Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Decizia nr. 95/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 3256/107/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 95/A/2015
Ședința publică din 3 februarie 2015
Președinte: A. P. - judecător
S. I. M. - judecător
T. C. - grefier
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.- Serviciul Teritorial A. I. reprezentat prin: I. F. – procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.- Serviciul Teritorial A. I. și inculpații D. R. și U. M. C. împotriva sentinței penale nr.534/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26.01.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față
Prin sentința penală nr. 534/08 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 N.Cpp rap. la art. 5 N.Cp a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D. R. și Üvegheș M. C. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (din 1968) în infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin 1 N.Cp cu aplicarea art. 35 alin. 1 N.Cp.
Au fost condamnați inculpații:
1. D. R., fiul lui A. și C., născut la 10 nov. 1976 în ., cetățean român, CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Bistrița, ., . Năsăud, fără forme legale în mun. Ploiești, .. 8, .. 8, jud. Prahova;
2. Üvegheș M. C., fiul lui I. și I., născut la 20 ian. 1969 în mun. B., jud. B., cetățean român, CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în Curtea de Argeș, .. 2, ., fără forme legale în Curtea de Argeș, .. E 16, ., jud. Argeș;
- la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, N.Cp, în condițiile prev. de art. 68 N.Cp, pentru săvârșirea infr. de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 N.Cp cu aplicarea art. 35 alin. 1 N.Cp, art. 396 al. 10 N.Cpp și art. 5 N.Cp.
În baza art. 86/1 Cod penal (din 1968) cu aplicarea art. 5 N.Cp, s-a dispus în cazul ambilor inculpați, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit cf. art. 86/2 Cod penal(din 1968).
În baza art. 86/3 Cod penal (din 1968) cu aplic. art. 5 N.Cp s-a pus în vedere celor 2 inculpați ca pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova-inc. D. R. și de pe lângă Tribunalul Argeș-inc. U. M.C., la datele fixate de aceste instituții;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
În baza art. 65 N.Cp raportat la art. 5 N.C.p li s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.Cp și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 N.C.p s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 72 N.Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive din 07.03.2013 până în 03.06.2013.
Li s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1968 rap. la art. 15 din Legea 187/2012 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 399 alin. 1 N.Cpp a fost revocată, în cazul ambilor inculpați măsura preventivă a controlului judiciar luată prin Încheierea din data de 17.02.2014.
În baza art. 274 alin. 2 N.Cpp a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 5000 lei cheltuieli judiciare către stat, în faza de urmărire penală, urmând ca suma reprezentând cheltuielile judiciare în cursul judecății să fie stabilită după soluționarea laturii civile a cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 5D/P/29.05.2013 întocmit de Ministerul Public – D.I.IC.OT. – Serviciul Teritorial A. I. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M. P. L., D. R., U. M. C. și U. V. V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001, reținându-se în cazul primilor trei inculpați forma continuată prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpata M. P. L. desfășoară de mai mulți ani activități infracționale pe linia traficului de minori și proxenetismului, până în prezent având o condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare pe o durată de 5 ani.
În cadrul acestor activități, inculpata a recrutat în România mai multe minore cu situații materiale precare și le-a trimis să practice prostituția în Spania, fetele fiind integrate într-o rețea de prostituție la Madrid. Acolo, minorele acționau pe . zona centrală a orașului, fiind supravegheate fie de inculpata M. P. L., fie de alte persoane cu care aceasta era în legătură, banii obținuți din exploatarea sexuală a minorelor fiind însușiți de inculpata M. P. L. și persoanele cu care aceasta avea legături infracționale.
În activitatea sa infracțională, inculpata M. P. L. a intrat în legătură cu unii dintre angajații firmei de transport internațional de persoane S.C. T. Tour SRL cu sediul social în județul Bistrița Năsăud, respectiv cu inculpatul D. R. – director zonal pentru sud-estul României și inculpatul U. M. C. – șofer în cadrul firmei de transport și cu ajutorul acestora au fost transportate ilegal minorele racolate, acestea fiind ascunse în autocarele firmei; pentru transportul unui astfel de „colet” cu risc mare, D. R. și șoferul primeau de la inculpata M. P. L. 300 – 400 euro pe care-i împărțeau între ei.
În rechizitoriu s-a menționat că în data de 17.08.2012, cu autocarul_ condus de inculpatul U. M. C. a fost scoasă din țară minora A. G. D., care a fost însoțită de inculpata M. P. L., cele două fiind ascunse în spațiul destinat odihnei șoferilor; inculpatul U. M. C. a efectuat transportul la cererea inculpatului D. R., iar când a ajuns la destinație (Madrid), a primit de la inculpata M. P. L. suma de 350 euro, care a fost împărțită cu inculpatul D. R..
În Spania, minora a fost exploatată sexual dar după o perioadă de timp a ajuns la Comisariatul de Poliție din Avila, unde a solicitat ajutor.
În rechizitoriu s-a arătat că în aceeași modalitate au fost scoase din țară, de către inculpata M. P. L., cu ajutorul inculpaților, D. R. și U. M. C., minorele S. A. S. și V. A. M., ambele fiind ulterior exploatate sexual în Spania, de către inculpata M. P. L..
De asemenea, s-a arătat că în data de 31.01.2012 s-a încercat scoaterea din țară a minorei T. F., cu un autocar condus de inculpatul U. M. C., dar în A., inculpatul a coborât-o pe minoră din autocar deoarece se temea de controalele ce aveau loc te teritoriul Austriei; inculpatul U. M. C. i-a înmânat minorei o cartelă telefonică pentru a putea ține legătura cu inculpata M. P. L.. Minora a fost găsită de organele de poliție din A. și ulterior internată într-un centru de protecție din A. I., de unde a fugit, ajungând la inculpata M. P. L.. Fiind născută în G., minora s-a deplasat în orașul respectiv pentru a-și obține cartea de identitate, a locuit două zile la mama inculpatei M. P. L.- inculpata V. V., căreia i-a predat atât actul de identitate, cât și banii obținuți din prostituție și apoi a fost preluată de inculpata M. P. L..
Aceasta a stabilit din nou cu inculpatul D. R., scoaterea minorei T. din țară, astfel că în dimineața de 6.03.2013 minora a fost urcată într-un autocar al firmei T. Tour, condus de numitul Muțu I., pentru a fi transportată în Spania dar pe raza județului Hunedoara a fost depistată de organele de poliție din cadrul BCCO A. I..
Conform declarațiilor minorei, aceasta mai fusese în Spania la prostituție cu un an și jumătate în urmă, transportul fiind realizat tot cu firma T. Tour.
S-a constatat că starea de fapt, expusă în rechizitoriu, a fost reținută de procuror pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și anume:
- declarațiile minorei T. F., din care rezultă activitatea în care a fost implicată de către inculpata M. P. L. precum și contribuția inculpaților D. R., U. M. C. și V. V.;
- procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice între inculpații D. R. și U. M. C. și între inculpații D. R. și M. P. L., interceptate, precum și a filmărilor ambientale efectuate în cauză;
- acte privind transferurile de bani din străinătate, în țară, pe numele inculpaților M. P. L. și V. V. și ale unor rude ale acestora;
- procesul - verbal întocmit de organele de poliție în 6.03.2013 cu ocazia depistării minorei T. F. în autocarul firmei T. Tour, condus de numitul Muțu I.;
- procesele-verbale de percheziție domiciliară la locuința din G. a inculpatei V. V. unde au fost găsite formulare Western Union privind tranzacții de bani între Spania și România, precum și originalul certificat de naștere al minorei L. A. M., despre care minorele T. și V. au declarat că a practicat prostituția în Spania, pentru inculpata M. P. L.;
- procesele-verbale de investigație întocmite de poliție cu privire la situația minorelor A. G. D. și S. A. S.;
- declarațiile martorilor C. M. (fostul soț al inculpatei M. P. L.), S. A. ( care s-a întâlnit în Ploiești, în 6 februarie 2013 cu inculpatul D. R. și inculpata M. P. L. și a fost întrebat de către aceasta dacă știe fete dispuse să practice prostituția la Madrid), I. F. Laviniu, Cochișă D. L., F. M. și R. P., toți, șoferi la S.C. T. Tour SRL și având cunoștință despre transportul ilegal al minorelor în Spania, C. E. Cici căreia inculpata M. L. i-a propus să plece în Spania pentru prostituție și care cunoaște că minora T. F. a fost dusă în acest scop;
- declarațiile inculpatei V. V. potrivit cărora aceasta recunoaște că a cazat-o pe minora T. Florenitna și a primit de la aceasta bani obținuți din prostituție;
- declarațiile inculpaților D. R. și U. M. C. care recunosc integral săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
În sarcina inculpaților M. P. L., D. R. și U. M. C. s-a reținut infracțiunea de trafic de minori în formă continuată prev. de art, 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal( 4 acte materiale) iar în sarcina inculpatei V. V. aceeași infracțiune prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 constând într-un singur act material raportat la minora T. F..
La termenul de judecată din data de 09.09.2013 și 04.11.2013 ( filele 141 și 215 ), înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații D. R. și U. M. C. au solicitat judecarea lor conform procedurii prev. de art. 320/1 Cod procedură penală (din 1969) sens în care au declarat că recunosc săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală și nu au de propus probe decât în circumstanțiere, respectiv înscrisuri.
Cei doi inculpați și-au menținut aceeași poziție procesuală și după . noului Cod penal, cu parcurgerea procedurii de cameră preliminară și apoi readucerea dosarului în faza de judecată, solicitând la termenul de judecată din 23.06.2014 a fi judecați conform prevederilor art. 374 – 375 Cod procedură penală.
Potrivit art. 374 alin. 4 N.C.pp, în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, inculpatul poate solicita ca judecarea să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
Tribunalul a reținut că potrivit rechizitoriului, inculpatul D. R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale) constând în aceea că în calitate de director zonal în cadrul firmei ., în perioada 2012 – martie 2013, în înțelegere cu inculpata M. P. L., cunoscând activitățile de trafic de minori ale acesteia din urmă și în schimbul unor sume de bani, a organizat transportul efectiv al minorelor T. F., A. G. D., S. A. S. și V. A. M., pe relația România – Spania cu autocare aparținând firmei susmenționate, ulterior minorele fiind exploatate sexual de către inculpata M. P. L..
În ceea ce-l privește pe inculpatul U. M. C., acesta a fost trimis în judecată tot pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal( 4 acte materiale), constând în aceea că în calitate de șofer pe autocar în cadrul firmei ., în perioada 2012 – februarie 2013, în înțelegere cu inculpatul D. R. și cunoscând activitățile de trafic de minori ale inculpatei M. P. L., a transportat în schimbul unor sume de bani, pe relația România – Spania, minorele T. F., A. G. D., S. A. S. și V. A. M., care odată ajunse la Madrid au fost exploatate sexual de către inculpata M. P. L..
În raport de probele administrate în faza de urmărire penală și de starea de fapt reținută cu privire la inculpații D. R. și U. M. C., Tribunalul a constatat că faptele pentru care au fost aceștia trimiși în judecată au fost corect stabilite prin actul de sesizare a instanței.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, s-a reținut că reprezentantul Ministerului Public a solicitat la termenul de judecată din 23 iunie 2014 schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori din infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal( din 1969) în infracțiunea prev. de art. 211 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. a cu aplicarea art. 35 alin. 2 Cod penal, față de împrejurarea că la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, iar prin prisma limitelor de pedeapsă acesta reprezintă legea penală mai favorabilă.
La termenul ulterior, din 1 septembrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 13 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 211 NCp cu aplic. art. 5 NCp.
Tribunalul a constatat că infracțiunea de trafic de minori este cuprinsă în noul Cod penal la art. 211 care prevede la alin.1 că recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 și interzicerea exercitării unor drepturi.
Raportat la starea de fapt descrisă în rechizitoriu, Tribunalul a apreciat că faptele inculpaților D. R. și U. M. C., așa cum au fost descrise în rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.211 alin. 1 NCp, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror este întemeiată și se impune a fi admisă.
În consecință, admițând cererile inculpaților D. R. și U. M. C. ca judecata să aibă loc în condițiile prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală și, totodată, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a dispus condamnarea inculpaților D. R. și U. M. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b NCp, în condițiile prev. de art. 68 NCp, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 NCp cu aplic. art. 35 alin. 1 NCp, art. 396 alin. 10 NCpp și art. 5 NCp prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (din 1969).
Totodată, ținând cont de persoana fiecărui inculpat și de comportamentul acestora după comiterea faptei, Tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării este suficientă și chiar fără executarea pedepsei, inculpații D. R. și U. M. C. nu vor mai săvârși infracțiuni.
În acest sens, constatând că prevederile art. 86/1 Cod penal din 1968 reprezintă legea penală mai favorabilă, iar dispozițiile Deciziei nr. 26/06 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională nu sunt aplicabile deoarece cf. art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, deciziile și hotărârile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, or faptele inculpaților sunt anterioare momentului pronunțării deciziei susmenționate, Tribunalul a dispus în baza art. 86/1 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 NCp, în cazul ambilor inculpați suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare cf. art. 86/2 Cod penal din 1968.
În baza art. 86/3 Cod penal din 1968, Tribunalul a pus în vedere celor doi inculpați că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova-inc. D. R. și de pe lângă Tribunalul Argeș-inc. U. M.C., la datele fixate de aceste instituții;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
În baza art. 65 NCp rap. la art. 5 NCp s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCp și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 NCp s-a dipsus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 72 NCp s-a dedus din pedeapsa aplicată celor 2 inculpați durata reținerii și arestării preventive din 07.03.2013 până în 03.06.2013.
Totodată, li s-a atras atenția inculpaților asupra prev. art. 86/4 Cod penal din 1968 rap. la art. 15 din Legea nr. 187/2012 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere, precum și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 399 alin. 1 NCpp s-a dispus în cazul ambilor inculpați revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luate prin Încheierea din data de 17.02.2014.
În baza art. 274 alin. 2 NCpp a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 5000 lei cheltuieli judiciare către stat, în faza de urmărire penală, cele din faza de judecată urmând a fi stabilite după soluționarea laturii civile a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D. – Serviciul Teritorial A., inculpații D. R. și U. C..
D. – Serviciul Teritorial A. a criticat hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive: greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori, din infracțiunea prevăzută de 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, apreciindu-se că trebuia reținut și alineatul 2, pentru că agravanta de la art. 13 alin. 3 din Legea nr. 678/2001 se regăsește în art. 210 alin. 1lit b Cod penal, condiții în care și limitele de pedeapsă erau de la 5 la 12 ani; aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome cu încălcarea celor statuate prin decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională; omisiunea aplicării pedepsei complementare deși instanța a aplicat pedeapsa accesorie cu solicitarea fie a aplicării acestei pedepse fie a înlăturării pedepsei complementare; aplicarea unor pedepse prea mici inculpaților apreciindu-se că infracțiunea de trafic de minori compusă din 4 acte materiale este o infracțiune gravă îndreptată împotriva unei categorii a populației din cele mai vulnerabile și anume persoane minore, cu situații materiale precare, lipsite de susținerea materială și morală a familiei.
În susținerea ultimului motiv de apel s-a arătat că pericolul social al infracțiunilor comise nu este definit doar de circumstanțele personale ale inculpaților, ci și de circumstanțele reale care vizează faptele comise, aceștia persistând în activitatea infracțională și obținând venituri în urma acesteia. S-a solicitat stabilirea unui termen de încercare de durată mai mare orientat către limita superioare care să conducă la o reală reeducare a condamnaților.
Inculpații D. R. și U. C. au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate în ceea ce privvește cuantumul pedepsei aplicate și a modalității de executare a pedepsei. Aceștia au apreciat că pot fi reținute în sarcina lor dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. a și b Cod penal privind circumstanțele atenuante și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei. S-a solicitat a se avea în vedere că inculpații nu au făcut altceva decât să transporte persoanele vătămate în Spania fără a exercita vreo formă de violență asupra acestora S-a menționat că la momentul săvârșirii faptelor inculpatul D. nu avea formată ideea infracțională, din înregistrările convorbirilor acestuia cu inculpata M. rezultând că întreba de fiecare dată dacă actele sunt în regulă.
Apărătorul inculpaților a arătat că inculpatul D. realiza venituri licite având un salariu de aproximativ 4.000 lei, faptele nefiind comise din motive financiare ci pentru că acesta avea o relație extraconjugală cu inculpata M.. Referitor la conduita inculpaților s-a arătat că aceștia au cooperat cu organele de urmărire penală, nu au antecedente penale și realizează venituri licite. Au fost menționate și concluziile pozitive ale referatelor de evaluare efectuate în privința celor doi inculpați.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei s-a arătat că în mod corect instanța de fond a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții autonome, deoarece dispozițiile Deciziei nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională nu produc efecte decât pentru viitor, or faptele comise de inculpați sunt anterioare pronunțării deciziei sus-menționate. S-a solicitat pe cale de consecință aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru fiecare inculpat.
Analizând apelurile formulate prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de apel reține următoarele:
Inculpații D. R. și U. C. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001.
Cauza a fost soluționată în privința celor doi inculpați potrivit procedurii de judecată simplificate, raportat la poziția de recunoaștere a faptelor astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, exprimată în fața instanței de fond.
Săvârșirea infracțiunii de către cei doi inculpați reiese dincolo de orice îndoială rezonabilă din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, relevante în acest sens fiind declarațiile persoanelor vătămate T. F., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpații D. R. și U. M. C. și între inculpații D. R. și M. P. L., precum și a filmărilor ambientale efectuate în cauză; procesul - verbal întocmit de organele de poliție în 6.03.2013 cu ocazia depistării minorei T. F. în autocarul firmei T. Tour, condus de numitul Muțu I.; procesele-verbale de investigație întocmite de poliție cu privire la situația minorelor A. G. D. și S. A. S.; declarațiile martorilor C. M., S. A., I. F. Laviniu, Cochișă D. L., F. M. și R. P., C. E. Cici, declarațiile inculpaților D. R. și U. M. C. care recunosc integral săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
Curtea reține că în esență în sarcina inculpatului D. R. a rezultat că în calitate de director zonal în cadrul firmei ., în perioada 2012 – martie 2013, în urma unei pretinse înțelegeri cu inculpata M. P. L. și în schimbul unor sume de bani, a organizat transportul efectiv al minorelor T. F., A. G. D., S. A. S. și V. A. M., pe relația România – Spania, cu autocare aparținând firmei sus-menționate, ulterior minorele fiind exploatate sexual.
În ceea ce-l privește pe inculpatul U. M. C., sub aspectul stării de fapt a rezultat că în calitate de șofer pe autocar în cadrul firmei ., în perioada 2012 – februarie 2013, în înțelegere cu inculpatul D. R. și cunoscând activitățile de trafic de minori ale inculpatei M. P. L., a transportat în schimbul unor sume de bani, pe relația România – Spania, minorele T. F., A. G. D., S. A. S. și V. A. M., care odată ajunse la Madrid au fost exploatate sexual.
Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de minori reținută în sarcina fiecărui inculpat, aspect criticat în apelul formulat de D. – Serviciul Teritorial A., Curtea de apel constată că instanța de fond a reținut dispozițiile Codului penal intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, apreciind că faptele comise de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 211 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal. Critica formulată de apelant este întemeiată în sensul că au fost omise dispozițiile alineatului 2 al art. 211 Cod penal, atâta timp cât din actele dosarului a rezultat că faptele au fost săvârșite în condițiile art. 210 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv profitând de vădita stare de vulnerabilitate a persoanelor vătămate.
Curtea de apel constată însă că este criticabilă schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori în dispozițiile legii penale noi, cu reținerea formei continuate în baza art. 35 alin. 1 Cod penal. Este adevărat că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 Cod penal legea nouă este mai favorabilă, decât dispozițiile Legii nr. 678/2001 care prevede un minim special de 10 ani închisoare, însă raportat la faptele concrete comise, îndreptate împotriva unor mai mulți subiecți pasivi nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea formei continuate a infracțiunii astfel cum este prevăzută de art. 35 alin. 1 Cod penal. Pe cale de consecință, având în vedere că activitatea de trafic a fost îndreptată împotriva a 4 victime minore, în sarcina inculpaților ar fi trebuit reținute 4 infracțiuni de trafic de minori, limitele de pedeapsă fiind cuprinse pentru fiecare în parte între 5 și 12 ani închisoare. Raportat la tratamentul juridic al concursului de infracțiuni potrivit legii penale noi, rezultă fără îndoială că în concret legea penală nouă nu este mai favorabilă inculpaților.
Un alt aspect care trebuie menționat este legat de faptul că aspectele legate de persoana inculpaților, cu referire la conduita lor anterioară constând în obținerea de venituri în mod licit, lipsa antecedentelor penale, pot fi valorificate potrivit Codului penal din 1969 ca circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, cu consecința reducerii semnificative a limitelor de pedeapsă, neexistând în Codul penal nou corespondentul acestei circumstanțe atenuante (circumstanța invocată de către apărătorul inculpaților în apel referindu-se la împrejurări legate de faptă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului).
În privința aplicării legii penale mai favorabile Curtea de Apel nu împărtășește opinia instanței de fond referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome pentru faptele comise anterior publicării Deciziei Curții Constituționale, această interpretare neavând niciun temei legal. Este adevărat că potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, însă aceasta se referă la toate situațiile în care instanțele sunt chemate să aplice textul de lege vizat de decizia Curții Constituționale, ulterior publicării acesteia, fără raportare la data comiterii faptelor deduse judecății.
Din aceste motive, în urma admiterii apelului formulat de D. Serviciul Teritorial A. I., se va aplica global legea penală mai favorabilă inculpaților D. R. și U. C., cu reținerea încadrării potrivit dispozițiilor Legii nr. 678/2001 și a aplicării sistemului sancționator potrivit Codului penal din 1969.
Corelativ reținerii încadrării juridice a infracțiunilor potrivit art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 în sarcina fiecărui inculpat, se va proceda la o nouă individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, reduse cu 1/3 având în vedere poziția de recunoaștere a învinuirii de către inculpații D. R. și U. C., împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, urmând a se avea în vedere activitatea concretă comisă de inculpați constând în transportul victimelor minore fără exercitarea unor forme de constrângere morală sau fizică de către aceștia, gradul de pericol social al infracțiunii care este destul de ridicat, având în vedere că este îndreptată împotriva unor persoane minore, cu afectarea dezvoltării fizice și psihice ulterioare, persoana inculpaților. Referitor la acest ultim criteriu, având în vedere datele care se desprind din înscrisurile existente la dosar, respectiv faptul că inculpații au avut o conduită anterioară bună, asigurându-și veniturile în mod constant prin muncă (referate de evaluare filele 272-275 inculpatul U. M., filele 279-281 inculpatul D. R.), nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, Curtea apreciază că poate fi reținută în favoarea fiecăruia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă de 6 ani și 8 luni (rezultată prin reducerea cu 1/3 a minimul special de 10 ani închisoare), potrivit art. 76 lit. b Cod penal.
Raportat la cele menționate anterior, în baza art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 lit. a Cod penal din 1969, art. 76 lit. b Cod penal din 1969, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală fiecare dintre inculpații D. R. și U. C. M., va fi condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, alături de care se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
Curtea de apel are în vedere că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea 678/2001, fiind întrunită și condiția referitoare la pedeapsa principală aplicată care este mai mare de 2 ani. La aplicarea pedepsei complementare în conținutul menționat, se are în vedere gravitatea infracțiunii comise, compusă din mai multe acte materiale de trafic de minori, care relevă nedemnitatea inculpaților de a fi aleși în autorități publice sau alte funcții publice, respectiv de a ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea de Apel constată că în motivele scrise de apel D. Serviciul Teritorial A. a criticat hotărârea instanței de fond sub acest aspect, însă nu a solicitat explicit aplicarea unei modalități privative de libertate, ci majorarea termenului de încercare. Oricum raportat la circumstanțele personale ale inculpaților, la conduita lor procesuală și la faptul că au fost arestați preventiv o perioadă în această cauză, având posibilitatea să conștientizeze gravitatea infracțiunilor comise, instanța de control judiciar apreciază că nu se impune executarea pedepsei ce urmează a fi aplicată fiecărui inculpat în regim de detenție. În acest sens sunt relevante și concluziile referatelor de evaluare din care reiese că ambii inculpați dispun de resurse interne și externe care îi pot sprijini în demersurile de reintegrare socială.
Din aceste motive, Curtea de apel apreciază ca temeinică soluția pronunțată de instanța de fond, care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților în baza art. 86 indice 1 Cod penal din 1969. Raportat la gravitatea infracțiunii comise, instanța de control judiciar apreciază că nu este suficientă pentru reeducarea inculpaților dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 81 Cod penal din 1969, astfel cum a solicitat în motivele de apel apărătorul inculpaților D. R. și U. M. C.. Supravegherea conduitei ulterioare a inculpaților de către persoane specializate în reintegrare socială este necesară pentru asigurarea deplină a procesului de reeducare al inculpaților și pentru evitarea situațiilor cu risc infracțional.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea de Apel va admite apelul formulat de D. – Serviciul Teritorial A. împotriva sentinței penale nr. 534/08 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, pe care o va desființa sub aspectul determinării legii penale mai favorabile aplicabile inculpaților D. R. și U. M. C., al individualizării judiciare a pedepselor și, rejudecând în acest limite:
Se va înlătura dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D. R. și U. M. C., constatând că legea penală mai favorabilă este legea veche, respectiv dispozițiile Legii nr. 678/2001 și ale Codului penal din 1969, faptele urmând a fi încadrate pentru fiecare inculpat în dispozițiile art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 lit. a Cod penal din 1969, art. 76 lit. b Cod penal din 1969, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, inculpatul D. R. va fi condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, alături de care se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 i se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969.
Va fi menținută dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei dispusă în baza art. 86 indice 1 Cod penal din 1969 și se va majora termenul de încercare la 5 ani potrivit stabilit dispozițiilor art. 86 indice 2 Cod penal din 1969.
Se va menține dispoziția de stabilire în sarcina inculpatului a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 indice 3 lit. a-d Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 se va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 lit. a Cod penal din 1969, art. 76 lit. b Cod penal din 1969 în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală inculpatul U. M. C. va fi condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, alături de care se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 i se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969.
Va fi menținută dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei dispusă în baza art. 86 indice 1 Cod penal din 1969 și majorează termenul de încercare la 5 ani potrivit stabilit dispozițiilor art. 86 indice 2 Cod penal din 1969.
Se va menține dispoziția de stabilire în sarcina inculpatului a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 indice 3 lit. a-d Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 se va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații D. R. și U. M. C. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați fiecare la plata parțială a cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 175 lei, din care suma de câte 75 lei reprezintă onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, sumă care se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Acordă onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate Sipică A. S., V. A. M., T. F. și A. G. în sumă de câte 150 lei fiecare, sume care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de D. – Serviciul Teritorial A. împotriva sentinței penale nr. 534/08 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, pe care o desființează sub aspectul determinării legii penale mai favorabile aplicabile inculpaților D. R. și U. M. C., al individualizării judiciare a pedepselor și, rejudecând în acest limite:
Înlătură dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D. R. și U. M. C., constatând că legea penală mai favorabilă este legea veche, respectiv dispozițiile Legii nr. 678/2001 și ale Codului penal din 1969, faptele urmând a fi încadrate pentru fiecare inculpat în dispozițiile art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 lit. a Cod penal din 1969, art. 76 lit. b Cod penal din 1969, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnă inculpatul D. R. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, alături de care aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969.
Menține dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei dispusă în baza art. 86 indice 1 Cod penal din 1969 și majorează termenul de încercare la 5 ani potrivit stabilit dispozițiilor art. 86 indice 2 Cod penal din 1969.
Menține dispoziția de stabilire în sarcina inculpatului a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 indice 3 lit. a-d Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 lit. a Cod penal din 1969, art. 76 lit. b Cod penal din 1969, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnă inculpatul U. M. C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, alături de care aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969.
Menține dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei dispusă în baza art. 86 indice 1 Cod penal din 1969 și majorează termenul de încercare la 5 ani potrivit stabilit dispozițiilor art. 86 indice 2 Cod penal din 1969.
Menține dispoziția de stabilire în sarcina inculpatului a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 indice 3 lit. a-d Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații D. R. și U. M. C. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații fiecare la plata parțială a cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 175 lei, din care suma de câte 75 lei reprezintă onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, sumă care se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Acordă onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate Sipică A. S., V. A. M., T. F. și A. G. în sumă de câte 150 lei fiecare, sume care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. S. I. M.
GREFIER,
T. C.
Red. PA
Tehnored. CT/PA 2 ex/3 martie 2015
J.F. G. I.
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 226/2015. Curtea... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 150/2015.... → |
|---|
