Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 626/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 626/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 11686/221/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 626/A/2015

Ședința publică de la 18 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător G. L. O.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria D. și de inculpatul M. L. împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 24.02.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și în care s-a stabilit termen de pronunțare la data de 18 iunie 2015.

CURTEA DE APEL

Deliberând cu privire la apelurile penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 214 din data de 24.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria D. a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.proc.pen a condamnat pe inculpatul MIRAUȚĂ L., fiul lui L. și Doinița, născut la 19.09.1980 în S. G., jud. C., domiciliat în D., ., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP D. ,la data de 220.9.2014, CNP_1, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 334 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen a aplicat inculpatului M. L. pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit a, b, i și k C.pen, respectiv interzicerea exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce autovehicule sau vehicul cu tracțiune mecanică și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. 1 și 3 C.pen raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, i și k Cod pen. a aplicat inculpatului M. L. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce autovehicule sau vehicul cu tracțiune mecanică și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen raportat la art 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen, a condamnat inculpatul MIRAUȚĂ L., fiul lui L. și Doinița, născut la 19.09.1980 în S. G., jud. C., domiciliat în D., Aleea Plopilor, ., ., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP D. ,la data de 220.9.2014, CNP_1, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. și ped. de art. 334 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit b C.pen rap. la art. 38 alin. 1 C.pen a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 3 C.pen, a contopit pedepsele complementare stabilite prin prezenta în pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit a, b, i și k C.pen constând în interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce autovehicule sau vehicul cu tracțiune mecanică și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public,, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen, instanța a contopit pedepsele accesorii stabilite prin prezenta în pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce autovehicule sau vehicul cu tracțiune mecanică și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința de față au fost săvârșite în termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1150/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I..

În baza art.83 C.pen., rap.la art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1150/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I. și a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa de 1 ( un ) an și 8 (opt) luni închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 3 ( trei ) ani și 2 ( două ) luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen 1969 și a interzis inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (drepturi interzise inițial prin sentința penală nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D. definitivă prin decizia penală nr. 1150/2013 a Curții de Apel A. I.).

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.

A luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria D. că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. din data de 27.11.2014, nr. 630/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, M. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev și ped de art. 334 alin. 1 C.pen și punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare, prev de art. 334 alin. 2 C.pen, cu aplicarea art. 38 alin. 2, art. 41 alin. 1 C.pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 20.02.2014, a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat căruia îi montase anterior plăcuțe cu nr. de înmatriculare atribuit unui alt autoturism.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a prezentat circumstanțele în care le-a comis, în mod oscilant.

Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, și anume: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe foto (filele 4-7); proces verbal de verificare la Punctul de contact Oradea (f. 9); adresa nr. 549/2014 a SPCRPCIV (f 14); adresa nr._/2014 a Serviciului Rutier Hunedoara ( f.16), sentința penală nr. 1310/2013 și minuta deciziei penale nr. 1150 pronunțată de Curtea de Apel A. I. (f. 19 – 22), declarațiile martorilor Spatariu A. Sania și H. L. (f. 23 - 26)și declarațiile inculpatului ( f. 35 – 37, 50 – 52).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D., la data de 02.12.2014, sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din data de 09 ianuarie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și, în consecință, a dispus începerea judecății cu privire la inculpatul M. L..

La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului disp. art. 374 alin. 4 C.proc pen raportat la art. 396 alin. 10 C.proc pen, privind procedura abreviată de judecată, precum și soluțiile posibile ca urmare a parcurgerii acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că nu solicită ca judecarea să aibă loc conform procedurii simplificate, prev. de art. 374 alin. 4 C.proc pen, dar a fost de acord să dea o declarație (f. 25).

În cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat, pentru inculpat, proba cu înscrisuri (f. 26 – 36 și 42 - 44 ) și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii H. L. și V. C. (f. 40 – 41).

La dosarul cauzei au fost depusă fișa de cazierul judiciar actualizată a inculpatului ( filele 22 d.i) și fișele de identificare pentru autovehiculul_ și pentru autovehiculul_, extrase din baza electronică de date DEPABD.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 20 februarie 2014, în jurul orei 12,10, inculpatul M. L. a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, in timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe . mun. D..

În momentul solicitării documentelor, inculpatul a comunicat că nu are asupra sa documentele autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ . În urma verificărilor efectuate de organele de cercetare penală s-a stabilit că acest autoturism nu figurează înmatriculat. Inculpatul a declarat că plăcuțele de înmatriculare au fost luate de pe un autoturism marca VW care a aparținut fostei sale prietene pe numele D. A. C., iar autoturismul BMW a fost cumpărat de la o persoană din Sibiu și întrucât a fost chemat de urgență la serviciu a luat plăcuțele de înmatriculare din casă și le-a montat pe autoturismul BMW.

Cu ocazia constatării s-au executat fotografii judiciare ( filele 6 – 7 d.u.p).

Din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule Hunedoara nr. 549/11.03.2014 ( fila 14 d.u.p) reiese că numărul_ a figurat înmatriculat de la data de 28.05.2009 autoturismului marca Volkswagen Golf cu . WVWZZZ1HZPB048351, proprietar N. A. I., domiciliat în Orăștie, .. 79, . data de 19.08.2010 a fost radiat pentru transfer de proprietate. Se mai precizează că de la data de 19.08.2010 numărul de înmatriculare_ este disponibil, nefiind atribuit niciunui vehicul.

Din procesul verbal de verificare la Punctul de contact Oradea, fila 9 d.u.p, rezultă că autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare Degas 249, . WBADD11020BN59089 nu este semnalat furat, dar este radiat din circulație din data de 16.08.2012.

Cu ocazia audierii inculpatului în faza de urmărire penală, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a relatat că a fost nevoit să conducă autoturismul BMW pe drumurile publice întrucât concubina acestuia ( martora H. L.) l-a apelat telefonic și i-a spus că fiul său este grav bolnav și trebuie dus urgent la spital și că a încercat să se deplaseze cu autoturismul proprietate personală marca Golf cu nr. de înmatriculare_, dar acesta, din cauza unor probleme tehnice, nu a pornit. În aceste condiții, l-a contactat telefonic pe Verstiuc C. pentru a-l ruga să-l conducă cu autoturismul său, însă acesta nu era în localitatea D. și în această împrejurare inculpatul a luat numerele de înmatriculare de la celalalt autoturism care nu funcționa și le-a montat pe autoturismul BMW.

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inițial, inculpatul a declarat că recunoaște situația de fapt expusă în actul de sesizare al instanței și solicită judecarea cauzei în procedură simplificată de judecată. Ulterior, la finalul declarație, acesta s-a răzgândit și a solicitat administrarea probei testimoniale, menționând că nu solicită să fie judecat în procedura prev de art. 375 C.proc pen: „Recunosc situația de fapt reținută în actul de sesizare al instanței și am ajuns să comit aceste infracțiuni întrucât prietena mea numita H. L. m-a sunat pentru a mă ruga să iau copilul acesteia de la școală și să-l duc la spital. Arăt că aceasta avea o voce disperată și ea nu putea să plece de la locul de muncă. Menționez că prietena a mea a văzut copilul în timpul pauzei de masă. Arăt că fiul prietenei mele a avut un abces dentar însoțit de stări febrile, acesta fiind într-o stare rea de sănătate. Menționez că eu și cu prietena mea avem două mașini respectiv un WW golf, autoturism cu acte în regulă și un autoturism marca BMW neînmatriculat adus pre vânzare. În urma discuției telefonice am vrut să o ajut pe prietena mea și să-i duc copilul la spital, motiv pentru care am vrut să mă deplasez în acest scop cu autoturismul WW golf numai că acesta nu a pornit. În acel moment am sunat un fost coleg de serviciu și vecin cu mine, numitul V. C. dar acesta nu a putut să mă ajute întrucât era plecat din localitatea D.. În acel moment de disperare, am luat numărul de înmatriculare atribuit autoturismului WW Golf și l-am montat pe autoturismul BMW și am plecat spre școala la care învață copilul prietenei mele. După ce am parcurs o distanță de aproximativ 500-600 metri am fost oprit de un echipaj de poliție. Arăt că nu am chemat un taxi deoarece nu am avut la mine bani.

Arăt că îmi pare rău că am săvârșit aceste fapte și regret că am ajuns să le comit.

Solicit ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate de părți și partea civilă.

Îmi manifest acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cazul în care voi fi găsit vinovat.

Revin și arăt că nu solicit să beneficiez de procedura simplificată de judecată întrucât doresc să propun probe, respectiv proba testimonială și să solicit audierea unei persoane care nu a dat declarații în calitate de martor în cursul urmăririi penale.”

Analizându-se toate mijloacele de probă administrate în cauză, s-a constatat de către instanța de judecată că inculpatul M. L., în data de 20.02.2014, în jurul orelor 12.10, a condus autoturismul marca BMW neînmatriculat, căruia îi montase anterior plăcuțe cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea D.

Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei penale rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante; declarații martori Spatariu A. Sania, H. L. și Verstiuc C., proces verbal de verificare la Punctul de contact Oradea; adresa nr. 549/2014 a SPCRPCIV; adresa nr._/2014 a Serviciului Rutier Hunedoara, sentința penală nr. 1310/2013, declarațiile inculpatului și fișele de identificare pentru autovehiculul_ și pentru autovehiculul_, extrase din baza electronică de date DEPABD.

Având în vedere situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanța a reținut că în raport de data săvârșirii faptei – 20 februarie 2014 -, că faptele au fost comise sub imperiul actualului Cod penal și, prin urmare, nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile.

În drept, a apreciat Judecătoria D. că fapta inculpatului care la data de 20.02.2014, în jurul orei 12.10, a condus pe . localitatea D., autoturismul marca BMW având . WBADD11020BN59089 neînmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 334 alin. 1 C.pen.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului din perspectiva laturii obiective, instanța a reținut că elementul material a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca BMW neînmatriculat. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat, s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere.

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă potrivit art. 16 alin. 3 lit b C.pen, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Fapta inculpatului care la data de 20.02.2014, în jurul orei 12.10, a condus pe . localitatea D., autoturismul marca BMW căruia îi montase anterior plăcuțe cu numărul de înmatriculare_, care nu îi aparțineau, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. și ped. de art. 334 alin. 2 C.pen.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului din perspectiva laturii obiective, s-a constatat că existența elementului material rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracțiunii, adresa nr. 549/2015 a SPCRPCIV, fișele de identificare pentru autovehiculul_ . Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat, s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere.

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă întrucât, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Instanța nu a putut să rețină apărarea inculpatului în sensul că autoturismului neînmatriculat marca BMW i-au fost atribuite numere de înmatriculare care aparțineau unui alt autoturism al inculpatului pentru următoarele considerente:

Inculpatul a depus la dosar copia contractului de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit ( fila 44 d.i) încheiat la data de 19.08.2011 între numita D. A. C. și inculpat, având ca obiect autoturismul marca Volkswagen Golf, număr de identificare WVWZZZIIIZPB048351, cu numărul de înmatriculare _ .

Din cuprinsul cărții de identitate a vehiculului ( fila 43 d.i) reiese că autoturismul marca Volkswagen Golf, număr de identificare WVWZZZ1HZPB048351 a fost înmatriculat la data de 28.05.2009 cu numărul_, proprietar fiind N. A. I.; astfel cum rezultă și din adresa nr. 549/11.03.2014 ( fila 14 d.u.p), precum și din fișa de identificare pentru vehiculul_ . Tot din cuprinsul acestor înscrisuri reiese că la data de 19.08.2010, numărul_ a fost radiat pentru transfer de proprietate.

Din cuprinsului aceleiași cărți de identitate mai rezultă că autoturismul marca Volkswagen Golf, număr de identificare WVWZZZ1HZPB048351 a fost înmatriculat la data de 19.08.2010 cu numărul _ , proprietar fiind D. A.; astfel cum rezultă și din fișa de identificare pentru vehiculul_ .

Din cuprinsul certificatului de înmatriculare depus la dosarul cauzei de către inculpat ( fila 42) reiese că autoturismul marca Volkswagen Golf, număr de identificare WVWZZZ1HZPB048351 a fost înmatriculat la data de 19.08.2010 cu numărul de înmatriculare _ , proprietar D. A. C..

Martora propusă de inculpat, H. L. a precizat că autoturismul marca VW Golf are numărul de înmatriculare_ .

Prin urmare, instanța a reținut că plăcuțele cu numărul de înmatriculare_ montate de către inculpat pe autoturismul neînmatriculat marca BMW nu au fost atribuite de către autoritățile competente nici un alt autoturism, aceste numere fiind disponibile. Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că plăcuțele cu numărul de înmatriculare pe care a montat-o pe autoturismul BMW aparțin celuilalt autoturism care era legal înmatriculat. Or, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și din planșele foto reiese că inculpatul a fost surprins în trafic conducând autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, iar autoturismul marca VW Golf, cu privire la care inculpatul afirmă că este proprietatea sa, are atribuit numărul de înmatriculare_ . Prin urmare, inculpatul deține, fără drept, plăcuțele cu numărul de înmatriculare_ ; în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule Hunedoara acest număr de înmatriculare figurează disponibil, putând fi oricând atribuit unei alte persoane care formulează o cerere în acest sens.

Inculpatul prin apărător a solicitat să se dispună achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, motivat de existența unei cauze justificative – starea de necesitate și a cauzei de neimputabilitate – constrângerea morală. În susținerea acestei soluții s-a invocat că inculpatul a fost nevoit să conducă acest autoturism ( BMW neînmatriculat, pe care a montat numerele celuilalt autoturism care era legal înmatriculat) pentru a salva minorul concubinei sale de la un pericol iminent care viza sănătatea acestuia și dreptul de a beneficia de asistență medicală, care nu putea fi înlăturat, atâta vreme cât la momentul respectiv minorul se afla sub supravegherea învățătoarei, iar aceasta nu putea să-l însoțească pe minor la spital. Se mai arată că nici mama minorului nu putut să se învoiască de la serviciu pentru a-și duce copilul la medic.

Starea de necesitate este o cauză justificativă care înlătură caracterul antijuridic ( ilicit ) al faptei prevăzute de legea penală.

Potrivit art. 20 alin. 2 C.pen „Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat”

Pentru a duce la înlăturarea caracterului penal al faptei trebuie ca pericolul să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. Aprecierea caracterului inevitabil se face în concret, prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acționeze. Prin urmare, nu se poate susține, cu temei, de către inculpat că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în contextul stării de necesitate determinate de cerința imperioasă a transportării minorului concubinei sale la spital, fapta inculpatului nefiind unica modalitate de salvare a vieții minorului.

Din înscrisurile medicale ( filele 27 și 45 d.u.p) rezultă că, la data de 20 februarie 2014, minorul H. R. M. însoțit de mama sa a fost consultat de medicul stomatolog, care i-a efectuat un tratament stomatologic constând în incizia abcesului, drenaj, lavaje ( spălături) cu apă oxigenată subanestezie loco – regională și a prescris un tratament cu antibiotic și antiinflamator. Instanța a observat că minorul a fost dus la medicul stomatolog, în jurul orei 16, după aproximativ 4 ore din momentul în care martora H. L. – mama minorului – a văzut că minorul se simte rău, când mama acestuia a terminat programul de lucru, în condițiile în care aceasta l-a sunat pe inculpat în jurul orei 12,00 pentru a-l ruga să-l ducă de urgență pe minor la spital întrucât acesta din urmă se simțea rău, iar ulterior în jurul orei 14,00 a fost informată de către inculpat că nu poate să ia copilul de școală întrucât are probleme.

Pe de altă parte, existența unei modalități licite de înlăturare a pericolului exclude starea de necesitate. În acest sens, instanța a constatat că inculpatul avea posibilitatea să apeleze la SNU112, astfel cum se procedează în aceste situații.

În opinia instanței, a fost greu de înțeles motivul pentru care, în momentul constatării infracțiunii flagrante – ora 12,10 -, inculpatul a declarat organelor judiciare că a fost chemat de urgență la serviciu, deși s-a afirmat că, anterior acțiunii de conducere a autoturismului pe drumurile publice, a fost sunat de martora H. L. care plângând l-a rugat să-i ducă copilul la spital.

Probele dosarului dovedesc, în afara oricărui dubiu, că nu poate fi considerată ca săvârșită în stare de necesitate, fapta inculpatului care a condus un autoturism neînmatriculat căruia i-a atașat numere de înmatriculare care nu-i aparțineau pentru a duce minorul concubinei sale la spital, câtă vreme inculpatul avea și alte posibilități pentru a duce minorul la un medic.

În conformitate cu disp. art. 25 C.pen constrângerea morală este o cauză de neimputabilitate constând în presiunea pe care acțiunea unei persoane o exercită asupra psihicului unei alte persoane prin amenințarea cu un pericol grav, iminent, inevitabil și injust, ce are drept urmare, lipsirea acesteia de posibilitatea de a avea control asupra voinței sale, determinând-o astfel să comită o faptă prevăzută de legea penală sub stăpânirea unei temeri grave.

Probele dosarului dovedesc, în afara oricărui dubiu, că nu a existat o acțiune de constrângere asupra psihicului inculpatului, prin amenințare cu un rău important.

Având în vedere că instanța a reținut atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și a probelor necesare dovedirii acestora, instanța a pronunțat condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, instanța a mai reținut faptul că infracțiunile comise de către inculpatul M. L. au fost săvârșite în concurs ideal, prevăzut de art. 38 alin. 2 C.pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere prevederile art. 53 Cod penal și criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. Astfel, instanța a ținut seama de împrejurările și modul comiterii infracțiunilor, de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, de motivul săvârșirii infracțiunii și de scopul urmărit, de natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, de conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, instanța a reținut că inculpatul a condus pe drumurile publice din localitatea D. autoturismul marca BMW neînmatriculat, căruia îi montase anterior plăcuțele cu numărul de înmatriculare_ ( acest număr de înmatriculare nefiind atribuit nici un vehicul, ulterior datei de 19.08.2010), iar în procesul verbal de constare a infracțiunii flagrante s-a consemnat faptul că inculpatul a declarat că „ a fost chemat de urgență la serviciu”, pentru ca ulterior, în cursul urmăririi penale, precum și în faza cercetării judecătorești, să învedereze că a fost nevoit să conducă autoturismul marca BMW pentru a transporta copilul concubinei sale la spital, invocând condițiile stării de necesitate, respectiv constrângerea morală.

Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită decurge din însăși reglementarea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, fiind o infracțiune de pericol. Pericolul social al inculpatului rezultă cu și mai mare convingere din fișa de cazier a acestuia, având în vedere caracterul de repetabilitate al săvârșirii de fapte penale contra siguranței circulației pe drumurile publice. Pentru aceste motive, apărarea inculpatului în sensul că nu a condus pe o distanță mare nu a putut fi reținută de către instanță.

Cu privire la motivul săvârșirii infracțiunii, inculpatul a dat declarații oscilante, astfel cum s-a prezentat mai sus.

Referitor la natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului –potrivit fișei de cazier judiciar (f. 22 d.i), faptele din 20.02.2014 au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1150/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I. ( filele 19 – 22 d.u.p).

Prin sentința penală nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1150/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I. s-a dispus condamnarea inculpatului M. L. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge și la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. În baza disp. art.33 lit. b C.p. și art.34 lit. b C.p. contopește pedepsele de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare respectiv de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 81, 82 Cp dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni ( filele 19 – 22).

Din analiza mijloacelor de probă administrate și prezentate anterior se constată că inculpatul M. L., deși a cunoscut faptul că autoturismul marca BMW nu este înmatriculat și că numărul de înmatriculare_ nu este atribuit niciunui autoturism, a înțeles să ignore dispozițiile legale și a condus acest autoturism pe drumurile publice în data de 20.02.2014, dovedind persistență în manifestarea unui comportament prin care aduce atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, inclusiv după condamnarea definitivă pentru alte două fapte, în care inculpatul a beneficiat de clemența legii și i-a fost atrasă atenția asupra conduitei sale, ori inculpatul nu a ținut cont de sentința penală anterioară și a perseverat în săvârșirea infracțiunilor de natură rutieră, fapt care demonstrează o ignorare totală a legii privind circulația pe drumurile publice și o sfidare, totodată, a normelor de conduită socială și morală.

Cu privire la nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială s-a reținut că inculpatul este cetățean român, căsătorit, studii medii, stagiu militar satisfăcut, recidivist, iar potrivit înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar: adeverința nr. 11/23.01.2015 emisă de M. A. C. II, recomandare din partea M. A. C. II, copia contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 1/25.11.2013, act adițional pentru modificarea contractului individual de muncă nr. 1/25.11.2013 încheiat la data de 06.01.2014, copia contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 9/24.10.2014, caracterizare din partea . ( filele 26 – 35) rezultă că inculpatul este angajat în funcția de lucrător comercial la I.I M. A. C. din data de 24.10.2014, iar anterior acesta a fost angajat la . începând cu data de 27.11.2013 în funcția de administrator baze de date. Din caracterizarea de la M. A. C. II rezultă că inculpatul are un comportament adecvat la locul de muncă față de colegi și față de clienți și nu a creat probleme. Din scrisoarea medicală depusă la fila 36 dosar reiese că inculpatul a fost consultat la data de 13.11.2014 la Centrul medical Dr. T., fiind stabilit diagnosticul hernie hiatala axială mică/medie, esofagită clasa A Los Angeles de reflux.

Totodată s-a ținut cont și de cele două caracterizări de la administratorul . și de la Ministerul Apărării Naționale – Unitatea Militară_, aflate în dosarul de urmărire penală ( filele 46 și 47 ), din care rezultă că inculpatul este o persoană conștiincioasă, serioasă, onestă, prietenoasă, respectuoasă, responsabilă, preocupată de pregătirea sa profesională.

Față de aceste aspecte și ținând cont că pedeapsa trebuie sa fie de natură a asigura reeducarea inculpatului și să contribuie la necesitatea ca acesta să nu mai reitereze comportamentul infracțional, instanța, în temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.proc pen, instanța a condamnat pe inculpatul M. L. la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 334 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.

Având în vedere specificul infracțiunilor comise, precum și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, instanța, în temeiul art. 67 alin. 1 C.pen a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev de art. 66 alin. 1 lit a, b, i și k C.pen, respectiv interzicerea exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce autovehicule sau vehicul cu tracțiune mecanică și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Având în vedere pedepsele complementare aplicate, instanța, în baza art. 65 alin. 1 și 3 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, i și k C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce autovehicule sau vehicul cu tracțiune mecanică și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Instanța, în temeiul art.396 alin.1 și 2 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul M. L. la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. și ped. de art. 334 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b rap la art. 38 alin. 2 Cod pen. instanța a contopit pedepsele de 1 an închisoare, respectiv de 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoarea la care a adăugat sporul de 1/3 din totalul celeilalte pedepse ( de 1 an închisoare) și anume de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 3 C.pen, instanța a contopit pedepsele complementare stabilite prin prezenta în pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit a, b, i și k C.pen constând în interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce autovehicule sau vehicul cu tracțiune mecanică și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Din cuprinsul fișei de cazier judiciar rezultă că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în termenul de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei 1 an și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1150/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I..

Această situație atrage incidența disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 conform căreia regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzut de art. 81 C.pen din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de acest din urmă cod. Prin urmare și după . noului Cod penal, în materia revocării suspendării condiționate a executării pedepsei s-a menținut regimul sancționator astfel cum acesta era reglementat de art. 83 C.pen din 1969.

În temeiul art. 83 C.pen din 1969 rap la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, instanța a arevocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1150/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I. și a dispus executarea acesteia, în întregime, alături de pedeapsa de 1 ( un) an și 8 (opt ) luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ( trei) ani și 2 ( două) luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și a interzis inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (drepturi interzise inițial prin sentința penală nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D. definitivă prin decizia penală nr. 1150/2013 a Curții de Apel A. I.).

Conform art.274 alin. 1 C.proc.pen., instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 400 lei aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au exercitat calea de atac a apelului P. de pe lângă Judecătoria D. criticând sentința primei instanțe pentru considerente de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului său a arătat P. de pe lângă Judecătoria D. că hotărârea primei instanțe este nelegală de vreme ce sporul aplicat inculpatului M. L. este mai mare decât o treime din pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin hotărârea judecătorească, contrar dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal.

În detalierea celor invocate s-a argumentat arătându-se că instanța a stabilit și aplicat două pedepse de câte 1 an închisoare pentru comiterea celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului M. L. ceea ce înseamnă că sporul de o treime prevăzut de prevederile legale sus-menționate se calculează în raport de pedeapsa de 1 an închisoare. Or o treime din pedeapsa de 1 an închisoare înseamnă un spor de 4 luni închisoare și nu de 8 luni, cum în mod eronat a stabilit instanța de judecată.

Inculpatul M. L. a solicitat în principal achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. d din Codul de procedură penală și, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepselor.

În argumentarea primei solicitări a arătat inculpatul în cuprinsul motivelor scrise că solicitarea sa este motivată de existența unor cauze justificative obiective, respectiv salvarea minorului H. de la un pericol iminent ce viza sănătatea acestuia.

În argumentarea celei de-a doua solicitări a arătat inculpatul că starea de fapt, încadrarea în drept și celelalte elemente menite a caracteriza în mod corect fapta și făptuitorul îndreptățesc concluzia că pedepsele stabilite sunt excesiv de mari. Reținerea dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, atitudinea sinceră, contribuția la aflarea adevărului sunt suficiente argumente pentru reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel A. I. constată că apelurile exercitate de P. de pe lângă Judecătoria D. și de inculpat sunt fondate pentru considerentele ce urmează.

Încă dintr-un început reținem noi că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt expusă de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul M. L. a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunile de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 din Codul penal și de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. 2 din Codul penal.

Astfel, fapta inculpatului M. L. care, la data de 20.02.2014, în jurul orei 12.10, a condus pe . localitatea D., autoturismul marca BMW având . WBADD11020BN59089 neînmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 din Codul penal.

Fapta aceluiași inculpat care în aceleași împrejurări, a condus pe . localitatea D., autoturismul marca BMW căruia îi montase anterior plăcuțe cu numărul de înmatriculare_, care nu îi aparțineau, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. 2 din Codul penal.

Prima instanță, Judecătoria D., a realizat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și de judecată.

Judecătoria D., luând act de refuzul inculpatului de a uza de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, a procedat la administrarea probelor și a hotărât în final condamnarea inculpatului. Prima instanță a expus starea de fapt, a prezentat și analizat probele pe baza cărora a reținut starea de fapt și, cu o amplă motivare, a înlăturat apărările inculpatului.

După stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății, Judecătoria D. a dat relevanță regulilor de sancționare a concursului de infracțiuni și a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă(asupra legalității acesteia vom reveni la momentul analizării apelului declarat de Ministerul Public).

În mod exhaustiv judecătorului fondului a prezentat și a analizat fiecare criteriu de individualizare judiciară a pedepsei.

În final mai dorim să precizăm faptul că inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată dar a încercat să acrediteze ideea unei constrângeri morale(ca și cauză de neimputabilitate) și a stării de necesitate ca și cauză justificativă care înlătură caracterul antijuridic ( ilicit ) al faptei prevăzute de legea penală(asupra acestora ne vom opri la momentul la care vom analiza apelul declarat de inculpat).

Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de inculpat, Curtea de Apel A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod amplu a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate.

În fine, în mod corect a observat judecătorul fondului că infracțiunile deduse judecății au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterior aplicată definitiv și în mod temeinic a hotărât revocarea suspendării și executarea pedepsei anterioare pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre. De asemenea, revocând suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, prima instanță a apreciat temeinic și legal că se impune executarea pe lângă pedeapsa principală și a pedepsei accesorii aplicată prin anterioara sentință de condamnare, pedeapsă accesorie a cărei executare la rândul ei a fost suspendată pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Apelul exercitat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria D. prin care se critică nelegalitatea sentinței primei instanțe este fondat și urmează a fi admis în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal.

Inculpatul M. L. a fost trimis în judecată și ulterior condamnat de Judecătoria D. pentru săvârșirea a două infracțiuni: infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. 1 din Codul penal și infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. 2 din Codul penal.

Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la unu la 3 ani sau cu amenda și respectiv cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani sau cu amenda.

După analizarea riguroasă a fiecăruia dintre criteriile generale de individualizare a pedepsei, prima instanță a stabilit câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății. Pedeapsa este orientată la minimul special prevăzut de legiuitor .

Dând relevanță regulilor de sancționare a concursului de infracțiuni, reguli instituite în cuprinsul art. 39 din Codul penal(la litera b în cazul ce prezintă importanță în prezenta cauză), instanța a comis o eroare de calcul, eroare ce a condus apoi la aplicarea unei pedepse rezultante nelegale.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Traducând regula instituită de legiuitor la cauza concretă dedusă judecății, ajungem la concluzia că instanța trebuia să aplice pedeapsa cea mai grea(de 1 an închisoare) la care să adauge o treime din cea de-a doua pedeapsă de 1 an închisoare(adică 4 luni închisoare). Pedeapsa rezultantă ce trebuia aplicată inculpatului trebuia să fie de 1 an și 4 luni și nu de 1 an și 8 luni, așa cum în mod eronat a stabilit Judecătoria D..

Pentru aceste considerente apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. va fi admis.

Apelul declarat în cauză de inculpatul M. L. va fi admis dar pentru alte considerente decât cele invocate în cuprinsul motivelor scrise.

În primul rând trebuie să precizăm că admiterea apelului Ministerului Public(pentru considerentele mai sus expuse), cu consecința diminuării cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului, atrage automat și admiterea apelului inculpatului.

În al doilea rând susținerile inculpatului cum că în prezenta cauză ar trebui pronunțată o soluție de achitare ce să aibă ca temei cazul prev. de art. 16 lit. d din Codul de procedură penală, nu pot fi primite.

Prima instanță, Judecătoria D., s-a aplecat cu deosebită atenție asupra argumentelor invocate de inculpat, argumente legate de existența în speță a cauzei de neimputabilitate a constrângeri morale și a cauzei justificative a stării de necesitate. Într-o motivare amplă ce ne scutește de orice precizări suplimentare, Judecătoria D. a expus exhaustiv argumentația pentru care nu pot fi primite susținerile inculpatului legate de existența cauzei de neimputabilitate sau a cauzei justificative. De asemenea în mod întemeiat a observat judecătorul fondului că inculpatul susține într-o primă declarație că probleme urgente la locul de muncă l-au determinat să adopte o conduită infracțională, pentru ca apoi, în altă declarație, să afirme că problemele de sănătate ale minorului au fost cele ce au justificat conduita sa infracțională. În continuare, a observat cu deosebită atenție prima instanță derularea cronologică a evenimentelor și cu deplin temei a ajuns la concluzia că niciunul dintre cele două motive invocate nu îl îndreptățeau pe inculpat să adopte conduita infracțională.

Reținem și noi asemenea primei instanțe că existența unei modalități licite de înlăturare a pericolului( și anume apelarea serviciului național unic de urgență 112) exclude starea de necesitate. Inculpatul, la momentul la care a săvârșit cele două infracțiuni deduse judecății, nu se afla sub amenințarea unui pericol grav ce să amenințe persoana sa sau a altuia( a minorului), pericol ce să nu poată fi înlăturat în alt mod. După cum deja am arătat, inculpatul avea posibilitatea ca pentru rezolvarea problemelor de sănătate ale minorului(care nu erau grave de vreme ce au trecut câteva ore din momentul în care a aflat de ele și momentul până la care a luat decizia infracțională de a conduce autoturismul ce avea aplicate numere false) să apeleze la serviciul de urgență.

În ceea ce privește stabilirea pedepselor principale pentru infracțiunile săvârșite și raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, Curtea de Apel A. I. apreciază, la modul general că, pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 74 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la criteriile de individualizare, la considerentele mai sus expuse și la limitele de pedeapsă( 1-3 ani și, respectiv, 1-5 ani), Curtea de Apel A. I. apreciază că stabilirea unor pedepse de 1 an închisoare pentru fiecare din cele două infracțiuni săvârșite, pedepse identice cu minimul special prevăzut de legiuitor este în măsură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor.

Două observații se impun a fi făcute în acest moment.

Prima vizează solicitarea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală. acestei solicitări în mod temeinic prima instanță nu i-a dat relevanță și nici noi nu o putem primi. Inculpatul nu a recunoscut faptele așa cum ele au fost expuse în actul de sesizare a instanței și nu a dorit să uzeze(deși prima instanță i-a pus în vedere) de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. Dimpotrivă, inculpatul a recunoscut doar conducerea pe drumurile publice a unui autoturism negând însă constant intenția sa infracțională și negând în fața primei instanțe, inclusiv faptul că autoturismul ar fi avut aplicat un număr fals de înmatriculare și că ar fi fost neînmatriculat.

A doua vizează aprecierea noastră cu privire la netemeinicia aplicării pedepselor complementare și accesorii(și sub acest aspect vom admite apelul inculpatului). Este foarte adevărat faptul că prima instanță a oferit motivarea pentru care în opinia ei se impune aplicarea unor pedepse complementare și accesorii inculpatului și anume pentru faptul că infracțiunile comise, prezintă un anumit specific și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice. Cu toate acestea aplicarea pedepselor complementare și accesorii pentru săvârșirea unor infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, ni se pare o sancțiune excesivă.

Pedepsele complementare și accesorii sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală. Pedepsele complementare sunt prevăzute de lege și aplicate de instanța judecătorească numai pe lângă o pedeapsă principală. Ca sancțiune penală și pedepsele complementare îndeplinesc alături de pedepsele principale funcții de constrângere, de reeducare și de exemplaritate. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni ca scop al pedepsei se realizează și prin aplicarea pedepselor complementare.

După obiectul asupra căruia poartă constrângerea ce o instituie, pedepsele complementare sunt privative de drepturi și sunt de trei feluri: interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară și publicarea hotărârii definitive de condamnare.

Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementară ce constă în interzicerea pe o perioadă de timp( de la unu la 5 ani) a exercițiului unor drepturi ale condamnatului. Interzicerea unor drepturi se pronunță de instanța de judecată, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, dacă sunt îndeplinite condițiile ce privesc durata pedepsei pronunțate, aprecierea necesității aplicării acesteia de instanță și prevederea ei în legea penală.

Potrivit art. 66 din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea pe o perioadă cuprinsă între unu și cinci ani a unuia sau a mai multor drepturi din cele prevăzute de lege la literele a-o.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică de instanța de judecată pe lângă pedeapsa închisorii sau amenzii și dacă instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară(art. 67 alin. 1 din Codul penal). Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie ori de câte ori este prevăzută de lege(art. 67 alin. 2 din Codul penal).

Revenind acum la cauza de față constatăm noi că natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului nu fac necesară aplicarea pedepsei complementare. Infracțiunile nu sunt unele foarte grave ci dimpotrivă de o gravitate redusă ce a justificat și stabilirea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege; natura infracțiunilor-la regimul circulației pe drumurile publice- nu este una ce să facă necesară aplicarea unor pedepse complementare iar persoana infractorului(foarte bine privit în comunitate, cu referințe bune) nu impune aplicarea și a unei pedepse complementare(chiar dacă acesta în trecut a suferit condamnări pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice).

Pentru a concluziona, instanța de apel, dând relevanță dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală după admiterea apelurilor exercitate în cauză, va desființa sentința penală apelată în ceea ce privește:

- greșita aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal și

- greșita aplicare a pedepselor complementare și accesorii și, judecând cauza în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa principală finală de 3 ( trei ) ani și 2 ( două ) luni închisoare, în regim de detenție în elementele ei componente:

-1 an și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1150/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I.;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 334 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. și ped. de art. 334 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal contopește cele două pedepse de 1 an închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care adaugă un spor obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 face aplicare art. 83 din Codul penal din 1969 și revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1310/16.09.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1150/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I. și dispune executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile cu privire la aplicarea pedepselor complementare și accesorii prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i și k din Codul penal.

Va menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Lipsind culpa procesuală a inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia, în baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria D. și de inculpatul M. L. împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 24.02.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală apelată în ceea ce privește:

- greșita aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal și

- greșita aplicare a pedepselor complementare și accesorii și, judecând cauza în aceste limite:

Descontopește pedeapsă principală finală de 3 ( trei ) ani și 2 ( două ) luni închisoare, în regim de detenție în elementele ei componente:

-pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 334 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.

-pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. și ped. de art. 334 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și înlătură sporul de 8 luni închisoare.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile cu privire la aplicarea pedepselor complementare și accesorii prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i și k din Codul penal.

Menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.

Președinte,Judecător,

S. TrifGheorghe L. O.

Grefier,

C. M. N.

Red. / Tehnored. G.L.O.

2 ex./25.06.2015

Jud. fond M. N. T.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 679/2015. Curtea... →

Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 626/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 626/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA