Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 29/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 29/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 29/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 29/A/2015

Ședința publică de la 18 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. P.

Judecător S. I. M.

Grefier D. M. H.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de procuror: I. N.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul Ș. A. R. împotriva sentinței penale nr. 263/2015 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat P. C., apărătorul ales al părții civile intimate M. I., și avocat B. N., apărătorul ales al inculpatului apelant Ș. A. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorii aleși ai părților și reprezentantul Ministerul Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat B. N., apărătorul ales al inculpatului apelant Ș. A. R., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice în infracțiunea de loviri și alte violențe prev. de art. 193 și a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.

Învederează faptul că s-a reținut că noaptea în jurul orelor 2:30, 3 puștani se întâlnesc pe stradă și unul dintre ei îl lovește pe celălalt, însă nu sunt întrunite condițiile nici sub aspectul laturii subiective nici sub aspectul laturii obiective pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.

Critică sentința instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Arată că din declarațiile martorilor, rezultă că această altercație a durat câteva minute. Precizează că a fost un conflict spontan, în care două grupuri de tineri s-au întâlnit într-un club, unul dintre ei a luat o sticlă, l-a lovit pe celălalt și de acolo a început încăierarea. Incidentul dintre inculpatul Ș. și M. I. s-ar fi întâmplat la câteva sute de metri față de locul unde a avut loc conflictul între cele două grupuri.

Arată că s-a reținut greșit faptul că M. I. și M. G. nu făceau parte nici unul din acele grupuri.

Invocă declarația martorului G. T., precum și declarația martorului M., care au declarat că inculpatul Ș. nu a părăsit locul incidentului, respectiv nu a plecat din fața localului. Solicită a se observa și declarația lui M. G..

La audieri la poliție, martorul M. I. a declarat că „ este sigur în proporție de 60% că a fost Ș.”.

Instanța învederează apărătorului inculpatului că din expunerea motivelor de apel reiese că apreciază că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor, ceea ce intră în contradicție cu solicitarea de la începutul expunerii de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.

Apărătorul inculpatului precizează că solicită în principal achitarea și în subsidiar renunțarea la aplicarea pedepsei.

Avocat P. C., apărătorul ales al părții civile intimate M. I., solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, arată că nu va pune concluzii întrucât partea civilă este constituită parte civilă pentru săvârșirea infracțiunii de loviri nu pentru ultraj.

Menționează faptul că se reține că unii martori audiați în faza de cercetare judecătorească, ar fi declarat că inculpatul Ș. nu a părăsit localul, însă aceștia declară în mod contradictoriu cu ceea ce au declarat în faza de urmărire penală, spre exemplu martorul G. T., care a declarat că inculpatul a fugit înspre o altă persoană spre piața cetate, iar în cursul cercetării judecătorești a fugit înspre benzinăria OMV, diametral opus față de local; la fel și martorul B. A.

Invocă și procesele-verbale de redare a imaginilor din care rezultă că în câteva secunde, inculpații au fugit înspre Piața Cetate

Arată că martorul M. G., a menționat că atunci când a început altercația, s-au îndreptat înspre piața cetate, au venit două persoane, una din ele l-a lovit pe M. I., iar martorul M. G. îl recunoaște la poliție pe inculpatul Ș. ca fiind persoana care l-a lovit pe M. I..

Mai arată că în fotografiile aflate la filele 115-116 dos. UP, se poate observa că exista aspect de sânge pe mâneca dreaptă a inculpatului Ș. și pe piept precum și pe tivul pantalonului acestuia, rezultând vinovăția acestui inculpat.

Susține că daunele morale sun îndestulătoare și suficiente raportat la modalitatea în care s-a săvârșit fapta și precizează că datorită celor întâmplate, părții civile i s-a instituit o stare de temere.

Nu în ultimul rând, arată că inculpatul a solicitat de nenumărate ori termene pentru a se împăca cu partea civilă.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Precizează că tulburarea ordinii și liniștii publice s-a produs fiind necesară descinderea organelor de poliție, iar incidentul a fost filmat.

Avocat B. N., apărătorul ales al inculpatului apelant Ș. A. R., mai precizează că la 112 a sunat fratele celui agresat.

Arată faptul că inculpatul este plecat la muncă în Germania

Avocat P. C., apărătorul ales al părții civile intimate M. I., precizează că la 112 au sunat angajatele localului.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 263/2015 pronunțată de Judecătoria A. I., s-au dispus următoarele:

1.Cu privire la inculpatul M. S. A.:

1.1.În baza art. 396 alin. 6 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. g) C.pr.pen. raportat la art. 180 alin. 4, art. 132 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal, s-a încetat procesul penal față de inculpatul M. S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior (față de persoana vătămată O. S.), ca urmare a împăcării părților.

1.2. În baza art. 396 alin. 2 raportat la art. 396 alin.10 C.pr.pen. coroborat cu art. 61 alin. 4 lit. b) Noul cod penal, a fost condamnat inculpatul M. S. A., la pedeapsa de 100 zile- amendă, în cuantumul unei zile amendă stabilit de 10 lei, urmând ca în final inculpatul să fie obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Noul cod penal cu referire la art. 5 Noul cod penal.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 66 Noul cod penal, art. 67 alin. 1 Noul cod penal cu referire la art. 65 alin. 1 teza a II-a Noul cod penal, nu s-a aplicat inculpatului pedepse complementare prevăzute de Noul cod penal și în consecință nu va aplica nici pedepse accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din Noul cod penal, respectiv: în caz de neexecutare cu rea-credință a amenzii în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 404 alin. 4 lit. b) C.pr.pen. s-a constatat că inculpatul a fost supus următoarelor măsuri preventive privative de libertate în prezenta cauză: reținere pe o durată de 24 ore începând cu data de 22.02.2013 ora 18:18 până la data de 23.02.2013 ora 04:30.

2. Cu privire la inculpatul Ș. A. R.:

2.1. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 1 lit. a) coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal anterior a fost condamnat inculpatul Ș. A. R. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior (față de persoana vătămată M. I.).

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

2.2. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 1 lit. a) coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior a fost condamnat inculpatul Ș. A. R. la pedeapsa de 6 luni închisoare –pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal anterior.

În baza art. 33 lit. a) Cod penal anterior cu referire la art. 5 Noul cod penal, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății, sunt concurente între ele, și în consecință:

În baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal anterior, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. s-a luat act că persoana vătămată O. S. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357, art. 1391 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată-constituită parte civilă M. I., având ca obiect obligarea inculpatului Ș. A. R. la plata sumei de 10.081 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 81 lei reprezentând daune materiale și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, și în consecință:

A fost obligat inculpatul Ș. A. R. la plata sumei de 6.081 lei către partea civilă M. I., cu titlu de despăgubiri civile din care suma de 81 lei reprezentând daune materiale și suma de 6000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul Ș. A. R. la plata sumei de 1000 lei către partea civilă M. I. cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în prezenta cauză-reprezentând onorariu avocat (conform chitanțelor nr. 64/22.01.2014, 738/23.02.2015 și 751/21.04.2015-f. 10-12 vol II, ds. inst.).

În baza art. 272, art. 274 alin. 1 și alin. 2 C.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: inculpatul M. S. A. la plata sumei de 380 lei (suma de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penlă, suma de 180 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată); inculpatul Ș. A. R. la plata sumei de 380 lei (suma de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penlă, suma de 180 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată).

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 880/P/2013 emis la data de 18.12.2013 P. de pe lângă Judecătoria A. I. au fost trimiși în judecată pe inculpații Ș. A. R. și M. S. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare s-a arătat că inculpatul M. S. A. în data de 22.02.2013, în public, a participat la un conflict izbucnit în jurul orei 04:30 între mai multe persoane în urma căruia s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat ordinea și liniștea publică, ocazie cu care l-a lovit cu piciorul în față pe O. S. V., cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 – 14 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, se arată că inculpatul Ș. A. R. în data de 22.02.2013, în public, a participat la un conflict izbucnit în jurul orei 04:30 între mai multe persoane în urma căruia s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat ordinea și liniștea publică, ocazie cu care a lovit cu piciorul pe partea vătămată O. V. V. și l-a lovit cu capul în zona feței pe M. I., cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 – 18 zile de îngrijiri medicale.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 21.03.2014 inculpatul M. S. A. și partea vătămată O. S. V. au declarat că s-au împăcat total și necondiționat cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p., ce formează obiectul prezentei cauze, iar partea vătămată a declarat că nu mai are nicio pretenție materială de la inculpat. (f. 220-221).

La termenul de judecată din data de 18.11.2014, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C.p.p. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpatul M. S. A. dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmării penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., iar în urma răspunsului pozitiv a procedat la audierea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. 1 C.p.p., declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Față de aceasta, nu s-a mai procedat la efectuarea cercetării judecătorești cu privire la inculpatul M. S. A..

În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă încuviințate la solicitarea inculpatului Ș. A. R. și a părții civile M. I., respectiv: proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii M. G. (f. 327-328), G. T. (f. 329-330), B. A. I. (f. 331-332), H. M. F. (f. 328), precum și proba cu înscrisuri.

În cauză, persoana vătămată M. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 81 cu titlu de daune materiale și cu suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale (f. 228)

Analizând materialul probator administrat, instanța a constatat că situația de fapt, astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității.

Astfel, la data de 22.02.2013 inculpații M. S. A. și Ș. A. R., în public, au participat la un conflict izbucnit în jurul orei 04:30 între mai multe persoane în urma căruia s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat ordinea și liniștea publică, ocazie cu care inculpatul M. S. A. l-a lovit cu piciorul în față pe O. S. V., cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 – 14 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul Ș. A. R. a lovit cu piciorul pe persoana vătămată O. V. V. și cu capul în zona feței pe M. I., cauzându-i acestuia din urmă leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 – 18 zile de îngrijiri medicale.

S-a constatat că inculpatul Ș. A. R. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, așa cum au fost descrise în actul de sesizare.

Astfel potrivit declarațiilor date de acesta în faza de urmărire penală în data de 22.02.2013, în jurul orei 04:30, a venit la localul Fatboy din A. I. împreună cu M. M. A., M. R., M. S. A., B. D., B. A. I., V. N. L., M. I. Z., G. T. și Ț. M. G., unde se aflau deja mai multe persoane, iar unele dintre persoanele aflate la localul Fatboy, printre care S. A. și partea vătămată O. V. V., le-au adresat cuvinte jignitoare, după care S. A. l-a lovit cu sticla de bere în cap pe M. M. A.. A arătat inculpatul că M. M. A. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe O. V. V., acesta căzând pe jos, fiind lovit din nou de M. M. A. cu piciorul, după care și el l-a lovit pe O. V. V. cu piciorul, însă a susținut că nu l-a lovit pe M. I. în acea seară.

Instanța de fond a reținut că starea de fapt, în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș. A. R., este confirmată îndeosebi de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile concordante ale persoanei vătămate prin care îl incriminează direct pe inculpat coroborate cu declarațiile martorilor și restul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, potrivit declarațiilor date de persoana vătămată M. I. în data de 22.02.2013, în jurul orei 04:30, se afla în fața localului Fatboy din A. I. împreună cu fratele său, martorul M. G., moment în care între două grupuri de persoane, între care se afla și S. A., pe care îl cunoștea, în fața localului a izbucnit o altercație violentă, observând cum un individ îmbrăcat în geacă și șapcă albă, despre care s-a stabilit că este O. V. V. se afla căzut la pământ și era lovit de mai multe persoane. De teamă a plecat de la locul incidentului împreună cu fratele său îndreptându-se către Piața Cetate din A. I., iar pe drum s-a întâlnit cu inculpatul Ș. A. R., care l-a lovit cu capul în zona feței, pierzându-și cunoștința. În continuare, a susținut persoana vătămată că a fost ajutată de martorul M. G., fratele său, să se ridice și să se deplaseze la domiciliu, iar în aceeași zi, pe holul sediului poliției unde se aflau toți cei implicați în incidentul petrecut în cursul nopții, l-a recunoscut pe inculpatul Ș. A. R. ca fiind cel care l-a lovit, ocazie cu care l-a întrebat de ce l-a lovit acesta spunându-i că nu își mai aduce aminte nimic, întrucât a fost băut.

În același sens sunt și declarațiile martorului M. G. (f. 69 dup, f. 327-328 ds. inst.) care a arătat că în urma conflictului din data de 22.02.2013, ora 04:30, a plecat din fața localului împreună cu fratele său, M. I., îndreptându-se spre Piața Cetate din A. I., iar pe lângă ei au trecut doi băieți care fugăreau pe un al treilea, dar nu au reușit să îl prindă, și la un moment dat unul dintre cei doi l-a lovit cu capul în față pe M. I., care a căzut la pământ. Totodată, a arătat martorul că l-a prins pe agresor de mână întrebându-l de ce l-a lovit pe fratele său, agresorul întrebând și el la rândul său cine a fost cel care a aruncat cu o sticlă, iar în cursul zilei l-a recunoscut pe agresorul fratelui său în persoana inculpatului Ș. A. R., care se afla pe holurile sediului poliției unde se aflau toți cei implicați în incidentul petrecut în cursul nopții, arătând că l-a observat bine pe agresor la momentul incidentului întrucât l-a prins de mână după ce acesta îl lovise pe fratele său și a purtat și o discuție cu acesta.

S-a reținut că în susținerea declarațiilor părții civile și a martorului antemenționat precum și în confirmarea leziunilor suferite sunt și concluziile certificatului medico – legal nr. 476/IA/123/26.02.2013 (f. 97 dup), din care reiese că persoana vătămată M. I. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente ce pot data din 22.02.2013 și care necesită pentru vindecare un număr de 16 – 18 zile de îngrijiri medicale. Totodată, martorii M. G. și H. M. F., au confirmat faptul că partea civilă M. I. a suferit în urma incidentului leziuni în zona feței, fiind lovit la nas, din cauza cărora a fost nevoit să stea în casă o perioadă de timp, fiindu-i creat și un prejudiciu estetic, astfel că a fost în imposibilitate de a se prezenta la un interviu în vederea angajării.

Instanța a constatat că împrejurarea faptică în care a fost agresată persoana vătămată, respectiv scandalul produs în fața localului Fatboy reiese și din declarațiile persoanelor vătămate O. S. V. și O. V. V., care se coroborează cu cele ale inculpaților și a martorilor M. M. A., M. R., S. A.- având calitatea de învinuiți în dosarul de urmărire penală, respectiv că -în data de 22.03.2013, în jurul orelor 04:30, inculpații Ș. A. R., M. S. A. împreună cu M. M. A., M. R., B. D., B. A. I., V. N. L., M. I. Z., G. T. și Ț. M. G. s-au deplasat la localul Fat Boy situat pe . I., cu intenția de a-și cumpăra mâncare de tip fastfood, în același loc aflându-se la acel moment persoanele vătămate O. V. V., O. S. V. și M. I., precum și S. A. și martorul M. G., și angajatele localului Fat Boy: N. I. I. și R. M. C.,.

La un moment dat între M. M. A. și S. A. a izbucnit un conflict, cei doi înjurându-se și scuipându-se reciproc. Cei doi au început să se împingă, astfel că între aceștia a intervenit pentru a-i despărți persoana vătămată O. V. V., care îl și cunoștea pe S. A., moment în care M. M. A. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe partea vătămată O. V. V., care a căzut pe jos, acesta fiind lovit în continuare cu picioarele de către inculpatul Ș. A., de M. M. A. și M. R.. În îmbulzeala creată S. A. l-a lovit cu o sticlă în cap pe M. M. A., după care primul a fugit de la fața locului, iar inculpatul M. S. A. l-a lovit cu genunchiul în zona feței pe persoana vătămată O. S. V., care se afla în apropierea O. V. V.

S-a reținut că având în vedere scandalul izbucnit de la fața locului au plecat mai multe persoane, printre care și persoana vătămată M. I. și martorul M. G., care s-au îndreptat către Piața Cetate din A. I., fiind ajunși din urmă de inculpatul Ș. A. R. care l-a lovit cu capul în zona feței pe M. I., acesta pierzându-și cunoștința și fiind ajutat de martorul M. G. să se ridice de jos și să se deplaseze la domiciliu.

Instanța a constatat că scandalul s-a produs pe fondul consumului de alcool, participanții la scandal fiind sub influența alcoolului, consumând astfel de băuturi în diferite localuri pe raza municipiului A. iulia cu ocazia meciului de fotbal dintre Steaua București și Ajax Amsterdam. Scandalul este confirmat de participanți, respectiv de martorul S. A., M. M. A., M. R. care în declarațiile date au descris împrejurările în care acesta a început și cele întâmplate la fața locului.

Martorele N. I. I. și R. M. C., angajate la localul Fatboy, au arătat că s-au speriat în momentul în care a izbucnit conflictul între persoanele aflate în fața localului și că participanții s-au manifestat zgomotos, zbierând și înjurând.

S-a făcut referire la declarațiile martorilor M. I. Z., Ț. M. G., V. N. L., G. T. și B. D. din care reiese faptul că S. A. l-a lovit pe M. M. A. cu o sticlă în cap, iar M. M. A. împreună cu inculpatul Ș. A. R. și M. R. l-a lovit pe O. V. V., care intervenise și el între S. A. și M. M. A..

Instanța a reținut că derularea scandalului produs în fața locului FatBoy reiese și din procesul – verbal din data de 22.02.2013 de vizionare a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere din zona respectivă și din imaginile puse la dispoziție de ..

S-a apreciat că din probatoriul administrat rezultă că inculpații M. S. A. și Ș. A. R., au participat la un scandal ce a avut o amploare apreciabilă, având în vedere faptul că pe perioada acestuia S. A. și M. M. A. s-au lovit între ei, inculpatul Ș. A. R. împreună cu M. M. A., și M. R. au lovit persoana vătămată O. V. V., inculpatul M. S. A. a lovit pe partea vătămată O. S. V., iar inculpatul Ș. A. R. a lovit pe persoana vătămată M. I., participanții adresându-și injurii și zbierând, tulburându-se astfel ordinea și liniștea publică. Martorele N. I. I. și R. M. C. arată că au fost foarte speriate de evenimentele la care au asistat, ele fiind cele care au anunțat organele de poliție.

Instanța a reținut că faptul că inculpatul Ș. A. R. a negat săvârșirea infracțiunii de lovire față de persoana vătămată M. I., nu este de natură a conduce la înlăturarea răspunderii penale, prin probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, respectiv reaudierea martorilor G. T. (f. 329-330) și B. A. I. (f. 331-332) care și-au menținut în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, nu s-a dovedit o stare de fapt contrară a celei reținute prin actul de sesizare al instanței, ori netemeinicia restului material probator administrat care nu a fost contestat nici sub aspectul legalității, nici sub aspectul temeiniciei. Prezența persoanei vătămate M. I. în noaptea de 22.02.2013, în fața localului Fatboy, unde a avut loc scandalul mai sus descris, este confirmată de martorii audiați în cauză, din declarațiile persoanei vătămate coroborate cu cele ale martorului M. G. (martor ocular) reieșind că îl incriminează direct pe acesta, fără a exista suspiciuni cu privire la existența unui conflict anterior între aceștia, părțile nici măcar necunoscându-se dinaintea evenimentului.

S-a constatat că atitudinea de negare continuă a faptei coroborată cu realitatea contrară este incompatibilă cu solicitarea inculpatului prin apărător ales de a se acorda termene de judecată pentru a se prezenta în fața instanței în vederea împăcării cu persoana vătămată M. I. (f. 278 ds. inst.), solicitarea de a se ține cont de circumstanțele personale ale inculpatului cu ocazia acordării cuvântului pe fond, dar și reducerea cuantumului pretențiilor civile (f. 17 vol II ds. inst.), precum și cu cererea de aplicare a legii penale mai favorabile inculpatului (f. 240-241 vol I ds. inst.) întrucât denotă faptul că a o atitudine pur speculativă în sensul că dacă nu se dispune o soluție de achitare, ori încetare, atunci măcar să obțină o soluție de condamnare pentru infracțiuni a căror limite de pedeapsă sunt mai ușoare, ori la o pedeapsă orientată spre minim.

Sub aspectul încadrării juridice s-a reținut că:

2.1.Faptele inculpatului M. S. A., constând în aceea că în data de 22.02.2013, în public, a participat la un conflict izbucnit în jurul orei 04:30 între mai multe persoane în urma căruia s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat ordinea și liniștea publică, ocazie cu care l-a lovit cu piciorul în față pe O. S. V., cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 – 14 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior (față de persoana vătămată O. S.) și de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Noul cod penal,ambele cu referire la art. 5 Noul cod penal.

2.2. Faptele inculpatului Ș. A. R., constând în aceea că în data de 22.02.2013, în public, a participat la un conflict izbucnit în jurul orei 04:30 între mai multe persoane în urma căruia s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat ordinea și liniștea publică, ocazie cu care a lovit cu piciorul pe persoana vătămată O. V. V. și l-a lovit cu capul în zona feței pe M. I., cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 – 18 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior (față de persoana vătămată M. I.) și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal anterior.

Cu privire la inculpatul M. S. A. în baza art. 396 alin. 6 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. g) C.pr.pen. raportat la art. 180 alin. 4, art. 132 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal, s-a încetat procesul penal față de inculpatul M. S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior (față de persoana vătămată O. S.), ca urmare a împăcării părților.

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 371 din Noul Cod penal, în conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, orientându-se după criteriile indicate expres de textul legal indicat, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că nu el a fost cel care a generat scandalul, starea de panică, indignare și învălmășeală a fost întreținută și de alte persoane, astfel că urmarea produsă efectiv de inculpat raportat la valoarea socială ocrotită de infracțiunea privind tulburarea ordinii și liniștii publice nu a fost una semnificativă.

Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta de 22 ani, cetățean român, iar din fișa de cazier judiciar depusă la dosar reiese că nu a mai suferit condamnări în trecut, nefiind nici măcar sancționat administrativ.(f. 249 ds. inst.).

De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii).

În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 100 zile- amendă, în cuantumul unei zile amendă stabilit la 10 lei, urmând ca în final să fie obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 371 Noul cod penal, cu referire la art. 5 Noul cod penal, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient, apreciind totodată că sancțiunea este una proporțională, inculpatul fiind în măsură să o plătească în cuantumul stabilit de instanță.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 66 Noul cod penal, art. 67 alin. 1 Noul cod penal cu referire la art. 65 alin. 1 teza a II-a Noul cod penal, nu a aplicat inculpatului pedepse complementare prevăzute de Noul cod penal și în consecință nu va aplica nici pedepse accesorii.

Cu privire la inculpatul Ș. A. R.:

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen. din 1968, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

S-a constatat că în speță, este vorba de un infractor cu o conduită negativă care nu a recunoscut săvârșirea faptei, având aceeași atitudine pe tot parcursul judecării cauzei, fără a se prezenta în fața instanței, fiind însă reprezentat de apărător ales. Cu toate aceste pentru considerentele ce se vor arăta din actele și lucrările dosarului există suficiente temeiuri că cel în cauză se va putea îndrepta și prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea în regim neprivativ de libertate.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere pe de o parte, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, consecințele faptelor sale, dar și persoana și conduita sa - nu a recunoscut săvârșirea faptelor, fapt ce a condus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei, vârsta de 24 ani, cetățean român, studii 12 clase, integrat în societate, iar din fișa de cazier judiciar reiese că este la prima incidență cu legea penală, nu a mai suferit în trecut alte condamnări, nefiind nici măcar sancționat administrativ (f. 250 ds. inst.), împrejurare pe care instanța a reținut-o ca o circumstanță atenuantă legală potrivit art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior și căreia îi va da eficiență în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. d ) (în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal anterior) și art. 76 alin. 1 lit. e) (în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin.2 Cod penal anterior).

Raportat la aplicarea acestor circumstanțe atenuante prevăzute de codul penal anterior, instanța reținând că Noul cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, constată în mod clar că legea penală mai favorabilă și sub acest aspect este vechiul cod penal.

În consecință, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior și la pedeapsa de 6 luni închisoare –pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal anterior, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța a reținut dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, potrivit art. 71 alin. 2 C.penal anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării fiecărei pedepse astfel stabilite.

Față de reținerea în încadrarea juridică dată faptelor a dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) Cod penal anterior, dând eficiență dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal anterior, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.

Pe lângă pedeapsa rezultantă astfel aplicată, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatului, a apreciat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

Față de aceasta, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.

În continuare potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni, până la expirarea termenului de încercare.

Raportat la prevederile art. 404 alin. 4 lit. b) C.pr.pen., având obligația de a se pronunța asupra măsurilor preventive dispuse în cauză și față de modalitatea de executare a pedepsei stabilite-una neprivativă de libertate, instanța doar a constatat prin prezenta că inculpatul a fost supus următoarelor măsuri preventive privative de libertate în prezenta cauză: reținere pe o durată de 24 ore începând cu data de 22.02.2013 ora 19:34 până la data de 23.02.2013 ora 04:30.

Asupra laturii civile din cauză:

În soluționarea laturii civile din prezenta cauză, instanța, a constatat că persoana vătămată O. S. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, motiv pentru care va lua act de manifestarea acestuia de voință.

Instanța a constatat că persoana vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în cauză având ca obiect obligarea inculpatului Ș. A. R. la plata sumei de 10.081 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 81 lei reprezentând daune materiale și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului Ș. A. R. (fapta ilicită, tradusă în infracțiunea de lovire –cu capul în zona feței pricinuindu-i o vătămare a integrității corporale care a necesitat pentru vindecare 16-18 de zile de îngrijiri medicale, precum și un prejudiciu estetic; vinovăția inculpatului, îmbrăcând forma intenție; prejudiciul moral și material rezultândca o consecință firească a vătămării aduse de inculpat integrității fizice și sănătății părții civile, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs).

Raportat la daunele materiale solicitate de partea civilă, respectiv suma de 81 lei reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale, instanța a constatat că pretențiile acestuia sunt dovedite, la dosarul cauzei fiind depuse copii după chitanțele .-AB nr. 2442/25.02.2013 și .-AB nr. 2443/25.02.2013 ce atesta plata consultațiile efectuate care însumate dovedesc crearea unui prejudiciu în patrimoniul părții civile în cuantum de 81 lei (f. 230 ds. inst.)

Din punct de vedere al prejudiciului moral, instanța a arătat că este de necontestat că acțiunea inculpatului a cauzat părții civile un prejudiciu afectiv având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare- 16-18, acesta fiind diagnosticat cu- fractură piramidă nazală, conform certificatului medico-legal nr. 2442/26.02.2013, precum și de tot cortegiul de suferințe, frustrări și angoase determinate totodată și de prejudiciul estetic produs având în vedere zona loviturii aplicate- în zona feței și tratamentelor pe care a fost nevoit să le suporte în vederea recuperării stării de sănătate, fapt ce a dus la alterarea cel puțin temporară a condițiilor normale de viață, precum și producerea unor traume de natură morală, aspecte care, de altfel, reies și din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv M. G. (f. 327-330 ds. inst.) și H. M. F. (f.338 ds. inst). Cu toate acestea, instanța constată caracterul excesiv al daunelor morale solicitate, respectiv 10.000 lei, având în vedere că acesta nu a suferit vreo intervenție chirurgicală, nu a necesitat internarea în vreo unitate medicală.

În lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, dar având în vedere criterii unanim îmbrățișate de literatura de specialitate și practica judiciară, precum consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, criterii subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, instanța a constatat că suma de 6000 de lei este corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs acestuia, în compensarea traumelor psihice suferite de partea civilă ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, de natură să mențină obligația de dezdăunare în limitele proporționalității și echității, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

În consecință, față de cele ce preced, în baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357, art. 1391 Cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată-constituită parte civilă M. I. și inculpatul Ș. A. R. a fost obligat la plata sumei de 6.081 lei către partea civilă M. I., cu titlu de despăgubiri civile din care suma de 81 lei reprezentând daune materiale și suma de 6000 lei reprezentând daune morale.

Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:

Potrivit art. 272, 274 alin. 1 alin. 2 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […], iar când sunt mai mulți inculpați instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare […].

În baza textelor legale mai sus enunțate au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: inculpatul M. S. A. la plata sumei de 380 lei (suma de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penlă, suma de 180 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată); inculpatul Ș. A. R. la plata sumei de 380 lei (suma de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penlă, suma de 180 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată).

În ceea ce privește solicitarea părții civile M. I. privind obligarea inculpatului Ș. A. R. la plata cheltuielilor judiciare suportate pe parcursul procesului penal, instanța reține incidența dispozițiilor art. 276 alin. 1 C.pr.pen. conform cărora în caz de condamnare inculpatul este obligat să plătească părții civile căreia i s-a admis acțiunea cheltuielile judiciare făcute de acestea […].

Ca atare, având în vedere soluția pronunțată asupra laturii penale, dar și asupra laturii civile din prezenta cauză, în baza textului legal mai sus enunțat l-a obligat pe inculpatul Ș. A. R. la plata sumei de 1000 lei către partea civilă M. I. cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în prezenta cauză-reprezentând onorariu avocat (conform chitanțelor nr. 64/22.01.2014, 738/23.02.2015 și 751/21.04.2015-f. 10-12 vol II, ds. inst.).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul Ș. A. R., în declarația de apel fiind consemnat că solicită aplicarea pedepsei amenzii penale, fără a fi expuse motivele.

În susținerea orală a apelului, apărătorul ales al inculpatului a solicitat desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice în infracțiunea de loviri și alte violențe prevăzută de art. 193 Cod penal, pentru care să se pronunțe o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei.

Acesta a apreciat că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, raportat la faptul că incidentul a avut loc noaptea, a durat câteva minute, fiind necesară îndeplinirea mai multor condiții pentru reținerea acestei infracțiuni.

S-a arătat că a fost un conflict spontan, în care două grupuri de tineri s-au întâlnit într-un club, unul dintre ei a luat o sticlă, l-a lovit pe celălalt și de acolo a început încăierarea. Incidentul dintre inculpatul Ș. și M. I. s-ar fi întâmplat la câteva sute de metri față de locul unde a avut loc conflictul între cele două grupuri.

S-a făcut referire la declarațiile martorilor G. T. și M., care au declarat că inculpatul Ș. nu a părăsit locul incidentului, mai exact nu a plecat din fața localului, condiții în care nu avea cum să-l lovească pe M. I..

La finalul expunerii apărătorul inculpatului a arătat că în principal solicită achitarea acestuia pentru infracțiunea de lovire, iar în subsidiar renunțarea la aplicarea pedepsei.

Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:

Inculpatul Ș. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare, în sarcina acestuia, s-a reținut în esență că, în data de 22.02.2013, în public, a participat la un conflict izbucnit în jurul orei 04:30 între mai multe persoane în urma căruia s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat ordinea și liniștea publică, ocazie cu care a lovit cu piciorul pe partea vătămată O. V. V. și l-a lovit cu capul în zona feței pe M. I., cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 – 18 zile de îngrijiri medicale.

Curtea de apel constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, derulate în privința inculpatului apelant Ș. A..

Raportat la situația de fapt reținută, în acord cu instanța de fond, Curtea constată că inculpatul Ș. A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 și ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1969.

Solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului apelant, din cele două infracțiuni în infracțiunea de lovire este neîntemeiată. Deși s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, raportat la motivele expuse în susținerea acestei cereri, Curtea constată că în realitate se urmărea pronunțarea unei hotărâri de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 Cod penal din 1969, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Curtea reține că instanța de fond a prezentat detaliat mijloacele de probă din care rezultă săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat, alături de inculpatul M. S. A., reieșind că inculpatul apelant s-a implicat în incidentul izbucnit în jurul orelor 04.30 în fața unui local tip fast-food, unde i-a aplicat lovituri persoanei vătămate O. V. V. împreună cu numiții M. M. A. și M. R., participanții la scandal adresându-și injurii și zbierând. În incident a fost implicat și inculpatul M. S. A., în sarcina inculpatului Ș. reținându-se că s-a îndepărtat puțin de locul în care a izbucnit incidentul fugind după una dintre persoanele implicate în scandal și, întâlnindu-se cu persoana vătămată M. I. care era însoțit de fratele său M. G., i-a aplicat acestuia lovituri în zona feței.

Trebuie menționat că săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri a fost reținută în sarcina inculpatului Ș. A., raportat la întreaga atitudine manifestată de acesta în dimineața zilei respective, constând în exercitarea actelor de agresiune asupra persoanei vătămate O. V. V. (care s-a împăcat cu inculpatul în faza de urmărire penală) în prezența mai multor persoane, adresarea de injurii, continuarea manifestării agresive prin aplicarea loviturilor părții civile M. I.. Scandalul în care s-a implicat inculpatul, alături de ceilalți participanți, a cauzat o tulburare ordinii și liniștii publice, martorele N. I. I. și R. M. C., angajate ale localului în fața căruia a izbucnit incidentul, arătând că au fost foarte speriate de evenimentele la care au asistat, anunțând organele de poliție care s-au deplasat la fața locului. Și partea civilă M. I. a arătat că s-a speriat în momentul în care a văzut că mai multe persoane îl lovesc pe un individ căzut la pământ în fața localului, motiv pentru care împreună cu fratele său s-a îndepărtat de locul respectiv, fiind agresat la scurt timp de inculpatul Ș. A..

Toate aceste elemente întemeiază concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Agresarea unor persoane în fața unui local, proferarea de injurii și manifestarea unui comportament verbal violent este de natură a tulbura ordinea și liniștea publică, fără a prezenta relevanță că incidentul s-a petrecut în jurul orelor 4.30. A rezultat din probe că în afara participanților la incident de față au fost și alte persoane care au fost speriate și indignate de evenimentele în desfășurarea cărora s-a implicat și inculpatul Ș. A..

Din aceste motive, instanța de control judiciar constată că în mod legal și temeinic s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod penal din 1969, fiind pronunțată o hotărâre de condamnare pentru această infracțiune.

Referitor la infracțiunea de lovire și alte violențe, Curtea reține că din declarațiile persoanei vătămate M. I., coroborate cu declarațiile martorilor M. G., redate detaliat de instanța de fond în cuprinsul hotărârii, coroborate cu aspectele consemnate în certificatul medico-legal, reiese că inculpatul Ș. A. R. a exercitat actele de violență asupra părții civile M. I., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale. Astfel, apare ca neîntemeiată solicitarea de achitare formulată de apărătorul ales al inculpatului în susținerea orală a motivelor de apel.

În legătură cu determinarea legii penale mai favorabile, raportat la reținerea în concurs a celor două infracțiuni, la modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de cele două legi penale succesive, s-a stabilit în mod întemeiat că sunt mai favorabile inculpatului dispozițiile Codului penal anterior.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, în declarația de apel inculpatul a solicitat pedeapsa amenzii penale. Față de concluzia săvârșirii celor două infracțiuni și aplicarea dispozițiilor Codului penal anterior, inculpatului nu i-ar fi putut fi aplicată pedeapsa rezultantă a amenzii penale, având în vedere că pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri dispozițiile art. 321 Cod penal prevăd exclusiv pedeapsa închisorii; pedeapsa amenzii penale nu se putea aplica pentru această infracțiune nici ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, fiind incidente dispozițiile art. 76 lit. d Cod penal din 1969.

Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat corect criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, manifestând suficientă clemență față de inculpat prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, care a avut ca efect coborârea celor două pedepse sub minimul special prevăzut de textele de incriminare. De asemenea, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, în baza art. 81 Cod penal, cea mai ușoară dintre modalitățile de individualizare prevăzute de lege.

În ceea ce privește solicitarea apărătorului inculpatului de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, ceea ce ar fi presupus încadrarea faptelor pe dispozițiile Codului penal intrat în vigoare în data de 1 februarie 2014, Curtea de Apel reține că nu se poate aprecia că infracțiunile săvârșite sunt de gravitate redusă, în sensul prevăzut de art. 80 alin. 1 lit. a Cod penal, în special cu referire la infracțiunea de lovire prin care s-au cauzat persoanei vătămate leziuni ce au necesitat un număr considerabil de zile de îngrijiri medicale. De asemenea raportat la conduita procesuală a inculpatului, constând în nerecunoașterea infracțiunilor, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b Cod penal.

Concluzionând, Curtea de Apel constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică atât în ceea ce privește soluționarea laturii penale, cât și în ceea ce privește soluționarea laturii civile. Cuantumul daunelor materiale acordate a fost dovedit cu înscrisuri, iar cuantumul daunelor morale a fost stabilit prin raportare la prejudiciul moral cauzat părții civile, constând în suferința fizică și psihică aferentă leziunilor cauzate, ținându-se seama și de declarațiile martorilor audiați în latura civilă a cauzei.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de apel va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Ș. A. R. împotriva sentinței penale nr. 263/5 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 400 lei.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Ș. A. R. împotriva sentinței penale nr. 263/5 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 400 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. P. S. I. M.

Grefier,

D. M. H.

Red. P.A.

Tehnored. D.M.H.

5ex/22 ianuarie 2016

J. Fond B. M. D.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 132/2016. Curtea... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 29/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 29/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA