Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 978/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 978/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-10-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 978/A/2015

Ședința publică de la 20 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător A. G. M.

Grefier D. M.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.

Pe rol apelul declarat de inculpatul A. D. S. împotriva sentinței penale nr. 392/6.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu – Secția Penală în dosar penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant A. D. S., asistat de apărătorii aleși avocat F. M. A. și avocat V. M..

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat F. M. A., apărătorul ales pentru inculpatul apelant A. D. S., arată că inculpatul nu dorește să se prezinte în fața instanței de apel. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.396 pct.5 rap. la art.16 lit.b C.pr.pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Arată că instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de „refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare stabilirii alcoolemiei” prevăzută de art.337 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen., instanța reținând că la data de 29 mai 2013 inculpatul a condus ambele autoturisme. Precizează că, cu referire la conducere, se deosebesc două momente. Primul moment se referă la conducerea primului autoturism de către inculpat, și care a fost văzut de către martori, de la clubul Two Brothers până la locuința acestuia și al doilea moment, acela de conducere a autoturismelor de la locul de parcare, respectiv, prima de pe podul care deservea . cea de-a doua de lângă podul unde era parcată, în curte, stare de fapt reținută în rechizitoriu.

În ce privește primul moment, pentru care s-a și întocmit acest dosar penal, apreciază că nu s-a dovedit că această conducere ar fi avut loc. Apreciază că instanța de fond a înlăturat depoziția martorului G. Ș. care susține că el ar fi condus ambele autoturisme de la clubul Two Brothers până la locuința inculpatului, fără ca ulterior să se facă alte verificări cu privire la prezența acestui martor, susținându-se că prezența acestuia nu a fost văzută de ceilalți martori audiați în dosar, și anume G. I., C. Anișoara și polițistul M. N.. Arată că din susținerile martorului G. Ș., inculpatului și ale fratelui acestuia, A. P., acest martor a plecat înainte ca la fața locului să se prezinte polițistul împreună cu cei doi martori. Se reține de către instanța de fond ca fiind dovedită această conducere prin declarațiile martorilor G. I., C. Anișoara și M. N.. Arată că martorul G. I. a ajuns la locul incidentului după ce mașinile erau oprite, martora C. Anișoara se afla în conflict cu familia inculpatului, declarațiile date de aceasta fiind contrare. Mai arată că martorul M. susține inclusiv prin procesul verbal de constatare, că a văzut două autoturisme conduse de inculpat și fratele acestuia și cărora li s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest și mai există declarațiile celorlalți polițiști, martorii M. S. I. și B. T., care spun că ambilor conducători auto li s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest. Apreciază că, procurorul, extinzând urmărirea penală, a dat o soluție de clasare în ce-l privește pe A. P. pe motiv că nu s-a putut demonstra că acesta a comis infracțiunea, deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond, nu s-a încheiat nici un act din care să reiasă că acestuia i s-a solicitat recoltarea de probe biologice, a dat această soluție deoarece martorul M., care a fost nesincer, nu a fost crezut când a afirmat că martorul A. P. ar fi condus acest autoturism, și consideră că nu trebuie crezut că a pornit în urmărirea lui, atâta timp cât nu există nicio dovadă în acest sens. Arată că toată lumea la văzut pe M. cu mașina oprită și în condițiile în care acestuia i s-a prezentat procesul verbal de contravenție, având calitate de martor, acesta nu a recunoscut că inculpatul D. sas a refuzat să-l semneze pe motiv că a fost pieton, și nu există nicio mențiune în procesul verbal de constatare a contravenției că inculpatul ar fi fost întrebat cine a condus autoturismul. Mai arată că martorul M. avea probleme personale cu inculpatul motiv pentru care acesta a intenționat să-i facă acestuia un dosar penal chiar și dacă nu avea nicio dovadă că acesta a condus. Față de împrejurarea că mașinile erau oprite, consideră că nu se poate stabili, dincolo de orice dubiu, că acest inculpat a condus autoturismul până la locul unde i s-a solicitat de către polițistul M. să se supună testării cu aparatul etilotest. Pentru toate aceste motive, apreciază că se impune achitarea inculpatului pentru motivul că la data de 29 mai 2013 acesta nu avea calitatea de conducător auto iar pedeapsa, chiar dacă a fost dispusă amânarea aplicării ei, nu a fost în mod legal stabilită de către instanța de fond.

Avocat V. M., apărătorul ales pentru inculpatul apelant A. D. S., în completare precizează că problema din acest dosar este, dacă inculpatul a fost sau nu conducător auto. Arată că și din procesul verbal încheiat de M. reiese că inculpatul a refuzat să i se recolteze probe deoarece a fost pieton. Arată că din probele administrate în fața instanței de fond, nu se desprinde dincolo de orice dubiu, că inculpatul a condus, așa cum a reținut instanța de fond. Faptul că instanța îl crede parțial pe martorul M. ca mai apoi să-i înlăture declarațiile, că martora C. a dat o declarație în cursul urmăririi penale că l-a văzut pe inculpat la volan, ca mai apoi în fața instanței de fond să dea o declarație contară că l-a văzut coborând din mașină dar că nu-și mai amintește dacă era la volan sau nu, nu duce la concluzia că acesta a condus mașina. Critică faptul că instanța de fond, după ce a admis proba cu listingul de convorbiri telefonice, apreciind că aceasta este utilă, a respins-o ca nerelevantă. Arată că dosarul a fost dat în urmărire penală la sfârșitul anului 2013 începutul anului 2014, a stat mai mult de 1 un an la P. și apreciază că dacă organul de urmărire penală ar fi fost convins de vinovăția inculpatului, nu-l ținea în lucru un an și jumătate fără ca inculpatul să aibă drept de conducere, dorindu-se astfel tergiversarea cauzei. Mai arată că după doi ani de zile dosarul a ajuns în fața instanței de fond, cu probe contradictorii, în baza cărora instanța a pronunțat o soluție, înlăturând unele probe, fără a se da lămuri. Nu înțelege în baza cărui criteriu instanța de fond a ales să creadă anumiți martori, înlăturând totodată părți din declarațiile acestora. Apreciază că nu este dovedit dincolo de price dubiu calitatea de conducător auto a inculpatului și consideră că acest dubiu profită inculpatului și solicită achitarea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, menținerea sentinței penale atacate ca legală și temeinică. Apreciază că au fost lămurite toate chestiunile, contrar celor susținute de apărare. Judecătorul fondului a analizat toate aspectele care au fost invocate la acest termen de cei doi apărători, a analizat toate probele administrate, a avut în vedre și dosarele penale paralele conexe cu acest dosar: plângerea penală formulată împotriva martorului M. N. și a lui M. N. împotriva lui A. P., pentru ultraj. A avut de asemenea în vedere și așa zisele aspecte legate de tergiversare și a motivat cele susținute de procuror cu privire la numărul cauzelor și la faptul că nu a fost același procuror în cauză datorită unor împrejurări obiective.

Cu privire la solicitarea de a se înlătura declarația martorului M. N. ca fiind nesinceră și luarea în considerare a declarației martorului A. P. ca fiind una sinceră, înlăturarea declarației martorei C. Anișoara ca fiind subiectivă, apreciază că declarația martorului M. N. se coroborează cu înscrisurile de la dosar, procesul verbal de constatare, rapoartele întocmite, declarațiile martorilor M. S. I. și B. T.. Nu apreciază că trebuie luată în considerare declarația martorului A. P., care a fost suspect în cauză, deși s-a dat față de acesta o soluție de clasare și care ulterior a refuzat să dea declarații în cauză. Declarația martorei C. care încă din faza de urmărire penală a relatat toate aspectele, se coroborează cu declarația martorului G. I. și cu declarația martorului M. N., nu s-a contestat prezența ei la acel incident și apreciază că nu există nici un argument pentru înlăturarea declarațiilor acestora. Arată că au fost analizate toate probele și nu există nicio nelămurire cu privire la acțiunea inculpatului de a conduce în acea noapte în ambele momente.

Avocat V. M., apărătorul ales pentru inculpatul apelant A. D. S., înreplică față de susținerile reprezentantului Parchetului, apreciază că declarația martorului M. N. nu corespunde cu declarațiile lucrătorilor de la Poliția Șelimbăr, care au venit cu două ore mai târziu, la sediul postului de poliție. Referitor la recoltarea probelor biologice mai târziu de 60 de minute, critică aprecierea instanței de fond care a reținut ca relevantă recoltarea acestor probe biologice după două ore.

Instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 392/6.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu – Secția Penală, în baza art. 396 alin.1, 4 C.proc.pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare în sarcina inculpatului A. D. S., fiul lui P. și S., născut la data de 27.11.1977 în R., jud. Sibiu, CNP_, cetățean român, posesor al C.I. . nr._, studii medii, căsătorit, doi copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art.337 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

În baza art.83 alin.1 C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Sibiu.

În baza art.404 alin.3 C.proc.pen. rap.la art.88 alin.1, 3 C.pen. s-a atras atenția inculpatului că în situația nerespectării măsurilor de supraveghere impuse sau a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

În baza art. 274 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr.2991/P/2013 înregistrat pe rolul instanței sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. D. S., fiul lui P. și D., născut în anul 1990 luna 08, ziua 30, în mun. Sibiu. jud. Sibiu, necăsătorit, domiciliat în sat R., ..1568, jud. Sibiu, cetățenia română, de ocupație agent servicii clienți, loc de muncă .-Sibiu, studii superioare, situația militară nesatisfăcută, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, având CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei" prevăzută de art. 337 din Cp., cu aplic, art.5 din Cp.

Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei", prev. de art. 337 alin.l din Cp.cu aplic. art. 5 din Cp. cu privire la suspectul A. P..

În fapt s-a reținut în esență că la data de 29.05.2013 inculpatul A. D. S., după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismele marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ și_ pe . loc. R., jud. Sibiu și a refuzat ulterior la solicitarea organelor de poliție să se supună testării cu aparatul etilotest și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În drept s-a arătat că fapta inculpatului A. D. S. care la data de 29.05.2013, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismele marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ și_ pe . loc. R., jud. Sibiu și a refuzat ulterior la solicitarea organelor de poliție să se supună testării cu aparatul etilotest și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiunea de „refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei" prevăzută de art. 337 din Cp., cu aplic. art.5 din Cp.

Cu privire la suspectul A. D. P. procurorul a apreciat că există un dubiu cu privire la existența acestei infracțiuni, întrucât nici solicitarea expresă a organelor de poliție și nici refuzul expres al inculpatului nu au fost materializate în cuprinsul unui proces-verbal de constatare a infracțiunii sau în alte mijloace de probă.

În cursul urmării penale s-au administrat următoarele probe:

- proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare f. 15 ;

- proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante f. 16,17;

- procesul - verbal de aducere la cunoștință a procesului verbal de constatare a infracțiunii f. 18;

- raportul lucrătorului de poliție M. N. f. 19-21;

- declarațiile inculpatului A. D. S. f. 50,53-61;

- declarația suspectului A. P. f.64;

- declarațiile martorilor C. M. Anișoara (f.38-42) și G. I. (f.43-46).

Inculpatul nu a recunoscut învinuirea.

În cursul judecății au fost audiați inculpatul (filele 45-46), martorii propuși de inculpat A. P. (filele 51-54), G. Ș. I. (filele 56-58, 142-143), G. I. (filele 60-62, 108-112), C. M. Anișoara (filele 64-66) și M. N. (filele 100-105) martorii dispuși din oficiu de instanța de judecată M. S. I. (filele 90-92) și B. T. (filele 94-96).

Inculpatul a depus la dosar fotografii (filele 67-72), liste cu convorbiri telefonice (filele 115-116, 131-138), extras din rechizitoriul emis în dosarul nr.290P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu prin care s-a dispus clasarea cauzei privindu-l pe acesta pentru două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 C.pen. (fila 144).

Martora C. M. Anișoara a depus la dosar ordonanța din 19.02.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr.4781/P/2014 (filele 72-73)

Procurorul a depus la dosar procesul - verbal de sesizare din oficiu pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă cu privire la martorul G. I. (fila 117), referatul și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale împreună numitului A. D. S. în dosarul nr.290P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu (filele 118-119).

Au fost depuse la dosar fișa de abateri rutiere a inculpatului (fila 17), fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 18).

I.P.J. Sibiu a comunicat adresa nr._.02.2015 (fila 32) și adresa nr._/20.04.2015, precum și Procedura privind constatarea faptelor de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora (filele 80-88).

S.C. Orange Romania S.R.L. a comunicat, la solicitarea instanței, adresa_/22.06.2015 (filele 129,

Au fost atașate dosarul nr.4179/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu și dosarul nr. 700/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:

În seara zilei de 28.05.2013 inculpatul A. D. S. și fratele său vitreg, martorul A. P. s-au deplasat la barul „Two Brothers” din . consumat băuturi alcoolice, iar apoi s-au hotărât să meargă să petreacă într-un imobil aparținând inculpatului, situat la câteva sute de metri distanță de barul menționat (la nr.1531). Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se în direcția Sibiu (pe DJ106A), autoturismul fiind observat în jurul orei 01:45 de agentul de poliție M. N. din cadrul Postului de Poliție R., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta apreciind că circula cu viteză excesivă.

Pentru acest motiv, agentul de poliție a pornit în urmărirea autoturismului condus de inculpat cu autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI_, sunându-1 totodată și pe martorul G. I., care efectua serviciul în calitate de paznic al comunei pentru a participa în calitate de martor asistent la legitimarea inculpatului. Polițistul a observat și un alt autoturism marca BMW cu nr. de înmatriculare_, care circula dinspre mun. Sibiu înspre centrul loc. R. și a oprit la o distanța de 10 m față de podul anterior menționat, pe partea stângă a drumului, fără a coborî vreo persoană din acest autoturism.

Autoturismul condus de inculpat a oprit pe podul din dreptul imobilului nr. 1531 (. mun. Sibiu, polițistul a oprit mașina de poliție pe partea stângă a drumului, în spatele unei alte mașini, iar de acolo l-a observat pe inculpat coborând de la volan, polițistul cunoscându-l pe acesta deoarece cu o săptămână înainte în condusese la sediul postului de poliție din comună și îl legitimase. Martora C. Anișoara M., aflată în locuința sa situată pe . nr.806, auzise zgomotul produs de cele două autoturisme, de pe fereastra locuinței le-a văzut circulând, a observat mașina de poliție rulând în spatele mașinii inculpatului, precum și pe inculpat cum a coborât din mașina sa pe pod.

Inculpatul s-a îndreptat spre mașina de poliție, întrebându-l pe polițist dacă poate să plece cu autoturismul până la domiciliul său din loc. R., ..1568.

Agentul de poliție a discutat cu inculpatul, deplasându-se împreună spre podul unde își lăsase inculpatul autoturismul, iar între timp a ajuns la fața locului și martorul G. I.. În prezența martorului polițistul i-a solicitat inculpatului, care emana miros de alcool, să prezinte documentele personale și cele ale autoturismului, însă inculpatul a refuzat, susținând că nu a condus autoturismul.

Între timp polițistul s-a deplasat s-a deplasat la autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ care staționa, solicitând martorului A. P., care se afla la volan și părea că doarme, documentele persoanele și cele ale autovehiculului menționat. Acesta a prezentat doar permisul de conducere, afirmând că nu are și celelalte documente asupra sa, polițistul stabilind astfel identitatea martorului.

Polițistul a cerut prin dispeceratul I.P.J. Sibiu deplasarea în . echipaj de poliție rutieră care să procedeze la testarea inculpatului și a fratelui acestuia cu aparatul etilotest (agentul M. neavând atribuții de polițist rutier), însă nu s-a dat curs solicitării in cauza lipsei de carburant a autovehiculelor Poliției Rutiere, cerându-i-se acestuia să îi conducă la Sibiu pe cei doi în vederea efectuării testării menționate. Atunci polițistul (în jurul orei 2.00) a solicitat sprijin de la I.P.J. Sibiu prin deplasarea la fața locului a unui alt echipaj de poliție care să îl ajute să îi conducă pe cei doi la Sibiu, comunicându-i-se că un echipaj, format din agenții de poliție M. S. I. și B. T. se va deplasa la fața locului după ce își termină activitatea pe care o desfășura în acele momente la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

Între timp inculpatul s-a deplasat la autoturismul său și l-a condus de pe podul menționat până în curtea imobilului nr.1531, după care s-a deplasat și la autoturismul fratelui său, conducându-l și pe acesta câțiva metri pe . apoi pe același pod până în aceeași curte, acestea fiind observate de polițist, de martorul G. și de martora C..

Deoarece echipajul de poliție de la Sibiu întârzia, polițistul a solicitat inculpatului și fratelui acestuia să îl însoțească la sediul postului de poliție, însă aceștia nu au fost de acord. Văzând că polițistul a plecat cu autospeciala la postul de poliție având permisul martorului A. P. asupra sa, inculpatul și fratele acestuia au plecat pe jos spre sediul postului de poliție.

În sediul postului de poliție a avut loc o altercație între cei trei, polițistul ieșind afară la un moment dat și trăgând gratiile de la ușă, lăsându-i pe cei doi înăuntru, însă fără a-i încuia acolo.

Între timp, în jurul orei 3.10, la sediul postului de poliție au sosit echipajul de poliție format din martorii M. S. I. și B. T. (de la Secția de Poliție Șelimbăr), iar apoi și martorul G. I., căruia polițistul M. îi solicitase din nou ajutorul.

Deoarece inculpatul, invocând faptul că nu a condus niciun autoturism, a refuzat în mod repetat să fie condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu pentru a i se recolta probe biologice, deși toți martorii prezenți au constatat că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, martorul B. T. a solicitat și el prin Dispeceratul I.P.J. Sibiu deplasarea la fața locului a unui echipaj de poliție rutieră în vederea testării inculpatului și a fratelui acestuia cu aparatul etilotest.

La fața locului s-a deplasat în jurul orei 3.45 și un echipaj de poliție rutieră, format din agenții Panțâr S. și C. A. A., care i-au solicitat inculpatului să sufle în aparatul etilotest și să se deplaseze la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu pentru recoltarea de probe biologice, însă acesta a refuzat din nou, cu aceeași motivare.

Urmare a acestora, agentul de poliție M. a întocmit procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, document pe care inculpatul a refuzat să îl semneze (filele 6-8 dosar de urmărire penală).

Inculpatul a negat că ar fi condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ de la barul „Two Brothers” până pe podul din dreptul imobilului cu nr.1531, a susținut că a introdus în această curte cele două autoturisme ca urmare a faptului că agentul M. i-a spus că autoturismul fratelui său era parcat neregulamentar, că a refuzat testarea cu aparatul etilotest deoarece nu a condus autoturismul și că nu i s-ar fi cerut să se deplaseze la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu pentru recoltarea de probe biologice (filele 53-61 dosar de urmărire penală, fila 64 dosar de urmărire penală, filele 45-46).

Astfel, inculpatul a precizat că în data de 28.05.2013, în jurul orei 21:00 s-a deplasat cu autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, la barul „Two Brothers” din loc. R., jud. Sibiu, unde s-a întâlnit cu martorul G. Ș. I. și cu fratele său A. P., care ajunsese de asemenea în bar cu autoturismul său marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ . A mai declarat că au stat în local până în jurul orelor 01:30-02:00, inculpatul și suspectul A. P. au consumat băuturi alcoolice, respectiv bere și whisky, iar martorul G. Ș. a consumat doar suc. Având în vedere că au consumat băuturi alcoolice, frații A. 1-au rugat pe martorul G. Ș. să le conducă autoturismele până la domiciliu, astfel că acesta din urmă s-a urcat la volanul autoturismului marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ și avându-i ca pasageri pe frații A. 1-a condus până la dreptul imobilului nr. 1531 de pe . loc. R., unde 1-a parcat pe podul de acces. Ulterior, martorul s-a deplasat pe jos până la barul „Two Brothers" și a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ până în zona imobilului nr.1531 de pe .-1 la o distanță de un metru de podul de acces, pe partea stângă a sensului de deplasare dinspre Sibiu, cu fața înspre barul mai sus menționat. A mai susținut inculpatul că martorul G., după ce a adus și autoturismul fratelui inculpatului, a plecat din nou cu autoturismul inculpatului până la locuința acestuia din urmă, de unde a adus cheia imobilului cu nr.1531, lăsând mașina parcată pe același pod. După ce martorul G. Ș. a plecat acasă, frații A. au rămas să asculte muzică în afara autoturismelor marca BMW, inculpatul fiind apelat de martorul G. care i-a comunicat că observase mașina de poliție în care se afla agentul M. și l-a avertizat să nu conducă, iar imediat la fața locului și-a făcut apariția lucrătorul de poliție din cadrul Postului de Poliție R., potrivit declarațiilor inculpatului. Inculpatul a mai arătat că după solicitarea documentelor personale și a actelor mașinilor, lucrătorul de poliție le-a spus că autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ este parcat neregulamentar și trebuie mutat din acel loc. Atunci inculpatul a introdus cele două autoturisme în curtea imobilului nr. 1531, recunoscând că a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe o distanță de 1 metru pe drumul public din loc. R., respectiv pe . arătând că a acționat astfel la îndemnul lucrătorului de poliție.

Martorii G. Ș. (filele 47-48 dosar de urmărire penală, filele 56-58, 142-143) și A. P. (fila 64 dosar de urmărire penală, filele 51-54) au dat declarații concordante cu cele ale inculpatului, susținând în esență că martorul G. a condus cele două autoturisme de la bar până pe pod și respectiv până în apropierea podului, din cauza faptului că el nu consumase băuturi alcoolice, spre deosebire de inculpat și fratele acestuia. Martorul A. P. a mai declarat că polițistul M. le-a cerut să mute mașinile din locurile în care le lăsase martorul G., motiv pentru care inculpatul a procedat la conducerea acestora până în curtea imobilului cu nr.1531, iar la sediul postului de poliție li s-a solicitat doar să sufle în aparatul etilotest, fără să își mai amintească dacă li s-a cerut să se deplaseze la Sibiu pentru recoltarea de probe biologice.

Susținerile inculpatului și ale celor doi martori sunt însă infirmare de celelalte probe administrate în cele două faze ale procesului penal.

Astfel, martorul M. N. (filele 100-105) a declarat că a urmărit autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ imediat după ce acesta a plecat din fața barului, că l-a apelat pe martorul G. solicitându-i să se deplaseze la postul de poliție, că l-a văzut pe inculpat coborând de la volanul autoturismului menționat pe podul din dreptul imobilului cu nr.1531, că inculpatul a condus apoi acest autoturism și pe cel marca BMW cu nr. de înmatriculare_, aparținând fratelui inculpatului, de pe pod și respectiv de pe . pe pod și apoi în curtea imobilului menționat (deși el i-a cerut în mod expres să nu facă acest lucru), că a refuzat să sufle în aparatul etilotest și să se deplaseze la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, deși i s-a cerut acest lucru de către cei cinci agenți de poliție prezenți în postul de poliție.

Martorul G. I. (filele 43-46 dosar de urmărire penală, filele 60-62, 108-112) a declarat că l-a văzut pe inculpat deplasându-se cu agentul M. pe pod, că l-a văzut pe fratele inculpatului la volanul celuilalt autoturism care staționa, precum și pe inculpat cum a condus cele două autoturisme până în curtea imobilului cu nr.1531. Deși în declarația din cursul urmăririi penale martorul G. a declarat că inculpatului i s-a cerut de către agenții de poliție rutieră să se deplaseze la Sibiu pentru recoltarea de probe biologice, iar acesta a refuzat, în fața instanței a precizat că nu își amintește ca polițiștii rutieri să fi adresat o astfel de solicitare inculpatului, cerându-i doar să sufle în aparatul etilotest. Martorul a mai precizat însă că a auzit agentul M. și pe cei doi polițiști de la Șelimbăr cerându-o inculpatului să se deplaseze la spital pentru probe biologice, însă acesta a refuzat, fără a motiva în vreun fel acest refuz.

Martora C. Anișoara a declarat în cursul urmăririi penale (filele 38-42) că a observat mașina de poliție rulând în spatele mașinii inculpatului, a văzut momentul opririi autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe podul din dreptul imobilului nr. 1531 din loc. R., jud. Sibiu, momentul coborârii de la volanul acestui autovehicul a inculpatului A. D. S., cât și momentul opririi autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe partea stângă a străzii O. G., în timp ce se afla la geamul imobilului său nr. 806, situat vis a vis de pod. Martora a mai declarat că după ce a ieșit la poarta imobilului său 1-a observat de asemenea la volanul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe suspectul A. P.. În fața instanței martora și-a menținut declarația (filele 64-66), precizând că l-a văzut inițial pe inculpat coborând din autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ aflat pe pod, însă nu își mai aduce aminte dacă acesta se afla la volan sau nu, arătând totodată că nu mai erau alte persoane. În aceeași declarați martora a precizat că, dat fiind faptul că de la incident au trecut 2 ani, nu își mai aduce aminte cu exactitate cele petrecute, astfel că nu mai poate preciza dacă inculpatul a coborât de la volan sau nu.

Având în vedere declarațiile acestor ultimi trei martori oculari instanța a reținut că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ de la barul menționat și până pe podul din dreptul imobilului cu nr.1531, iar nu martorul G. Ș.. Niciunul dintre acești trei martori nu a confirmat prezența martorului G. în noaptea respectivă în vreunul din autoturisme, martorul G. precizând în mod expres în fața instanței că îl cunoaște și că nu l-a văzut în acele momente. Mai mult, din declarațiile martorului M. instanța reține că acesta l-a urmărit pe inculpat cu autoturismul poliției de la barul „Two Brothers” până în dreptul imobilului cu nr.810, martora C. confirmând acest fapt, astfel că, dacă martorul G. ar fi condus autoturismul, nu avea cum să nu fie observat de acești martori. În plus, dacă într-adevăr martorul G. Ș. ar fi condus autoturismul inculpatului (și celălalt autoturism) de la bar până pe pod, inculpatul ar fi trebuit să invoce acest fapt încă din primele momente, indicând numele martorului, pentru a-și justifica în fața agentului M. și a celorlalte două echipaje de poliție sosite la fața locului, refuzul de a sufla în aparatul etilotest și de a se supune recoltării de probe biologice. Mai mult, martorii M. N. și C. Anișoara au declarat că imediat după oprirea mașinii inculpatului pe pod au văzut mașina fratelui inculpatului deplasându-se din direcția Municipiului Sibiu spre centrul comunei R. (deci din direcția opusă celei pe care se deplasase mașina inculpatului), iar imediat după oprirea autoturismului l-au observat la volan pe martorul A. P., fără a mai fi vreo altă persoană prezentă.

Refuzul inculpatului de a sufla în aparatul etilotest și de a se deplasa la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu în vederea recoltării probelor biologice a fost dovedit și prin declarațiile martorilor M. S. I. (filele 90-92) și B. T. (filele 94-96), care alcătuiau echipajul de la Secția 1 de Poliție Rurală Șelimbăr care s-a deplasat la Postul de poliție R.. Acești martori au confirmat faptul că atât ei, cât și polițistul M. și agenții de poliție rutieră i-au solicitat inculpatului să se supună recoltării probelor biologice, însă acesta a refuzat, susținând că ar fi fost pieton, fără însă să facă vreo referire la martorul G. și să indice faptul că acesta ar fi condus autoturismul. Martorii M. S. I. și B. T. au întocmit chiar în data de 29.05.2013 rapoarte amănunțite în care atestau aceleași împrejurări pe care le-au declarat și în fața instanței (filele 28-33 dosar nr4179/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

În procesul - verbal de constatare a infracțiunii (filele 17-18 dosar de urmărire penală) întocmit de agentul M. N., se atestă faptul că inculpatul a refuzat semnarea acestui document, susținând că „Eram pieton când am fost oprit de dl.M.”.

Deși inculpatul a depus la dosar listingul convorbirilor din noaptea de 28/29.05.2013 din care rezultă că acesta a apelat la ora 1.05 numărul de telefon_, inculpatul susținând că pe acest număr a vorbit cu sora sa, cerându-i să-i dea martorului G. cheia de la imobilul cu nr.1531, iar la ora 1.13 a apelat nr._, despre care inculpatul și martorul G. au susținut că aparține acestuia din urmă (ambele nr.fiind pe cartele PrePay, neputând fi identificat titularul – conform adresei S.C. Orange Romania S.R.Lcu nr._/22.06.2015 (fila 129), nici aceste aspecte nu prezintă relevanță și, mai mult, instanța a constatat că inculpatul și martorul G. au declarat în mod constant că martorul G. l-a sunat pe inculpat (pentru a-l avertiza cu privire la prezența mașinii de poliție) și nu invers, cum rezultă din listing (fila 137).

Ținând seama de toate acestea, instanța a înlăturat declarațiile martorului G. Ș., precum și ale martorului A. P. și ale inculpatului cu privire la primul martor, iar ale inculpatului și cu privire la inexistența solicitării din partea polițiștilor rutieri de a se supune recoltării de probe biologice.

Deși inculpatul a susținut că este în relații de dușmănie cu agentul M., cu care a avut un conflict cu o săptămână înainte de data de 29.05.2013 și cu martora C. Anișoara a cărei familie este în conflict cu familia sa, instanța a constatat că aceste afirmații ale inculpatului nu sunt dovedite. Mai mult, însăși martora menționată a precizat în cuprinsul declarației că problemele pe care le are cu tatăl inculpatului au început după ce ea a dat declarații în prezenta cauză la poliție, că inculpatul și fratele său sunt cunoscuți în comună ca fiind cuminți și respectuoși și nu au creat probleme. Martora a depus la dosar ordonanța din 19.02.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr.4781/P/2014 (filele 72-73) prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală față de tatăl inculpatului pentru o infracțiune de amenințare comisă la data de 7.08.2013 (deci după data faptei din prezenta cauză) împotriva soțului martorei.

Din adresa nr._/20.04.2015 (fila 80) a rezultat că agentul de poliție M. N. nu avea calitatea de polițist rutier, însă această împrejurare nu prezintă relevanță în cauză, solicitarea de a sufla în aparatul etilotest și de a se supune recoltării probelor biologice fiind adresată inculpatului și de echipajul de poliție rutieră sosit la fața locului, așa cum s-a arătat mai sus.

Nici faptul că inculpatul nu a fost oprit efectiv în trafic de către agentul M. (invocat de inculpat în apărare) nu prezintă relevanță, deoarece în conținutul infracțiunii prevăzute de art.87 al.5 din O.U.G. nr.195/2002 (preluat de art.337 C.pen. actual, cum se va arăta mai jos) nu se face nicio referire la condiția opririi în trafic, ci la situația premisă ca subiectul activ să fi condus autovehiculul pe un drum public, situație dovedită în cauză prin probele administrate. Mai mult, însuși inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul său de pe pod până în curte și celălalt autoturism pe . apoi pe pod până în curte. Susținerile apărătorului inculpatului în sensul că polițistul M. i-ar fi cerut să mute autoturismul fratelui său, deoarece era parcat neregulamentar sunt contrazise de cele ale agentului de poliție care a arătat că i-a cerut inculpatului să nu mute mașina, iar însuși inculpatul a declarat că polițistul a spus că mașina e parcată neregulamentar și trebuie mutată, fără a-i cere ca el să facă acest lucru, fiind decizia sa să o mute, întrucât fratele său era „într-o stare mai avansată de ebrietate” (fila 47).

În Procedura privind constatarea faptelor de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora depusă la dosar de I.P.J. Sibiu (filele 81-88) rezultă că potrivit precizărilor INML „M. Minovici” București este necesară recoltarea probelor biologice cât mai repede posibil după momentul depistării conducătorului de autovehicul sau tramvai, recomandabil 30 de minute, dar nu mai mult de 60 de minute, iar apărătorul inculpatului a invocat, raportat la acestea, faptul că orice probă recoltată ulterior acestui moment nu ar mai fi fost legală (în cauză echipajul de poliție rutieră sosind la 2 ore după ora menționată de agentul M. ca fiind cea a conducerii autoturismului e către inculpat). Instanța a constatat că nici aceste susțineri nu pot fi primite, deoarece în conținutul infracțiunii prevăzute de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 (preluat de art.337 C.pen. actual) nu se face nicio referire la vreun interval de timp calculat de la momentul conducerii autoturismului în care să se manifeste refuzul de a se supune recoltării de probe biologice. Mai mult, intervalul maxim de 60 de minute menționat de institutul medico-legal ar putea avea relevanță numai în cazul în care se prelevează probe biologice cu depășirea acestuia, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar. Oricum, în cauză refuzul inculpatului se a se deplasa a spital pentru a i se recolta probe biologice este necontestat și a fost constant de la prima solicitare și până la ultima.

Fapta inculpatului A. D. S. care la data de 29.05.2013, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismele marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ și_ pe . loc. R., jud. Sibiu și a refuzat ulterior la solicitarea organelor de poliție să se supună testării cu aparatul etilotest și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunea, la data comiterii elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Conform art.87 al.5 din O.U.G. nr.195/2002 refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsea cu închisoare de la 2 la 7 ani.

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal care incriminează infracțiunea comise de inculpat în art.337 (Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice): Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive*) se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Instanța a constatat că, raportat la cele reținute mai sus, nu poate fi primită susținerea apărătoarei inculpatului că acesta nu ar fi comis fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege deoarece a mutat mașinile la cererea polițistului, din probele administrate rezultând că inculpatul în mod intenționat a condus autoturismele, fără a i se fi dat vreun ordin în acest sens. Mai mult, câtă vreme acesta era în mod evident sub influența băuturilor alcoolice pe drumurile publice, știa că îi era interzis să conducă, o astfel de faptă constituind contravenție sau, după caz, infracțiune.

În fine, faptul că prin rechizitoriu s-a dispus o soluție de clasare față de fratele inculpatului – A. P.- pentru aceeași infracțiune nu este relevant, procurorul apreciind că nu s-a dovedit doar refuzul acestuia din urmă de a-i fi prelevate probe biologice, ceea ce nu are nicio înrâurire aspra refuzului inculpatului.

Conform art.5 Noul C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de cele două acte normative menționate, instanța a constatat că noul C.pen. reprezintă legea mai favorabilă.

Conform art. art.74 C.pen. stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța a constatat că fapta comisă de inculpat prezintă o gravitate medie, acesta refuzând să îi fie prelevate probe biologice în pofida faptului că era în mod evident sub influența băuturilor alcoolice, că erau 5 lucrători de poliție care îi cereau acest lucru și în pofida faptului că știa că a fost văzut conducând de către unul dintre polițiști și doi dintre martori. Inculpatul are 37 de ani, a absolvit studii medii, este căsătorit, are doi copii minori, mai are trei abateri rutiere și nu are antecedente penale,

Ținând cont de cele expuse mai sus, instanța a stabilit o pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind închisoarea de 1 an și 3 luni, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, aceasta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului (așa cum a fost descrisă mai sus), de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin.2 C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin.1, 3 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin.1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.86 alin.1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Sibiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A. D. S..

Prin apărătorii aleși inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea sa în temeiul art.396 pct.5 rap. la art.16 lit.b C.pr.pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

În motivare se arată că instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de „refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare stabilirii alcoolemiei” prevăzută de art.337 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen., instanța reținând că la data de 29 mai 2013 inculpatul a condus ambele autoturisme. Precizează că, cu referire la conducere, se deosebesc două momente. Primul moment se referă la conducerea primului autoturism de către inculpat, și care a fost văzut de către martori, de la clubul Two Brothers până la locuința acestuia și al doilea moment, acela de conducere a autoturismelor de la locul de parcare, respectiv, prima de pe podul care deservea . cea de-a doua de lângă podul unde era parcată, în curte, stare de fapt reținută în rechizitoriu.

Arată că din susținerile martorului G. Ș., inculpatului și ale fratelui acestuia, A. P., acest martor a plecat înainte ca la fața locului să se prezinte polițistul împreună cu cei doi martori. Se reține de către instanța de fond ca fiind dovedită această conducere prin declarațiile martorilor G. I., C. Anișoara și M. N.. Arată că martorul G. I. a ajuns la locul incidentului după ce mașinile erau oprite, martora C. Anișoara se afla în conflict cu familia inculpatului, declarațiile date de aceasta fiind contrare. Mai arată că martorul M. susține inclusiv prin procesul verbal de constatare, că a văzut două autoturisme conduse de inculpat și fratele acestuia și cărora li s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest și mai există declarațiile celorlalți polițiști, martorii M. S. I. și B. T., care spun că ambilor conducători auto li s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest.

Apreciază că, procurorul, extinzând urmărirea penală, a dat o soluție de clasare în ce-l privește pe A. P. pe motiv că nu s-a putut demonstra că acesta a comis infracțiunea, deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond, nu s-a încheiat nici un act din care să reiasă că acestuia i s-a solicitat recoltarea de probe biologice, a dat această soluție deoarece martorul M., care a fost nesincer, nu a fost crezut când a afirmat că martorul A. P. ar fi condus acest autoturism, și consideră că nu trebuie crezut că a pornit în urmărirea lui, atâta timp cât nu există nicio dovadă în acest sens. Arată că toată lumea la văzut pe M. cu mașina oprită și în condițiile în care acestuia i s-a prezentat procesul verbal de contravenție, având calitate de martor, acesta nu a recunoscut că inculpatul D. S. a refuzat să-l semneze pe motiv că a fost pieton, și nu există nicio mențiune în procesul verbal de constatare a contravenției că inculpatul ar fi fost întrebat cine a condus autoturismul.

Mai arată că martorul M. avea probleme personale cu inculpatul motiv pentru care acesta a intenționat să-i facă acestuia un dosar penal chiar și dacă nu avea nicio dovadă că acesta a condus. Față de împrejurarea că mașinile erau oprite, consideră că nu se poate stabili, dincolo de orice dubiu, că acest inculpat a condus autoturismul până la locul unde i s-a solicitat de către polițistul M. să se supună testării cu aparatul etilotest. Pentru toate aceste motive, apreciază că se impune achitarea inculpatului pentru motivul că la data de 29 mai 2013 acesta nu avea calitatea de conducător auto iar pedeapsa, chiar dacă a fost dispusă amânarea aplicării ei, nu a fost în mod legal stabilită de către instanța de fond.

Se completează că problema din acest dosar este, dacă inculpatul a fost sau nu conducător auto. Arată că și din procesul verbal încheiat de M. reiese că inculpatul a refuzat să i se recolteze probe deoarece a fost pieton. Arată că din probele administrate în fața instanței de fond, nu se desprinde dincolo de orice dubiu, că inculpatul a condus, așa cum a reținut instanța de fond. Faptul că instanța îl crede parțial pe martorul M. ca mai apoi să-i înlăture declarațiile, că martora C. a dat o declarație în cursul urmăririi penale că l-a văzut pe inculpat la volan, ca mai apoi în fața instanței de fond să dea o declarație contară că l-a văzut coborând din mașină dar că nu-și mai amintește dacă era la volan sau nu, nu duce la concluzia că acesta a condus mașina. Critică faptul că instanța de fond, după ce a admis proba cu listingul de convorbiri telefonice, apreciind că aceasta este utilă, a respins-o ca nerelevantă. Arată că dosarul a fost dat în urmărire penală la sfârșitul anului 2013 începutul anului 2014, a stat mai mult de 1 un an la P. și apreciază că dacă organul de urmărire penală ar fi fost convins de vinovăția inculpatului, nu-l ținea în lucru un an și jumătate fără ca inculpatul să aibă drept de conducere, dorindu-se astfel tergiversarea cauzei. Mai arată că după doi ani de zile dosarul a ajuns în fața instanței de fond, cu probe contradictorii, în baza cărora instanța a pronunțat o soluție, înlăturând unele probe, fără a se da lămuri. Nu înțelege în baza cărui criteriu instanța de fond a ales să creadă anumiți martori, înlăturând totodată părți din declarațiile acestora. Apreciază că nu este dovedit dincolo de price dubiu calitatea de conducător auto a inculpatului și consideră că acest dubiu profită inculpatului și solicită achitarea acestuia.

Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de inculpatul A. D. S. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel s-a reținut că în seara zilei de 28.05.2013 inculpatul A. D. S. și fratele său vitreg, martorul A. P. s-au deplasat la barul „Two Brothers” din . consumat băuturi alcoolice, iar apoi s-au hotărât să meargă să petreacă într-un imobil aparținând inculpatului, situat la câteva sute de metri distanță de barul menționat (la nr.1531).

Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se în direcția Sibiu (pe DJ106A), autoturismul fiind observat în jurul orei 01:45 de agentul de poliție M. N. din cadrul Postului de Poliție R., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta apreciind că circula cu viteză excesivă.

Agentul de poliție a pornit în urmărirea autoturismului condus de inculpat cu autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI_, sunându-1 totodată și pe martorul G. I., care efectua serviciul în calitate de paznic al comunei pentru a participa în calitate de martor asistent la legitimarea inculpatului. Polițistul a observat și un alt autoturism marca BMW cu nr. de înmatriculare_, care circula dinspre mun. Sibiu înspre centrul loc. R. și a oprit la o distanța de 10 m față de podul anterior menționat, pe partea stângă a drumului, fără a coborî vreo persoană din acest autoturism.

Martora C. Anișoara M., aflată în locuința sa situată pe . nr.806, auzise zgomotul produs de cele două autoturisme, de pe fereastra locuinței le-a văzut circulând, a observat mașina de poliție rulând în spatele mașinii inculpatului, precum și pe inculpat cum a coborât din mașina sa pe pod.

Inculpatul s-a îndreptat spre mașina de poliție, întrebându-l pe polițist dacă poate să plece cu autoturismul până la domiciliul său din loc. R., ..1568.

Starea de fapt reținută a fost stabilită în urma administrării probațiunii, în cauză fiind ascultați mai mulți martori care au relatat faptele astfel cum le-au perceput.

Prin apelul declarat inculpatul apelant a solicitat să fie achitat arătând că fapte nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Argumentele apărării vizează împrejurarea că nu s-a dovedit că ar fi condus vreun autoturism, acesta fiind și motivul pentru care nu a dorit să i se preleveze probe biologice.

Mai arată apărarea că polițistul avea probleme personale cu inculpatul, martora C. era în dușmănie cu acesta, astfel că singurele declarații credibile sunt chiar cele înlăturate de instanța de fond, respectiv declarațiile date de fratele inculpatului, A. P. și G. Ș..

Așa cum a arătat și instanța de fond, în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor A. P. și G. Ș., susținerile celor doi fiind infirmate de celelalte probe administrate în cele două faze ale procesului penal, probe care nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Dimpotrivă, declarația martorului M. N. se coroborează cu înscrisurile de la dosar, procesul verbal de constatare, cu rapoartele întocmite și cu declarațiile martorilor M. S. I. și B. T..

Esențială este declarația martorei C. care încă din faza de urmărire penală a relatat toate aspectele, declarație care se coroborează cu declarația martorului G. I. și cu declarația martorului M. N..

Inculpatul nu a contestat prezența martorei la incident încercând să ridice un dubiu asupra afirmațiilor acesteia arătând că ar fi în dușmănie.

Așa cum a arătat și instanța de fond s-a dovedit că între inculpat și martoră a intervenit o stare de dușmănie după ce martora a dat declarațiile considerate nefavorabile de către inculpat. Declarația martorei din fața instanței de fond nu este diferită de cea de la urmărire penală, martora menținându-și declarația, dar neputând să relateze amănunțit faptele, de la data săvârșirii acesteia și până la audierea în fața instanței trecând aproximativ 2 ani.

Întrucât între declarațiile martorilor nu există contradicții, nu există nici un argument pentru înlăturarea declarațiilor acestora, iar aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului.

Încadrarea juridică dată faptei este legală, la fel și legea penală reținută a fi mai favorabilă inculpatului și individualizarea judiciară a pedepsei stabilite de instanța de fond, astfel că sentința este legală și temeinică.

Față de cele expuse Curtea, în baza art. 425 al. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. D. S..

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. D. S. împotriva sentinței penale nr. 392/6.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu – Secția Penală.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2015.

Președinte, Judecător,

D. G. A. G. M.

Grefier,

D. M.

Red./tehn./DG

2ex./18.11.2015

Jud.fond A. S.

← Punerea la dispoziţie a unui local/locuinţe pentru consum de...		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 978/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 978/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA