Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1021/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1021/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-10-2012 în dosarul nr. 1021/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 1021/2012

Ședința publică de la 02 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M.

Judecător D. G.

Judecător L. A.

Grefier I.-M. M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:

I. N. - procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata P. M. împotriva sentinței penale nr. 435/2.07.2012 a Judecătoriei Sibiu în dosar penal nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Se prezintă avocat Filpescu I. apărător desemnat din oficiu pentru inculpata P. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Nefiind cereri din partea părților, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat Filpescu I. apărător desemnat din oficiu pentru inculpata P. M. solicită admiterea recursului declarat de inculpată, casarea sentinței penale atacate și rejudecare achitarea acesteia pentru infracțiunea prev. de Legea 241/2005. Arată că invocă dispozițiile art. 10 lit. a C. pr. pen., iar față de motivele arătate de inculpată înțelege să invoce și disp. art. 10 lit. c C. pr. pen.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 435/2.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu – Secția Penală, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cpen. a fost condamnată inculpata P. M. fiica lui I. și M., născută la data de 21.07.1960 în R., jud. Sibiu, cetățenia română, studii medii, administrator la S.C. A. T. S.R.L. Sibiu, căsătorită, fără copii minori, fără antecedente penale, cu dom. în Sibiu, ., jud. Sibiu, CNP_ la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. s-au interzis inculpatei drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen.

În baza art. 81 alin. 1 Cpen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cpen.

În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cpp. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cpen.

În baza art. 14 și 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 Cciv. și a art. 1003 Cciv. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. T. S.R.L. Sibiu la plata sumei de 33.651,00 lei, cu penalitățile legale până la data plății, către partea civilă S. R., reprezentat de A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. a Județului Sibiu.

În baza art. 357 alin. 2 lit. b Cpp. s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 17.03.2011.

În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cpp. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. T. S.R.L. Sibiu la plata sumei de 1.000,00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din data de 13.10.2011 din în dos. nr. 6177/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P. M., fiica lui I. și M., născută la data de 21.07.1960 în R., jud. Sibiu, cetățenia română, studii medii, administrator la S.C. A. T. S.R.L. Sibiu, căsătorită, fără copii minori, fără antecedente penale, cu dom. în Sibiu, ., jud. Sibiu, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cpen.

În fapt s-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că inculpata în calitate de administrator al S.C. A. T. S.R.L. Sibiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2009 - februarie 2010 a reținut și nu a vărsat la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în cuantum de 22.753 lei.

Starea de fapt enunțată se arată că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă:

- adresa nr.5819/22.02.2010 a D.G.F.P. Sibiu și deciziile de impunere (f 11-103);

- declarațiile 394, privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României de . (f. 104-109);

- datele de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului pentru . (f. 110-196);

- balanțele de verificare și registrele de casă ale . (f 197-253);

- extrasele de cont ale societății aferente conturilor bancare deschise la BRD Groupe Cociete Generale, Bank Leumi România SA, Credit Europe Bank SA, Banca Transilvania SA, Garanți Bank International NV și Libra Bank SA(f.255-446);

- documente furnizate de ITM Sibiu (f.447-449);

- declarația martorului B. N. D. (f.450);

- declarațiile inculpatului P. D. (f.512-514);

- actele de căutare a învinuitei P. M. (f.517-530);

- fișa de cazier a învinuitei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 17.10.2011 la nr._ .

Mai înainte de începerea cercetării judecătorești inculpata a învederat instanței că înțelege să nu solicită ca judecata sa să aibă loc potrivit procedurii prev. de art. 320¹ Cpp., judecata în cazul recunoașterii vinovăției. De asemenea inculpata a înțeles să uzeze în fața instanței de dreptul său de a nu da declarații în cauză(fila 43).

Instanța a procedat în faza de judecată la audierea martorilor B. N.(fila 51), P. D.(fila 52), B. A.(fila 64), M. N.(fila 65).

Din analiza coroborată a probelor administrate în faza de urmărire penală și de judecată instanța a reținut:

Inculpata P. M. a fost asociat și administrator al ., cu sediul social în Sibiu, ., jud.Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, societatea având ca principal obiect de activitate fabricarea articolelor de galanterie. În prezent, societatea se află în stare de insolvență, conform sentinței comerciale nr.810/C/21.04.2010 a Tribunalului Sibiu, în urma cererii formulate de creditoarea . București (f 110-161).

La data de 16.12.2009 a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Sibiu și o plângere penală formulată de ., sub aspectul săvârșirii de către reprezentanții . a infracțiunii prevăzută de art. 215 C.pen. Pe parcursul cercetărilor efectuate în raport de plângerea formulată și verificând activitatea desfășurată de învinuită pe această societate, organele de urmărire penală au solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu să comunice dacă . figura cu debite reprezentând contribuții cu reținere la sursă.

P. adresa nr.5819/22.02.2010 (f.11-15), D.G.F.P. Sibiu a comunicat faptul că începând cu luna iulie 2009 . a reținut de la angajați dar nu a virat la bugetul statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în suma totală de 22.753 lei, din care 20.790 lei reprezentând debitele scadente și 1963 lei accesorii aferente acestor debite, defalcate după cum urmează:

•7257 lei impozitul pe veniturile din salarii;

•10.200 lei-CAS asigurați;

•4928 lei CASS asigurați și

•368 lei - contribuția individuală la asigurările pentru șomaj.

Din documentele contabile depuse la dosar și rulajul înregistrat pe cont, a rezultat că în toată perioada de referință . a desfășurat o activitate comercială constantă, având disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat. De asemenea, din statele de plată și documentele furnizate de I.T.M. Sibiu a rezultat faptul că societatea în cauză a reținut de la angajați sumele reprezentând contribuții pentru asigurările sociale, însă începând cu luna iulie 2009 aceste sume nu au mai fost virate către bugetul de stat (f. 162-179).

De asemenea, din datele de bilanț depuse de către societate la organele fiscale (f. 198-201), a rezultat că în perioada de referință . a rulat sume importante de bani, având prin urmare posibilitatea de a achita datoriile către bugetul de stat. Astfel, din analiza documentelor contabile a rezultat, ca exemplu, că în anul 2009 societatea a avut disponibilități în contul 5311 „Casă" de 2.666.083 lei, a înregistrat venituri din vânzarea mărfurilor (cont 707) în sumă de 424.180 lei și a efectuat plăti către furnizori (cont 401) în valoare de 1.140.480 lei.

Aceleași aspecte au rezultat și din analiza Registrului de casă al societății aferent perioadei iulie - decembrie 2009, unde s-a constatat că . a efectuat tranzacții comerciale însemnate, înregistrând un sold de 173,697.420 lei rezultat din încasările realizate din relațiile cu partenerii comerciali (f.202-253).

De altfel, după cum s-a observat și din datele prezentate de societate în Declarația 394, privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, în cursul semestrului 2 al anului 2009 . a desfășurat relații comerciale cu un număr de 123 de persoane juridice, valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor fiind de 2.239.214 lei, iar valoarea totală a bazei impozabile aferentă achizițiilor fiind de 426.367 lei (f. 104-109).

De asemenea, conform extraselor de cont ale societății aferente conturilor bancare deschise la BRD Groupe Cociete Generale, Bank Leumi România SA, Credit Europe Bank SA, Banca Transilvania SA, Garanti Bank International NVși Libra Bank SA, a rezultat că . a derulat tranzacții financiare însemnate prin aceste conturi, valoarea acestora putând acoperi cu ușurință debitele datorate bugetului consolidat al statului.

Starea de fapt astfel cum mai sus a fost expusă a fost susținută de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care, repetăm, inculpata a arătat că le cunoaște și că le însușește.

Faptul că inculpata este administratorul societății comerciale parte responsabilă civilmente S.C. A. T. S.R.L. Sibiu, calitate în care avea obligația virării sumelor reținute cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă, este atestat de fișa de identificare a societății comerciale(fila 110-112 dos. urm. pen.).

Faptul că societatea comercială administrată de către inculpată în toată perioada de timp menționată în cuprinsul expunerii a realizat venituri și a reținut sumele de bani cu titlu de impozite și contribuții fără a le și vira la bugetul statului a fost atestat de înscrisurile cu privire la evidențele contabile ale societății existente la dosarul de urmărire penală la filele 197-253 și respectiv 255-446 dos. urm. pen., de relațiile furnizate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu unde erau înregistrate contractele de muncă ale angajaților societății comerciale parte responsabilă civilmente(filele 447-449 dos. urm. pen.) și de depozițiile martorului B. N. D., contabilul societății( fila 450 dos. urm. pen. și respectiv fila 51) care a menționat în cuprinsul depozițiilor sale că sumele au fost reținute dar nu au fost virate la buget motivat de faptul că inculpata a înțeles să le dea o altă destinație.

În fine, inculpata în cursul urmăririi penale nu a putut fi găsită spre a fi audiată iar în cursul judecății nu a dorit să dea declarații în cauză.

În apărarea sa a susținut inculpata că pe de o parte nu a mai avut disponibilități bănești să achite salariile angajaților și atunci nici nu a mai putut reține impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și implicit vira bugetului de stat iar pe de altă parte că nu a depus la organele financiare declarațiile de impunere și nici nu știe cine a depus aceste documente în locul ei.

Apărarea inculpatei este de neacceptat și nu poate conduce la exonerarea acesteia de răspunderea penală. În primul rând, după cum s-a arătat în cuprinsul expunerii, în toată perioada de timp în discuție inculpata a rulat prin intermediul conturilor bancare ale societății comerciale parte responsabilă civilmente importante sume de bani (aspect reliefat de extrasele de cont existente la filele 255-446 dos. urm. pen.) astfel încât este total lipsit de relevanță care era motivul pentru care nu își plătea salariații (așa cum aceștia par a susține-filele 64 și 65) și motivele pentru care aceștia deși neplătiți au acceptat să lucreze timp de 1 an fără a primi salariul după cum este irelevant și motivul pentru care inculpata deși nu plătea salariile (așa cum ea susține) depunea totuși la organele administrației financiare declarațiile cerute de lege.

În al doilea rând apărarea inculpatei cum că ea nu a semnat declarațiile fiscale depuse la organele administrației financiare și pentru acest motiv nu ar trebui să fie sancționată penal este neîntemeiată. Practic inculpata a susținut prin intermediul acestei apărări că este adevărat că în acea perioadă avea angajați, că este adevărat că nu îi plătea pe acești angajați și că este adevărat că sumele de bani indubitabil rulate prin conturile societății din care trebuiau achitate salariile, obligațiile la bugetul de stat și furnizorii erau folosite exclusiv în alte scopuri neprecizate de inculpata ce nu a dorit să dea declarații nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată. Din punctul nostru de vedere susținerile inculpatei au încercat să acrediteze ideea că deși a avut disponibil bănesc a refuzat să achite salariile ( și implicit nu trebuia să achite nici obligațiile către bugetul de stat) și că a folosit aceste disponibilități într-un scop neprecizat, sunt de neacceptat.

Faptele inculpateiP. M., care în calitate de administrator al ., în perioada iulie 2009-februarie 2010, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 22.753 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.p.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cpen. și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatei și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Modul și mijloacele concrete de comitere a faptelor (nevirarea lunară a sumelor de bani), împrejurările comiterii lor (pe parcursul a aproape un an de zile), scopul urmărit ( probabil asigurarea funcționării în continuare a societății comerciale în condițiile crizei economice), urmările produse (prejudicierea bugetului de stat cu sume importante de bani într-un timp foarte scurt), persoana inculpatei ( s-a prezentat în instanță dar a uzat de dreptul său de a nu da declarații, fără antecedente penale, studii medii), existența infracțiunii continuate ca și împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, lipsa împrejurărilor de natură a atenua răspunderea penală au determinat instanța să se orienteze spre aplicarea pedepsei închisorii în pe o durată de 1 an, ca și pedeapsă alternativ prevăzută de lege cu pedeapsa amenzii și în măsură a asigura scopul ei preventiv dar și funcția ei educativă.

Deși inculpata nici un moment pe parcursul procesului penal nu a dorit să furnizeze o apărare credibilă, instanța a apreciat că, raportat la lipsa sa de antecedente penale, la faptul că totuși, chiar și sporadic, inculpata s-a prezentat în instanță arătând că a înțeles totuși consecințele faptelor sale nelegale, la faptul că aceasta a desfășurat o activitate infracțională derulată pe parcursul unei scurte perioade de timp, se poate ajunge la concluzia că scopul preventiv și funcția educativă a pedepsei pot fi atinse chiar și fără executarea ei.

Partea vătămată S. R. s-a constituit parte civilă în cauză prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Sibiu cu suma de 33.651,00 lei (actualizată la zi) cu dobânzi și penalități de întârziere la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale(filele 7-8).

În cauză fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale (faptele ilicite ale inculpatei cauzatoare de prejudicii, prejudiciul cert atât sub aspectul existenței sale cât și a întinderii lui, raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu și vinovăția inculpatei sub forma intenției) astfel încât instanța a admis acțiunea civilă exercitată în cauză, inculpata urmând a fi obligată la despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente în numele căreia a acționat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata P. M..

P. apărătorul desemnat din oficiu inculpata recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând, achitarea sa pentru infracțiunea prev. de Legea 241/2005. S-au invocat dispozițiile art. 10 lit. a C. pr. pen. referitoare la inexistența faptei precum și disp. art. 10 lit. c C. pr. pen. referitoare la faptul că nu a săvârșit fapta.

Curtea de Apel examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul declarat de inculpata P. M. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:

Instanța de fond pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală precum și în faza de cercetare judecătorească, a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel s-a reținut că inculpata recurentă a fost asociat și administrator al ., cu sediul social în Sibiu, ., jud.Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, societatea având ca principal obiect de activitate fabricarea articolelor de galanterie. În prezent, societatea se află în stare de insolvență, conform sentinței comerciale nr.810/C/21.04.2010 a Tribunalului Sibiu, în urma cererii formulate de creditoarea . București (f 110-161).

Instanța de fond a făcut o corectă și amănunțită analiză a probelor administrate, stabilindu-se fără dubiu că fapta există și a fost săvârșită de către inculpată.

Încadrarea juridică dată faptelor este legală.

Curtea apreciază că motivele de recurs formulate de inculpată sunt nefondate.

P. actele depuse la dosar și necontestate de către inculpată, s-a dovedit cert că fapta ce i se impută există. La fel, din toate actele existente la dosar precum și din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpata, în calitate de administrator, a fost aceea care nu s-a achitat de obligațiile legale către stat.

Inculpata nu a argumentat în nici un mod de ce apreciază că fapta nu există sau că nu ar fi săvârșit această faptă, astfel că simpla negare a faptelor nu exclude săvârșirea faptei sau vinovăția sa, atâta timp cât s-a dovedit cu certitudine că fapta dedusă judecății există și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpată.

Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul inculpatei P. M..

În baza art. 192 al. 2 C.p.p. inculpata recurentă va fi obligată la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P. M. împotriva sentinței penale nr. 435/2.07.2012 a Judecătoriei Sibiu.

Obligă pe recurenta inculpată la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 02.10.2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

C. M. D. G. L. A.

Grefier

I.-M. M.

Red. Tehn.DG/08.10.2012./2 EX

Jud. fond – S. P. I. C.

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 790/2012. Curtea de Apel...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 163/2012. Curtea de... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1021/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1021/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA