Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 69/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA

Comentarii

0

Decizia nr. 69/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 69/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 69/A/2016

Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I. P.

Judecător G. L. O.

Grefier A. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.- I. reprezentat de procuror A. P.

Pe rol judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hațeg împotriva sentinței penale nr.98/29.09.2015, pronunțată de Judecătoria Hațeg, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat M. D. I. asistat de avocat A. C. apărător ales, lipsă fiind persoana vătămată intimată .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al inculpatului susține că s-a luat legătura cu persoana vătămată în vederea împăcării prin procedura medierii, aceasta l-a iertat pe inculpat dar nu vrea să facă nici o înțelege în acest sens. Susține că persoana vătămată are probleme psihice și a fost internat de mai multe ori la Spitalul de psihiatrie Zam din județul Hunedoara.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.

Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare pronunțarea unei noi soluții având în vedere criticile scrise ale parchetului.

În ce privește prima critică referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului susține că s-a arătat de ce pedeapsa nu putea fi mai mică de 10 luni și 20 de zile închisoare instanța aplicând inculpatului pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare fără a reține alte cauze de reducere a pedepsei cu excepția celor prev. de art.230 C.p. și 396 alin.10 C.p.p. și solicită aplicare unei pedepse de minim 10 luni și 20 de zile închisoare și să se mențină modalitatea de executare.

O a doua critică privește greșita reținere a disp. art.275 C.p.p. ca temei de drept al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în loc de art.274 C.p.p. .

Ultimul motiv de apel formulat în cauză nu are efect asupra hotărârii care se va pronunța în cauză dar pentru acuratețea hotărârii solicită reținerea și temeiul prev. de art.396 alin.2 C.p.p.

Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat A. C. având cuvântul susține că motivele 2 și 3 din apelul parchetului sunt admisibile iar în ce privește motivul 1 și care privește majorarea pedepsei aplicate inculpatului de 5 luni și 10 luni susține că la fila 86 din dosarul de fond, în hotărâre, instanța a apreciat că la aplicarea pedepsei, se va ține seama de disp. art.74 C.p. respectiv de criteriile de individualizare ale pedepsei, însă nu apare trecut art.75, 76 C.p. Ulterior însă instanța vine și reține circumstanțele personale ale inculpatului, poziția socială, faptul că este fără antecedente penale etc. și alte criterii de circumstanțiere pe care le consideră dar nu a reținut expres disp. art.75, 76 C.p.

Mai susține apărătorul inculpatului raportat la art.403 C.p.p. trebuia să se treacă explicit, integral textul de lege însă ar fi suficient să treacă doar art.74 C.p. pentru a se da eficiență disp. art.75, 76 C.p circumstanțelor atenuante astfel încât pedeapsa aplicată inculpatului să rămână de 5 luni și 10 zile.

Pedeapsa este bine aplicată, furtul nu a fost un furt propriu zis, inculpatul a împrumutat mașina unchiului său pentru a conduce pe un drum necirculat, a condus 2 -3 km, a făcut două trei ture și a intenționat să ducă mașina înapoi să o pună al locul ei .

În concluzie solicită respingerea apelului declarat și menținerea sentinței atacat cu privire la acel capăt de cerere.

Inculpatul intimat M. D. I. în ultimul cuvânt susține că-i pare rău pentru ce a făcut.

Instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APDEL

În deliberare pe apelul declarat în cauză,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98 din data de 29.09.2015, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Hațeg, a condamnat pe inculpatul M. D. I., fiul lui I. M. și R., născut la data de 17.07.1995 în loc. Hațeg, jud. Hunedoara, cu domiciliul în loc. S., nr. 1, .. Hunedoara, posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, cetățean român, studii zece clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii defurt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. „b” și „d” și alin. 2 lit. „b” raportat la art. 230 alin. 1 și art. 231 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza art. 92 alin. 1 Codul penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 91 alin. 1 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal a hotărât ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Hunedoara sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal a hotărât ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 zile, în cadrul Primăriei comunei Sîntămăria-O., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În baza art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1, 4 și 5 din Codul penal referitoare la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a neexecutării obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege și la săvârșirea de noi infracțiuni.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. d, j din Codul penal, pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, în condițiile art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal.

În baza art. 275 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând asistența juridică din oficiu asigurată de avocat Ș. N., va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria Hațeg că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg cu nr. 1067/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. D.-I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1; art. 229 alin. 1 lit. „b” și „d” și alin. 2 lit. „b” raportat la art. 230 alin. 1 și art. 231 alin. 1 Cod Penal.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reținut în fapt, că în data de 08.11.2014, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Hațeg au fost sesizate de către numitul Enășesc P. din loc. S., nr. 97, . privire la faptul că în noaptea de 07/08.11.2014, persoane necunoscute i-au sustras din curtea locuinței sale de la adresa mai sus menționată, autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, pe care ulterior l-au abandonat la ieșire din satul S. spre Sibișel, fiind avariat.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că în seara zilei de 07.11.2014, persoana vătămată Enășesc P. și-a lăsat autoturismul marca Opel Astra C. cu nr. de înmatriculare_ parcat în curtea locuinței sale de domiciliu din satul S., nr. 97, neasigurat și cu cheile în contact.

Tot în acea seară, la domiciliul persoanei vătămate - unde locuiește și fratele său Enășesc D., a venit nepotul acestora, M. D.-I., care a observat că autoturismul este neasigurat și cu cheile în contact.

Astfel, la scurt timp după ce a plecat din locuința celor doi, în jurul orelor 24.00, inculpatul s-a întors și s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, a deschis poarta locuinței și a ieșit din curte, plecând spre satul Ohaba Sibișel. După ce acesta s-a plimbat mai mult timp pe raza localităților S. și Sibișel, respectiv pe drumul care leagă cele două localități, la întoarcere în loc. S., inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a avut un accident, iar autoturismul a fost avariat, astfel că a fost nevoit să-l abandoneze la capătul loc. S., pe marginea drumului, unde a fost găsit a doua zi de organele de poliție, fiind predat proprietarului.

Persoana vătămată Enășesc P. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 euro – reprezentând contravaloarea distrugerilor aduse autoturismului.

Din adresa nr. 468 din 17.02.2015 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului Hunedoara reiese că inculpatul M. D. I. figurează cu permis de conducere în baza de date doar din data de 13.11.2014, astfel că la data de 07/08.11.2014 acesta nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

În ce privește încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că fapta inculpatului M. D.-I., care în noaptea de 07/08.11.2014, în jurul orelor 24.00, a sustras autoturismul marca Opel Astra C. cu nr. de înmatriculare_ aparținând unchiului său Enășesc P., din curtea locuinței de domiciliu a acestuia din satul S., nr. 97, cu scopul de a-l folosi pe nedrept, constituie infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1; art. 229 alin. 1 lit. „b” și „d” și alin. 2 lit. „b” raportat la art. 230 alin. 1 și art. 231 alin. 1 Cod Penal.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice; declarațiile inculpatului; declarații de martori; declarațiile părții civile; adresa nr. 468 din 17.02.2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - Hunedoara; adresa nr. 1385/24.04.2015 emisă de Primăria . de cazier judiciar a inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Hațeg, împreună cu dosarul de urmărire penală, sub nr._ din data de 25.05.2015.

În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul, poziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f.82).

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod proc. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la ascultarea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin 1 Cod proc. pen.

Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul de lege, văzând și concluziile favorabile ale reprezentantului Ministerului Public și ale inculpatului, instanța a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, ne mai procedându-se la efectuarea cercetării judecătorești.

Analizând cauza dedusă judecății, prin prima materialului probator administrat, instanța a reținut că la data de 07/08.11.2014, în jurul orelor 24⁰⁰, întrucât știa că autoturismul aparținând unchiului său se afla în curtea locuinței acestuia, fără a fi asigurat și cu cheile în contact, inculpatul M. D. I., a pătruns în curtea persoanei vătămate Enășesc P., a deschis poarta casei, și s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, a ieșit din curte plecând spre satul Ohaba Sibișel. După ce s-a plimbat mai mult timp pe drumul ce leagă localitățile S. și Sibișel, la întoarcere, în localitatea S., inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a avut un accident, autoturismul fiind avariat, abandonându-l.

În drept, fapta inculpatului M. D.-I., care în noaptea de 07/08.11.2014, în jurul orelor 24.00, a sustras autoturismul marca Opel Astra C. cu nr. de înmatriculare_ aparținând unchiului său Enășesc P., cu scopul de a-l folosi pe nedrept, constituie infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1; art. 229 alin. 1 lit. „b” și „d” și alin. 2 lit. „b” raportat la art. 230 alin. 1 și art. 231 alin. 1 Cod Penal.

Având în vedere că judecarea cauzei s-a făcut după procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție, prevăzută de art. 374 alin. 4 și art. 396 Cod procedură penală, instanța a reținut starea de fapt expusă mai sus pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, atât în faza de urmărire penală (f. 37-39, 49) cât și în fața instanței de judecată (f.82), inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.

Având în vedere dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod proc. pen., inculpatul declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește în totalitate și nu solicită administrarea de probe noi, acesta a beneficiat de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod proc. pen., prevederi în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune.

La aplicarea pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoare ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Relevând împrejurările ce definesc profilul socio-moral al inculpatului, instanța a reținut împrejurarea că inculpatul este un element tânăr, nu are antecedente penale, fiind infractor primar, a recunoscut și a regretat fapta comisă.

Reținând vinovăția inculpatului în contextul stării de fapt sus-menționate și procedând la individualizarea pedepsei în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii defurt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. „b” și „d” și alin. 2 lit. „b” raportat la art. 230 alin. 1 și art. 231 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza art. 92 alin. 1 Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 91 alin. 1 din Codul penal, apreciind că și în acest mod pedeapsa își va atinge scopul coercitiv și reeducativ.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal s-a mai hotărât ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Hunedoara sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal s-a hotărât ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 zile, în cadrul Primăriei comunei Sîntămăria-O., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În baza art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1, 4 și 5 din Codul penal referitoare la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a neexecutării obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege și la săvârșirea de noi infracțiuni.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. d, j din Codul penal, pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, în condițiile art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal.

Întrucât inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea cu privire la care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, acesta a fost obligat, în temeiul art. 275 Cod procedură penală, la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând asistența juridică din oficiu asigurată de avocat Ș. N., va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului P. de pe lângă Judecătoria Hațeg, criticând sentința primei instanțe pentru considerente de nelegalitate.

În motivarea apelului său a arătat Ministerul Public că sentința primei instanțe este nelegală de vreme ce inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă situată sub minimul legal prevăzut de legiuitor.

În argumentarea criticii s-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Având în vedere faptul că limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime în cazul furtului unui vehicul săvârșit în scopul folosirii lui, minimul special al pedepsei putea ajunge la 1 an și 4 luni. Făcându-se apoi aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 d9in Codul de procedură penală, limitele de pedeapsă trebuie reduse cu încă o treime, putându-se ajunge până la un minim de 10 luni și 20 de zile închisoare. Concluzia este că instanța nu putea coborî pedeapsa sub acest minim decât dacă reținea în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.

În al doilea rând sentința primei instanțe este nelegală prin prisma temeiului de drept în baza căruia inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prima instanță a reținut în mod greșit dispozițiile art. 275 din Codul de procedură penală în loc de cele ale art. 274 din același act normativ, dispoziții ce aveau incidență în cauză.

În al treilea rând sentința primei instanțe este nelegală de vreme ce nu a fost motivată în drept cu privire la condamnarea inculpatului.

Instanța nu a motivat în drept condamnarea inculpatului în sensul că nu au fost reținute dispozițiile art. 396 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală. Judecătoria Hațeg a dispus doar condamnarea inculpatului, fără a preciza temeiul de drept în baza căruia s-a dispus o astfel de soluție.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel Alba Iulia constată că apelul exercitat de Ministerul Public este fondat pentru considerentele ce urmează.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul M. D. I. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de furt calificat.

Astfel, fapta inculpatului M. D.-I., care în noaptea de 07/08.11.2014, în jurul orelor 24.00, a sustras autoturismul marca Opel Astra C. cu nr. de înmatriculare_ aparținând unchiului său Enășesc P., cu scopul de a-l folosi pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b raportat la art. 230 alin. 1 și art. 231 alin. 1 din Codul penal.

Prima instanță, Judecătoria Hațeg a prezentat exhaustiv probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și a făcut trimitere la manifestarea de voință a inculpatului din faza de judecată, și anume solicitarea acestuia de fi judecat după procedura simplificată aplicabilă în cazul recunoașterii învinuirii.

Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpat, Curtea de Apel Alba Iulia constată că, în mod corect, judecătoria a stabilit o pedeapsă cu închisoarea în sarcina inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod succint a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa și considerentele ce au determinat-o să suspende sub supraveghere executarea acesteia.

Apelul exercitat în cauză de Ministerul Public, este fondat doar în privința primelor două motive de critică și urmează a fi admis.

a. Inculpatul M. D. I. a fost trimis în judecată și ulterior condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b raportat la art. 230 alin. 1 și art. 231 alin. 1 din Codul penal.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Aceste limite de pedeapsă trebuie reduse cu o treime ca urmare a faptului că furtul comis de inculpat a avut ca obiect un vehicul și a fost comis în scopul de a-l folosi pe nedrept(art. 230 alin. 1 din Codul penal). Urmare a reducerii limitelor de pedeapsă, pedeapsa închisorii ce putea fi aplicată inculpatului se încadra între un minim de 1 an și 4 luni și un maxim de 4 ani și 8 luni.

Și aceste limite de pedeapsă trebuie reduse cu o treime ca urmare a faptului că inculpatul a înțeles să uzeze în fața Judecătoriei Hațeg de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. Ca urmare a aplicării reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă (reducere prevăzută de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală) pedeapsa închisorii ce poate fi aplicată inculpatului trebuie încadrată între un minim special de 10 luni și 20 de zile și un maxim special de 2 ani 11 luni și 10 zile.

Stabilind pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății la 5 ani și 10 zile, sub limita minimă la care mai sus am făcut referire, Judecătoria Hațeg a pronunțat o sentință nelegală. Această nelegalitatea va fi îndreptată de instanța de apel care va stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă situată la limita minimă la care s-a putut ajunge ca urmare a reținerii cauzelor de reducere a pedepsei, adică de 10 luni și 20 de zile.

b. Întemeiat este și motivul de critică vizând temeiul legal în baza căruia s-a hotărât obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare(ipoteza din cauza de față) inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

Dispozițiile art. 275 din Codul de procedură penală, dispoziții la care prima instanță în mod eronat a făcut trimitere, vizează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în alte cazuri și anume: în caz de achitare, în caz de încetare a procesului penal, în caz de continuare a procesului penal, în caz de restituire a cauzei la parchet, ipoteze neincidente în prezenta cauză.

c. Critica Ministerului Public cu privire la omisiunea instanței de a face trimitere la dispozițiile art. 396 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală la momentul la care a hotărât condamnarea inculpatului, este nefondată.

Statuează textul art. 404 din Codul de procedură penală, text de lege având denumirea marginală „conținutul dispozitivului” că:

“(1) Dispozitivul trebuie să cuprindă datele prevăzute la art. 107 privitoare la persoana inculpatului, soluția dată de instanță cu privire la infracțiune, indicându-se denumirea acesteia și textul de lege în care se încadrează, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, și cauza pe care se întemeiază potrivit art. 16, precum și soluția dată cu privire la soluționarea acțiunii civile.

(2) Când instanța dispune condamnarea, în dispozitiv se menționează pedeapsa principală aplicată. În cazul în care dispune suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se menționează și măsurile de supraveghere și obligațiile, prevăzute la art. 93 alin. (1) - (3) din Codul penal, pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecințele nerespectării lor și ale săvârșirii de noi infracțiuni și se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută la art. 93 alin. (3) din Codul penal, după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune. Consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate. Când instanța dispune măsura educativă a supravegherii, în dispozitiv se menționează persoana care realizează supravegherea și îndrumarea minorului.

(3) Când instanța dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, în dispozitiv se face mențiune despre aplicarea avertismentului, potrivit art. 81 din Codul penal, iar când dispune amânarea aplicării pedepsei, în dispozitiv se menționează pedeapsa stabilită a cărei aplicare se amână, precum și măsurile de supraveghere și obligațiile, prevăzute la art. 85 alin. (1) și (2) din Codul penal, pe care trebuie să le respecte inculpatul, se pun în vedere acestuia consecințele nerespectării lor și ale săvârșirii de noi infracțiuni, iar dacă a impus obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, se menționează două entități din comunitate unde urmează a se executa această obligație, după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune. Consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate și îndrumarea minorului.

(4) Dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanță cu privire la:

a) deducerea duratei măsurii preventive privative de libertate și a internării medicale, indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod;

b) măsurile preventive;

c) măsurile asigurătorii;

d) măsurile de siguranță;

e) cheltuielile judiciare;

f) restituirea lucrurilor;

g) restabilirea situației anterioare;

h) cauțiune;

i) rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei.

(5) Când instanța pronunță pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face mențiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile sau, după caz, unele dintre drepturile prevăzute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevăzută în același articol.

(6) Când instanța a pronunțat pedeapsa închisorii, iar persoana vătămată a solicitat înștiințarea cu privire la eliberarea în orice mod a condamnatului, instanța face o mențiune în acest sens în dispozitivul hotărârii.

(7) Dispozitivul trebuie să cuprindă mențiunea că hotărârea este supusă apelului, cu arătarea termenului în care acesta poate fi exercitat, indicarea datei în care hotărârea a fost pronunțată și a faptului că pronunțarea s-a făcut în ședință publică.”

Din analiza textelor de lege citate rezultă cu evidență că dispozitivul unei hotărâri judecătorești și, implicit, minuta unei asemenea hotărâri, nu este un proces verbal, nu este o expunere fără noimă de texte de lege și nici o înșiruire de dispoziții legale lăsată la inspirația sau la bunul plac al instanței. Dispozitivul unei hotărâri judecătorești trebuie să se caracterizeze prin rigurozitate și concizie și trebuie să cuprindă obligatoriu mențiunile expres prevăzute de lege.

Pe de altă parte mai trebuie observat și faptul că lipsa din dispozitivul unei hotărâri judecătorești chiar a unora dintre elementele pe care în mod obligatoriu trebuie să le cuprindă nu este în măsură a atrage nulitatea hotărârii. Cu atât mai mult, lipsa unor mențiuni pe care nici măcar legiuitorul nu le solicită imperativ nu poate avea vreo influență asupra legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești.

Observarea cu atenție a textului de lege citat ne conduce la concluzia că instanța de judecată, hotărând condamnarea inculpatului, trebuie să arate în mod obligatoriu „soluția dată de instanță cu privire la infracțiune, indicându-se denumirea acesteia și textul de lege în care se încadrează”. Din textul de lege citat nu rezultă că instanța de judecată trebuie să facă vreo trimitere la dispozițiile generale ale art. 396 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, având denumirea marginală “rezolvarea acțiunii penale”.

Pentru aceste considerente, apelul exercitat de Ministerul Public împotriva sentinței de condamnare este fondat și urmează a fi admis doar în privința primelor două motive de critică, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală.

Urmare a admiterii apelului vom desființa sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului M. D. I. și al temeiului obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, și, judecând cauza în aceste limite:

Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului M. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b raportat la art.230 alin.1 și art. 231 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, de la 5 luni și 10 zile închisoare, la 10 luni și 20 zile închisoare.

Se vor menține dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând asistența juridică din oficiu asigurată de avocat Ș. N., va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Lipsind culpa procesuală a inculpatului, vom face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală și vom lăsa cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hațeg împotriva sentinței penale nr.98/29.09.2015, pronunțată de Judecătoria Hațeg, în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului M. D. I. și al temeiului obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, și, judecând cauza în aceste limite:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului M. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b raportat la art.230 alin.1 și art. 231 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, de la 5 luni și 10 zile închisoare, la 10 luni și 20 zile închisoare.

Menține dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând asistența juridică din oficiu asigurată de avocat Ș. N., va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în prezentul apel rămân în sarcina statului .

Onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2016 .

Președinte, Judecător

A. I. P. G. L. O.

Grefier,

A. B.

Red./tehnored. G.L.O.

2ex/26.02.2016

J.F.O.M.S.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 172/2016....		Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță