Omorul calificat (art.189 NCP). Decizia nr. 884/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 884/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 3107/85/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 884/A/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. L.
Grefier M. S. Ș.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 14/04.02.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.09.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunțare la data de 01.10.2015, încheierea de ședință din data de 24.09.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 14/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ în baza art.396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.c C.pr.pen.
S-a dispus achitarea inculpatului G. I. - fiul lui I. și A., născut la 17.12.1984 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, cioban, recidivist, cu domiciliul în com. R., ., jud. Sibiu, posesorul CI . nr._, CNP_, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.32 C.pen. rap. la art.188 C.pen. combinat cu art.189 alin.1 lit.e C.pen., și a inculpatului S. N.-C. - fiul lui N. și D., născut la 16.12.1969 în mun.Sibiu, jud. Sibiu, cetățean român, studii 6 clase, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, cioban, cu antecedente penale, cu domiciliul în com. R., ., posesorul CI . nr._, CNP_, pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art.32 C.pen. rap. la art.188 C.pen.
S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpați.
S-a respins acțiunea civilă exercitată de părțile civile B. O. F. domiciliat în com.C., ., jud.Sibiu; S. C. Județean de Urgență Sibiu cu sediul în Sibiu, ..2-4,jud.Sibiu și S. de Ambulanță Județean Sibiu cu sediul în Sibiu, ., jud.Sibiu, împotriva inculpaților.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu (pentru inculpatul S. N.), în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 3 februarie 2014 inculpații, care erau ciobani în zona comunei C., s-au deplasat în localitate în căutarea unei persoane de sex feminin cu prenumele P.. Ajungând pe . au abordat partea vătămată care locuia acolo și i-au cerut relații despre acea femeie. De menționat că partea vătămată stătea de vorbă în fața casei cu martorul G. I., care este vărul său primar, amândoi fiind sub influența alcoolului în urma participării la o petrecere.
Partea vătămată i-a invitat în casă pe inculpați, aceștia acceptând și împreună până în jurul orei 100 sau 200 au băut cafea, vin, au ascultat muzică, iar la un moment dat inculpatul G. și partea vătămată au și dansat împreună dansuri populare. Această scenă a și fost filmată cu telefonul mobil de martorul G. I., care a fost și el prezent o perioadă de timp.
Pentru scurt timp a fost prezent și martorul G. M. I., fratele vitreg al părții vătămate, și care locuia într-un imobil din aceeași curte.
Terminându-se băutura, partea vătămată și inculpații au convenit să plece să cumpere, de la un cunoscut al părții vătămate, potrivit afirmațiilor acestuia. Inculpații arată că s-au despărțit la ieșirea din imobil, ei doi urmând să meargă la stația de combustibil auto pentru a cumpăra țigări.
Partea vătămată susține că deplasarea au făcut-o împreună și că la aproximativ 400 metri de locuință, la trecerea de cale ferată, cei doi l-au lovit fără nici un motiv cu pumnii și picioarele, lăsându-l acolo în starea în care se găsea. Mai susține și că ar fi intenționat să-l lege și să-l pună pe calea ferată pentru a fi călcat de tren, dar că s-a opus inculpatul „cel tânăr” (G. I.).
Pe de altă parte, inculpații arată că după ce s-au despărțit de partea vătămată, au cerut un taxi care i-a luat din stația din centrul localității și au plecat, oprindu-se mai întâi la Rusciori unde a coborât G. I., iar S. N. C. și-a continuat deplasarea până în . mai arată că s-au hotărât să nu se mai întoarcă întrucât era târziu.
Partea vătămată s-a întors acasă după aproximativ 20 de minute, după declarația de la urmărire penală, sau după aproximativ o oră, după declarația de la instanță, ambele fiind ale martorului G. M. I., care văzând că era lovit și plin de sânge a anunțat serviciul de urgență.
Cert este că în acea noapte partea vătămată, după cum reiese din raportul de constatare medico-legală, a suferit leziuni traumatice, între care un traumatism toraco-abdominal, cu multiple fracturi costale și cu ruptură hepatică, cu hemoperitoneu consecutiv care i-au pus viața în primejdie.
Afirmația părții vătămate că cei doi inculpați ar fi exercitat asupra sa acte de violență nu este susținută de nici o probă. Mai mult decât atât, din celelalte probe, depozițiile martorilor, declarațiile părții vătămate și ale inculpaților, reiese că între ei nu a existat nici un conflict și nu a fost nici un motiv care să justifice un astfel de comportament agresiv. S-au aflat în bună înțelegere din momentul când inculpații au intrat în locuința părții vătămate, unde s-au distrat împreună, și până când s-au despărțit.
Pentru susținerea vinovăției inculpaților a fost invocat de către Ministerul Public în actul de sesizare, testul poligraf, care pentru instanță nu are nici o semnificație întrucât acesta nu constituie un mijloc de probă prevăzut de Codul de Procedură penală. Nu este lipsit de importanță de a constata că așa-zisul „detector de minciuni” nu a fost acceptat de legiuitorul român nici în actualul Cod de procedură penală ca putând constitui un mijloc de probă.
Intuind probabil slăbiciunea afirmației de mai sus, din rechizitoriu, cu ocazia dezbaterilor Ministerul Public, prin reprezentantul său, a mai susținut că vinovăția în ceea ce-l privește pe inculpatul G. I. reiese și din împrejurarea că a mai fost condamnat pentru o faptă de același gen.
S-a precizat că nici antecedența penală (chiar sub forma unei eventuale recidive) nu este la rândul ei un mijloc de probă și nici măcar un indiciu pentru o nouă culpabilitate.
Este momentul și locul de a semnala o importantă carență a urmăririi penale. Este vorba de așa-zisa „cercetare la fața locului”. În mod inexplicabil, față de susținerea părții vătămate că incidentul a avut loc la trecerea de cale ferată, „cercetarea la fața locului” s-a desfășurat la locuința victimei, unde nimeni nu a reclamat nici un incident. A fost exclusă în acest fel posibilitatea de a se afla eventualele indicii care să confirme sau să infirme afirmațiile părții vătămate.
Stabilirea vinovăției unei persoane cu consecința antrenării răspunderii penale nu poate fi făcută nici narativ și nici intuitiv, ea trebuind să reiese din împrejurări certe care coroborate să ducă la o concluzie ce se impune de la sine.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Apelul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.
În motivarea apelului parchetul a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, susținând că prima instanță a făcut o greșită analiză a probelor administrate, dispunând în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) C.pr.pen. achitarea inculpaților, în condițiile în care partea vătămată Bogoril O. a declarat că a fost agresat de cei doi inculpați, iar martorul G. M. a declarat că a găsit-o pe partea vătămată plină de sânge, care a afirmat că a fost lovită de cei doi inculpați. De asemenea, martorul G. M. a declarat că i-a văzut pe inculpați și pe victimă plecând de la locuința acesteia, iar la testarea cu aparatul poligraf inculpații au avut un comportament simulat.
Apelul este nefondat din următoarele considerente:
Prima instanță a administrat probele propuse de acuzare și de apărare și a considerat că aceste probe nu sunt suficiente pentru condamnarea inculpaților.
În apel instanța a reaudiat martorii, dar a fost în imposibilitatea audierii victimei, care este plecată în străinătate, și care nu a declarat apel.
Din coroborarea declarației martorului D. E. A., polițist la Postul de Poliție C., care a audiat victima înainte de a fi transportată cu ambulanța, și care a precizat că „victima avea dureri în zona abdominală, era sub influența băuturilor alcoolice….și nu a putut preciza cine l-a bătut”, cu declarația martorului G. T., care a afirmat că „fratele meu G. M. mi-a spus că victima a fost bătută…, dar menționez că nu mi-a spus de cine a fost bătută”, cu declarația martorului G. M. I., care a afirmat „când a venit victima bătută aceasta a menționat doar că a fost bătută și nu mi-a spus cine l-a bătut. Ulterior, la spital victima mi-a spus că a fost bătută de cei doi inculpați. Victima mi-a spus că a fost bătută la calea ferată” și care este în contradicție cu declarația martorului D. E. A., care a afirmat că „fratele victimei a relatat că în momentul în care victima avenit acasă i-a spus că a fost bătută de două persoane fără să poată să menționeze date despre aceste persoane” nu rezultă mai presus de orice îndoială că fapta de tentativă de omor a fost săvârșită de către cei doi inculpați.
Potrivit art. 4 C.pr.pen., care are denumirea marginală „Prezumția de nevinovăție”, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului.
Instanța de fond, în mod justificat, a semnalat o importantă carență a urmăririi penale, în condițiile în care cercetarea la fața locului s-a desfășurat la locuința victimei, deși rezulta că fapta a avut loc la trecerea de cale ferată.
Potrivit art. 363 alin. 2) C.pr.pen., în cursul judecății, procurorul exercită rol activ în vederea aflării adevărului, dar în cauză nu s-au efectuat cercetări, nu s-au propus probe și nu s-a stabilit cum s-a deplasat victima de la presupusul loc al săvârșirii faptei.
Luând în considerare împrejurarea că rezultatele testului poligraf nu se coroborează cu alte probe științifice, ținând seama și de faptul că martorii audiați nu au fost la locul săvârșirii faptei și sunt rude cu victima, instanța de apel apreciază, raportat și la probatoriul administrat nemijlocit, că achitarea inculpaților în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) C.pr.pen. este justificată.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.pr.pen., instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr.14/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar_ .
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr.14/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar_ .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, în cotă procentuală, în sumă de câte 90 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 10 2015.
Președinte, Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
M. S. Ș.
Red/Tehnored/LC/MSȘ
/2ex/01.10.2015
Jud fond/ CB
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 136/2015.... | Neglijenţa în serviciu (art.298 NCP). Decizia nr. 777/2015.... → |
|---|
