Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 163/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 163/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 163/2012
Ședința secretă de la 18 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.
Judecător S. T.
Judecător M. F. F.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 453/01 august 2012 pronunțată de J. S..
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul intimat J. E. aflat în stare de arest și asistat de avocat P. C. în substituirea avocatei desemnate din oficiu J. L. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind, inculpatul intimat a învederat instanței că este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților publicitatea ședinței de judecată.
Reprezentantul parchetului și avocatul inculpatului având pe rând cuvântul au solicitat judecarea cauzei în ședință secretă.
Instanța, deliberând, declară ședință secretă și dispune evacuarea sălii de judecată cu excepția persoanelor apelate în prezenta cauză și dispune atașarea la prezenta cauză a deciziei penale nr. 91/22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._/306/2011.
Întrebat fiind, inculpatul intimat a învederat instanței că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului a susținut recursul astfel cum a fost formulat de P. de pe lângă J. S. și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate a se proceda la majorarea pedepsei aplicate inculpatului având în vedere concursul de infracțiuni care justifică aplicarea unei pedepse mai mari, deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și înlăturarea obligării părții responsabile civilmente decedate de la plata solidară a despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Avocatul inculpatului având cuvântul a solicitat admiterea recursului declarat de P. doar sub aspectul laturii civile a cauzei și respingerea cu privire la latura penală susținând că pedeapsa aplicată inculpatului este suficientă pentru a-și atinge scopul.
Inculpatul J. E. având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 453/01 august 2012 pronunțată de J. S., Secția penală s-a dispus în baza art. 208 alin. 1, art.209 alin. 1 lit. g și i Cpen., Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cpen. și a art. 320/1 alin.7 C.p.p. condamnarea inculpatului J. E. ( cu d.p.) la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cpen.i s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 36 alin.1 Cod penal s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată pe 2 ani aplicată prin sentința penală 179/14.03.2012 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/22.05.2012 a Curții de Apel A.-I..
În baza art.85 alin.1 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o perioadă de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. penală 179/14.03.2012 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/22.05.2012 a Curții de Apel A.-I..
În baza art. 33 lit.a ) C.pen., art. 34 alin.1 lit.b) C.pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință (1 an închisoare) cu pedeapsa a cărei executare a fost suspendată (1 an închisoare) și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive.
În baza art.88 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 22.05.2012 până la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 14, art.161 alin.3 Cpp, art.346 alin.1 C.proc.pen.,art.1349, art.1357, art.1372, art.1385, art.1386 Noul cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G. Școlar de Construcții și A. C. I S. și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente J. G. și Chivuța la plata sumei de 5.566 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art.191 alin. 1 și 3 Cpp. a fost obligă inculpatul J. E. în solidar cu părțile responsabile civilmente J. G. și Chivuța, la plata a 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorarii avocat din oficiu la urmărire penală, și 200 lei reprezentând onorarii avocat din oficiu în faza de judecată, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul S..
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de fond cu referire la actele și lucrările dosarului că prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă J. S. în dosarul nr.1930/P/2012 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor J. E. ( cu d.p.) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
În fapt s-a reținut prin actul de sesizare al instanței că cursul lunii aprilie 2012, minorul J. E. în timpul nopții și prin escaladare a pătruns în incinta căminului aparținând Grupului Școlar de Construcții și A. C. I din S. de unde a demontat și a sustras componente de cupru de la panourile electrice care deserveau etajele 1,2 și 3 ale imobilului, pe care le-a valorificat la un centru de colectare fier vechi, cauzând părții vătămate un prejudiciu în sumă de 5.566 lei.
În cursul judecării cauzei inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, personal în fața instanței (fila 74), și nu mai dorește să dea alte declarații în afara celor date deja în faza de urmărire penală.
S-a efectuat referat de evaluare a inculpatului de către S. de Probațiune de pe lângă T. S. (f. 41-43).
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut, în esență, în fapt că în noaptea de 4/5 aprilie 2012 inculpatul minor J. E., în vârstă de 17 ani, prin escaladare a pătruns în incinta căminului aparținând Grupului Școlar de Construcții și A. C. I din S. de unde a demontat și a sustras componente de cupru de la panourile electrice care deserveau etajele 1,2 și 3 ale imobilului, pe care le-a valorificat la un centru de colectare fier vechi, cauzând părții vătămate un prejudiciu în sumă de 5566 lei, nerecuperat.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului minor realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1- art. 209 alin 1 lit g și i C.p., cu aplicarea dispozițiile art. 99 C.p.
În baza cestor texte de lege minorul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 99 și urm. din Codul penal, precum și de criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C.pen. și art.320/1 alin. 7 din C.p.,
Instanța de fond a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. S. (f. 5 41-43 dos. inst.).
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere că modalitatea de săvârșire a faptei care pune în pericol valori sociale importante, precum patrimoniul persoanelor fizice, și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și b din C.pen
Având în vedere că din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.45) reiese că acesta a fost condamnat prin sentința penală 179/14.03.2012 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/22.05.2012 a Curții de Apel A.-I., instanța constată că sunt incidente prevederile art. 85 C.p., întrucât prezenta faptă a fost săvârșită la data de 4/5.04.2012, adică înainte ca sentința să rămână definitivă la data de 22.05.2012.
De aceea, instanța a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente și a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 85 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea executării pedepsei s-a apreciat că izolarea minorului în penitenciar este de data aceasta singura modalitate de reeducare a minorului. Instanța a arătat la prima condamnare că privarea de libertate nu este o soluție, și i-a dat o șansă de reabilitare, însă acest lucru nu a fost înțeles în acest sens, ci a fost perceput, probabil, ca o ocazie să continue activitatea infracțională.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată G. Școlar de Construcții și A. C. I S. s-a constituit parte civilă cu suma de 5566 lei, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat, respectiv: 41 baterii chiuvetă, 3 tablouri electrice distruse, din care au fost sustrase componente din cupru.
Fiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor 14, art.161 alin.3 C.p.p., art. 346 alin.1 C.proc.pen.,art.1349, art.1357, art.1372, art.1385, art.1386 Noul Cod civil
În ce privește cheltuielile, judiciare avansate de stat s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.191 alin. 1 și 3 C.p.p..
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termenul legal, motivat prin cerea de recurs P. de pe lângă J. S., criticând-o sub aspectul sub aspectul laturii penale a cauzei, în privința individualizării judiciare a pedepsei, a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 88 Cod penal, precum și sub aspectul laturii civile a cauzei, în privința greșitei obligări a părții responsabile civilmente J. G. – decedat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Public arată că în cauză raportat fapta comisă de inculpat, la perseverența acestuia pe calea infracțională, aplicarea unei pedepse de doar 1 an închisoare, după aplicarea procedurii prevăzute de art. 85 Cod penal, coroborat cu art. 33 și 34 Cod penal, este insuficientă și nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 52 Cod penal, impunându-se aplicarea unui spor de contopire ; o altă critică se referă omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată a duratei reținerii de 24 de ore din data de 19.07.2011 și greșita stabilire a obligației părții responsabile civilmente J. G. la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, în contextul în care acesta este decedat.
Se solicită astfel în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2, lit. d, rap. la art. 385/6 alin. 3 din Codul de procedură penală admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se dispune aplicarea uni spor de contopire, deducerea reținerii de 24 de ore și înlăturarea obligării părții responsabile civilmente J. G., în prezent decedat, de la plata solidară a despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de Ministerul Public, dar și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor art. 385/8 din același cod, Curtea constată că recursul P. de pe lângă J. S. este fondat, urmând a fi admis în limitele și pentru considerentele ce se vor expuse în continuare:
O primă critică invocată de parchet vizează individualizarea judiciară a pedepsei, critică ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 din Codul de procedură penală.
În soluționarea recursului parchetului privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului J. E., trebuie pornit de la împrejurarea că acesta este minor, astfel că el se bucură de regimul de sancționare a minorului în tot cursul desfășurării procedurii judiciare .
Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere la alegerea și aplicarea sancțiunii penale pentru inculpatul minor, atât dispozițiilor art.100 Cod penal, cât și dispozițiilor art.72 și 52 Cod penal, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului minor fiind corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, pedeapsa fiind aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal deși distincte ele trebuie luate în considerare împreună fără a se acorda preemțiune unuia față de celălalt.
În cauză, inculpatul S. F. N. a avut la data la data comiterii faptei vârsta de 17 ani .
Este adevărat că potrivit cazierului depus la dosar minorul are un debut infracțional precoce (debut infracțional de la vârsta de 15 ani), că a perseverat în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, însă Curtea nu poate eluda în ce privește stabilirea pedepsei analiza condițiilor care l-au adus pe inculpat în situația de a comite fapta penală și a consecințelor pe care executarea pedepsei le va avea asupra inculpatului și a comunității .
Astfel, din referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. S. rezultă că inculpatul minor provine dintr-o relație de căsătoriei a părinților săi, în prezent tatăl este decedat. Mama minorului a instituit o relație de concubinaj din care a rezultat doi copii minori, familia inculpatului având o situație materială deosebit de dificilă, întreținându-se din veniturile ocazionale prin munca la zi, iar mama minorului inculpat fiind preocupată de îngrijirea celorlalți doi minori nu a mai avut capacitatea de a supraveghea preocupările și anturajul minorului, iar corecțiile fizice aplicate de concubinul mamei urmare a comportamentului infracțional al minorului l-a determinat pe acesta din urmă să părăsească familia, să abandoneze cursurile școlare și să frecventeze un anturaj infracțional. Inculpatul minor are un nivel de instruire redus, 8 clase, a abandonat școala, iar gravele carențe instructiv educative, pe fondul incapacității familiei sale de a-i asigura o educație corespunzătoare l-au determinat să comită fapte penale ( f. 43 ds. jud.).
Motivația săvârșirii infracțiunii se bazează în special pe imaturitate cognitivă și emoțională, lipsa de atașament al minorului față de familie și frecventarea unui anturaj infracțional, astfel cum se arată se arată în referatul de evaluare.
Față de aceste elemente și fără a minimaliza gravitatea faptei, Curtea apreciază că inculpatul minor a comis infracțiune din cauza unui concurs de împrejurări nedorite, respectiv decesul tatălui, incapacitatea mamei de a supraveghea minorul și a se îngrijii de minor, lipsa de preocupare a mamei pentru actul educațional, influența anturajului, grevate pe fondul unor lipsuri financiare pentru asigurarea unei trai decent .
Curtea nu neagă faptul că în referatul de evaluare se consemnează existența unui patern infracțional și că minorul prezintă dificultăți serioase de integrare socială, fiind prezenți preponderent o . factori care pot duce la dezvoltarea /menținerea comportamentului antisocial, însă nu se poate omite faptul că inculpatul minor încă din primele declarații date organelor de anchetă penală a recunoscut fapta și a dat declarațiile ample de natură a stabilii adevărul judiciar în cauză, împrejurări care sunt favorabile caracterizării personalității inculpatului.
În contextul acestor elemente, Curtea apreciază, cum corect a stabilit judecătorul de fond că aplicarea unei pedepse rezultante de 1 an închisoare corespunde exigențelor art. 100 comb. cu art. 72 Cod penal, precum și scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
În sprijinul acestei soluții sunt de menționat și dispozițiile art.37 lit. b) din Convenția O. cu privire la drepturile copilului, intrată în vigoare la 27.09. 1990 potrivit cărora limitarea libertății persoanei sub 18 ani trebuie să se producă în mod excepțional să fie o măsură de ultimă instanță și întotdeauna „ pentru cea mai scurtă perioadă de timp’’.
Or, transpunând speței de față aceste dispoziții, Curtea apreciază că instanța de fond a evaluat corect toate criteriile impuse de art. 72 C. pen., prin raportare la situația concretă din cauză, a probelor administrate privind personalitatea inculpatului, stabilind în mod just pedeapsa rezultantă la 1 an închisoare .
Prin urmare, criticile formulate de parchet sub acest aspect nu sunt întemeiate, nefiind incident cazul de casare prevăzută de art. 385/9 pct. 14 Cod pr.p.
Cu referire la critica privind omisiune instanței de fond de a deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului minor durata reținerii de 24 de ore, Curtea constată că, în adevăr, această critică este fondată, fiind încălcate prevederile art.36 alin. 3, rap la art. 88 din Codul penal.
Astfel, potrivit art. 36 alin. 3, rap la art. 88 din Codul penal timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.
Potrivit sentinței penale nr. 179/14.03.2012 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.91/22.05.2012 a Curții de Apel A.-I. – f. 28 ds. recurs - inculpatul minor a fost reținut o perioadă de 24 de ore din data de 19.07.2011, perioadă ce urmează a fi scăzută din durata pedepsei rezultante de 1 an închisoare.
Fondată se privește și critica parchetului sub aspectul greșitei stabiliri a obligației părții responsabile civilmente J. G. la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, în contextul în care acesta este decedat, aspect ce rezultă din procesul-verbal existent la dosar - f. 6 ds. recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, Curtea va admite recursul Ministerului Public va casa, în parte, sentința penală atacată și va dispune deducerea duratei reținerii minorului inculpat și se va înlătura dispoziția de obligare a părții responsabile civilmente J. G. – decedat, în solidar cu inculpatul minor J. E., la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile G. Școlar de Construcții și A. C. I S. și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Potrivit art. 385/17 alin. 4, rap. la art. 383 alin. 2 Cod pr.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului minor durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză, începând cu data de 22.05.2012 până la data de 18.09.2012.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 453/01.08.2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale a cauzei, în privința omisiunii aplicării disp. art. 88 Cod penal, precum și sub aspectul laturii civile a cauzei, în privința greșitei obligări a părții responsabile civilmente J. G. – decedat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare și, procedând la rejudecare în aceste limite:
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului J. E. și durata reținerii din data de 19.07.2011, ora 15,00 pentru 24 ore.
Înlătură dispoziția de obligare a părții responsabile civilmente J. G. – decedat, în solidar cu inculpatul minor J. E., la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile G. Școlar de Construcții și A. C. I S. și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză, începând cu data de 22.05.2012 până la data de 18.09.2012.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. S. T. M. F. F.
Grefier,
V. C. V.
Red. /tehnored. S.T.
2 ex/28.09.2012
j.f. B.H.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1021/2012. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
