Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 790/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-06-2012 în dosarul nr. 790/2012
Dosar nr._/176/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 790/2012
Ședința publică de la 19 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. L.
Judecător O. M. P.
Grefier S. L.
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurile formulate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul A. A. împotriva sentinței penale 147/02.04.2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._/176/2011.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent A. A. arestat preventiv în cauză din Penitenciarul Aiud, asistat de av. Tomșiț D.– cu delegație de apărător desemnat din oficiu și inculpatul intimat V. S. P. în stare de deținere în Penitenciarul Târgu M. –prezentat de Penitenciarul Aiud, asistat de av. C. M., lipsind partea civilă intimată H. G. .
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța pune în vedere inculpaților că prin apelul parchetului se tinde la agravarea situației lor și îi întreabă dacă doresc să fie ascultați de instanța de recurs.
Inculpatul recurent A. A. arată că menține declarația dată în fața instanței de recurs la termenul de judecată din 29 mai 2012, iar inculpatul intimat V. S. P. că menține declarațiile date anterior în cauză și nu are de făcut alte precizări.
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorii părților arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, condamnarea inculpatului V. S. P. pentru infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată și pentru care în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea lui. Din probele administrate, rezultă cu certitudine că inculpatul a comis această infracțiune. Din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor audiați în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești rezultă înțelegerea dintre cei doi inculpați de a o deposeda de bani. Solicită a se avea în vedere declarația martorei oculare T. M., care ulterior și-a schimbat declarația, fiindu-i întocmit dosar pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Din probele administrate care constituie probe certe de vinovăție, solicită condamnarea inculpatului V. pentru infracțiunea de tâlhărie conform actului de sesizare a instanței..
Susține și motivul de recurs cu privire la deducerea durate arestării preventive față de inculpatul A. A. în sensul de dispune deducerea arestării preventive din data de 03.01.2012 până la data de 02.04.2012.
Avocata inculpatului recurent A. A. în ceea ce-l privește pe acesta solicită admiterea recursului formulat de parchet care vizează un aspect de legalitatea în ceea ce îl privește.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită admiterea lui, casarea sentinței recurate și rejudecând, față de cele solicitate în declarația din 29 mai 2012, aplicarea prevederilor art. 320/1 Cod pr. penală, reducerea cu o treime a pedepsei aplicate, și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal.
Avocatul inculpatului intimat V. S. P. solicită respingerea recursului declarat de parchet, criticile aduse sentinței recurate fiind nefondate. Instanța de fond în mod corect a constatat că în cauză față de acesta sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penală. Din declarațiile martorilor și părții vătămate nu rezultă că inculpatul V. ar fi fost prezent la incident, aflându-ne astfel în prezența unui dubiu care nu poate profita decât inculpatului, instanța fiind suverană, este singura care poate înlătura o depoziție pe care o apreciază nerelevantă.
Sentința fondului este una legală și temeinică, corect constatându-se incidența acestui principiu care nu poate fi înfrânt.
Cu privire la recursul inculpatului A. A., raportat la poziția lui exprimată în declarația aflată la fila 14 în dosar, solicită aplicarea art. 320/1 Cod pr. penală dacă instanța apreciază incidente în cauză aceste dispoziții.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpatul A. A. în sensul aplicării disp. Art. 320/1 Cod pr. penală, avându-se în vedere poziția exprimată în fața instanței de recurs și reducerea pedepsei aplicate acestuia sub limita de 7 ani închisoare..
Având ultimul cuvânt, inculpatul A. A. solicită aplicarea disp. Art. 320/1 Cod pr. penală și reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere că a recunoscut fapta și are un copil în întreținere.
Având ultimul cuvânt, inculpatul V. S. P. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față :
Prin sentința penală nr.147/2012 pronunțată de J. A. I. s-a dispus condamnarea inculpatului A. A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a C.pen. în condițiile art. 37 lit. b C.pen.
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive din data de 03.01.2012 până în data de 02.04.2012
În baza art. 350 C.p.pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. Aduce la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c C.p.pen. a dispus achitarea inculpatului V. S. P. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a C.pen.
În baza art. 350 alin. 2 și 4 C.p.pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 47/2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
A admis în parte acțiunea civilă a părții civile H. G. și, în consecință, a obligat pe inculpatul A. A. să plătească părții civile suma de 900 lei, reprezentând daune materiale.
A dispus restituirea către partea civilă H. G. a următoarelor corpuri delicte aflata în custodia IPJ A.:
- 1 buc. bluză de culoare verde, folosită;
- 1 buc. lenjerie intimă – chilot;
- 1 buc. geacă albastru cu alb, folosită;
- 1 buc. căciulă cu cozoroc, folosită;
- 1 buc. pantalon salopetă cu piept, albaștri, folosiți;
- 1 buc. indispensabili negri, folosiți.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 3526/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. A. I. inculpații A. A. șui V. S. P. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpaților că în noaptea de 14/15.10.2011, în jurul orei 0130, într-un loc public și prin exercitarea de violențe au sustras părții vătămate H. G. suma de 2.150 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 30.11.2011 sub dosar nr._/176/2011.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă:
- declarațiile inculpatului A. A. din care rezultă că a văzut că partea vătămată a câștigat la aparatele electronice suma de 1.700 lei din care i-a dat inculpatului 400 lei. după ce a partea vătămată a părăsit localul, inculpatul a urmărit-o și i-a sustras suma de 500 lei, însă fără a o agresa. Faptul că partea vătămată a avut nevoie de îngrijiri medicale ca urmare a unei agresiuni este pus de inculpat pe posibilitatea ca aceasta să fi fost agresată de altcineva. În ceea ce privește implicarea inculpatului V., inculpatul a declarat că acesta nu a agresat în nici un fel partea vătămată ci doar a îmbrățișat-o pentru a o felicita cu privire la câștigul obținut la aparate. Inculpatul i-a spus lui V. să plece de lângă ei, dându-i chiar și o palmă, cel din urmă plecând într-o altă direcție;
- declarațiile inculpatului V. S. P., din care rezultă că a văzut că partea vătămată a câștigat o sumă mare de bani la aparatele electronice iar la plecarea din local era însoțită de inculpatul A.. Inculpatul i-a urmărit pentru a cere părții vătămate să-i facă cinste cu un suc dar aceasta i-a spus să plece, lucru care i.-a fost solicitat și de inculpatul A., care i-a dat și o palmă. Inculpatul a plecat fără sa fi agresat în vreun fel partea vătămată și fără a-i sustrage bani;
- declarațiile părții vătămate H. G. din care rezultă că a câștigat la aparatele electronice suma de 1700 lei iar după ce și-a luat banii a fost asaltat de clienții barului, între care era și inculpatul A., care i-a sustras o parte din bani. Partea vătămată a părăsit localul iar după un colț a fost agresat de două persoane, una fiind inculpatul A.. A fost trântit la pământ și i-au fost luați banii pe care îi ascunsese în lenjeria intimă. În ceea ce privește identitatea celui de-al doilea agresor, partea vătămată nu l-a recunoscut deoarece avea o glugă pe cap (instanța reține că în declarația din faza de urmărire penală partea vătămată a făcut referire la trei agresori și nu la doi);
- declarațiile martorei T. M. din care rezultă că partea vătămată a câștigat la aparatele electronice suma de 1700 lei după care a făcut cinste clienților din bar. Cât timp a jucat la aparate, inculpatul A. s-a aflat mereu lângă partea vătămată. La plecarea din local, partea vătămată a fost urmată de mai mulți clienți, iar după aproximativ 5 minute s-a reîntors cerând martorei să cheme poliția deoarece a fost tâlhărit de cel care a stat cu el la aparate (trimiterea fiind făcută la inculpatul A.). Martora a mai declarat că și inculpatul V. s-a aflat în local în seara respectivă dar nu a văzut ca vreunul dintre cei doi inculpați să fi agresat în vreun fel pe partea vătămată;
- declarațiile martorului N. I. din care rezultă că în noaptea de 14/15.10.2011 partea vătămată a jucat la aparatele electronice timp în care inculpatul A. a stat lângă ea. După ce a câștigat o sumă de bani, partea vătămată a părăsit localul urmată de ceilalți clienți dar s-a reîntors la scurt timp, spunând că i s-au luat banii. Martorul nu poate afirma dacă inculpatul V. s-a aflat în bar în seara respectivă;
- declarațiile martorului M. F. din care rezultă că cei doi inculpați s-au aflat în noaptea de 14/15.10.2011 în local dar martorul nu a văzut partea vătămată decât atunci când aceasta a revenit în local după ce fusese agresată. Martorul a declarat că cei doi inculpați au părăsit localul înaintea părții vătămate.
- raportul de constatare medico-legală nr. 2889/II/A/72 din data de 21.10.2011 prin care s-a stabilit că partea vătămată prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent la data de 14/15.10.2011 și necesită pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale;
- procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 15.10.2011, în care se consemnează că organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că partea vătămată a fost victima unei tâlhării. La fața locului, organele de cercetare au reținut că partea vătămată a indicat locul în care i s-au furat 600 lei din pantaloni (pe trotuarul din fața localului Rodax) și apoi a indicat locul unde a fost lovită de inculpatul A. și alte persoane și i-a fost sustrasă suma de 1500 lei din chilot (trotuarul din partea stângă pe direcția .. M. Aurelius, în fața blocului 31 de pe .>
- procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere în care se consemnează că partea vătămată l-a identificat pe inculpatul A. A. ca fiind persoana care i-a sustras folosind acte de violență suma de 2100 lei;
- înregistrările camerei nr. 2 de supraveghere în care se observă partea vătămată jucând la aparatele electronice cu inculpatul A. în permanență lângă ea. La un moment dat în local intră și inculpatul V. și se poate observa (ora 00:53) că acesta nu poartă o haină cu glugă (partea vătămată afirmase că nu îl poate recunoaște pe celălalt agresor deoarece avea glugă).
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 14/15.10.2011 partea vătămată H. G. s-a aflat în barul Rodax unde a jucat la aparatele electronice diferite sume de bani. Inculpatul A. A., aflat și el în local, a stat în permanență lângă partea vătămată cât timp aceasta a jucat și a observat că la un moment dat a câștigat suma de 1700 lei. După ce și-a încasat banii partea vătămată a făcut cinste unora dintre clienții barului, după care a părăsit barul. În momentele care au urmat câștigării sumei de bani, partea vătămată a fost asaltată de clienții barului iar în învălmășeala creată, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a-și da seama și de a se împotrivi, inculpatul A. i-a sustras o parte din bani. Inculpatul A., împreună cu altă persoană, au urmărit partea vătămată și au agresat-o în stradă, luându-i și restul de bani pe care victima îi ascunsese în lenjeria intimă.
În noaptea respectivă, în local a venit la un moment dat și inculpatul V. S. P. care a urmărit partea vătămată la plecarea din local pentru a-i solicita să îi facă cinste cu un suc. Partea vătămată l-a refuzat și i-a cerut să plece, solicitare care i-a făcut-o și inculpatul A., aflat cu partea vătămată, acesta dându-i chiar o palmă inculpatului V.. Inculpatul V. s-a conformat, plecând de lângă cei doi fără a agresa partea vătămată și fără a-i sustrage bani.
S-a motivat că fapta inculpatului A. A. constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a C.pen.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana infractorului, care este cunoscut cu antecedente penale, și a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută la art. 37 lit. b C.pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul V. S. P., s-a reținut că din probele administrate nu rezultă că acesta ar fi fost cel de-al doilea agresor al părții vătămate. Astfel, declarația sa se coroborează cu declarația celuilalt inculpat cât privește faptul că inculpatul V. nu a participat la agresiune. Totodată, de pe înregistrările camerelor de supraveghere din bar reiese că inculpatul nu purta o haină cu glugă iar partea vătămată afirmase că nu îl poate recunoaște pe celălalt agresor deoarece avea glugă. În fine, însăși partea vătămată a afirmat că, întrucât nu l-a putut vedea pe cel de-al doilea agresor, acesta putea fi și o altă persoană decât inculpatul V..
Apreciind că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul instanța a dispus achitarea acestuia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța constatat că este dovedit un prejudiciu de 900 lei și a dispus obligarea inculpatul la plata acestuia către partea civilă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs parchetul de pe lângă J. A. I. și inculpatul A. A..
În dezvoltarea motivelor de recurs P. a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului V. S. P. și realizarea corectă a deducerii arestului preventiv în privința inculpatului A. A.. S-a susținut că în mod netemeinic instanța de fond a dispus achitarea inculpatului V. S. P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie deși probele dosarului susțineau în mod neîndoielnic această acuzație - în acest sens au fost invocate declarațiile martorei T. M. dată în faza de urmărire penală și declarația inculpatului A. A. dată la 30 01 2012.
Totodată recurenta arată că în mod nelegal instanța de fond a dispus computarea perioadei 03 12 2012 până la data de 02 04 2012 când în realitate aceasta era 03 01 2012 până la 02 04 2012, iar apoi a îndreptat această greșeală pe calea prev. de art.195 din codul de procedură penală deși nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
Inculpatul A. A. a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 3201 din codul de procedură penală și reducerea substanțială a pedepsei. Inculpatul recurent a susținut că nu i-au fost explicate de către instanță dispozițiile art. 3201 din codul de procedură penală astfel că a fost privat de dreptul de a recunoaște acuzațiile și a beneficia de aplicarea unei pedepse reduse.
Deliberând asupra recursurilor prin prisma motivelor invocate, și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin.3 din codul de procedură penală Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de P. de pe lângă J. A. I. sunt întemeiate.
În mod netemeinic instanța de fond a dispus achitarea inculpatului V. S. P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, interpretând trunchiat probele administrate în cauză.
Astfel din declarațiile date de partea vătămată imediat după producerea agresiunii ( fila 10 și 12 dosar u.p.) rezultă cu claritate că acesta a fost agresat de către trei persoane care l-au împins, apoi cea care a sta lângă el la jocurile de noroc l-a trântit la pământ și l-a imobilizat împreună cu o altă persoană după care A. A. l-a lovit cu pumnul și i-a luat banii.
Din declarațiile martorei T. M. – fila 44 dos u.p. rezultă că aceasta a observat când inculpații A. A. și V. S. P. l-au tras pe partea vătămată după colț prinzându-l de haine iar o a trei-a persoană, care purta o glugă pe cap, s-a îndreptat în fugă spre aceștia.
Din procesul verbal întocmit cu ocazia vizionării înregistrărilor camerei de supraveghere a localului rezultă că inculpatul A. A. a fost în apropierea părții vătămate de la ora 00:00 și până la ora 00:46 când acesta juca la jocurile de noroc, ulterior la ora 00:47 partea vătămată a fost însoțită la bar pentru a-și ridica suma câștigată de inculpații A. A., V. S. P. și o persoană îmbrăcată într-un solex alb cu glugă. La ora 00: 59la ieșirea din bar partea vătămată este însoțită de inculpații A. A., V. S. P., persoana îmbrăcată într-un solex alb cu glugă și alte persoane.
În raport de acestea în mod eronat instanța de fond a reținut că nu există probe care să dovedească participarea inculpatului V. S. P. la săvârșirea infracțiuni de tâlhărie. Greșit instanța de fond a afirmat că la săvârșirea faptei au participat doar două persoane dintre care una purta o haină cu glugă, când probele administrate au relevat că participanți la săvârșirea acesteia au fost trei persoane, două dintre ele identificat cu certitudine ca fiind inculpații A. A., V. S. P. iar cea de-a treia, care purta o haină cu glugă, nu a fost identificată până la întocmirea rechizitoriului.
Probele expuse se coroborează cu declarația dată de inculpatul A. A. în fața instanței de recurs – în care arată că a săvârșit fapta împreună cu inculpatul V. S. P. și cu numitul C. C..
Sunt de asemenea fondate criticile formulate de P. cu privire la modul de realizarea a computării duratei arestării preventive a inculpatului A. A.. Potrivit actelor de la dosar față de inculpatul A. A. s-a luat măsura preventivă a arestării pe o perioadă de 30 de zile, mandatul de arestare fiind pus în executare la data de 03 01 2012. În consecință instanța trebuia să procedeze la computarea perioadei 03 01_ 2012 din durata pedepsei ce urmează a se executa. Greșeala instanței de fond, de a dispune computarea perioadei 03 12 2012 – 02 04 2012 nu este dintre cele care pot fi îndreptate pe calea prevăzută de art.195 din codul de procedură penală, astfel că încheierea de îndreptare a erorii materiale este nelegală.
În ce privește recursul declarat de inculpatul A. A. acesta este fondat numai în ce privește perioada ce si impunea a fi computată din durata pedepsei de executat astfel cum s-a expus mai sus.
În ceea ce privesc criticile referitoare la neaplicarea dispozițiilor art. 3201 din codul de procedură penală și solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepsei acestea sunt nefondate.
Instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din 30 ianuarie 2012. inculpatul A. A. deși a declarat inițial că dorește să uzeze de procedura prevăzută de art. 3201 C.p.p., în cadrul declarației făcute a contestat acuzațiile aduse astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea acestuia. Faptul că în fața instanței de recurs inculpatul a revenit asupra poziției exprimate inițial și a recunoscut în întregime acuzațiile nu poate conduce la aplicarea prevederilor art. 3201 C.p.p.
Curtea constată că instanța de fond a realizat o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate acestui inculpat, ținând seama de toate criteriile prev. de art. 72 din codul penal. Cu toate că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, astfel încât nu este justificată cererea de reducere a acesteia.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 38515 alin.1 pct. 2 lit.d din C.p.p. Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 147/2.04.2012 pronunțată de J. A. I. și în consecință:
Va casa sentința penală atacată precum și încheierea penală din 10.04.2012 pronunțată în dosar nr._/176/2011 sub aspectul laturii penale în ce privește achitarea inculpatului V. S. P. și omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului A. A. a perioadei executate de detenție și rejudecând în aceste limite:
Va condamna pe inculpatul V. S. P. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a Cp, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicat instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din codul penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, conduita inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei și s-a sustras urmăririi penale, faptul că nu este la prima confruntare cu legea penală săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 83 Cod penal va revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 50/1.02.2011 pronunțată de J. A. I., pe care o va adăuga pedepsei aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare.
Inculpatul va fi privat de drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a II și b Cod penal pe perioada prev. de art. 71 Cp.
În baza art. 88 din codul penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V. S. P. perioada executată în stare de arest preventiv începând cu data de 4.12.2011 și până la data de 2.04.2012.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. A. perioada efectuată în deținere începând cu data de 03.01.2012 și până la data de 19.06.2012.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin.2 din codul de procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru, în cuantum de câte 300 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 147/2.04.2012 pronunțată de J. A. I. și în consecință:
Casează sentința penală atacată precum și încheierea penală din 10.04.2012 pronunțată în dosar nr._/176/2011 sub aspectul laturii penale în ce privește achitarea inculpatului V. S. P. și omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului A. A. a perioadei executate de detenție și rejudecând în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul V. S. P. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a Cp, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 50/1.02.2011 pronunțată de J. A. I., pe care o adaugă pedepsei aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare.
Privează pe inculpat de drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a II și b Cod penal pe perioada prev. de art. 71 Cp.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V. S. P. perioada executată în stare de arest preventiv începând cu data de 4.12.2011 și până la data de 2.04.2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. A. perioada efectuată în deținere începând cu data de 03.01.2012 și până la data de 19.06.2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru, în cuantum de câte 300 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.06.2012.
PreședinteJudecătorJudecător
D. G. A. L. O. M. P.
Grefier
S. L.
Red./tehnored.A.L.
27.06.2012
Jud.fond: B. M.B.
| ← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1021/2012. Curtea... → |
|---|
