Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 132/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 132/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 132/A/2016
Ședința publică de la 09 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Judecător D. G.
Grefier D. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de partea vătămată M. R. împotriva sentinței penale nr. 83 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depus pentru inculpatul intimat H. N., procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu mențiunea „destinatarul nu mai locuiește la adresă”.
Instanța solicită părților să se pronunțe cu privire la lipsa inculpatului intimat H. N..
Reprezentantul Ministerului Public față de susținerile părții vătămate că inculpatul intimat H. N. locuiește la adresa din localitatea Târnăva, ., jud. Sibiu, unde acesta a fost citat, apreciază că această cauză se află în stare de judecată.
Solicită respingerea apelului declarat de partea vătămată ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 83/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art. 378 alin.1, lit.c C.pen, raportat la art. 61 alin.2 și alin.4 lit.c C.pen., a fost condamnat inculpatul H. N. (fiul lui N. și V., născut la data de 17.08.1977 în Târnăveni, jud. M., cetățean român, CNP_, cu domiciliul în Târnava, ., jud. Sibiu) la pedeapsa amenzii penale de 1.800 lei (180 zile - amendă x 10 lei/ ziua-amendă), pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C.pen, cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neachitării cu rea credință a amenzii.
În temeiul art. 398 și art. 274 alin. 1 C.pr.pen, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului pentru avocatul din oficiu al părților vătămate în sumă de 300 lei - pentru faza de urmărire penală și 390 lei - pentru faza de judecată, sumă care a rămas în sarcina statului, conform art. 274 alin.1 C.pr.pen.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.673/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, inculpatul H. N. cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal.
În actul de sesizare, s-a reținut, în fapt, că prin Sentința civilă nr.6/08.01.2013 a Judecătoriei B. s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în cuantum lunar de câte 1/6 din venitul minim net pe economia națională, în favoarea minorelor H. D. M. și H. N. Damaris, rezultate din relația cu persoana vătămată M. R., începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorelor.
Cu rea credință, inculpatul, pe perioada ianuarie 2014 –ianuarie 2015, nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească, având o restanță în sumă de 2.830 lei ( prin rechizitoriul din dos.nr.256/P/2013 s-a reținut perioada de neplată noiembrie 2012 –iunie 2013, iar în prezenta cauză persoana vătămată a introdus plângere abia la data de 27.08.2014).
Reaua credință a inculpatului constă în faptul că, deși este apt de muncă, realizând venituri, nu a înțeles să se achite de această obligație legală ce îi revenea în calitate de părinte.
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile persoanei vătămate din care rezultă că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere pe o perioadă mai mare de 3 luni (f.4, 8-9), sentința civilă nr.6/2013 a Judecătoriei B. și Sentința civilă nr.650/2014 a aceleiași instanțe (f.5-7) și Nota de calcul a pensiei restante (f.10).
Prin încheierea din data de 20.05.2015, instanța a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din data de 16.10.2014 din dosarul nr.673/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., precum și a tuturor actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul H. N. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal.
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în instanță astfel că s-a procedat la judecarea acestuia în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
In fapt: Prin Sentința civilă nr.6/08.01.2013 a Judecătoriei B. s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în cuantum lunar de câte 1/6 din venitul minim net pe economia națională, în favoarea minorelor H. D. M. și H. N. Damaris, rezultate din relația de concubinaj pe care a avut-o cu numita M. R.. S-a stabilit că pensia de întreținere este datorată începând cu data introducerii acțiunii civile și până la majoratul minorelor.
In perioada ianuarie 2014 –ianuarie 2015, cu rea credință, inculpatul nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească, având o restanță în sumă de 2.830 lei.
In cursul judecății, numita M. R., în calitate de reprezentant legal al minorelor, a depus un înscris prin care arată că inculpatul le-a trimis minorelor suma de 140 de euro (f.69 și urm.)
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea probatoriului administrat în cauză, respectiv plângerea și declarațiile numitei M. R., în calitate de reprezentant legal al minorelor H. D. M. și H. N. Damaris, care arată că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere pe o perioadă mai mare de 3 luni (f.4, 8-9), sentința civilă nr.6/2013 a Judecătoriei B. și Sentința civilă nr.650/2014 a aceleiași instanțe (f.5-7) și nota de calcul a pensiei restante (f.10).
Inculpatul nu s-a prezentat în cursul procesului penal, iar din procesele verbale întocmite ca urmare a emiterii mandatelor de aducere (f.19, f.64) a rezultat ca acesta este plecat în Italia din vara anului 2014.
Chiar dacă din adresa emisă de Serviciul Fiscal Municipal Mediaș (f. 78) a rezultat că inculpatul nu figurează cu venituri pentru perioada ianuarie 2014-ianuarie 2015, iar Primăria Comunei Târnava a comunicat că acesta nu deține bunuri mobile sau imobile pe raza comunei Târnava (f.52), instanța a reținut că nu există niciun element probatoriu care să ateste că inculpatul nu ar fi apt de muncă, ceea ce conduce la concluzia că acesta s-a sustras cu rea credință de la îndeplinirea obligației de întreținere.
Din adresa emisă de către Agenție Județeană pentru ocuparea forței de muncă Sibiu (fila 77) a rezultat că inculpatul nu s-a aflat în evidențele acestei instituții ca beneficiar de indemnizație de șomaj, însă nici nu a depus niciun fel de diligențe în vederea încadrării în muncă în perioada ianuarie 2014-ianuarie 2015.
In plus, s-a reținut că inculpatul este plecat din vara anului 2014 în Italia unde trăiește și în prezent.
Toate aceste elemente au condus la concluzia că inculpatul, cu rea credință, nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită prin hotărârea judecătorească pe o perioadă mai mare de trei luni.
In drept, fapta inculpatului H. N. care nu a plătit, cu rea credință, pe o perioadă mai mare de trei luni (ianuarie 2014-ianuarie 2015) pensia de întreținere stabilită în favoarea minorelor H. D. M. și H. N. Damaris, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 278 alin.1, lit. c C.pen.
Individualizarea pedepsei
Reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 Cod penal și luând în considerare că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de îndreptare a comportamentului celui condamnat, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse în temeiul criteriilor de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., apreciind că se impune condamnarea inculpatului. S-a reținut că inculpatul are antecedente penale astfel cum rezultă din fișa de cazier a acestuia și nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere pe un interval lung de timp.
Față de toate acestea și, având în vedere și interesul minorilor beneficiari ai pensiei de întreținere, instanța, în temeiul art. 378 alin.1, lit.c C.pen, raportat la art. 61 alin.2 și alin.4 lit.c C.pen., îl va condamna pe inculpat conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată M. R..
Prin apelul declarat partea vătămată s-a declarat nemulțumită că instanța l-a sancționat pe inculpat cu amendă penală, ea dorind ca acesta să-i plătească pensia de întreținere.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de partea vătămată M. R. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză. Astfel s-a reținut că prin sentința civilă nr.6/08.01.2013 a Judecătoriei B. s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în cuantum lunar de câte 1/6 din venitul minim net pe economia națională, în favoarea minorelor H. D. M. și H. N. Damaris, rezultate din relația de concubinaj pe care a avut-o cu numita M. R.. S-a stabilit că pensia de întreținere este datorată începând cu data introducerii acțiunii civile și până la majoratul minorelor.
În perioada ianuarie 2014 –ianuarie 2015, cu rea credință, inculpatul nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească, având o restanță în sumă de 2.830 lei.
Încadrarea juridică dată faptelor este legală, la fel și individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Apelul părții vătămate nu vizează decât faptul că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere dar instanța penală nu dispune decât asupra faptei de abandon de familie săvârșită de inculpat. Partea vătămată are o sentință judecătorească de obligare a inculpatului la plata pensiei, neexistând posibilitatea ca instanța penală să mai oblige odată inculpatul la plata acesteia.
Față de cele expuse Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată M. R..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe partea vătămată apelantă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată M. R. împotriva sentinței penale nr. 83/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria B..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe partea vătămată apelantă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.02.2016.
Președinte, Judecător,
A. G. M. D. G.
Grefier,
D. M.
RED/TEHN/DG
5ex./02.03.2016
JUD.FOND. D. O.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 29/2016.... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
