Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Comentarii

0

Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 11362/306/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 216/A/2015

Ședința publică de la 24 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. B.

Judecător C. M. M.

Grefier D. M.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:

M. C.– procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. V. și persoana vătămată S. A. împotriva sentinței penale nr. 414/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant P. V. asistat de apărătorul ales, domnul avocat B. L., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Domnul avocat B. L., apărătorul ales al inculpatul apelant P. V., solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului. Arată că s-au înlăturat multe dintre probe și practic toată probațiunea în dovedirea vinovăției, vizează doar declarația fratelui părții vătămate și o declarație post - test poligraf în care se arată că acesta l-ar fi văzut că inculpatul l-ar fi împins cu mana pe partea vătămată și certificatul medico-legal. Învederează că instanța a înlăturat din întregul probator, șapte declarații ale unor martori care spun cu totul altceva decât a reținut instanța, le-a apreciat ca fiind nesincere, bazându-se doar pe relația de prietenie dintr-o parte dintre aceștia și inculpat. Critică lipsa de obiectivitate a instanței față de declarația fratelui părții vătămate. Precizează că în motivele de apel depuse la dosar, a dezvoltat întreaga gamă de contradicții atât între declarațiile părții vătămate și a inculpatului și a celor două declarații și celelalte declarații din motive.

O altă critică adusă instanței de fond este acea a producerii premisei vătămării. În concret, arată că partea vătămata a părăsit localul în care de presupune că ar fi fost săvârșită infracțiunea, cel târziu în jurul orelor 2:00-2:30, confirmat de testul olograf, martorii confirmă același lucru, însă pe acest aspect există contradicții care reies din cele două declarații. De asemenea, din fișa medicală întocmită la urgență cu ocazia prezentării la ora 4:52, a părții vătămate, rezultă față de momentul confruntării care este ora 06:13 ca . s-ar fi putut produce în jurul orelor 4:12 minute ori, din probele din dosar rezultă că la acea oră partea vătămată nu se mai afla în bar. Arată că această cauză s-a judecat în urma admiterii plângerii împotriva soluției, și reținerea spre judecare deoarece organul de cercetare penală a dispus scoaterea constatând că în cauză există un dubiu cu privire la săvârșirea faptei. Din referat și din declarațiile martorilor rezultă că partea vătămată a consumat alcool și și tot ce este relatat în declarații reprezintă un mare semn de întrebare.

În ceea ce privește apelul civile care privește strict neacordarea unor despăgubiri, reprezentând un posibil salariu nerealizat, arată că nu există niciun fel de dovadă a realizării acestor venituri. Arată că se face trimitere la tot felul de conturi, dar nu se face dovada proveniența acelor sume de bani și prin urmare, solicită respingerea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat. Apreciază că în ceea ce privește latura penală, instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția pe baza probelor care au fost administrate atât în cursul urmăririi penale dar și în cursul cercetării judecătorești. Arată că la săvârșirea faptei au fost prezenți martori oculari și chiar dacă unul dintre ei este fratele părții vătămate, declarația acestuia a fost analizată de judecătorul fondului în coroborare cu celelalte probe, inclusiv cu înscrisurile care atestă leziunile care le-a suferit partea vătămată urmare a acestui incident și apreciază că baza probelor analizate, s-a dispus condamnarea inculpatului.

În ceea ce privește apelul părții civile având în vedere și documentele depuse la dosarul cauzei, în scris, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat. prin precizările depuse se indică aceeași sumă dată de instanța de fond ca și despăgubiri materiale ce reprezintă veniturile de care ar fi fost lipsită partea vătămată și care ar fi trebuit să provină din munca prestată în Irlanda.

Concluzionând, solicită respingerea ambelor apeluri.

Inculpatul apelant P. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului.

Instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față

I. Constată că prin sentința penalănr. 414/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în temeiul art. 193 alin. 2 NCp, cu aplicarea art. 5 NCp și art. 61 NCp, prin raportare la art. 181 alin. 1 Cp 1969, a fost condamnat inculpatul P. V., fiul lui V. și Pani C. E., născut la data de 29.04.1984, în Horezu, jud. V., domiciliat în Sibiu, . nr. 4, ., și în Sibiu, ., . Cabinetului de avocat B. C. L., cetățenia română, ocupația instructor judo, loc de muncă CSS Șoimii Sibiu, studii superioare, situația militară satisfăcută, fără antecedente penale, posesor al actului de identitate SB nr._, CNP_, trimis în judecată în stare de libertate, la pedeapsa de 250 zile-amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 61 alin. 2 NCp stabilește un cuantum de 30 lei pentru o zi-amendă, urmând ca inculpatul să plătească o amendă penală de 7.500 lei.

În temeiul art. 63 NCp atrage atenția inculpatului asupra faptului că dacă se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, în tot sau în parte, instanța înlocuiește numărul zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU, cu sediul în Sibiu, .. 2-4, jud. Sibiu, și obligă inculpatul P. V., la plata către partea civilă a sumei de 1.274,11 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile S. A., la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. A., cu domiciliul în Sibiu, str. .. 9, ., CNP_, și obligă inculpatul P. V., la plata către partea civilă a sumei de 736,16 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 16.500 lei cu titlu de daune morale.

Respinge în rest pretențiile părții civile S. A. ca neîntemeiate.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 Cpp obligă inculpatul P. V. la plata sumei de 5.517,27 lei către partea civilă S. A. reprezentând cheltuieli judiciare parțiale.

Respinge în rest pretențiile părții civile de acordare a celorlalte cheltuieli de judecată.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt,

În data de 13.03.2012, în jurul orelor 00⁰⁰-00³⁰, persoana vătămată S. A., însoțită de fratele acesteia S. M. Ș. și de prietenii H. A., B. M. și Alexandu D., zis „G.”, s-au deplasat în clubul Premier, situat în Sibiu, Piața A. V. nr. 9-10, pentru a petrece ultima seara a persoanei vătămate în România, întrucât urma în acea dimineață să se întoarcă cu avionul la locul de muncă din Irlanda.

În momentul în care au ajuns în clubul Premier, cei cinci tineri au constatat faptul că în local se desfășura o petrecere privată, și anume că administratorul clubului, V. A. P., își serba ziua de naștere alături de alți prieteni.

Inculpatul P. V. s-a îndreptat către persoana vătămată și fratele acesteia, cunoscându-i de mai mulți ani, fiind vecini de cartier și foști colegi de școală generală, și după ce s-au salutat și au schimbat câteva cuvinte, aflând motivul ieșirii lor în club, inculpatul le-a facilitat accesul acestora la petrecere, spunându-i lui V. A. P. că îi cunoaște.

Persoana vătămată S. A., fratele acesteia S. M. Ș. și ceilalți trei prieteni s-au așezat la o masă în club, alăturată mesei la care se afla inculpatul P. V. și ceilalți invitați, în a doua încăpere a localului, unde au consumat mai multe băuturi alcoolice, printre care bere și coniac Jagermeister.

Clubul Premier este alcătuit din două încăperi, respectiv prima de la intrare fiind amenajată cu mese de biliard, iar a doua încăpere este destinată petrecerilor din club, pentru consumul de băuturi și dans; iar pentru ca o persoană din a doua încăpere a clubului să se deplaseze la toaletă, este necesar ca aceasta să străbată sala de biliard din prima încăpere, întrucât toaleta este amplasată pe holul de la .>

Pe fondul consumului de alcool, în jurul orei 01³⁰, martorul S. M. Ș., a început să facă avansuri fetelor din local, invitate la petrecerea lui V. A. P., și să aibă un comportament deranjant față de celelalte persoane din club care cântau la karaoke, adresându-le cuvinte jignitoare.

În cursul nopții, martorul S. M. Ș. i-a făcut în repetate rânduri avansuri prietenei martorului C. O., pe nume D.; a avut o discuție mai aprinsă cu G. B. A. și un comportament indecent față de prietena inculpatului P. V., pe nume M. C., cu care a încercat să danseze pe ringul de dans și căreia de asemenea i-a făcut avansuri.

Datorită comportamentului martorului S. M. Ș., ceilalți invitați la petrecere s-au simțit deranjați și i-au atras atenția inculpatul P. V., reproșându-i acestuia că le-a permis fraților S. accesul în club.

În această situație, inculpatul P. V. a avut o primă discuție cu frații S. A. și M. Ș., avertizându-i asupra modului în care se comportă S. M. Ș. cu ceilalți invitați și spunându-le că va trebui să le ceară să părăsească localul dacă nu își îndreaptă conduita.

Martorul S. M. Ș. nu a ținut cont de cele spuse de către inculpat și a continuat să o abordeze într-un mod indecent pe martora M. C., precizându-i acesteia că seamănă foarte mult cu o fostă iubită de-a lui și încercând să o atingă.

Văzând toate acestea, inculpatul P. V. s-a apropiat de martorul S. M. Ș. și i-a spus acestuia, de mai multe ori, să o lase în pace pe M. C., deoarece este iubita lui.

Între timp, aproximativ în jurul orei 02⁰⁰, prietenii persoanei vătămate, numiții H. A. și A. D., zis „G.” au părăsit localul, pentru că a doua zi dimineața la ora 06⁰⁰ trebuiau să meargă la servici, rămânând în club doar martorul B. M..

Deși a fost avertizat de către inculpat, martorul S. M. Ș. a insistat să o abordeze într-un mod indecent pe martora M. C., atingând-o cu mâna în zona posterioară a acesteia, moment în care martora l-a împins pe S. M. Ș., iar inculpatul l-a luat pe acesta de mână și l-a invitat să părăsească localul, conducându-l până în apropierea zonei de acces în club.

În acele momente, în jurul orei 04⁰⁰, s-a întors de la toaleta clubului, persoana vătămată S. A., care a observat discuțiile dintre inculpat și fratele său, cunoscând dinainte despre ce este vorba, și a intervenit între cei doi pentru a aplana conflictul, spunându-i inculpatului că vor pleca imediat din club.

După această remarcă a persoanei vătămate, inculpatul P. V. l-a lovit cu pumnul în față, în partea dreaptă, pe S. A., spunându-i „tu ce te bagi Bulișor”. Persoana vătămată a început să sângereze și s-a deplasat la toaleta din club, pentru a-și clăti gura de sânge, însoțit de martorul P. D. F., administrator în club, poreclit „Jijea”, iar fratele său a ieșit afară din local.

În câteva minute, persoana vătămată s-a întâlnit cu fratele ei la ieșirea din clubul Premier și au discutat în contradictoriu, S. A. reproșându-i fratelui său că a luat bătaie din cauza lui.

Persoana vătămată S. A. s-a îndreptat spre stația de taxi din Piața A. V., nu a dorit să fie însoțită de fratele său S. M. Ș. și a luat singur un taxi, fiind totuși urmat de către acesta din urmă, care s-a urcat într-un alt taxi.

Cei doi frați s-au întâlnit la S. C. Județean de Urgență Sibiu, la secția primiri Urgențe, unde la ora 04⁵²S. A. a fost consultat pentru prima dată de către un medic și i s-a stabilit diagnostic fracturi – agresiune, fiind îndrumat cu bilete de trimitere către S. de Stomatologie.

În data de 13.03.2012, ora 06¹², medicul specialist din cadrul Spitalului de Stomatologie, a stabilit ca și diagnostic real al persoanei vătămate „afecțiune stomatologică, TMF prin agresiune vechi de 2 ore, fără pierderea afirmativă a cunoștinței, fractură mandibulară corp dreapta cu 47, 48 para focar, anestezie, parestezie teritoriu nerv alveolar inferior drept”, S. A., fiind internat în spital din data de 13.03.2012, până în data de 17.03.2012, suferind o intervenție chirurgicală în data de 14.03.2012 în anestezie locoregională, prin care i s-a practicat reducerea și imobilizarea fracturii mandibulare cu legături de tip Le Blank.

Potrivit certificatului medico-legal nr. I/a/185/16.03.2012 (f. 13 dup) persoana vătămată S. A. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și zgâriere, leziunile pot data din 13.03.2012 și necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații; prezintă totodată imobilizare intermaxilară rigidă bilaterală în dreptul dinților 14, 15 și 44, 45 dreapta (primul și al doilea premolari superiori și primul și al doilea premolari inferiori drepți), respectiv 23, 24 și 33, 34 (canini și primii premolari superiori respectiv inferiori stângi) cu legături circumdentare de sârmă Le Blank.

Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei penale rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, dincolo de orice dubiu rezonabil.

Astfel, din declarația persoanei vătămate S. A. (f. 18-20 dup; f. 53-59 di II) rezultă că în data de 13.03.2012 s-a deplasat în clubul Premier din Sibiu, împreună cu fratele său și cu alți prieteni, pentru a consuma bere, întrucât a doua zi trebuia să plece înapoi în Irlanda, unde lucrează de mai mulți ani, iar fratele său a observat în club, la o masă alăturată o domnișoară blondă, pe care credea că o cunoaște și a deranjat-o cu insistențele lui, fiind avertizat de către inculpatul P. V. să o lase în pace, iar persoana vătămată când s-a întors de la baie și l-a văzut pe fratele său înconjurat de mai mulți băieți, printre care și inculpatul, i-a zis acestuia „Hai M. acasă”, după care inculpatul P. V. l-a lovit cu pumnul în față, fără a vedea dacă are ceva pe mână, lovitura fiind puternică, i-a provocat dublă fractură de mandibulă și sângerare puternică, a fost condus de către Jija la toaleta, apoi a luat un taxi, a mers întâi la poliție la ofițerul de serviciu, apoi s-a dus la Urgențe, unde l-a reîntâlnit pe fratele său, fiind ulterior internat în spital și operat la mandibulă.

Declarația persoanei vătămate se coroborează cu cea a martorului S. M. Ș. (f. 25-26; 27; 28-29 dup; f. 53-59 di II) care a arătat că în jurul orei 00³⁰ au ajuns în clubul Premier, că au consumat cu toții bere și mai multe pahare de Jagermeister, că a intrat în discuții cu M. C. căreia i-a făcut avansuri, iar la un moment dat i-a pus mâna în zona posterioară, ceea ce a determinat ca discuțiile cu inculpatul P. să se aprindă, iar fratele său a intervenit și a fost apostrofat verbal, înjurat și apoi lovit cu pumnul în față, fără nici un avertisment, de către inculpatul P. V.; fratele său a început să sângereze abundent, s-a deplasat la toaleta localului însoțit de către administratorul localului Jija, unde și-a clătit gura, apoi s-au deplasat ambii la urgență, cu două taxiuri diferite, unde s-a constatat dubla fractură de mandibulă și a fost internat în spital.

Pe de altă parte, în cursul urmăririi penale, inculpatul P. V. (f. 57-59; 60-61 dup) a declarat faptul că în data de 12.03.2012, se afla în club Premier „unde am fost invitat de către administratorul localului V. A. P. care își serba ziua de naștere, localul fiind rezervat în acea seară, întrucât a fost o petrecere privată, unde am participat doar persoanele invitate, iar în jurul orelor 22,30 – 22,40 în local au intrat 5-6 persoane care nu făceau parte din grupul de invitați la petrecerea privată, dar datorită faptului că îi cunoșteam pe frații S. M. și A., care îmi erau vecini de cartier și foști colegi de generală m-am îndreptat către aceștia pentru a-i saluta, iar după ce am schimbat câteva vorbe cu ei am aflat că au ieșit să bea ceva, întrucât a doua zi dimineața S. A. urma să plece în Irlanda cu avionul, …l-am rugat pe V. să ii lase să intre că sunt cunoscuți de ai mei…aceștia au consumat alcool până în jurul orei 01,00 când din grupul lor a rămas doar S. M. și A. și un alt prieten, ceilalți doi plecând, iar după ora 01,30 datorită stării de ebrietate în care se aflau au început să aibă un comportament deviant, deranjând astfel persoanele aflate la petrecere. Acest comportament deviant consta în faptul că numitul S. M. i-a făcut avansuri numitei D., prietena lui C. O., neinteresându-l pe acesta că este însoțită. Era karaoke în club …frații S. erau nemulțumiți de felul în care erau cântate melodiile și adresau cuvinte jignitoare celor care le interpretau…având o discuție aprinsă cu G. B. A.….mai mulți prieteni i s-au plâns…am avut o primă discuție cu frații S. rugându-i să se liniștească….ospătărița mi-a răspuns că la masă s-au consumat în jur de 20 beri și 20 pahare de Jagermeister…S. M. nu s-a liniștit și a continuat cu avansurile la numita C. M., aceasta fiind prietena mea, avansurile constau în atingeri subtile, abordări nepoliticoase și forțate sub pretextul că seamănă leit cu o fostă iubită de a lui…i-am spus de trei ori că M. C. este prietena mea, dar acesta a continuat cu comportamentul vulgar și nepoliticos…după 5-10 minute de la această discuție S. M. se deplasa spre toaletă, a trecut prin spatele prietenei mele punându-i intenționat mâna pe fund…l-am luat pe S. M. de mână și l-am invitat să părăsească localul conducându-l până la ușa de acces. Când m-am întors am fost abordat de S. A.”.

Până la acest moment al declarației inculpatului P. V., instanța constată că desfășurarea evenimentelor, astfel cum au fost relatate de către toate persoanele implicate, se coroborează, pe aspectele principale, cu cele precizate de către persoana vătămată și martorul S. M..

Contradicțiile dintre declarația inculpatului și a celor doi frați S. apar în momentul în care S. M. a fost invitat de către inculpat să părăsească localul Premier și a apărut de la toaletă S. A..

În acest moment, inculpatul a declarat că „i-am explicat lui S. A. că fratele său a plecat și că ar fi mai bine să facă și el același lucru, întrucât starea lor de ebrietate e mult prea avansată, iar comportamentul lor a depășit limita bunului simț. Acesta mi-a spus că și-ar dori să rămână împreună cu celălalt prieten până dimineață pentru a se putea deplasa direct la aeroport, deoarece nu dorește să mai doarmă de frică să nu piardă avionul. I-am explicat că acest lucru nu este posibil și că am fost pus într-o situație jenantă față de administratorul clubului și invitați, întrucât eu m-am făcut indirect responsabil pentru comportamentul lor. Această discuție s-a purtat pe un ton amical de ambele părți, după care S. A. a părăsit localul, prietenul lui rămânând încă aproximativ o oră alături de ceilalți invitați. La toată această conversație și până la momentul plecării acestuia din local de față a fost C. M. și A. B.…S. A. nu a fost agresat fizic sau verbal în local nici de mine și nici de alte persoane….cunosc faptul că S. A. avea probleme încă din copilărie cu maxilarul, având infecții dentare multiple, știu că a fost operat la mandibulă.”

Declarațiile inculpatului de mai sus sunt susținute de către declarația martorei M. C. (f. 38-39 dup), iubita inculpatului P. V., agent de poliție, care a arătat că S. M. a atins-o pe fund și că acesta a fost scos afară din club de către P. V., că a apărut A. care i-a reproșat de ce l-a scos afară și că împreună cu P. a ieșit din local, însoțindu-l până la ușă pe A., care și el era într-o stare avansată de ebrietate, acesta a plecat singur, fratele său plecase cu 5-10 minute mai devreme.

Cu toate acestea, instanța constată că martora M. nu precizează și de prezența martorului A. B. la această discuție dintre inculpatul P. și persoana vătămată S. A., iar din analiza declarațiilor celorlalți martori audiați în cauză, prezenți în local la momentul incidentului, nimeni nu mai susține faptul că inculpatul P. împreună cu martora C. M., l-ar fi dat afară pe martorul S. M., susținându-se doar că S. M. ar fi plecat singur din local.

A fortiori, declarațiile inculpatului și ale martorei M. C., sunt înlăturate prin declarația martorului S. M., coroborată cu afirmațiile efectuate de către inculpatul P. V., în interviul post test poligraf, consemnate în cuprinsul Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 68431C din 17.10.2012 testare poligraf (f. 45-48 dup) și anexa (f. 49 dup), raport care are valoare de înscris autentic cu privire la cele consemnate în cuprinsul său, până la înscrierea în fals, care nu a fost dovedită.

Astfel, în interviul post test, inculpatul P. V. recunoaște că l-a împins cu mâna în mandibulă pe S. A., dar nu i-a fracturat maxilarul, deoarece nu l-a lovit, doar l-a împins, afirmând următoarele: „Toată seara am încercat să îi protejez pe frații S. ca să nu fie bătuți de ceilalți băieți din club, cu care vorbeau urât și le atingeau prietenele pe fund. Când l-am dus pe fratele său la ieșire, S. A. a apărut, probabil de la toaletă și, în loc să își ceară scuze, m-a întrebat ce am cu el. Atunci l-am întrebat: "- Ce, mă, și tu comentezi? " și l-am împins cu mâna în mandibulă. În mod sigur nu i-am fracturat maxilarul, deoarece nu l-am lovit, ci l-am împins, fără să folosesc pumnul, boxul sau altceva dur. Deși comportamentul lor îmi stricase seara, nu am avut intenția să îi fac vreun rău, căci îl știam de mult, l-am ajutat de multe ori și era beat. Dacă doream să îi fac vreun rău, îl puteam bate ușor, în starea în care se afla, sau îl puteam lăsa să ia bătaie de la clienții pe care îi provocase. Sunt sigur că nu i s-a fracturat atunci maxilarul, căci nu i-a curs sânge deloc și vorbea normai îmi amintesc faptul că vorbea prostii, iar eu l-am înjurat de mamă. Atunci el s-a enervat și mi-a spus că mama lui era moartă, iar eu mi-am cerut scuze. Nu avea nimic la gură. Nu știu ce a făcut după aceea, cum și-a rupt maxilarul, dar sunt sigur că a făcut plângere și mi-a cerut despăgubiri atât de mari, deoarece știa că dețineam o mașină de epocă, ce ar putea avea valoare.”

Mai mult, concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 68431C din 17.10.2012 testare poligraf (f. 45-48 dup) și anexa (f. 49 dup), în sensul că „răspunsurile numitului P. V. la întrebările relevante ale testului au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat”, pot fi avute în vedere de către instanța de judecată doar ca niște indicii care să întărească convingerea instanței cu privire la vinovăția inculpatului care rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, întrucât testarea cu aparatul poligraf nu constituie o veritabilă probă în procesul penal, nefiind prevăzută de Cpp.

Cu toate acestea, organele de cercetare penală procedează la efectuarea testării cu poligraful, doar după obținerea consimțământului persoanei care urmează a fi testată, urmând îndeaproape „Procedura specifică de lucru - examinarea cu tehnica poligraf - Cod PSL-01-07” (f. 138 di II), această testare nefiind interzisă de către lege, mai mult chiar, având prevăzute norme legale cu privire la cadrul de desfășurare a testării, norme care au fost pe deplin respectate de către poliție în prezentul dosar, în cazul inculpatului P. V. (f. 54 dup – consimțământul scris).

În legătură cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, instanța constată faptul că aceștia au susținut că S. M. Ș. a avut un comportament neadecvat, că frații S. au consumat alcool, că inculpatul P. a intervenit și le-a atras atenția de mai multe ori, dar nu au văzut incidentul, întrucât se aflau în a doua încăpere a localului, ori lovitura persoanei vătămate de către inculpat a avut loc la . zona toaletei.

Astfel, martorul O. C. (f. 30; 31 dup) a precizat faptul că frații S. au consumat alcool, erau în stare de ebrietate, „în jurul orei 02⁰⁰ S. M. a început să pipăie fetele”, că P. l-a scos afară din bar, iar ulterior l-au însoțit și ceilalți doi băieți care erau cu el, singurul lucru pe care l-a observat fiind acela când S. M. a fost scos afară din bar, „nu am văzut altercația fizică fiindcă eu am rămas în local.”

Martorul G. B. A. (f. 32 dup) a arătat că i-a văzut pe frații S. la o masă alăturată, că unul dintre ei a pus mâna pe C. și că inculpatul P. a discutat cu el, și că „am văzut doar când P. l-a invitat pe băiat să iasă afară, ceea ce a și făcut.”

Martorul B. M. I. (f. 33; 34-35 dup) a susținut că a mers în acea seară cu frații S., că au consumat bere la o masă, iar la ora 02,00 s-au mutat la bar, S. M. a plecat de lângă ei dar nu a zis unde merge, iar el a rămas la bar cu A. aproape o oră, au băut și coniac, după ceva timp a dispărut și A., iar el în jurul orelor 3 sau 4 dimineața a plecat singur, fără a-i mai vedea pe frații S., iar a doua zi a fost sunat de către M., de la care a aflat că a luat bătaie A. și că este în spital. Același martor a mai susținut și că el nu a văzut dacă M. s-a luat de fetele din club sau dacă a avut un comportament neadecvat, cu toate că toți ceilalți martori confirmă acest lucru, inclusiv inculpatul și S. M. recunosc acest aspect.

Martorul B. P. A. (f. 36; 37 dup) a declarat că a observat 5-6 tineri în club în acea seară, care nu făceau parte dintre invitații la petrecere, că inculpatul îi cunoștea pe doi dintre ei și i-a lăsat astfel să intre, rugându-l pe V. A. în acest sens, că s-au pus tinerii aceștia la o masă alăturată celei la care se afla el, că au consumat foarte mult alcool, bere și tărie, devenind zgomotoși, înjurând și se legau de fete, iar inculpatul le-a atras atenția să înceteze.

Martorul a mai precizat că unul dintre frații S. i-a pus mâna pe fund prietenei inculpatului, Codruței M., iar acesta l-a pus să plătească consumația și l-a invitat afară, conformându-se, iar celălalt frate S. a vorbit ceva cu P., era foarte băut, se clătina, și a părăsit localul cu prietenul lui, dar nu a văzut lovituri din partea inculpatului.

Declarația acestui martor urmează a fi înlăturată de către instanță, sub aspectul că nu a văzut lovituri din partea inculpatului, întrucât nu corespunde adevărului și nu se coroborează cu declarația martorului S. M., cu cea a persoanei vătămate și cu cele afirmate de către însuși inculpatul P., că doar l-a împins pe A. cu mâna în mandibulă.

Martorul P. D. F. (f. 40 dup), poreclit „Jaja”, administratorul clubului Premier, a susținut că era ziua de naștere a asociatului său V. A. P., și că a dat o petrecere privată, iar în jurul orei 1 – 1,30 a plecat acasă, deoarece a doua zi deschidea clubul de dimineață și că nu a asistat la nicio agresiune fizică sa verbală.

Martorul V. A. P. (f. 41-42; 43 dup) a declarat că în acea seară era ziua lui de naștere, că era o petrecere privată, că au sosit 5-6 persoane neinvitate, după două ore au mai rămas doar trei, frații S. și încă cineva, că P. a plecat de la petrecere mai devreme, iar cei trei tineri erau într-o stare avansată de ebrietate și aveau un comportament total necorespunzător și indecent, atingându-le pe fete în zona dorsală, iar după ora 2 sau 3 dimineața nu i-a mai văzut pe frații S. în club și nici nu a asistat la nicio agresiune în ceea ce-l privește pe P., cu toate că a rămas în club până la ora 4 sau 5 dimineața.

Cu privire la aceste ultime două declarații de martori, instanța le apreciază ca fiind nesincere, urmând a le înlătura, în condițiile în care P. și V. erau prieteni cu inculpatul P. V. și cu toții se aflau la o petrecere privată (adresă f. 24 dup), în care singurii necunoscuți au fost frații S. și prietenii lor, astfel că s-au înțeles între ei să declare în favoarea inculpatului, martorii fiind administratorii clubului Premier, care au și comunicat poliției că nu mai există nicio înregistrare de la momentul incidentului din 13.03.2012, potrivit răspunsului din partea No Stress Srl prin administrator V. A. P., că înregistrările efectuate în club rămân stocate doar 10 zile, camerele filmând 24 ore din 24 ore (f. 24 dup).

Martorul H. A. (f. 68-70 di II), pe latură penală, a relatat faptul că a fost și el în Premier, cu prietenii în acea seară, cu mașina lui personală, că M. S. a dansat cu C., dar el în jurul orei 02,00 a plecat cu D. A., zis G., întrucât a doua zi de dimineață trebuia să meargă la serviciu.

În ceea ce privește leziunile suferite de către persoana vătămată S. A., instanța reține faptul că aceasta este probată prin actele medicale depuse la dosar, respectiv, prin fișă de prezentare la Urgență a părții civile S. A. la data de 13.03.2012, ora 04:52 (f. 16 dup), bilet de ieșire spital (f. 17 dup), fișa de prezentare urgență nr._ din data de 13.03.2012, ora 06:12, diagnostice, proceduri aplicate pacientului, foaie de observație clinică generală, bilet de trimitere, buletin analize medicale, bilete de trimitere, foaie de evoluție și tratament, declarații pacient (f. 140-161 di II), acte în care s-a consemnat de către medicul specialist: „afecțiune stomatologică, TMF prin agresiune vechi de 2 ore, fără pierderea afirmativă a cunoștinței, fractură mandibulară corp dreapta cu 47, 48 para focar, anestezie, parestezie teritoriu nerv alveolar inferior drept”, S. A., fiind internat în spital din data de 13.03.2012, până în data de 17.03.2012, suferind o intervenție chirurgicală în data de 14.03.2012 în anestezie locoregională, prin care i s-a practicat reducerea și imobilizarea fracturii mandibulare cu legături de tip Le Blank.

Totodată, potrivit certificatului medico-legal nr. I/a/185/16.03.2012 (f. 13 dup) persoana vătămată S. A. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și zgâriere, leziunile pot data din 13.03.2012 și necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații; prezintă totodată imobilizare intermaxilară rigidă bilaterală în dreptul dinților 14, 15 și 44, 45 dreapta (primul și al doilea premolari superiori și primul și al doilea premolari inferiori drepți), respectiv 23, 24 și 33, 34 (canini și primii premolari superiori respectiv inferiori stângi) cu legături circumdentare de sârmă Le Blank.

Astfel, din aceste documente medicale, mai ales din fișa de prezentare urgență nr._ din data de 13.03.2012, ora 06:12, în care s-a consemnat TMF prin agresiune vechi de 2 ore, rezultă faptul că lovitura din mandibulă a persoanei vătămate a avut loc în jurul orei 04⁰⁰ dimineața, cum a afirmat persoana vătămată și martorul S. M..

Cu toate că inculpatul P. V. s-a apărat invocând faptul că frații S. ar fi părăsit localul Premier în jurul orei 02⁰⁰, după această oră nemaiștiind ce s-a întâmplat cu ei, și că între declarațiile celor doi frați ar fi mai multe contradicții, instanța reține faptul că din toate declarațiile martorilor coroborate cu cea a persoanei vătămate rezultă faptul că . a avut loc între orele 03,00 – 04,00 dimineața și că S. A. se afla încă în local la acea oră.

Pe de altă parte, instanța constată faptul că, într-adevăr, astfel cum susține inculpatul, există aspecte contradictorii între declarațiile fraților S. din fața instanței de judecată, cu privire la cantitățile de alcool consumate, cu privire la cine și când a luat gecile din club, cu privire la ora exact când s-a produs fapta și cu privire la escala persoanei vătămate la poliție, dar aceste contradicții privesc aspecte minore legate de detalii ale evenimentelor, în condițiile în care ambii frați S. recunosc că au consumat mult alcool, au trecut mai bine de doi ani de la eveniment, astfel că aceste contradicții sunt justificate prin efectul trecerii timpului și al capacității de memorare a fiecărei persoane, în condiții de consum de alcool, iar din alt punct de vedere denotă tocmai faptul că atât persoana vătămată, cât și martorul au relatat în fața instanței, din propria lor perspectivă firul de desfășurare al evenimentelor, fără a-și pregăti de dinainte o variantă pe care să o prezinte.

Mai mult, la o atentă analiză a tuturor declarațiilor din prezenta cauză, rezultă contradicții între toți martorii, inculpat și persoana vătămată, cu privire la orele de venire în club și de plecare din club a fraților S., însă ceea ce primează este faptul că în ceea ce privește starea de fapt și desfășurarea evenimentelor din acea dimineață de 13.03.2012, astfel cum a fost stabilită de către instanță, declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale fraților S. până la momentul loviturii, pe care inculpatul omite a o relata și susține că a avut o conversație amabilă cu S. A., ceea ce contrazice inclusiv afirmațiile inculpatului din cadrul interviului post test poligraf, în care a încercat să-și justifice comportamentul simulat, dar și lovitura aplicată persoanei vătămate, oferind chiar detalii în plus cu privire la faptul că l-a înjurat pe S. A., aspect declarat în cursul urmăririi penale de către martorul S. M. Ș..

Singurul aspect rămas nedovedit de către persoana vătămată este susținerea acesteia că imediat după incident s-a prezentat la poliție, unde a fost trecut într-un registru de către un ofițer de servici, apoi îndrumat să se deplaseze la urgență, ceea ce a și făcut, întâlnindu-se cu fratele lui, potrivit răspunsului IPJ Sibiu din 22.07.2014 (f. 162 di II) și răspunsului IPJ Sibiu din 16.06.2014 (f. 127 di II), în care se precizează că înregistrările video se păstrează doar 30 zile, iar singurele plângeri penale ale lui S. A. au fost cele două formulate în scris la data de 21.03.2012 și 05.04.2012 (plângere penală S. A. din data de 21.03.2012 (f. 9 dup) și din data de 22.03.2012 (f. 10-12 dup)).

Instanța apreciază că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă din dosar, astfel cum a fost prezentată mai sus, a fost înlăturată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 4 alin. 1 Cpp și că rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că inculpatul l-a lovit pe S. A. cu pumnul, în zona feței, iar datorită intensității loviturii, justificată prin pregătirea specială a inculpatului ca antrenor de judo (f. 63 dup caracterizare), persoana vătămată a suferit o dublă fractură de mandibulă, care a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

În drept,

În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp,având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 Noul Cod penal, instanța va proceda la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri penale, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului și pentru a determina în mod global aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate in concreto de către instanță sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.

Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Curtea a reținut, în esență, că aplicarea legii penale mai favorabile pe așa-zisele instituții autonome s-ar anula voința legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome.

Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

Curtea Constituțională a mai reținut faptul că prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, iar numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a reafirmat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală (Constituția României), „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că, indiferent de interpretările care se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, „aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.

Totodată, Curtea a stabilit că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valențe neconstituționale iar odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.

Mai mult, Curtea a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 2 teza întâi Cp, conform cărora „Dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale [...] dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile”, nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal, prin care s-a concluzionat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nicio autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit.

Instanța reține faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 al. 1 Cp 1969, care își are corespondentul în Noul Cod penal în art. 193 alin. 2 NCp, cu unele modificări în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii pe latura obiectivă, și cu privire la regimul sancționator, Noul Cod penal conținând prevederi mai favorabile, prin faptul că prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni - 5 ani alternativ cu amenda, ori Cp 1969 prevede doar pedeapsa închisorii de la 6 luni - 5 ani, astfel că, pentru a putea determina legea penală mai favorabilă în mod global, în respectarea Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța a stabilit legea penală mai favorabilă în acest caz – Noul Cod penal în art. 193 alin. 2 NCp.

Astfel că, fapta inculpatului P. V., care în data de 13.03.2012, în jurul orei 04:00 dimineața, aflându-se în incinta clubului Premier, din Sibiu, Piața A. V. nr. 9, la o petrecere privată, a exercitat acte de violență fizică împotriva persoanei vătămate S. A., constând în lovirea acestuia cu pumnul în zona dreaptă a feței, cauzându-i leziuni care au avut nevoie de 50-55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective - fapta fiind săvârșită cu intenție directă -, elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 NCp.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – inculpatul se afla în clubul Premier din Sibiu, la o petrecere privată și le-a facilitat accesul fraților S. în club, fiind vecini de cartier și foști colegi de școală generală, iar pe fondul consumului de alcool, S. M. Ș., a început să facă avansuri fetelor din local și să aibă un comportament deranjant față de celelalte persoane din club care cântau la karaoke, adresându-le cuvinte jignitoare, inculpatul avertizându-l pe parcursul serii de mai multe ori cu privire la comportamentul său, dar S. M. Ș. nu a ținut cont de cele spuse de către inculpat și a continuat să o abordeze într-un mod indecent pe M. C., iubita inculpatului, atingând-o la un moment dat cu mâna în zona posterioară a acesteia, moment în care martora l-a împins pe S. M. Ș., iar inculpatul l-a luat pe acesta de mână și l-a invitat să părăsească localul, conducându-l până în apropierea zonei de acces în club, când persoana vătămată S. A. a intervenit între cei doi pentru a aplana conflictul, spunându-i inculpatului că vor pleca imediat din club, iar inculpatul P. V. l-a lovit cu pumnul în față, în partea dreaptă, pe S. A., spunându-i „tu ce te bagi Bulișor”. Persoana vătămată a început să sângereze și s-a deplasat la toaleta din club, apoi s-a deplasat la Spital la urgențe;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – este una ridicată, având în vedere acțiunea de lovire a persoanei vătămate într-un club, la o petrecere privată, de către o persoană care este antrenor de judo;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – persoana vătămată s-a deplasat la urgență, unde a primit primele îngrijiri medicale și a fost internată în Spital în perioada 13.03._12, suferind o intervenție chirurgicală în data de 14.03.2012, pentru remedierea fracturii mandibulare corp dreapta cu 47, 48 para focar, leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, ci a precizat că doar l-a împins cu mâna în mandibulă pe S. A. și că în mod sigur nu i-a fracturat maxilarul, deoarece nu l-a lovit, ci l-a împins, fără să folosească pumnul, boxul sau altceva dur;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu are antecedente penale;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar a încercat de mai multe ori în cursul urmăririi penale să se împace cu partea civilă;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul are cetățenia română, ocupația instructor judo, loc de muncă CSS Șoimii Sibiu, studii superioare, situația militară satisfăcută.

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”

În concluzie, instanța raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale, în detrimentul pedepsei cu închisoarea, iar în temeiul art. 193 alin. 2 NCp, cu aplicarea art. 5 NCp și art. 61 NCp, prin raportare la art. 181 alin. 1 Cp 1969, va condamna pe inculpatul P. V., la pedeapsa de 250 zile-amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 61 alin. 2 NCp instanța va stabili un cuantum de 30 lei pentru o zi-amendă, urmând ca inculpatul să plătească o amendă penală de 7.500 lei.

În temeiul art. 63 NCp, instanța va atrage atenția inculpatului asupra faptului că dacă se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, în tot sau în parte, instanța va înlocui numărul zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

În ceea ce privește acțiunea civilă a SPITALULUI C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU,instanța constată că partea civilă S. A. a fost examinată în cadrul UPU în data de 13.03.2012, conform fișei UPU_/13.03.2013 și_/13.03.2012, fiind internat în spital în perioada 13.03._12 (f. 15 dup).

Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. (2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”

Întrucât prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a agresat partea civilă S. A., iar în urma acestei agresiuni persoana vătămată a fost consultată în cadrul UPU în data de în data de 13.03.2012, conform fișei UPU_/13.03.2013 și_/13.03.2012, fiind internat în spital în perioada 13.03._12, cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată acesteia fiind de 1.274,11 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar, instanța în temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, va admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU și va obliga inculpatul P. V., la plata către partea civilă a sumei de 1.274,11 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile S. A., la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile S. A., acesta s-a constituit partea civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului P. V. la plata sumei de 25.752,56 lei și 4.882.99 euro cu titlu de despăgubiri civile după cum urmează: 1. Suma de 752.56 lei si 4.882,99 euro daune materiale, din care:

- suma de 715,59 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, tratament medical,

- suma de 37,27 lei reprezentând cheltuieli pe care le-a efectuat cu transportul la spital, poliție,

- suma de 105,99 euro reprezentând contravaloarea biletului de avion din data de 13.03.2012 pe care nu l-a mai putut utiliza datorită spitalizării,

- suma de 4.777 euro reprezentând venituri nerealizate în perioada de 55 zile necesare vindecării leziunilor suferite. 2. Suma de 25.000 lei daune morale.

De asemenea, partea civilă a solicitat și cheltuieli pentru deplasarea persoanei vătămate și a martorului S. M. din Irlanda în România (bilete avion) pentru prezența la judecată, în suma ce va fi indicată ulterior, iar la termenul de judecată din data de 29.04.2014 partea civilă S. A. a depus o completare la constituirea de parte civilă (f. 72 di II) și înscrisuri, și a solicitat suma de 264.95 euro și 543 lei (37.770 HUF în lei la cursul valutar din 29.04.2014) cu titlu de cheltuieli pentru deplasarea subsemnatului S. A. precum și a martorilor S. M. și H. A. din Irlanda în România (bilete avion) pentru prezența la acest termen de judecată și reîntoarcerea în Irlanda.

Instanța a reținut faptul că răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 NCc conform cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”

De asemenea, potrivit art. 1387 alin. 1 NCc „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.”

Potrivit art. 1385 alin. 1 NCc prejudiciul se acoperă integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, adică atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial.

În cauză, sunt îndeplinite toate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie: săvârșirea unei fapte ilicite constând într-o infracțiune, cauzarea unui prejudiciu material și moral prin lovitura aplicată în zona feței, fracturarea maxilarului, intervenția chirurgicală și prin necesitatea îngrijirilor medicale pe parcursul a 50-55 zile, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa autorului faptei.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile, acesta este în primul rând un prejudiciu material care constă în sumele de bani pe care partea civilă le-a cheltuit pentru însănătoșire în urma loviturii și pentru deplasările efectuate, și un prejudiciu moral care constă în durerile fizice și suferințele psihice pe care partea civilă le-a încercat în urma agresiunii.

Daunele materiale solicitate de către partea civilă urmează a fi admise și acordate doar în parte, pentru următoarele considerente:

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul material cauzat există și a fost dovedit doar pentru suma de 736,16 lei, prin mijloacele de probe administrate în cauză: bilet de avion plecare din 13.03.2012, bilet de avion plecare din 04.05.2012 pentru S. A. la Dublin în cuantum de 105,99 euro la cursul BNR din ziua pronunțării 16.06.2014 – 4,41 lei = 467,41 lei (f. 34-46 di I), chitanță nr. 98/14.03.2012 materiale anestezie în cuantum de 100 lei (f. 110 di I), chitanță .._/16.03.2012 certificat medico-legal în cuantum de 38 lei (f. 110 di I), 3 bonuri fiscale medicamente în cuantum de 44,28 lei, 19,20 lei și 30 lei (f. 111 di I), 6 bonuri fiscale taxi în cuantum de 6,44 lei, 6,40 lei, 6, 24 lei, 6,73 lei, 4,87 lei și 6,59 lei (f. 112 di I), confirmări de rezervări avion pentru data de plecare 13.03.2012 cost bilet 105,99 euro (f. 29 di II),

Restul sumei de bani de până la 25.752,56 lei și 4.882.99 euro cu titlu de despăgubiri civile, printre care suma de 4.777 euro reprezentând venituri nerealizate în perioada de 55 zile necesare vindecării leziunilor suferite, instanța apreciază că partea civilă nu a făcut dovada acestora, întrucât la dosar nu s-au depus acte doveditoare din care să rezulte în mod cert veniturile nete ale lui S. A. din Irlanda, nici măcar nu s-au indicat numele societăților angajatoare la care lucra partea civilă, doar cu ocazia audierii acesteia din fața instanței a precizat unele detalii, printre care și faptul că la una dintre societăți lucra de fapt fără forme legale, pentru a-și completa veniturile.

Ori contractul de închiriere locuință din 26.06.2013 (f. 28-31 di I), certificatul frecventare cursuri de limba engleză de către S. A. la Dublin (f. 32 di I), permisul de conducere, legitimația cursuri de student în Irlanda Dublin de către S. A. la Dublin (f. 33 di I), certificatul frecventare cursuri, asigurare auto, facturi de internet și electricitate, și tranzacții card de credit S. A., venituri 2011 (f. 30-32; 33-34 di II) și extrase de cont S. A. (f. 88-95 di II), nu fac dovada pe deplin a veniturilor părții civile, lăsându-se la aprecierea instanței de a alege dintre sumele în euro prezente în extrasele de cont, care anume sume constituie de fapt veniturile salariale și care nu; aceste documente relevând doar faptul că, într-adevăr, partea civilă a locuit în Irlanda și a înregistrat anumite venituri în mod constant.

De asemenea, partea civilă a solicitat și cheltuieli pentru deplasarea martorului S. M. din Irlanda în România (bilete avion) pentru prezența la judecată, iar la termenul de judecată din data de 29.04.2014 partea civilă S. A. a depus o completare la constituirea de parte civilă (f. 72 di II) și înscrisuri, și a solicitat suma de 264.95 euro și 543 lei (37.770 HUF în lei la cursul valutar din 29.04.2014) cu titlu de cheltuieli pentru deplasarea martorilor S. M. și H. A. din Irlanda în România (bilete avion) pentru prezența la termen de judecată și reîntoarcerea în Irlanda, cheltuieli pe care instanța urmează a le respinge, întrucât instanța apreciază că partea civilă nu este în măsură să le solicite ca și despăgubiri civile, întrucât nu a făcut dovada că ar fi suportat aceste costuri din propriul buget, plătind biletele de avion martorilor, iar în al doilea rând potrivit art. 273 Cpp aceste sume trebuiau solicitate de către martori, iar nu de către partea civilă.

Astfel, potrivit art. 273 Cpp martorul are dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor, iar potrivit art. 273 alin. 5 Cpp aceste sume se achită din fondul cheltuielilor judiciare special alocate.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile, acesta este și un prejudiciu moral care constă în durerile fizice și suferințele psihice pe care partea civilă le-a încercat în urma agresiunii.

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral cauzat există și a fost dovedit prin mijloacele de probe administrate în cauză, declarațiile de martori și înscrisurile prezentate mai sus.

Partea civilă a fost prezentată la urgență la data de 13.03.2012, unde a primit primele îngrijiri medicale și a fost internată în Spital în perioada 13.03._12, suferind o intervenție chirurgicală în data de 14.03.2012, pentru remedierea fracturii mandibulare corp dreapta cu 47, 48 para focar, leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

În data de 13.03.2012, ora 06¹², medicul specialist din cadrul Spitalului de Stomatologie, a stabilit ca și diagnostic real al părții civile „afecțiune stomatologică, TMF prin agresiune vechi de 2 ore, fără pierderea afirmativă a cunoștinței, fractură mandibulară corp dreapta cu 47, 48 para focar, anestezie, parestezie teritoriu nerv alveolar inferior drept”, iar potrivit certificatului medico-legal nr. I/a/185/16.03.2012 (f. 13 dup) persoana vătămată S. A. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și zgâriere, leziunile pot data din 13.03.2012 și necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații; prezintă totodată imobilizare intermaxilară rigidă bilaterală în dreptul dinților 14, 15 și 44, 45 dreapta (primul și al doilea premolari superiori și primul și al doilea premolari inferiori drepți), respectiv 23, 24 și 33, 34 (canini și primii premolari superiori respectiv inferiori stângi) cu legături circumdentare de sârmă Le Blank.

Cu ocazia cercetării judecătorești au fost audiați, și sub aspectul laturii civile, martorii H. A. și S. M. Ș..

Martorul S. M. Ș. (f. 61-66 di II) a arătat că fratele său a avut dureri mari în acea perioadă, că a fost operat la gură și nu putea mânca, că el a avut grijă de fratele său, că acesta lua mai multe medicamente, printre care antibiotice, calmante, anticoagulante, că de patru cinci ori partea civilă a avut rupte sârmele din gură și a trebuit să-l ducă la urgență, că fratele său nu a mai putut lucra în Irlanda, în acea perioadă cât a rămas acasă pentru a se vindeca și a pierdut bani, iar tatăl lor în vârstă la acel moment de 79, 80 de ani se descurca și mai greu financiar, iar el a trebuit să fie omul de legătură între cei doi.

Martorul H. A. (f. 68-70 di II) a precizat faptul că pe A. îl durea gura, nu putea mânca, l-a vizitat la spital, i-au pus medicii sârme în gură, pe care ulterior le-a tot rupt, de mai multe ori, nu avea voie să vorbească și nici să mănânce, totul era făcut cu blenderul și mânca doar cu paiul, lungit cu apă, iar el l-a vizitat acasă zilnic, întrucât lucra pe taxi și-l ajuta cu ceea ce putea.

Din toate aceste probe coroborate instanța apreciază că partea civilă S. A. a suferit o lovitură în zona feței și a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, a fost internat în spital și supus unei intervenții chirurgicale la mandibulă, practicându-i-se sârme în gură, ceea ce a determinat un disconfort sporit la nivelul feței unei persoane tinere de 26 de ani.

Desigur că durerile fizice sunt resimțite de către persoana vătămată cu ajutorul creierului, adică sunt corticalizate, motiv pentru care orice durere fizică presupune și o suferință psihică în funcție de fiecare persoană în parte și de sensibilitatea acestuia.

Leziunile suferite de partea civilă sunt însoțite de dureri fizice, iar intensitatea diferă în funcție de regiunea anatomică a corpului, fiind considerate jene fiziologice, iar aceste prejudicii sunt denumite în literatura de specialitate pretium doloris, denumire care semnifică de fapt reparațiile materiale pe care autorul unei daune le datorează persoanei vătămate și pe care aceasta este îndreptățită să le pretindă.

Instanța în acordarea despăgubirilor cu titlu de daune morale pentru durerile fizice și psihice resimțite de către partea civilă a ținut cont de caracteristicile leziunilor descrise de către medicul legist, evidențiate mai sus, de vârsta părții civile la momentul agresiunii (26 ani), de durata internării în spital, de disconfortul fizic și psihic la care a fost supus prin montarea sârme în gură prin imobilizarea intermaxilară rigidă bilaterală în dreptul dinților 14, 15 și 44, 45 dreapta (primul și al doilea premolari superiori și primul și al doilea premolari inferiori drepți), respectiv 23, 24 și 33, 34 (canini și primii premolari superiori respectiv inferiori stângi) cu legături circumdentare de sârmă Le Blank, prin neputința de a se putea alimenta în mod normal, având nevoie în total de 50-55 zile de îngrijiri medicale, precum și de faptul că toată această situație a determinat probleme la locul de muncă din Irlanda și a pierdut sume de bani, constând în venituri nerealizate.

Față de aceste considerente expuse, instanța s-a orientat spre acordarea unei sume de aproximativ 300 lei pentru fiecare zi de îngrijiri medicale (50-55 zile), considerând că pretențiile morale de 25.000 euro formulate sunt totuși disproporționate față de întinderea prejudiciului, iar suma de 16.500 lei reprezintă o reparație justă și echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă.

Vinovăția inculpatului din perspectiva laturii civile reiese din împrejurarea că acesta a comis fapta cu intenție directă urmărind rezultatul păgubitor pentru partea civilă.

Având în vedere cele reținute, instanța în temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. A. și va obliga inculpatul P. V., la plata către partea civilă a sumei de 736,16 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 16.500 lei cu titlu de daune morale.

Instanța a respins în rest pretențiile părții civile S. A. ca neîntemeiate.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei pentru faza urmăririi penale și 400 lei pentru faza de judecată.

În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 Cpp, instanța a obligat inculpatul P. V. la plata sumei de 5.517,27 lei către partea civilă S. A. reprezentând cheltuieli judiciare parțiale.

Suma de 5.517,27 lei provine din: acordarea cuantumului biletului de avion al părții civile pentru deplasarea din data de 29.04.2012 la termenul de judecată, în sumă de 91,99 euro la cursul BNR din ziua pronunțării 16.09.2014 de 4,41 lei = 405,67 lei (f. 82 dosar instanță II), din cheltuielile efectuate pentru copiile xerox dosar, dovedite prin chitanță nr. 33/25.06.2013 în cuantum de 11,60 lei (f. 99 dosar instanță II), din acordarea în integralitate a onorariului de avocat, dovedit prin chitanța nr. 180/30.04.2014 în cuantum de 1.800 lei (f. 100 dosar instanță II), chitanța nr. 177/08.04.2014 în cuantum de 2.200 lei (f. 101 dosar instanță II) și chitanță nr. 161/29.11.2013 în cuantum de 1.100 lei (f. 106 dosar instanță I).

Instanța a respins în rest pretențiile părții civile de acordare a celorlalte cheltuieli de judecată, susținute a fi efectuate cu deplasarea cu avionul a martorilor H. A. și S. M. pentru termenul de judecată din 29.04.2014, întrucât aceste cheltuieli pot fi solicitate doar de către martori, iar nu de către partea civilă.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. inculpatul P. V. și persoana vătămată S. A..

II. 1 Inculpatul P. V. invocă aspecte de netemeinicie și nelegalitate pentru care solicită achitarea sa deoarece hotărârea de condamnare nu are la bază probe clare și certe în stabilirea cu vinovăție a faptei. Consideră greșit admisă acțiunea civilă pe fondul lipsei probelor care să dovedească comiterea infracțiunii.

Relevă în motivele scrise depuse existența unor elemente contradictorii în declarațiilor fraților S. M. și A. dar și ale celorlalți martori O. C. (filele 30-31 d.u.p ), G. B. A. (fila 32 d.u.p.), B. M. I. (filele 33-35 d.u.p ), B. P. A. (filele 36, 37 d.u.p ), M. C. (filele 38, 39 d.u.p ), P. D. F. zi Jaja (fila 40 d.u.p ) și V. A. P. (filele 41-43 d.u.p ).

Diferențele constau în afirmarea unui număr diferit de persoane prezente la locul pretinsei agresiuni, stabilirea momentului pretinsei agresiuni, neconcordanța între aspectele faptice relevate de frații S. cu leziunile menționate în certificatul medico-legal; substituirea instanței de judecată competențelor medicului specialist prin schimbarea momentului probabil al producerii agresiunilor raportat la declarațiile martorilor – frații S.; selectarea probelor de către instanța de fond pe criterii subiective.

Din probele administrate în cauză rezultă că de la momentul părăsiri clubului de frații S., fapt consumat în jurul orelor 2,30 și până la prezentarea lui S. A. la urgențe – ora 4,52 – nu se cunoaște ce s-a întâmplat cu acesta.

II.2 Persoana vătămată S. A. critică hotărârea doar din punct de vedere al soluționării laturii civile și solicită acordarea în integralitate a despăgubirilor formulate în fața instanței de fond deoarece face dovada veniturilor nerealizate în perioada celor 55 de zile de îngrijiri medicale. (4777 de Euro).

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea căii de atac prev. de art.416 – 419 C.pr.pen., Curtea constată apelurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Critica formulată de inculpatul apelant vizează nelegalitatea și netemeinicia soluției aplicate de instanța de fond din perspectiva modului de individualizare judiciară a pedepsei.

Analiza efectuată de către instanța de control judiciar are în vedere și disp. art.417 alin.2 C.pr.pen., în sensul că în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de către apărare, Curtea a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Curtea reține împrejurarea că judecătorul fondului a analizat probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească în raport de exigențele impuse de art. 103 alin. 1 și 2 C. pr. pen., pentru motive temeinic justificate în hotărâre înlăturând din ansamblul probator mijloacele de probă care conțin elemente neconcordante cu celelalte probe administrate sau cu conținut subiectiv ce depășește limita rezonabilă sau de toleranță ( stabilită în funcție de criterii ce țin de momentul audierii, raportul cu părțile implicate, momentul consumării presupuselor acte și fapte relatate ).

Din această perspectivă starea de fapt este corect reținută în hotărârea apelată și corespunde probelor administrate în faza de urmărire penală.

Criticile exprimate de inculpat în apel vizează elemente disparat interpretate, rupte din context, care analizate global și prin raportare la toate declarațiile date în această cauză nu sunt de natură să conducă la teza acreditată de inculpat, aceea a lipsei vinovăției.

Se susține că instanța de judecată s-a substituit competențelor medicului specialist, schimbând momentul probabil al producerii agresiunilor raportat la declarațiile martorilor – frații S.. Curtea arată că fiecare dintre probele administrate în această cauză sunt prezentate și analizate de către judecătorul fondului, analiză pe care instanța de control judiciar o apreciază ca fiind obiectivă din perspectiva propriei evaluări efectuate acestora.

În concluzie, în mod corespunzător probelor judecătorul a stabilit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul apelant este autor al infracțiunii de vătămare corporală, analizată din punct de vedere al legii penale mai favorabile corespunzător Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

În ceea ce privește critica persoanei vătămate constituită partea civilă care vizează exclusiv cuantumul despăgubirilor materiale acordate, Curtea menționează simetric aprecierii efectuate de către instanța de fond că nu există dovezi în sensul pretențiilor exprimate care să confirme cu certitudine și în afara oricărui dubiu veniturile nete realizate în Irlanda.

Împrejurarea că a depus în fața instanței de fond extrasele de cont aflate la filele 88-95, nu echivalează cu dovedirea împrejurării obținerii de la firme evidențiate cu marker roz pe extrasele de cont ca sume provenite din venituri neexistând probe care să ateste existența vreunor raporturi de muncă ce puteau fi dovedite cu contracte de muncă ori extras cu valoarea salariului încasat lunar potrivit legislației.

IV. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă S. A. și inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 414/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelanții să achite statului câte 400 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare .

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă S. A. și inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 414/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelanții să achite statului câte 400 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.02.2015

PREȘEDINTE Judecător

E. B. C. M. M.

Grefier

D. M.

Red./tehn./CMM/DM

2ex./25.03.2015

Jud.fond L. E. O.

← Vătămarea corporală (art.194 NCP). Decizia nr. 179/2015....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 152/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 21/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine (Legea 302/2004). Decizia nr. 222/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA