Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 21/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 4016/107/2014/a1
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 21/2015
Ședința publică din 10 februarie 2015
Președinte: A. D. B. -judecător
T. C. -grefier
D.- Serviciul Teritorial A. I. reprezentat prin:
D. M. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de inculpata M. P. L. împotriva încheierii penale din data de 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatei contestatoare M. P. L.. Se prezintă avocat F. I. C., apărătorul ales al inculpatei contestatoare M. P. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat F. I. C. precizează că este coavocat în cauză, alături de doamna S. P..
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatei contestatoare și reprezentantul D.- ST A. I. învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. I. C., apărătorul ales al inculpatei M. P. L. precizează că prezenta contestație vizează două aspecte, respectiv:
- soluția de respingere a cererii privind revocarea măsurii controlului judiciar;
- soluția de menținere a măsurii controlului judiciar.
Solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând:
- a se dispune admiterea cererii de revocare a măsurii controlului judiciar sau
- a nu se mai menține măsura controlului judiciar.
Învederează că susține motivele invocate de doamna avocat S. P. în fața instanței de fond și care au fost dezvoltate în scris. Solicită reanalizarea acestora, raportat la materialul probator și la durata măsurii preventive.
Mai relevă că și dacă au existat temeiurile pentru luarea măsurii controlului judiciar față de inculpata M. P. L., acestea nu mai subzistă și nu mai impun în continuarea menținerea acestei măsuri, având în vedere că în cauză, de la declanșarea procesului penal, au fost luate față de ceilalți inculpați mai multe măsuri succesive, privative și neprivative de libertate.
Concluzionând, arată că se impune ridicarea măsurii controlului judiciar.
Reprezentantul D.- Serviciul Teritorial A. I. învederează că prin încheierea penală din 02.02.2015 pronunțată de Tribunalul A. s-a respins cererea de revocare a măsurii controlului judiciar, luată față de inculpata M. P. L. și a fost menținută această măsură, raportat la dispozițiile legale în materie fiind analizate și motivele invocate prin apărătorul ales.
Solicită respingerea contestației ca nefondate, conform dispozițiilor art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală întrucât subzistă temeiurile care au determinat instituirea față de inculpata M. P. L. a măsurii controlului judiciar și nu au intervenit elemente noi sau date cu privire la schimbarea stării de fapt sau a situației inculpatei, care să impună revocarea acestei măsuri.
Susține că inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din anul 2013 pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic de minori iar măsura controlului judiciar apare ca fiind justificată și proporțională cu fapta acesteia.
Deliberând asupra contestației de față,
CURTEA DE APEL
Costată:
Prin încheierea penală din data de 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13, în baza art. 242 alin. 1 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpata M. P. L., iar în baza art. II din OUG nr.82/2014 rap. la art. 208 Cod procedură penală, a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată de Tribunalul A. prin încheierea din data 17.02.2014, pronunțată în dosar nr._, din care s-a disjuns prezentul dosar, față de inculpata M. P. L..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5D/P/2013, Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial A. I. a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatei M. P. L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în forma continuată, prevăzută de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale).
În actul de sesizare a instanței se menționează că inculpata M. P. L. a recrutat în perioada 2010-2013, pentru prostituție, prin promisiunea unor câștiguri rapide, pe minorele T. F., A. G. D., S. A. S. și V. A. M., le-a cazat în țară, a intermediat transportul lor în Spania, plătind costul acestuia și le-a cazat în Madrid, unde apoi au fost exploatate sexual, unele prin violență, inculpata beneficiind de banii obținuți de minore, la stradă din prostituție.
Prin Decizia penală nr. 58/24.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ /a6 – față de inculpata M. P. L. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Prin încheierea de ședință din data de 17.02.2014, Tribunalul A., în baza art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală rap. la art. 202 alin. 4 lit. b CPP, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate nu s-au schimbat și se impune în continuare respectarea unor obligații de natură să garanteze prezența inculpatului M. P. L. la judecată și aflarea adevărului în cauză, a luat măsura preventivă a controlului judiciar față de aceasta, având în vedere menținerea temeiurilor și a indiciilor că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Conform art. 215 alin. 1 CPP, instanța a stabilit în sarcina inculpatei următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către organul judiciar care a dispus măsura, respectiv Poliția Municipiului Ploiești conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.
A mai stabilit în sarcina inculpatei, conform art. 215 alin. 2 lit. a și d NCPP, următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
- să nu se apropie de persoanele vătămate sau de membrii familiilor acestora, de alți participanți la comiterea infracțiunii, de martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.
Ulterior datei de 17.02.2014, la termenul de judecată din data de 23 iunie 2014, inculpata a comunicat instanței că și-a schimbat adresa de domiciliu din Ploiești, respectiv în G., . jud. G., împrejurare față de care s-a dispus desemnarea Poliției Municipiului G. ca organ desemnat cu supravegherea inculpatei.
Conform art. 211 C. proc. pen., „măsura controlului judiciar se poate dispune dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C. proc. pen., respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit art. 207 alin. 4 și 5 din noul Cod de procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia.
Prima instanță a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii controlului judiciar subzistă; se impune în continuare respectarea unor obligații de natură să garanteze prezența inculpatei la judecată și aflarea adevărului în cauză.
Împrejurarea că inculpata a respectat obligațiile stabilite de instanță nu este de natură să atragă revocarea măsurii preventive, a mai reținut prima instanță.
Durata rezonabilă a măsurii preventive nu a fost depășită având în vedere complexitatea cauzei, gravitatea infracțiunii de care este acuzată, respectiv trafic de minori în forma continuată, prevăzută de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale) precum și circumstanțele reale al comiterii faptei, faptul că dosarul a parcurs procedura de cameră preliminară, iar pentru doi dintre inculpații trimiși în judecată alături de inculpata M. P., instanța de judecată a pronunțat o soluție de condamnare.
Potrivit dispozițiilor art.II din OUG nr.82/2014 pentru completarea și modificarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, „măsura preventivă a controlului judiciar și cea a controlului judiciar pe cauțiune, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă și se mențin până la efectuarea verificării prevăzute la alin. (2).
În termen de cel mult 60 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență, procurorul, în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 215^1 si 216 din Codul de procedura penala aplicându-se în mod corespunzător.”
Prima instanță a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, iar, totodată, această măsură restrictivă de libertate se justifică și din perspectiva necesității unei normale desfășurări a procesului penal în sensul art. 202 alin. 1 Cpp. aflat în faza incipientă a cercetării judecătorești, în cauză urmând a fi administrat probatoriul în acuzare și apărare.
Având în vedere că temeiurile care au determinat luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate nu s-au schimbat, prima instanță, în baza art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a respins cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpată, prin apărător ales.
Față de aceleași considerente, în baza art. art. II din OUG nr.82/2014 rap. la art. 208 din noul Cod de procedură penală, prima instanță a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată de Tribunalul A. prin încheierea din data 17.02.2014 față de inculpata M. P. L..
Împotriva acestei încheieri a formulat, în termen, contestație inculpata, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune, în principal, admiterea cererii de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, în subsidiar, a nu mai fi menținută această măsură preventivă.
Motivarea contestației a fost consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Reprezentanta parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației, cu motivarea, de asemenea, consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând încheierea primei instanțe prin prisma motivelor invocate în prezenta contestație, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a realizat o temeinică analiză a măsurii preventive luate față de inculpata contestatoare și a dat o justă și pertinentă aplicare dispozițiilor art. 208 alin. 5 cu referire la art. 207 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin.
Suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpată a infracțiunii sub aspectul căreia s-a dispus trimiterea în judecată se menține și la acest moment procesual, astfel cum rezultă din analiza materialului probatoriu al dosarului.
Infracțiunea în discuție, trafic de minori în forma continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 (4 acte materiale), este sancționată cu pedeapsa închisorii de până la 20 de ani. Conform noilor incriminări ale acestei infracțiuni, cuprinse în art. 211 alin. 1 și 2 din noul Cod penal, în condițiile art. 77 lit. a din noul Cod penal, pedeapsa maximă ce se poate aplica este de 14 ani închisoare. Ambele incriminări relevă, așadar, o periculozitatea abstractă foarte ridicată a acestui gen de infracțiunii.
Din modul de săvârșire a presupuselor fapte, prin traficarea unui număr de patru minore, pe o perioadă lungă de timp, prin acte de violență, prin transportarea lor peste graniță, unde minorele devin și mai vulnerabile decât sunt de obicei, rezultă un pericol social concret ridicat pentru ordinea publică, ceea ce face ca măsura controlului judiciar să fie proporțională cu gravitatea acuzațiilor, în acord cu dispozițiile art. 202 alin. 3 din noul Cod de procedură penală.
De asemenea, utilitatea procesuală a măsurii este ridicată, dat fiind că prin instituirea respectivei măsuri i s-a impus inculpatei, între altele și obligația de a nu lua legătura cu victimele, persoane extrem de vulnerabile.
Prima instanță a raționat în mod corect și cu privire la termenul măsurii, o perioadă de timp de aproximativ un an de zile nefiind una nerezonabilă dacă se are în vedere, pe de o parte, gravitatea acuzațiilor și complexitatea cauzei, iar pe de altă parte, faptul că măsura controlului judiciar este cea mai ușoară dintre măsurile preventive.
Și Curtea, ca și prima instanță, este de aceeași părere atunci când vine vorba de valența respectării de către inculpată a interdicțiilor impuse de măsura controlului judiciar, această conduită nereprezentând vreun titlu de glorie ci doar conduita normală ce se cere de la inculpații aflați într-o asemenea situație și care este garantată prin posibilitatea înlocuirii ei cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventivă în caz contrar.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata M. P. L. împotriva încheierii penale din data de 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, contestatoarea va fi obligată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpata M. P. L. împotriva încheierii penale din data de 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă contestatoarea să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. D. B. T. C.
Red. ADB/Tehnored. CT
12.02.2015. 2 ex.
J.F. M. E. F.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
