Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1079/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Comentarii

0

Decizia nr. 1079/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR.1079/A/2015

Ședința publică din 16 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O. M. P.

Judecător S. I. M.

Grefier T. C.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror - I. N.

Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de inculpatul I. A. împotriva sentinței penale nr. 478/21.09.2015 pronunțată de J. S. în dosar nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant I. A., în stare de deținere, din P. G., asistat de avocat T. C., în substituirea avocatului T. C., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Inculpatul apelant I. A. învederează instanței că dorește să-și retragă apelul.

Instanța procedează la consemnarea în declarație, a manifestării de voință a inculpatului apelant I. A., în sensul de a-și retrage prezentul apel.

Instanța solicită participanților să precizeze dacă au cereri de formulat.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatulapelant I. A. și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat T. C., în substituirea avocatului T. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant I. A. solicită a se lua act de retragerea apelului.

Reprezentantul Ministerul Public solicită a se lua act de retragerea apelului.

Inculpatul I. A., având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de retragerea apelului.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față:

În deliberare, constată:

Prin sentința penală nr.478/2015 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ , s-a hotărât:

În temeiul art. 386 Cpp, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului I. A., din infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 22.11.2013 în dauna persoanei vătămate N. A.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 24.11.2013 în dauna persoanei vătămate O. D. I.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate D. R. D.) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comisă în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate M. P.) toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp și art. 41 alin. 1 Cp, în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 22.11.2013 în dauna persoanei vătămate N. A.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 24.11.2013 în dauna persoanei vătămate O. D. I.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate D. R. D.) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comisă în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate M. P.) toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp și art. 41 alin. 1 Cp.

În temeiul art. 386 Cpp raportat la art. 5 NCp, schimbarea încadrării juridice a celor patru fapte reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului I. A., din patru infracțiuni de: furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 22.11.2013 în dauna persoanei vătămate N. A.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 24.11.2013 în dauna persoanei vătămate O. D. I.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate D. R. D.) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comisă în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate M. P.), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp și art. 41 alin. 1 Cp, într-o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 208 alin. 1 Cp 1969, art. 209 alin. 1 lit. i Cp 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969 raportat la art. 5 NCp (4 acte materiale).

În temeiul art. 208 alin. 1 Cp 1969, art. 209 alin. 1 lit. i Cp 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969 raportat la art. 5 NCp și art. 396 alin. 10 Cpp, a fost condamnat inculpatul I. A., fiul lui N. și S., născut la data de 14.07.1970, în B., CNP_, domiciliat în mun. B., . nr. 105, jud. B., necăsătorit, doi copii minori, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, deținut în altă cauză în PNT A./G., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie (4 acte materiale).

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și s-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cp 1969 cu aplicarea art. 5 NCp s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 722 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani aplicată prin sentința penală nr. 964/04.04.2011 a Judecătoriei G..

În temeiul art. 61 alin. 1 teza a III-a Cp 1969 cu aplicarea art. 5 NCp s-a contopit pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni aplicată prin prezenta sentință cu restul rămas neexecutat de 722 zile din sentința penală nr. 964/04.04.2011 a Judecătoriei G., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și s-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei rezultante principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-a luat act de faptul că inculpatul se află în prezent deținut în PNT A./G., în executarea altor pedepse.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp s-a luat act de faptul că persoana vătămată M. P., cu domiciliul în com. Șelimbăr, .. 16, jud. S., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă N. A., cu domiciliul în S., Al. Frații Buzești, nr. 11, ., jud. S., și s-a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.500 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă O. D. I., cu domiciliul în S., ., ., și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 700 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. R. D., cu domiciliul în S., ., nr. 1, ., și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.400 lei cu titlu de daune materiale.

S-au respins în rest pretențiile părții civile D. R. D. ca neîntemeiate.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 260 lei + 260 lei (faza procedurii de Cameră Preliminară și faza de judecată) reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a stabilit a rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6451/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. S. înregistrat pe rolul instanței sub numărul_ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de detenție în altă cauză a inculpatului I. A., fiul lui N. și S., născut la data de 14.07.1970, în Brăile, CNP_, domiciliat în mun. B., ., nr. 105, jud. B., pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

- furt calificat, prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. d C.p. (comis în data de 22.11.2013 în dauna persoanei vătămate N. A.);

- furt calificat, prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. d C.p. (comis în data de 24.11.2013 în dauna persoanei vătămate O. D. I.);

- furt calificat, prev. de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. d C.p. (comis în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate D. R. D.) și

- tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 al. 1 C.p., rap. la art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. d C.p. (comisă în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate M. P.) toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 41 alin. 1 din Cp.

În actul de sesizare a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 22.11.2013 persoana vătămată N. A., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în aceeași zi, în intervalul orar 10:00 – 21:00, persoane neidentificate au pătruns în imobilul situat în mun. S., ., . și escaladarea geamului de la baie, și au sustras un notebook marca Asus, fiind înregistrat dosarul penal nr. 6456/P/2013.

La data de 25.11.2013, S. M. E., mama persoanei vătămate O. D. I. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada 24.11.2013 ora 10:00 – 25.11.2013, ora 10:00, persoane neidentificate au pătruns în imobilul situat în mun. S., ., ., prin forțarea și escaladarea geamului de la baie, și au sustras 2 telefoane mobile, fiind înregistrat dosarul penal nr. 6451/P/2013.

La data de 25.11.2013 persoana vătămată M. P. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada 23.11.2013 – 25.11.2013, persoane neidentificate au pătruns în imobilul situat în mun. S., ., nr. 1, ., ., prin spargerea și escaladarea geamului de la baie, au răvășit lucrurile din apartament, fără a sustrage vreun bun, fiind înregistrat dosarul penal nr. 6549/P/2013.

La data de 26.11.2013 persoana vătămată D. R. D. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada 25.11.2013 ora 07:00 – 26.11.2013 ora 07:00, persoane neidentificate au pătruns în imobilul situat în mun. S., ., nr. 1, ., . și escaladarea geamului de la baie, și au sustras suma de 170 euro și 600 lei, fiind înregistrat dosarul penal nr. 6546/P/2013.

Prin rezoluția din data de 15.01.2014 s-a dispus conexarea dosarelor penale înregistrate sub nr. 6456/P/2013, 6546/P/2013 și 6549/P/2013 la dosarul penal nr. 6451/P/2013.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a bazat pe următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală:

- plângerile și declarațiile persoanelor vătămate (f. nr. 14-20, 56-64, 109-114, 144-145);

- procese – verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice aferente (f. nr. 22-55, 76-108, 115-143, 147-181);

- documente de proveniență a bunurilor (f. nr. 21, 72-74);

- dovezi de ridicare și predare a telefonului mobil marca Samsung Wave II (f. nr. 75, 199);

- înscrisuri privind cazarea inculpatului la pensiunea „Hostel Viva” din mun. Ploiești (f. nr. 202-204);

- declarațiile martorilor S. M. E., C. G., N. M. A., N. C., M. A. și C. I. (f. nr. 65-67, 182-183, 191-193, 200-201, 205-218, 230-236);

- procese – verbale de recunoaștere a inculpatului după fotografie (f. nr. 184-189, 194-198);

- datele privind localizarea în mun. S. a terminalului mobil folosit de inculpatul I. A. în perioada 21 – 25.11.2013 (f. nr. 244-256);

- procesele – verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în baza ordonanței nr. 6451/P/2013 din 26.11.2013, confirmată prin încheierea penală nr. 32/02.12.2013 a Judecătoriei S., privind utilizarea terminalului mobil de către martora N. C. (f. nr. 261-264);

- raportul de constatare criminalistică traseologică nr. 38596C din data de 19.12.2013 (f. nr. 268-290);

- raportul de constatare criminalistică traseologică nr._ C din data de 24.01.2014 (f. nr. 305-317);

- declarațiile inculpatului I. A. (f. nr. 323-337).

Inculpatul I. A. s-a prezentat în fața instanței de judecată și a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale și al judecății, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 374 alin. 4 Cpp raportat la art. 375 alin. 2 Cpp, acesta solicitând în mod expres aplicarea procedurii simplificate, declarația sa fiind consemnată și atașată separat la dosarul cauzei (f. 63-65 di), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaștere a învinuirii.

De asemenea, în cursul judecății s-a depus la dosarul cauzei: sentința penală nr. 189/09.04.2014 a Judecătoriei S. definitivă prin decizia penală nr. 422/A/02.06.2014 a Curții de A. A.-I. (f. 11-22 di), verificări ANP (f. 28 di), cazier inculpat (f. 30-33; 35-36 di), declarație inculpatul I. A. (f. 63-65 di).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că:

În fapt,

1. În data de 22.11.2013, singur, pe timp de zi, inculpatul I. A. a intrat în blocul nr. 11 de pe . din mun. S., după ce în prealabil a sunat la interfon la mai multe apartamente pentru a se asigura că nu este nimeni în locuință, a urcat la etajul 3 și s-a hotărât să pătrundă în apartamentul persoanei vătămate N. A., observând că geamul de la baie, amplasat pe pasajul ce face legătura între scările A și B ale blocului nu are gratii.

În continuare inculpatul, și-a pus mănuși confecționate din material textil, a forțat geamul de la baie cu o șurubelniță pe care o avea asupra sa și a pătruns prin escaladare în locuință.

Ulterior a blocat ușa de acces în imobil, acționând sistemul de închidere din interior, și a răvășit lucrurile, căutând bunuri de valoare. Inculpatul a sustras din living, de pe un birou, un notebook marca Asus, iar din vitrină, dintr-un recipient, a sustras o verighetă din aur galben, părăsind imobilul tot prin escaladarea geamului de la baie.

În jurul orelor 21:00, persoana vătămată N. A. a revenit la domiciliu și încercând să deschidă ușa de acces a constatat că aceasta era blocată din interior. Pentru a intra în apartament a apelat la ajutorul tatălui și a fratelui său care au forțat ușa, constatând ulterior, urme de deranj și răvășire, motiv pentru care au sesizat organele de poliție.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în data de 22.11.2013 au fost fixate urmele de forțare (deplasarea balamalelor geamului de la baie) și au fost ridicate urme de încălțăminte.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică traseologică nr._ C/19.12.2013, instanța reține că două dintre urmele de încălțăminte ridicate din locuințele persoanelor vătămate N. A. și O. D. I. (reclamată de S. M. E.), au fost create de aceeași încălțăminte.

Instanța a apreciat că susținerile inculpatului cu privire la modul în care a pătruns în locuință, activitatea desfășurată în interior și bunurile sustrase se coroborează cu declarația persoanei vătămate și cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului.

2. În data de 24.11.2013, singur, pe timp de zi, inculpatul I. A. a intrat în blocul nr. 6 de pe .. S., după ce în prealabil a sunat la interfon la mai multe apartamente pentru a se asigura că nu este nimeni în locuință, a urcat la etajul 4 și s-a hotărât să pătrundă în apartamentul persoanei vătămate O. D. I..

În continuare inculpatul, și-a pus mănuși confecționate din material textil, a desfiletat cu o șurubelniță pe care o avea asupra sa grilajul ce asigura geamul de la baie, pe care l-a pus în cutia contoarelor electrice amplasată pe același hol, unde a fost găsit de organele de poliție cu ocazia cercetării efectuate la fața locului.

Apoi, inculpatul a forțat geamul de la baie și a pătruns prin escaladare în locuință, unde a răvășit lucrurile și a sustras două telefoane mobile marca Nokia Lumia 520 și Samsung Wave II, părăsind imobilul tot prin escaladarea geamului de la baie.

Instanța a reținut faptul că, cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în data de 25.11.2013 au fost fixate urmele de forțare (atât a grilajului metalic, cât și a geamului de la baie) și au fost ridicate urme de încălțăminte.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică traseologică nr._ C/19.12.2013, două dintre urmele de încălțăminte ridicate din locuințele persoanelor vătămate N. A. și O. D. I. (reclamată de S. M. E.), au fost create de aceeași încălțăminte.

Totodată, instanța a constatat că în cursul urmăririi penale au fost interceptate și înregistrate convorbirile și comunicările efectuate de pe terminalele mobile sustrase, fiind astfel identificată martora N. C., care utiliza terminalul mobil marca Samsung Wave II cu ._ sustras din locuința persoanei vătămate O..

Mai departe a fost identificat martorul N. M. A. care a primit telefonul mobil de la inculpat. Bunul a fost ridicat din posesia martorului și restituit persoanei vătămate pe bază de dovadă.

Cu ocazia audierii, martorul N. M. A. a declarat că este administrator la „Hostel Viva” din mun. Ploiești, și a primit telefonul respectiv de la o persoană, pe care a recunoscut-o din planșă foto ca fiind inculpatul I. A., care s-a cazat în această unitate în data de 25.11.2013, în jurul orelor 20:00 – 21:00.

Instanța a apreciat că susținerile inculpatului cu privire la modul în care a pătruns în locuință, activitatea desfășurată în interior se coroborează cu declarația persoanei vătămate și aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului.

De asemenea, instanța a reținut că declarațiile inculpatului cu privire la sustragerea telefonului mobil marca Samsung, și împrejurările în care acesta a ajuns în posesia martorului N. se coroborează cu probele administrate în cauză.

3. În dimineața zilei de 25.11.2014, singur, inculpatul I. A. a intrat în blocul nr. 1 de pe . din mun. S., după ce în prealabil a sunat la interfon la mai multe apartamente pentru a se asigura că nu este nimeni în locuință, a urcat la etajul 5 și s-a hotărât să pătrundă în apartamentul persoanei vătămate M. P., observând că geamul de la baie, amplasat pe pasajul ce face legătura între scările A și B ale blocului nu are gratii.

În continuare inculpatul, și-a pus mănuși confecționate din material textil, a forțat geamul de la baie cu o șurubelniță pe care o avea asupra sa, până ce acesta s-a spart și a pătruns prin escaladare în locuință. Apoi a căutat bunuri de valoare, și întrucât nu a găsit, a părăsit imobilul tot prin escaladarea geamului de la baie.

Cu ocazia audierii, instanța a reținut că persoana vătămată M. P. a arătat că în data de 25.11.2013 a constatat că persoane neidentificate au spart geamul de la baie, au pătruns în locuința indicată anterior, au răvășit lucrurile, însă nu au sustras nimic întrucât el luase bunurile de valoare în momentul în care a oferit apartamentul spre vânzare, la începutul lunii noiembrie 2013.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în data de 25.11.2013 au fost fixate urmele de forțare prezente la nivelul ferestrei și tocului geamului de la baie.

În data de 08.01.2014, instanța a constatat că inculpatul I. A. a fost surprins în flagrant, asupra acestuia fiind identificate două șurubelnițe, pentru acea faptă fiind condamnat definitiv prin sentința penală nr. 189/09.04.2014 a Judecătoriei S. definitivă prin decizia penală nr. 422/A/02.06.2014 a Curții de A. A.-I. (f. 11-22 di), prin care s-a dispus restituirea tuturor celorlalte bunurilor ridicate, întrucât au fost confiscate doar o șurubelniță cu vârf plat, o șurubelniță cu vârf în cruce și mănușile aflate la camera de corpuri delicte a Judecătoriei S..

Instanța a mai constatat că potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică traseologică nr. 65041C din 24.01.2014, multiple urme de forțare fixate în data de 25.11.2013 au fost create de instrumente ce prezintă aceleași caracteristici generale cu ale șurubelnițelor ridicate de la inculpat.

Totodată, în cursul urmăririi penale a fost identificat și audiat martorul C. G., care a recunoscut din planșă fotografică pe inculpatul I. A. ca fiind persoana cu care s-a întâlnit în data de 25.11.2013, în jurul orelor 10:30, în holul blocului nr. 1 de pe ..

Susținerile inculpatului cu privire la modul în care a pătruns în locuință și activitatea desfășurată în interior s-au coroborat cu declarația persoanei vătămate și aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului.

4. În aceeași zi de 25.11.2014, după ce a părăsit apartamentul persoanei vătămate M. P., inculpatul I. A. a coborât la etajul 2 al blocului nr. 1 de pe . și s-a hotărât să pătrundă prin același mod în locuința persoanei vătămate D. R. D..

Astfel, inculpatul a forțat geamul de la baie, a pătruns în locuință și a căutat bunuri de valoare, răvășind lucrurile în dulapuri și sertare. Din sertarul unui birou amplasat în sufragerie, inculpatul a sustras dintr-un portofel suma de 600 lei și 170 euro, după care a părăsit imobilul tot prin escaladarea geamului.

La ieșirea din . a fost văzut de martorul C. G., care l-a recunoscut din planșă fotografică.

Instanța a reținut faptul că, cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în data de 26.11.2013 au fost fixate urmele de forțare la nivelul geamului de la baie și au fost ridicate urme de încălțăminte.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică traseologică nr._ C/19.12.2013, două dintre urmele de încălțăminte ridicate din locuințele persoanelor vătămate O. D. I. (reclamată de S. M. E.) și D. R. D., au fost create de aceeași încălțăminte, iar multiple alte urme ridicate din locuințe persoanelor vătămate N. A., O. D. I. și D. R. D. au fost create de încălțăminte având același gen de caracteristici ale profilului antiderapant.

De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică traseologică nr. 65041C din 24.01.2014, multiple urme de forțare fixate în data de 26.11.2013 au fost create de instrumente ce prezintă aceleași caracteristici generale cu ale șurubelnițelor ridicate în data de 08.01.2014 de la inculpatul I. A..

Totodată, susținerile inculpatului cu privire la modul în care a pătruns în locuință, activitatea desfășurată în interior și bunurile sustrase s-au coroborat cu declarația persoanei vătămate și aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului.

Instanța a mai reținut faptul că prin sentința penală nr. 189/09.04.2014 a Judecătoriei S. definitivă prin decizia penală nr. 422/A/02.06.2014 a Curții de A. A.-I. (f. 11-22 di) inculpatul a fost condamnat pentru exact același gen de infracțiune, utilizând același modus operandi ca în prezentul dosar, respectiv s-a reținut în considerentele sentinței că „În data de 21.10.2013 inculpatul I. A. a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 9 ani închisoare și s-a hotărât să sustragă bunuri din locuințe situate în diferite localități din România. În acest scop s-a deplasat în Municipiul S. în data de 08.01.2014 cu autoturismul său marca Opel Tigra cu numărul de înmatriculare_, cu care s-a deplasat către municipiul S.. Inculpatul a ajuns în cartierul Hipodrom, a parcat mașina pe strada . de acolo s-a deplasat pe jos până pe . sa mai multe instrumente de care ar fi putut avea nevoie pentru a forța accesul în locuințe și pentru a se apăra (un spray lacrimogen, clește tip cioc de papagal, o șurubelniță cu vârf în cruce, o șurubelniță cu vârf drept, o clanță în formă de litera "L", o pereche de mănuși). Inculpatul a ajuns pe . observat ușa de la intrare în blocul nr. 6 era întredeschisă, astfel că s-a hotărât să intre, după ce în prealabil a sunat de la interfonul de la intrare în . apartamente printre care și la apartamentul persoanei vătămate D. I. situat la etajul 9, pentru a se asigura că nu este nimeni în apartament. Inculpatul a urcat cu liftul la etajul 10 al blocului, apoi a coborât la etajul 9, unde a identificat apartamentul părții vătămate. Prin forțarea geamului de la baie cu ajutorul unei șurubelnițe pe care o avea asupra sa, inculpatul care purta mănuși a pătruns prin escaladare în apartament. Din apartament a sustras din sufragerie o geantă cu inscripția HP în care se găsea un laptop marca HP, iar din dormitor, dintr-o cutie, a luat un lănțișor din aur, bunuri în valoare totală de 4000 lei. Inculpatul a părăsit apartamentul persoanei vătămate tot pe geamul de la baie, iar bunurile le-a depozitat în autoturismul său parcat pe . aceeași zi, inculpatul I. A. s-a deplasat la blocul nr. 11 de pe . municipiul S., unde folosind mănuși și ambele șurubelnițe, a pătruns și în apartamentul persoanei vătămate Miclăușu G. I., situat la etajul 6. Din locuință a sustras mai multe sticle cu alcool, 3 ceasuri de mână, o tabletă Vonino, o cameră de filmat, un rucsac și alte bunuri, în valoare totală de 500 euro. În timp ce se deplasa cu bunurile sustrase către autoturismul său parcat pe . I. A. a fost prins de organele de poliție, ocazie cu care s-a găsit asupra lui bunurile sustrase din apartamentul persoanei vătămate Miclăușu G. I..”

Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei de furt calificat rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, astfel: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate (f. nr. 14-20, 56-64, 109-114, 144-145); procese – verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice aferente (f. nr. 22-55, 76-108, 115-143, 147-181); documente de proveniență a bunurilor (f. nr. 21, 72-74); dovezi de ridicare și predare a telefonului mobil marca Samsung Wave II (f. nr. 75, 199); înscrisuri privind cazarea inculpatului la pensiunea „Hostel Viva” din mun. Ploiești (f. nr. 202-204); declarațiile martorilor S. M. E., C. G., N. M. A., N. C., M. A. și C. I. (f. nr. 65-67, 182-183, 191-193, 200-201, 205-218, 230-236); procese – verbale de recunoaștere a inculpatului după fotografie (f. nr. 184-189, 194-198); datele privind localizarea în mun. S. a terminalului mobil folosit de inculpatul I. A. în perioada 21 – 25.11.2013 (f. nr. 244-256); procesele – verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în baza ordonanței nr. 6451/P/2013 din 26.11.2013, confirmată prin încheierea penală nr. 32/02.12.2013 a Judecătoriei S., privind utilizarea terminalului mobil de către martora N. C. (f. nr. 261-264); raportul de constatare criminalistică traseologică nr. 38596C din data de 19.12.2013 (f. nr. 268-290); raportul de constatare criminalistică traseologică nr._ C din data de 24.01.2014 (f. nr. 305-317); declarațiile inculpatului I. A. (f. nr. 323-337) toate coroborate cu declarația inculpatului din fața instanței în care a recunoscut faptele descrise în rechizitoriu, arătând modul în care a acționat de fiecare dată (f. f. 63-65 di).

În drept, s-a reținut că:

În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp, având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la 01.02.2014 Noul Cod penal, instanța a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, în maniera globală, din perspectiva ambelor coduri, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate in concreto de către instanță sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate,elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.

Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

C. a reținut, în esență, că aplicarea legii penale mai favorabile pe așa-zisele instituții autonome s-ar anula voința legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome.

De asemenea, s-a reținut că pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.

Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, C. Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.

Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”

Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, C. Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

C. Constituțională a mai reținut faptul că prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, iar numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.

C. Constituțională a reafirmat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală (Constituția României), „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că, indiferent de interpretările care se pot aduce unui text atunci când C. Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, C. Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, „aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.

Totodată, C. a stabilit că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valențe neconstituționale iar odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

Mai mult, C. a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 2 teza întâi Cp, conform cărora „Dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale [...] dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile”, nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, C. nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal, prin care s-a concluzionat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nicio autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit.

Instanța a constatat faptul că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S., inculpatul a fost trimis în judecată potrivit normelor legale din Noul Cod penal, deși faptele au fost săvârșite în cursul anului 2013, sub incidența Cp 1969, considerându-se mai favorabil NCp, prin prisma strictă a limitelor de pedeapsă a noii încadrări juridice a infracțiunii de furt calificat (art. 228, art. 229 NCp).

În primul rând, pentru acuratețea juridică a încadrării juridice, instanța a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 22.11.2013 în dauna persoanei vătămate N. A.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 24.11.2013 în dauna persoanei vătămate O. D. I.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate D. R. D.) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comisă în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate M. P.) toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp și art. 41 alin. 1 Cp; doar că din modul în care inculpatul a acționat, prin pătrunderea fără drept în locuințele persoanelor vătămate, prin efracție, pe geamul de la baie, fără consimțământul persoanelor care locuiau în acele apartamente, instanța a reținut faptul că inculpatul a comis și infracțiunea de violare de domiciliu, care se regăsește absorbită în varianta agravată a furtului calificat prevăzut de art. 229 alin. 2 lit. b Cp, variantă agravantă care nu a fost reținută de către procuror în cuprinsul încadrării juridice pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Prin urmare, pentru acuratețe și pentru determinarea corectă a legii penale mai favorabile față de limitele de pedeapsă corecte, instanța în temeiul art. 386 Cpp a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului I. A., din infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 22.11.2013 în dauna persoanei vătămate N. A.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 24.11.2013 în dauna persoanei vătămate O. D. I.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d Cp (comis în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate D. R. D.) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cp (comisă în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate M. P.) toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp și art. 41 alin. 1 Cp, în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 22.11.2013 în dauna persoanei vătămate N. A.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 24.11.2013 în dauna persoanei vătămate O. D. I.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate D. R. D.) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comisă în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate M. P.) toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp și art. 41 alin. 1 Cp.

În al doilea rând, instanța a ținut să precizeze faptul că infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cp 1969 (pentru care a fost începută urmărirea penală față de inculpat – pedepsită cu închisoare de la 3-15 ani), își are corespondentul în totalitate în Noul Cod penal în art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b NCp, dar s-a adăugat o nouă formă agravantă a infracțiunii de furt calificat comis prin violare de domiciliu (pedepsit de la 2-7 ani închisoare).

În al treilea rând, limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cp 1969 sunt de la 3-15 ani, iar cele prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b NCp sunt de la 2-7 ani, astfel că in abstracto legea nouă (NCp) ar fi mai favorabilă sub acest aspect inculpatului, față de Cp 1969.

Cu toate acestea, instanța pentru a putea aplica global legea penală mai favorabilă a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri.

Astfel, având în vedere că prezentele fapte se află în concurs real cu mai multe infracțiuni din cazier, dacă s-ar reține noua încadrare de furt calificat, concursul de infracțiuni ar trebui să urmeze regimul prevăzut de art. 38 alin. 1 și urm. NCp.

Ori, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b NCp, regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevede că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică în speță din totalul celorlalte pedepse din cazierul inculpatului, ceea ce nu se prevede de către fostul art. 33 și art. 34 Cp 1969 cu privire la contopiri, unde sporul era doar facultativ.

Pe de altă parte, instanța a ținut cont, la stabilirea legii penale mai favorabile, și de faptul că infracțiunile săvârșite de inculpatul I. A. se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de mai multe infracțiuni din cazier, iar potrivit art. 39 alin. 1 Cp 1969 pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni, la care sporul facultativ putea fi până la 7 ani, pe când potrivit dispozițiilor din NCp, în cazul recidivei postcondamnatorii tratamentul sancționator presupune că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta (art. 43 alin. 1 NCp), ceea ce ar îngreuna situația inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta este și în situația revocării unei liberări condiționate (art. 104 alin. 1 și 2 NCp).

În plus, dacă s-ar reține în continuare încadrarea juridică de furt calificat potrivit NCp, cele patru fapte ar fi în concurs real, deoarece pentru a se reține forma continuată prevăzută de art. 35 NCp ar fi trebuit să existe în speță identitate și de subiect pasiv, respectiv de persoane vătămate, pe lângă condiția identității acțiunii și a rezoluției infracționale, ceea ce nu este cazul, persoanele vătămate fiind diferite.

Însă, dacă s-ar schimba încadrarea juridică potrivit Cp 1969, ar trebui reținută o singură faptă de furt calificat prin efracție, săvârșită în formă continuată potrivit art. 41 alin. 2 Cp 1969, care prevedea că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni; toate aceste condiții fiind întrunite în speță, deoarece Cp 1969 nu prevedea și identitatea de subiect pasiv, persoana vătămată.

Pentru toate aceste considerente expuse mai sus, ținând cont de faptul că NCp prevede sporuri obligatorii și un regim sancționator mai dur în ceea ce privește concursul de infracțiuni și recidiva, condiții mai severe pentru infracțiunea continuată, în pofida limitelor de pedeapsă mai mari prevăzute de Cp 1969, față de NCp pentru infracțiunea de furt calificat, instanța va stabili in concreto ca lege penală mai favorabilă pentru inculpat - Cp 1969.

Față de toate acestea, în temeiul art. 386 Cpp, cu aplicarea art. 5 NCp, a schimbat încadrarea juridică a celor patru fapte reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului I. A., din patru infracțiuni de: furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 22.11.2013 în dauna persoanei vătămate N. A.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 24.11.2013 în dauna persoanei vătămate O. D. I.), furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comis în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate D. R. D.) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cp (comisă în data de 25.11.2013 în dauna persoanei vătămate M. P.), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp și art. 41 alin. 1 Cp, într-o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 208 alin. 1 Cp 1969, art. 209 alin. 1 lit. i Cp 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969 raportat la art. 5 NCp (4 acte materiale).

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I. A., care în data de 22.11.2013, singur, pe timp de zi, prin forțarea geamului de la baie și prin escaladare, a pătruns în locuința persoanei vătămate N. A. și a sustras un laptop și o verighetă confecționată din aur; în data de 24.11.2013, singur, pe timp de zi, prin forțarea geamului de la baie și prin escaladare, a pătruns în locuința persoanei vătămate O. D. I. și a sustras două telefoane mobile; în data de 25.11.2013, singur, pe timp de zi, prin forțarea geamului de la baie și prin escaladare, a pătruns în locuința persoanei vătămate M. P. cu intenția de a sustrage bunuri, renunțând în momentul în care a realizat că nu există bunuri de valoare în imobil; în data de 25.11.2013, singur, pe timp de zi, prin forțarea geamului de la baie și prin escaladare, a pătruns în locuința persoanei vătămate D. R. D. și a sustras suma de 170 euro și 600 lei, întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 208 alin. 1 Cp 1969, art. 209 alin. 1 lit. i Cp 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969 raportat la art. 5 NCp (4 acte materiale).

Instanța a reținut că în data de 21.10.2013 inculpatul I. A. a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse rezultante de 9 ani închisoare, din care a rămas de executat un rest de 722 zile închisoare, potrivit fișei de cazier a inculpatului (f. 30-33; 35-36 di), astfel că fapta din prezentul dosar a fost săvârșită în termenul de liberare condiționată, fiind întrunite condițiile legale pentru existența recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969, întrucât după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune de furt calificat cu intenție, în timpul executării pedepsei inițiale, iar pedeapsa prevăzută de legea pentru a doua infracțiune este în mod evident mai mare de un an.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța a avut în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – inculpatul aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, la doar o lună după liberarea din penitenciar, în data de 22.11.2013, singur, pe timp de zi, prin forțarea geamului de la baie și prin escaladare, a pătruns în locuința persoanei vătămate N. A. și a sustras un laptop și o verighetă confecționată din aur; în data de 24.11.2013, singur, pe timp de zi, prin forțarea geamului de la baie și prin escaladare, a pătruns în locuința persoanei vătămate O. D. I. și a sustras două telefoane mobile; în data de 25.11.2013, singur, pe timp de zi, prin forțarea geamului de la baie și prin escaladare, a pătruns în locuința persoanei vătămate M. P. cu intenția de a sustrage bunuri, renunțând în momentul în care a realizat că nu există bunuri de valoare în imobil; în data de 25.11.2013, singur, pe timp de zi, prin forțarea geamului de la baie și prin escaladare, a pătruns în locuința persoanei vătămate D. R. D. și a sustras suma de 170 euro și 600 lei;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – decurge din însăși consecința sustragerii bunurilor prin efracție și escaladare, paguba patrimonială în dauna persoanelor vătămate și din modul periculos de comitere al faptei, prin violare de domiciliu;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – inculpatul prin acțiunile sale de a sustrage bunurile amintite mai sus, a produs o pagubă în patrimoniul persoanelor vătămate, chiar dacă o persoană nu s-a mai constituit parte civilă în cauză;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – inculpatul a menționat că pentru a face rost de bani;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul are antecedente penale (f. 30-33; 35-36 di) și este recidivist postcondamnatoriu pentru același gen de fapte – multiple infracțiuni contra patrimoniului de furt calificat, falsuri, iar din analiza fișei de cazier judiciar a acestuia rezultă că a fost condamnat de mai multe ori pentru fapte de același gen ca și în prezentul dosar, toate cu executare, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, încă din 1990, inculpatul fiind mai mult încarcerat în penitenciar decât liber.

Instanța, analizând toate aceste sentințe penale din cazier, raportat la situația de fapt din prezentul dosar, a constatat că inculpatul are o conduită infracțională puțin spus perseverentă, fiind condamnat cu executare la pedeapsa închisorii de mai multe ori, pentru același gen de infracțiuni de furt calificat.

Cu toate acestea, inculpatul nu și-a îndreptat conduita socială, continuând în activitatea reprobabilă social de a comite infracțiuni.

Inculpatul, chiar dacă a fost supus unor măsuri de sancționare penală prin detenția în penitenciar, acesta nu și-a format o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar faptul că recunoaște faptele din prezentul dosar și afirmă că le regretă este pur și simplu pentru că dorește să beneficieze de o pedeapsă cât mai redusă din partea instanței de judecată, iar nu pentru că într-adevăr ar conștientiza gravitatea acțiunilor sale;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de furt calificat în formă continuată și a susținut că o regretă;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul are cetățenia română, fiul lui N. și S., născut la data de 14.07.1970, în B., CNP_, domiciliat în mun. B., . nr. 105, jud. B., necăsătorit, doi copii minori, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, deținut în altă cauză în PNT A./G..

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”

Astfel că, instanța raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, în temeiul art. 208 alin. 1 Cp 1969, art. 209 alin. 1 lit. i Cp 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 37 alin. 1 lit. a Cp 1969 raportat la art. 5 NCp și art. 396 alin. 10 Cpp, a fost condamnat inculpatul I. A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie (4 acte materiale).

Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracțiunea în cauză și de faptul că infracțiunea este în stare de recidivă postcondamnatorie în formă continuată (3-15 ani, reduse cu 1/3 = 2 ani – 10 ani).

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal care prevede că „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și a interzis inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, deși, potrivit art. 71 alin. 2 Cp, „condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c Cp din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – lit. c Cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cp”.

De asemenea, în aplicarea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, care potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție este obligatorie pentru instanțele românești, odată cu ratificarea Convenției Europene, de către România și de jurisprudența CEDO în această materie.

În ceea ce privește drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, C. a constatat încălcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege a persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nicio restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii, a fost considerată de Curte în afara marjei de apreciere a statelor și, în consecință, incompatibilă cu art. 3 din Protocolul 1.

Așadar, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, luând în considerare și Hotărârea S. și P. împotriva României, în baza art. 71 Cp, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale, apreciind că pedeapsa accesorie cu un conținut astfel individualizat corespunde naturii și gravității faptei săvârșite.

Având în vedere manifestarea expresă de voință a inculpatului de a-și realiza toate contopirile la instanța din raza penitenciarului, potrivit declarației sale din fața instanței, „precizez că sentința de la J. S. pentru fapta din 08.01.2014 a fost deja contopită la J. G. într-o altă dată cu sentința Judecătoriei Tg. M., a Judecătoriei Ploiești și a Curții de A. A.-I., mi-a fost contopit și restul de 722 zile rezultând în final 6 ani, toate aceste contopiri fiind făcute pe legea veche. Mai am un proces pe rol la J. G.…motiv pentru care solicit ca toate contopirile să se facă la instanța de penitenciar…” (f. 64 di), având în vedere că în fișa de cazier nu este trecută această ultimă contopire despre care face mențiune inculpatul – 6 ani rezultantă, precum și faptul că mai are și alte procese pe rol, iar o eventuală contopire în acest dosar ar fi doar parțială, instanța nu a mai procedat la procurarea tuturor sentințelor penale necesare în vederea efectuării contopirilor cu privire la starea de concurs de infracțiuni.

În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cp 1969 cu aplicarea art. 5 NCp, având în vedere că prezenta faptă a fost săvârșită de inculpat în timpul liberării condiționate din penitenciar, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 722 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani aplicată prin sentința penală nr. 964/04.04.2011 a Judecătoriei G..

În temeiul art. 61 alin. 1 teza a III-a Cp 1969 cu aplicarea art. 5 NCp instanța a contopit pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni aplicată prin prezenta sentință cu restul rămas neexecutat de 722 zile din sentința penală nr. 964/04.04.2011 a Judecătoriei G., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și va interzice inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei rezultante principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Instanța a lua act de faptul că inculpatul se află în prezent deținut în PNT A./G., în executarea altor pedepse.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța a reținut faptul că persoana vătămată N. A. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 1.500 lei contravaloarea prejudiciului suferit; persoana vătămată O. D. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 700 lei; și persoana vătămată D. R. D. cu suma de 1.400 lei prejudiciul suferit, plus suma de 100 lei reparația geamului.

Instanța a reținut faptul că răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 NCc conform cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”

Potrivit art. 1385 alin. 1 NCc prejudiciul se acoperă integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, adică atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial.

În cauză, s-a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie: săvârșirea unei fapte ilicite constând într-o infracțiune, cauzarea unui prejudiciu material prin sustragerea bunurilor și a banilor, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa autorului faptelor.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat, acesta este un prejudiciu material care constă în sumele de bani însușite de către inculpat, precum și contravaloarea bunurilor sustrase, și anume: persoanei vătămate N. A. i-a sustras un laptop și o verighetă confecționată din aur; persoanei vătămate O. D. I. i-a sustras două telefoane mobile; persoanei vătămate D. R. D. i-a sustras suma de 170 euro și 600 lei; astfel cum a rezultat din toate declarațiile părților civile coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv cu recunoașterea sumelor de bani solicitate de părțile civile, din partea inculpatului.

Raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciul cauzat există și a fost dovedit prin mijloacele de probe administrate în cauză.

Vinovăția inculpatului din perspectiva laturii civile a reieșit din împrejurarea că acesta a comis faptele ilicite cu intenție urmărind rezultatul păgubitor pentru părțile civile.

În plus, instanța a constatat faptul că inculpatul a recunoscut în mod expres în declarația sa în fața instanței de judecată și în declarațiile de la urmărire penală, prejudiciul cauzat părților civile și a fost de acord cu acesta, mai puțin suma de 100 lei solicitată de persoana vătămată D. R. pentru geamul spart, pentru care nu deține chitanța în urma reparațiilor, nemaifiind necesară efectuarea de probe pentru stabilirea valorii certe a prejudiciului, acesta nefiind contestat, inculpatul acceptând să despăgubească părțile civile, astfel că potrivit art. 23 alin. 3 Cpp „în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.”

Având în vedere toate aceste considerente, instanța:

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp a luat act de faptul că persoana vătămată M. P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc, instanța a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă N. A. și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.500 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc, instanța a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă O. D. I. și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 700 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. R. D. și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.400 lei cu titlu de daune materiale.

Instanța a respins în rest pretențiile părții civile D. R. D. ca neîntemeiate, întrucât pentru suma de 100 lei reprezentând contravaloarea reparației geamului de la baie, partea civilă nu a depus o chitanță sau un alt înscris doveditor.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp, reținând culpa procesuală a inculpatului ca urmare a pronunțării unei soluții de condamnare, instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.500 lei pentru faza urmăririi penale și 100 lei pentru faza de judecată.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 260 lei + 260 lei (faza procedurii de Cameră Preliminară și faza de judecată) reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a dispus să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe, a declarat contestație în termenul legal inculpatul I. A. (calificată de C. de A. ca fiind apel potrivit prevederilor art. 408 CPP), fără a motiva calea de atac.

Prezent la judecarea cauzei la termenul de judecată din 16.11.2015, în prezența apărătorului din oficiu și după consultarea cu acesta, inculpatul și-a retras apelul.

În consecință, C. de A. va lua act de manifestarea de voință a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 415 Cod Procedură Penală, situație care face imposibilă posibilitatea analizării legalității și temeiniciei sentinței apelate, chiar din oficiu.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 415 Cod Procedură Penală, se va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul I. A. împotriva sentinței penale nr. 478/21.09.2015 pronunțate de J. S. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru motivele expuse,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul I. A. împotriva sentinței penale nr. 478/21.09.2015 pronunțate de J. S. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 CPP, obligă pe inculpatul apelant la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 16.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

O. M. P. S. I. M.

GREFIER

T. C.

Red. MIS

Tehnored. CT/MIS/ 2 ex/18.11.2015

J.F. L. E. O.

← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea...		Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1089/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea 302/2004. Sentința nr. 72/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1089/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA