 08.02.2013 de SPC Sibiu, CNP_, în prezent deținut în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 32/UP/2015 din data de 15.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu).

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din 9 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar_ 15.

Desființează încheierea atacată și procedând la o nouă judecată.

Respinge cererile formulate de inculpații H. M. și H. P. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În temeiul art.362 alin.2 rap. la art. 208 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală menține măsura arestului preventiv a inculpaților:

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 10 2015.

Președinte,

A. L.

Grefier,

M. S. Ș.

Red/Tehnored/AL/MSȘ

2ex/16.10.2015

Jud Fond CMP

← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA