Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 32/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 32/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 32/A/2016
Ședința publică de la 19 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător O. M. P.
Grefier T. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de numita T. D. M., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate T. D. N. G. împotriva sentinței penale nr. 305/2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea penală din 11.01.2016, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
P. sentința penală nr. 305/2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 al. 1, 4 CPP raportat la art. 83 Cod P. a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului T. D. N. - fiul lui N. și Victorița, născut la data de 13.11.1971 în Petroșani, jud. Hunedoara, domiciliat în P., ., cetățean român, divorțat, un copil minor, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al.1 lit. c c.pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 C. pen.
În baza art. 85 C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune Hunedoara.
A fost desemnat ca organ cu atribuții pentru efectuarea supravegherii inculpatului Serviciul de Probațiune Hunedoara, căruia i se va comunica o copie a prezentei sentințe la rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere. S-a pus în vedere inculpatei faptul că nerespectarea cu rea-credință obligațiilor de mai sus ori săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție sau intenție depășită după amânarea aplicării pedepsei atrage revocarea amânării executării pedepsei și aplicarea și executarea pedepsei.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de constituire parte civilă formulată de reprezentanta persoanei vătămate, T. D. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani nr. 2485/P/2013 din data de 11.12.2014 a fost trimis în judecată inculpatul - T. D. N., pentru infracțiunea de abandon de familie, prev. de art. 378 al.1 lit. c c.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut ca stare de fapt că:
La data de 4.06.2013, persoana vătămată T. D. M. a depus la P. de pe lângă Judecătoria Petroșani o plângere penală împotriva fostului ei soț, inculpatul T. D. N., pentru comiterea de către aceasta a infracțiunii de abandon de familie, plângerea sa făcând obiectul dosarului nr. 2485/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani.
În fapt, persoana vătămată a arătat că, deși susnumitul a fost obligat prin sentința civilă nr. 1611/2011, pronunțată de Tribunalul civil și penal din V. – Italia să plătească lunar suma de 300 euro, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copilului său minor N. G., acesta nu a plătit deloc pensia de întreținere datorată copilului său minor.
Din cercetările efectuate ar rezultat că persoana vătămată și inculpatul au fost căsătoriți, iar în cursul căsătoriei a rezultat minorul T. D. N. G., născut la data de 3.06.2002. În cursul anului 2008 părțile împreună cu minorul s-au mutat în Italia, dar ulterior, datorită neînțelegerilor ivite, părțile au divorțat.
Divorțul s-a făcut cu consimțământul ambelor părți și a fost pronunțat de Tribunalul civil și penal din V. – Italia - prin sentința civilă nr.1611 din 7.06.2011 și a rămas definitivă și irevocabilă la data de 8.02.2012.
Conform prevederilor acestei sentințe, minorul a fost încredințat ambilor părinți, urmând să trăiască în mod stabil cu mama sa, inculpatul putea să-l viziteze oricând și era obligat să plătească lunar fiului său o pensie de întreținere în sumă de 300 euro, precum și 50% din cheltuielile școlare, sanitare și pentru activitatea sportivă, condiții cu care inculpatul a fost de acord.
Ulterior, prin Decretul din 19.02.2013 a Camerei de consiliu a primei secții civile a Tribunalului din V. au fost modificate condițiile de divorț, în sensul că minorul a fost încredințat exclusiv persoanei vătămate, fără alte modificări ale sentinței de divorț.
După rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, inculpatul nu a plătit deloc pensia de întreținere datorată copilului său minor, ceea ce a determinat-o pe persoana vătămată să formuleze împotriva lui plângere penală pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, plângere care constituie obiectul prezentei cauze.
Din cercetări s-a reținut că inculpatul, pe perioada cât a locuit în Italia a avut o firmă de construcții, unde realiza venituri consistente, de circa 1800-2000 de euro lunar și chiar mai mult, dar nu a plătit deloc pensia de întreținere datorată copilului său minor.
Inculpatul a arătat că, prin luna mai 2012 a plecat din Italia și a revenit în România, unde nu a mai avut venituri stabile, întreținându-se din prestarea de muncii cu caracter ocazional, în special în domeniul construcțiilor sau a fost întreținut de actuala lui concubină.
De asemenea, inculpatul a declarat în timpul urmăririi penale că nu a plătit deloc pensia de întreținere, deoarece sumele câștigate erau mici și îi erau necesare pentru propria întreținere sau pentru a plăti cheltuielile procesului de partaj, pe care îl avea cu persoana vătămată, susținând chiar că el a crezut că obligația de a plăti pensia de întreținere, cu care a fost de acord, era doar pe teritoriul Italiei.
Din cercetări, respectiv din declarațiile martorilor D. N., Z. C. G., B. C., B. N. M. s-a reținut de către organele de urmărire penală că inculpatul a realizat venituri în perioada anilor 2012-2014 – de exemplu circa 5000 lei în perioada de vară a anului 2013 – dar cu toate acestea inculpatul nu a plătit deloc - nici măcar după ce a aflat că este cercetat și pus sub învinuire în această cauză pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie - pensia de întreținere datorată copilului său minor și nici nu a contribuit în alt mod la întreținerea copilului său minor.
La data de 4.03.2013 inculpatul a trimis prin poștă suma de 150 de lei persoanei vătămate, la adresa de domiciliu a acesteia din P., dar suma de bani i-a fost returnată, întrucât persoana vătămată – care locuiește de ani de zile în Italia, fapt cunoscut de inculpat – nu a fost găsită pentru a o ridica.
Or, în condițiile în care din cercetări rezultă că inculpatul, din anul 2011, deși a realizat venituri, nu a plătit deloc pensia de întreținere datorată și nici nu a contribuit în alt mod la creșterea și întreținerea copilului său minor, s-a apreciat de către procurorul de caz că neplata s-a datorat relei credințe a inculpatului, astfel încât, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie.
II. În fața instanței de judecată, în ședința publică din data de 20.04.2015 inculpatul nu a recunoscut faptei, arătând că nu are posibilități materiale de achitare a pensiei alimentare, pe care a achitat-o parțial, în limita posibilităților, respectiv a remis o perioadă de timp sume de 100, 130 sau 150 lei, iar ulterior nu a mai putut achita întrucât sumele de bani nu au mai fost ridicate de reprezentanta minorului(fila 154-156 d.i.), drept urmare nu s-a aplicat procedura recunoașterii vinovăției prev. de art. 375 Cod Proc. P..
Reprezentanții convenționali ai părților au arătat că nu contestă probele administrate în timpul urmăririi penale- fila 157 d.i.
Analizând ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut aceeași situație de fapt cu cea avută în vedere prin rechizitoriu, dovedită cu:
-plângerea prealabilă și declarația reprezentantei persoanei vătămate, T. D. M., din care rezultă faptul că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere de 300 euro la care a fost obligat prin s.c. nr. 1611/2011 a Tribunalului Penal și Civil din V. încă din anul 2012, deși acesta a obținut venituri atât pe teritoriul statului italian cât și în Romania. A mai arătat reprezentanta persoanei vătămate că inculpatul refuză să își acorde ajutorul în creșterea și educarea copilului său minor și că în data de 22.03.2014 a găsit în cutia poștală un aviz poștal din care rezulta faptul că avizul privea suma de 150 lei depusă de inculpat, însă a fost returnat, arătând reprezentanta persoanei vătămate că inculpatul a depus banii cu intenția de a nu fi ridicați, depunându-i într-o perioadă în care știa că aceasta nu se află în țară. De asemenea, reprezentanta persoanei vătămate a arătat că în cursul anului 2014 inculpatul a achitat suma de 120 și 130 lei - fila 5-10 d.u.p, 165- 166 d.i.;
- copia sentinței civile nr. 1611/2011 a Tribunalul Civil și Penal din V.- fila 11-13 d.u.p., 122-125 d.i.;
- copia sentinței civile nr. 50/2014 a Tribunalului Hunedoara prin care s-a recunoscut și încuviințat executarea hotărârii pronunțate la data de 07.06.2011 de către Tribunalul Civil și penal din V. în dosar nr. 1611/2011- fila 14 d.u.p.;
- adresa Tribunalului Hunedoara din care rezultă că sentința civilă a rămas definitivă prin neapelare la 27.06.2014- fila 21-22 d.u.p.;
- copie certificat de naștere persoană vătămată minoră T. D. N. G.- fila 45 d.u.p.
- declarația inculpatului, care a arătat că are cunoștință de obligația de achitarea pensiei de întreținere în cuantum de 300 euro, că ocazional a fost angajat în muncă și a obținut venituri de_ lei lunar- fila 54- 65 d.u.p.;
- declarație martor B. N. M., care a arătat că deși inculpatul a locuit până în anul 2012 în Italia, obținând venituri în muncă în valoare de 1800-2000 euro lunar, nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat și de care avea cunoștință.- fila 66-67 d.u.p.;
- declarația martorului D. I., din care rezultă faptul că inculpatul a obținut venituri în muncă în cursul anilor 2011- 2012 de cca 800 euro și 2500 lei- fila 70-71 d.u.p.
- declarația martorei B. C., concubina inculpatului, care a arătat că acesta a obținut din anul 2011 venituri în muncă de cca 3000 lei anual.- fila 72-73 d.u.p., 162- 164 d.i.;
- declarația martorului Z. C. G., care a arătat că în cursul anului 2013 inculpatul a obținut venituri de 5000 lei din muncă- fila 74 d.u.p.;
- chitanțe achitare parțială pensie de întreținere- fila 182-190 d.i;
- declarații inculpat, care a recunoscut faptul că a în cursul anului 2011 a obținut venituri de la martorul D. I. în cuantum de 2000 lei și 850 euro și că în luna aprilie 2012 a obținut un venit de 5000 lei, lucrând în domeniul construcțiilor .- fila 59-65 d.u.p.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că existența faptei și a vinovăției inculpatului au fost pe deplin dovedite.
S-a reținut că neplata pensiei de întreținere de către inculpat este necesar a fi datorată relei sale credințe, condiție esențială pentru calificarea faptei ca infracțiune de abandon de familie și îndeplinită în prezenta cauză.
Astfel cum rezultă din probele administrate, inculpatul a manifestat dezinteres față de copilul său minor, neacordându-i sprijin material, neasumându-și așadar răspunderea materială pentru creșterea și asigurarea dezvoltării pe care o are un părinte față de copilul său, deși a prestat activități în muncă, și a obținut venituri care să îi dea posibilitatea obiectivă de a achita pensia de întreținere datorată.
Față de apărarea inculpatului că suma de bani la care a fost obligat ar fi devenit în timp prea împovărătoare, din actele dosarului instanța a reținut faptul că inculpatul, deși obligat la plata pensiei de întreținere în anul 2011, a achitat, abia începând cu anul 2014 sume mici, între 120 și 180 lei (în total 1110 lei), deși în tot acest timp a obținut venituri consistente, ceea ce induce ideea ca inculpatul nu a achitat pensia în perioada 2011-2014 nici măcar în valori care să ateste voința acestuia de a-și respecta obligația chiar dacă s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a o executa integral.
În plus, s-a apreciat că nerealizarea de venituri sau venitul mic obținut de către inculpat nu este de natură să înlăture răspunderea penală a acestuia întrucât nu reprezintă o imposibilitate obiectivă de plată, de natură a înlătura reaua-credință, din moment ce inculpatul este apt de muncă și nu îi este împiedicată în nici un fel obținerea de venituri care să asigure atât întreținerea sa cât și întreținerea copilului său minor.
În cazul în care persoana obligată la plata pensiei de întreținere este aptă de muncă, însă nu prestează o activitate care sa-i permită realizarea de venituri, se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de abandon de familie. Din moment ce nu există impedimente obiective pentru executarea obligației de întreținere, de natură a înlătura reaua credința, instanța a apreciat ca inculpatul nu a plătit pensia de întreținere în mod nejustificat, plata parțială neechivalând cu neplata pensiei de întreținere.
Sub aspectul încadrării juridice, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului T. D. N. care, cu rea-credință, nu a plătit pensia de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească, mai mult de trei luni, începând cu anul 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al.1 lit. c C.pen, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și în ceea ce privește latura subiectivă a faptei, inculpatul acționând cu forma de vinovăție a intenției indirecte față de față de lipsirea de întreținere la care are dreptul o persoană față de care există obligația de întreținere, și în consecință de păgubirea sub acest raport a acestei persoane .
Deoarece săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei a fost începută înainte de . Noului Codul penal, instanța a constatat că starea de fapt reținută își găsește corespondentul atât în prevederile art. 378 al.1 lit.c Cod Penal, cât și în art. 305 al.1 lit c Cod Penal 1968. Întrucât infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă, activitatea infracțională fiind epuizată numai la data efectuării plății sau data la care intervine o hotărâre de condamnare, constatând că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere până la data pronunțării prezentei, dată la care se află în vigoare Noul Cod Penal, instanța a reținut că nu este aplicabil art. 5 Cod penal, epuizarea infracțiunii având loc în timpul la data la care sunt aplicabile prevederile Noului Cod Penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, urmând a aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, pedeapsă de natură să își atingă rolul de prevenție și educare atât a inculpatului cât și a societății.
Față de circumstanțele reale și personale incidente în cauză, a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului T. D. N., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al.1 lit. c c.pen.
S-a constatat că din fișa de cazier internațional rezultă faptul că inculpatul a suferit o condamnare pe teritoriul statului italian, fiind condamnat la data de 22.04.2009 la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare sau violență domestică, dispunându-se suspendarea executării pedepsei.- fila 172-173 d.i.
Având în vedere acest aspect, sub eventualitatea revocării suspendării executării pedepsei, instanța a constatat că în cauză se aplică principiul previzibilității normei de drept, la data consumării infracțiunii ce face obiectul prezentei și care se află sub incidența legii române, hotărârea pronunțată de statul italian nu era recunoscută de instanțele române, astfel că inculpatul nu a avut în vedere exact condițiile și termenul de încercare aplicabile.
Instanța de fond a reținut că revocarea suspendării executării pedepsei presupune în primul rând recunoașterea hotărârii străine potrivit art.139 cu referire la art.136 din Legea nr.302/2004 și substituirea pedepsei neexecutate cu pedepse și modalități de individualizare a executării pedepsei specifice legii române.
Or stabilirea ulterior consumării infracțiunii (respectiv ulterior împlinirii termenului de 3 ani în care acesta nu a achitat pensia de întreținere), a pedepsei, condițiilor și termenului de încercare specifice legii române pe care inculpatul era obligat să le îndeplinească, pretinzând ca inculpatul să le fi respectat retroactiv și fără a le cunoaște mod clar, precis și previzibil, încalcă principiul previzibilității legii penale, și pe cale de consecință și principiul dreptului la un proces echitabil prev. de art 21 al.3 din Constituția României.
În aceste condiții, s-a apreciat că recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii penale definitive în data de 22.04.2009 pronunțată de Collegiately Court of V., Italia, în dosarul nr. 2908/2008 este lipsită de utilitate.
Din fișa de cazier judiciar reiese faptul că inculpatul nu a mai suferit condamnări pe teritoriul statului român.- fila 86 d.u.p.
Față de circumstanțele reale și personale existente în cauză, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, iar această modalitate de individualizare a pedepsei va fi un „avertisment” pentru ca inculpatul să realizeze consecințele și gravitatea faptelor sale.
În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de posibilitățile acestuia reale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Fiind îndeplinite prevederile art. 83 C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 C. pen.
În baza art. 85 C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că reprezentanta persoanei vătămate, T. D. M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_,13 euro reprezentând pensia de întreținere neachitată de inculpat și cu suma de 6232,23 lei cheltuieli de executare silită a obligației de achitare a pensiei de întreținere.- fila 103 d.i..
În analizarea cererii de acordare a despăgubirilor civile, instanța a constatat că titularul dreptului are un titlu executoriu (hotărârea definitivă obținută pe cale civilă dată de instanța străină și recunoscută de instanța română prin care a fost obligat inculpatul la plata obligației de întreținere) care poate fi pus în executare, situație în care inculpatul nu mai poate fi obligat și prin sentința penală la plata sumei datorate cu titlu de pensie de întreținere.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, s-a reținut că acestea sunt cheltuieli adiacente executării obligației și nu reprezintă prejudiciu produs prin comiterea faptei în sensul art. 19 al.1 CPP.
În consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de numita T. D. M. în calitate de reprezentant al persoanelor vătămate.
În baza art. 274 al.1 CPP inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 650 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel numita T. D. M., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate T. D. N.-G..
În motivele scrise de apel s-a solicitat desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și în urma rejudecării să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, având în vedere că acesta a mai fost condamnat pe teritoriul Italiei la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată și nici până în prezent nu a achitat pensia. S-a solicitat de asemenea și admiterea acțiunii civile.
Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Inculpatul T. D. N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, constând în esență în aceea că nu a plătit pensia de întreținere în favoarea fiului său minor, stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 1611/2011 pronunțată de Tribunalul civil și penal din V. – Italia.
Curtea de apel constată că instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, reieșind din mijloacele de probă administrate că este apt de muncă și a obținut venituri în anumite perioade, care i-ar fi permis să achite pensia de întreținere pentru fiul său minor.
Instanța de control judiciar constată însă că, în ceea ce privește perioada infracțională reținută în sarcina inculpatului, atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea de condamnare s-a apreciat că infracțiunea a fost comisă începând cu anul 2011. Această raportare s-a făcut probabil față de faptul că sentința prin care a fost obligat inculpatul la plata pensiei a fost pronunțată în anul 2011, deși aceasta a rămas definitivă în anul 2012. În mod corect trebuia să se aibă în vedere data la care persoana vătămată prin reprezentant legal a formulat plângere penală, respectiv 6 iunie 2013, putându-se reține în sarcina inculpatului ca moment al debutului perioadei infracționale luna aprilie 2013. Chiar dacă inculpatul nu a plătit pensia de întreținere din anul 2011, persoana vătămată trebuia să formuleze plângere penală după primele trei luni de neplată, în termen de 2 luni de la data la care a cunoscut făptuitorul (în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr. 10/2008 de soluționare a recursului în interesul legii promovat pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale referitoare la momentul de la care curge termenul de 2 luni pentru depunerea plângerii în cazul infracțiunilor continue sau continuate).
Hotărârea a fost criticată de apelantă în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, apreciindu-se că ar fi trebuit pronunțată o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, deoarece acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendare condiționată în Italia, prezenta infracțiune putând atrage revocarea suspendării în ipoteza în care s-ar recunoaște hotărârea.
Curtea de apel constată că procedura de recunoaștere a hotărârilor penale străine este prevăzută pentru hotărârile prin care au fost aplicat pedepse privative de libertate, aspect care reiese din dispozițiile Legii nr. 302/2004, precum și din considerentele deciziei ICCJ - completului de dezlegare a unor chestiuni de drept - nr. 26/07 decembrie 2015. Or, în cauza de față inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendare condiționată. Totodată nu rezultă din conținutul sentinței de condamnare că s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare sau că avea de respectat anumite obligații. Pe de altă parte, trebuie menționat că hotărârea de condamnare a fost pronunțată în anul 2009, iar infracțiunea din prezenta cauză a început în luna martie 2013, dată până la care este posibil să fi intervenit reabilitarea acestuia.
Este întemeiată aprecierea instanței de fond în sensul că nu se poate proceda la acest moment la recunoașterea hotărârii pronunțate de statul italian, cu consecința dispunerii revocării suspendării condiționate, deoarece ar însemna să-i fie pretinsă cu titlu retroactiv inculpatului o anumită conduită.
Curtea constată că instanța de fond a aplicat în mod corect criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 Cod penal, cu mențiunea că nu se impune stabilirea regimului privativ de libertate al pedepsei, nefiind în prezența unei infracțiuni de gravitate excesiv de ridicată. Această modalitate de executare l-ar împiedica pe inculpat să realizeze venituri și implicit să achite pensia în favoarea fiului său minor. Aferent dispoziției de amânare a aplicării pedepsei inculpatul este obligat să respecte măsurile de supraveghere stabilite în sarcina sa, fiindu-i puse în vedere consecințele nerespectării, precum și ale săvârșirii unei noi infracțiuni.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile, Curtea de Apel constată întemeiată concluzia instanței de fond referitoare la inadmisibilitatea acțiunii civile, deoarece suma de bani reprezentând pensia de întreținere poate fi executata silit in baza sentinței civile care reprezintă titlu executoriu, evitându-se astfel pronunțarea a doua hotărâri care sa reprezinte titluri executorii pentru aceeași obligație.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de numita T. D. M., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate T. D. N.-G. împotriva sentinței penale nr. 305/15 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală numita T. D. M., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate T. D. N.-G. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 300 lei.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de numita T. D. M., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate T. D. N.-G. împotriva sentinței penale nr. 305/15 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă numita T. D. M., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate T. D. N.-G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. O. M. P.
GREFIER
T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 5 ex/25 ianuarie 2016
J.F. C. A. B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 5/2016.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 2/2016. Curtea de... → |
|---|
