Neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Decizia nr. 516/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1362/191/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 516/A/2015
Ședința publică de la 19 mai 2015
PREȘEDINTE A. D. B.
Judecător A. P.
Grefier T. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal formulat de inculpatul Sideraș A. împotriva sentinței penale nr. 63/2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr. _ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea penală din data de 20.04.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
Prin sentința penală nr. 63/2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul SIDERAȘ A. – fiul lui A. și M., născut la data de 29.04.1954 în Șoimuș, jud. M., cetățean român, văduv, studii superioare, ocupația expert superior în cadrul AJOFM A. – Punct de lucru B., fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în B., ., CNP_, la:
- 2.500 lei (douămiicincisutelei) amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, în formă continuată, prev. și ped. de art.249 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, în dauna părții vătămate Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A., cu sediul în A. I., ..10B, ..
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63¹ Cod penal din 1969.
În baza art.397 și art.25 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă AJOFM A. și, în consecință, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 22.799 lei despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu nerecuperat, existent în data de 31.08.2014.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.612/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Sideraș A. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpatul lucrează în calitate de expert superior în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A. – Punct de lucru B., iar la data de 10.04.2012, cu ocazia controlului efectuat de către Comisia de control constituită în baza Deciziei nr.171/16.12.2011 a Directorului Executiv AJOFM A., s-a constatat efectuarea eronată de către învinuit a modificărilor indemnizației de șomaj fără a avea la bază documentele justificative prevăzute de legiuitor și fără a ține cont de temeiul legal, potrivit actelor normative în vigoare, în principal Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, fișa postului, Regulamentul de organizare și funcționare și Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, în concret constatându-se că în perioada 2008 - 2011, într-un număr de 26 de dosare, inculpatul nu a respectat prevederile art.41 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002, art.45 alin.2 din Legea nr.76/2002, art.45 alin.1 lit.c, d și g din Legea nr.76/2002, art.44 lit.g, art.45 alin.3 și 3¹ din Legea nr.76/2002, care reglementează acordarea indemnizației de șomaj, încetarea plății, suspendarea și repunerea în plată a acestei indemnizații.
Astfel, inculpatul a prejudiciat bugetul asigurărilor pentru șomaj cu suma de 48.342 lei reprezentând sume virate necuvenit către 26 de persoane aflate în evidența AJOFM A. – Punct de lucru B..
S-a constatat că în faza de urmărire penală, la cererea inculpatului, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare de către expert Tramontini M. A., din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile a Tribunalului A., în raportul de expertiză întocmit concluzionându-se că în ce privește operațiunile efectuate de inculpatul Sideraș A. în cazul celor 26 de dosare ale beneficiarilor indemnizației de șomaj ce fac obiectul dosarului, numai pentru 23 de dosare se constată nerespectarea prevederilor legale, iar în cazul dosarelor beneficiarilor B. A., B. M. și V. S. G. nu se constată încălcări ale legislației în vigoare la acea dată, precum și faptul că însumând valorile drepturilor necuvenite pe fiecare beneficiar al indemnizației în cazul celor 23 de dosare ce au făcut obiectul operațiunilor eronate efectuate de inculpatul Sideraș A., se constată o valoare totală a prejudiciului adus Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A. de 46.115 lei.
Starea de fapt reținută în actul de sesizare a fost dovedită cu plângerea părții vătămate și procesul verbal nr.2392/10.04.2012; adresele părții vătămate din care rezultă că se constituie parte civilă și solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului; declarațiile inculpatului în care recunoaște fapta comisă, dar susține că a făcut erori în mai puține dosare decât cele imputate; raportul de expertiză contabilă judiciară; prezentarea pe larg a fiecărui dosar în care inculpatul a efectuat operațiuni cu încălcarea dispozițiilor legale (alcătuind volumul II al dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria B.); declarațiile martorilor V. M., G. A., Ș. A., M. N. M. și S. N.; procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
În cursul judecății partea civilă a comunicat cuantumul prejudiciului rămas față de bugetul asigurărilor pentru șomaj la data de 20.11.2013, ca urmare a operațiunilor de executare silită în vederea recuperării, ca fiind de 26.619 lei (filele 7-8, vol.III) și a anexat situația debitelor constatate în procesul verbal nr.2392/10.04.2012 ( filele 9-11, vol.III), iar în data de 22.09.2014 a comunicat adresa nr.5102/AJOFM AB/11.09.2014, din care se reține că prejudiciul a fost recuperat parțial, astfel că la data de 31.08.2014 a mai rămas de recuperat suma de 22.799 lei reprezentând prejudiciu (fila 94, vol.III) și a anexat adresei situația debitelor persoanelor fizice, conform procesului verbal nr.2392 din 10.04.2012.
Instanța a reținut că în cursul judecății inculpatul a precizat că nu solicită aplicarea dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală deoarece au fost câteva neglijențe în activitatea sa, dar se puteau rezolva fără a i se întocmi dosar penal, întrucât au mai fost situații de agest gen, dar toate s-au rezolvat pentru că debitele s-au recuperat; că din cele 26 de dosare verificate de expert în 3 dintre acestea nu i se putea imputa nici o ilegalitate, că în toate cele 23 de dosare în care s-au constatat nereguli sunt cam aceleași probleme; a arătat, de asemenea, că apreciază ca fiind prea mare suma care i-a fost imputată, că din punctul său de vedere datorează doar 50% din suma solicitată de AJOFM.
S-a constatat că pe parcursul procesului s-a efectuat o completare la raportul de expertiză contabilă judiciară prin care au fost reanalizate dosarele nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, expertul reanalizând fiecare dosar în parte sub aspectul operațiunilor efectuate de inculpat și arătând în concret pentru fiecare dosar ce acte nu sunt depuse, când a operat inculpatul repunerea în plată, care erau operațiunile legale ce trebuiau efectuate și la ce dată se impune efectuarea acestora, precum și care a fost prevederea legală nerespectată (filele 23-36, vol.III).
La solicitarea inculpatului, AJOFM A. a comunicat în copie registrul de intrare/ieșire pentru 3 dosare de șomaj, dispoziția de repartizare, înștiințarea privind încadrarea în muncă (filele 45- 73, vol.III), precum și dispozițiile de repartizare nr.451/_, nr.479/_ și nr.477/_, pentru numitele J. E., B. M. M. și S. M., persoane aflate în indemnizație de șomaj care au primit dispozițiile de repartizare și pe care acestea le-au semnat, pentru J. E. existând chiar mențiunea făcută de aceasta pe înștiințarea de încadrare în muncă în sensul că refuză încadrarea pe motiv că nu îi convine programul de lucru și salariul (filele 85-89 vol.III).
Procedând la încadrarea juridică a faptei, intanța de fond a reținut că fapta inculpatului Sideraș A. care, în calitate de expert superior în cadrul AJOFM A. - Punct de lucru B. nu a respectat din culpă, în perioada 2008-2011, într-un număr de 23 de dosare prevederile art.41 alin.1 lit.a, art.45 alin.2, art.45 alin.1 lit.c, d și g, art.45 alin.3 și 3¹, art.44 lit.g din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care reglementează acordarea indemnizației de șomaj, încetarea plății, suspendarea și repunerea în plată a acestei indemnizații, prejudiciind bugetul asigurărilor pentru șomaj cu suma de 46.115 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu în formă continuată, prev. și ped. de art.249 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.
Față de probele administrate în cauză, instanța a constatat că starea de fapt reținută în rechizitoriu este dovedită și înlătură prezumția de nevinovăție a inculpatului, că rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta dedusă judecății există și constituie infracțiunea de neglijență în serviciu în formă continuată, prev. de art.249 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.
Față de modificările Codului penal și Codului de procedură penală, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă o constituie vechiul Cod penal, deoarece pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 Cod penal din 1969 pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 1 lună la 2 ani alternativ cu amenda, iar potrivit art.298 Cod penal pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amenda.
Procedând la individualizarea pedepsei în raport cu persoana inculpatului instanța a reținut că acesta nu are antecedente penale și nu a solicitat judecarea în procedura simplificată, neconștientizând gravitatea faptelor sale, deoarece nu neagă neglijențele din activitatea sa, dar apreciază că se putea rezolva fără să i se întocmească dosar penal, argumentând că au mai fost situații de acest gen dar s-au rezolvat, pentru că debitele s-au recuperat.
Având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol pentru valoarea ocrotită, gravitatea rezultatului produs, prin prisma cuantumului prejudiciului creat bugetului asigurărilor pentru șomaj, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2.500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art.249 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, în dauna părții vătămate Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A., și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63¹ Cod penal din 1969.
Sub aspectul laturii civile, în baza art.397 și art.25 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă AJOFM A. și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 22.799 lei despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul nerecuperat, existent în data de 31.08.2014.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul Sideraș A., solicitând desființarea ei și în urma rejudecării să se dispună achitarea sa în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Inculpatul a invocat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că în dosarul_, expirat la data de 01.07.2007, a făcut următoarele modificări: întrucât pentru persoana în cauză se suprapunea pentru luna decembrie 2006 indemnizația de șomaj cu salariul primit de la . inculpatul a operat în sistem și în carnetul de muncă al beneficiarului modificarea perioadei de șomaj pentru luna septembrie 2006 debit care a fost achitat, persoana respectivă nemaifigurând cu ajutor de șomaj în luna septembrie 2006.
Referitor la dosarul_, inculpatul a arătat că a făcut reordonanțarea unui număr de 3 mandate restituite cu mențiunea „destinatar plecat în străinătate”, astfel că a apreciat că nu i se poate imputa întreaga perioadă în care persoana în cauză a beneficiat de șomaj.
În dosarele_ și_ inculpatul a menționat că a făcut anularea suspendării perioadei de șomaj ca urmare a lipsei actului doveditor al stării de boală, operațiune care este perfect legală.
În ce privește dosarul nr._, inculpatul a arătat că a operat anularea încadrării pentru că a verificat pe REVISAL dacă persoana în cauză a fost încadrată în muncă sau dacă a încasat salariu și a constatat că respectivul beneficiar nu a fost angajat astfel cum în mod eronat apărea în sistem. Inculpatul a invocat căă în dosarul_ nu a făcut nicio modificare și nu înțelege de ce i se impută a cest dosar.
Analizând apelul invocat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Inculpatul Sideraș A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, în formă continuată prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.
În actul de sesizare, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada 2008-2011, în calitate de expert superior în cadrul AJOFM A. - Punct de lucru B. nu a respectat din culpă, într-un număr de 23 de dosare prevederile art.41 alin.1 lit. a, art.45 alin.2, art.45 alin.1 lit. c, d și g, art.45 alin.3 și 3¹, art.44 lit. g din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care reglementează acordarea indemnizației de șomaj, încetarea plății, suspendarea și repunerea în plată a acestei indemnizații, prejudiciind bugetul asigurărilor pentru șomaj cu suma de 46.115 lei.
Curtea de apel constată că instanța de fond a preluat în hotărârea de condamnare pronunțată starea de fapt descrisă în rechizitoriu, adăugând doar câteva mențiuni referitoare la suplimentul la raportul de expertiză dispus în cauză și la înscrisurile solicitate de la AJOFM.
În esență inculpatului i se impută încălcarea atribuțiilor de serviciu în 23 de dosare întocmite pentru persoane care au beneficiat de indemnizația de șomaj. Curtea constată însă că nici rechizitoriul și nici hotărârea instanței de fond nu cuprinde descrierea faptelor în materialitatea lor, în privința fiecărui dosar întocmit pentru beneficiarii indemnizației de șomaj, pentru a rezulta că inculpatul Sideraș A. și-a încălcat îndatoririle de serviciu, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a acestora, în sensul prevăzut de art. 249 Cod penal din 1969.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului Sideraș A., Curtea de Apel constată că s-a procedat greșit atât de procuror, cât și de instanța de fond când s-a reținut comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă continuată. Infracțiunea prevăzută de art. 249 Cod penal este o infracțiune din culpă, care prin esența sa nu poate fi comisă în formă continuată, infracțiunea continuată putând fi săvârșită doar cu intenție. Însă, în această privință nu mai pot fi aduse modificări chiar dacă urmează a se dispune trimiterea cauzei în rejudecare, deoarece reținerea infracțiunii continuate este favorabilă inculpatului, care este singurul care a declarat apel împotriva hotărârii de condamnare, cu ocazia rejudecării urmând a fi respectat principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Continuând analiza hotărârii apelate, Curtea reține că aceasta prezintă grave deficiențe, în ceea ce privește descrierea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului Sideraș A., într-o manieră în care să rezulte întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată. Este adevărat că aceeași deficiență se regăsește și în privința rechizitoriului, care potrivit dispozițiilor art. 263 alin. 1 Cod procedură penală anterior trebuia să cuprindă descrierea faptelor. Instanța de fond însă avea posibilitatea cu ocazia verificării regularității actului de sesizare să dispună în baza art. 300 alin. 2 Cod procedură penală înlăturarea neregularității prin acordarea unui termen de judecată procurorului în care să i se pună în vedere să refacă rechizitoriul, în care să descrie fiecare act material al infracțiunii de neglijență în serviciu, cu indicarea datei la care a fost comis, al atribuției sau dispoziției legale încălcate de inculpat.
Descrierea clară a faptelor oferă inculpatului posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv dreptul la apărare, garantat atât de normele interne, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Nu este suficientă descrierea faptelor în plângerea persoanei vătămate AJOFM sau în raportul de expertiză întocmit în cauză. În cauza de față acestea sunt singurele înscrisuri în care sunt descrise faptele pretins a fi comise de inculpat, fără ca acestea să se regăsească în hotărârea de condamnare.
Curtea constată că sentința apelată nu conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 403 alin.1 lit. b, c Cod procedură penală, respectiv: descrierea faptei ce face obiectului trimiterii în judecată, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită; motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Nemotivarea hotărârii ridică probleme din perspectiva respectării dreptului la un proces echitabil al părților, astfel cum s-a statuat în jurisprudența CEDO (cauza B. împotriva României, cauza Artico împotriva Italiei, cauza Perez împotriva Franței etc.).
Curtea Europeană a statuat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, înglobează, printre altele, dreptul părților la proces de a prezenta observațiile pe care le considera relevante pentru cauza lor. Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete si efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, . nr. 37, p. 16, § 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât daca aceste observații sunt într-adevăr "ascultate", adică analizate temeinic de către instanța sesizata. Cu alte cuvinte, art. 6 implică în special, în sarcina "instanței", obligația de a proceda la o analiza efectiva a mijloacelor, argumentelor si propunerilor de probe ale părților, fără a le stabili relevanța.
Curtea de apel reține că nu se poate proceda în această fază procesuală la suplinirea lipsurilor hotărârii instanței de fond, având în vedere că acestea vizează descrierea faptelor pretins a fi comise de inculpat și analiza mijloacelor de probă, pentru a se exercita controlul asupra motivelor pentru care s-a apreciat că acestea ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu.
Deși dispozițiile art. 471 Cod procedură penală consacră efectul devolutiv al apelului, Curtea apreciază că efectul devolutiv nu presupune ca instanța de control judiciar să suplinească integral activitatea și atribuțiile primei instanțe, deoarece în acest fel se aduce atingere dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală, garantat de dispozițiile art. 2 din Protocolul 7 al Convenției Europene.
În exercitarea atribuției de control judiciar, instanța de apel are obligația de a verifica dacă faptele și împrejurările reținute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet și cert întemeiat. Or, pentru a putea efectua acest control, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă starea de fapt reținută și probele în baza cărora a rezultat această stare de fapt. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii apelate.
Așa cum rezultă din Avizul nr. 11 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, motivarea permite nu numai o mai buna înțelegere si acceptare a hotărârii de către justițiabil, ci este mai ales o garanție împotriva arbitrarului. Pe de o parte, ea obligă judecătorul sa distingă mijloacele de apărare ale părților si sa precizeze elementele care îi justifică decizia si o fac sa fie conformă legii si, pe de alta parte, ea permite o înțelegere a funcționarii justiției de către societate.
În consecință, pentru a asigura respectarea art. 6 parag. 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care instituie dreptul la un proces echitabil, precum și a art. 2 din Protocolul 7 al Convenției Europene, care garantează dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B..
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, cu referire la art. 6 parag. 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 din Protocolul 7 al Convenției Europene, Curtea de apel va admite apelul declarat de inculpatul Sideraș A. împotriva sentinței penale nr. 63/6 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, pe care o va desființa în întregime și va trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei B..
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va proceda la administrarea tuturor mijloacelor de probă necesare pentru stabilirea situației de fapt, hotărârea nou pronunțată urmând a cuprinde descrierea punctuală a faptelor, cu indicarea datei la care a fost comisă, dispozițiile legale sau atribuțiile de serviciu pretins a fi încălcate de inculpatul Sideraș A., pentru a rezulta în mod cert dacă acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
Raportat la data comiterii fiecărui act material se va analiza și eventuala incidență a prescripției răspunderii penale. În această ultimă privință, dacă se constată incidența răspunderii penale pentru unele dintre fapte și se va stabili vinovăția inculpatului în privința altor fapte, instanța care va proceda la rejudecare va înlătura actele materiale prescrise. Aceasta pentru că nu pot fi menținute decât consecințele favorabile inculpatului ale greșitei rețineri a infracțiunii continuate în sarcina sa. În ipoteza în care vor fi îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare, instanța de fond urmează a respecta principiul neagravării situației în propria cale de atac.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul Sideraș A. împotriva sentinței penale nr. 63/6 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, pe care o desființează în întregime și trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei B..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. D. B. A. P.
Judecător detașat la Școala Națională de Grefieri,
în baza art. 406 alin. 4 Cpp semnează
președintele instanței
GREFIER,
T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 2 ex/2 iunie 2015
J.F. C. F.
| ← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 501/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
