Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 76/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 76/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 76/A/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier M. S. Ș.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul S. V.-D. împotriva sentinței penale nr. 1171/2015pronunțată de Judecătoria D. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant S. V.-D., aflat în prezent în stare de deținere în P. A., asistat de avocat desemnat din oficiu S. M., în substituirea avocatului S. M.;
lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul apelant S. V.-D. arată că motivul pentru care a formulat apel este schimbarea modalității pedepsei, dorind să beneficieze de o măsură fără executare în regim de detenție.
Nefiind alte cereri formulate instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Avocat desemnat din oficiu S. M. pentru inculpatul apelant S. V.-D.solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, și procedând la o nouă judecată solicită în principal reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că s-a prevalat în fața instanței de fond de dispozițiile art. 375 C.pr.pen., care prevede posibilitatea reducerii pedepsei cu o treime. Arată că inculpatul a recunoscut fapta, iar prejudiciul a fost recuperat.
În subsidiar, solicită a se aplica o modalitate de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere.
Reprezentanta Parchetuluisolicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu se impune reducerea pedepsei întrucât instanța a aplicat o pedeapsă situată la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, mai mult decât atât inculpatul este recidivist.
Inculpatul apelant S. V.-D., având ultimul cuvânt arată că dorește o pedeapsă în care să poată fi acasă.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 1171/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar penal nr._ inculpatul S. V. D. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 și 43 alin. 5 C.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (persoana vătămată M. I.).
În baza art. 72 C.p. a fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada de reținere de 24 ore, din 24.06.2015, ora 21 și de arest preventiv executată de inculpat de la 13.07.2015 până la 21.10.2015.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p., rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S. V.-D. pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 C.p., (persoană vătămată T. V.), ca urmare a împăcării părților.
S-a constatat că prejudiciile cauzate persoanelor vătămate M. I. și T. V. au fost recuperate.
În baza art. 398 C.p.p., rap. la art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 260 lei, a rămas în sarcina statului.
Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunilor descrise în actul de sesizare prima instanță a reținut în fapt că în noaptea de 20/21.06.2015 acesta a sustras prin efracție acumulatorii auto din autoturismul marca Dacia 1300, proprietatea persoanei vătămate T. V. și respectiv din autoturismul marca Dacia 1300 proprietatea persoanei vătămate M. I..
Prejudiciile au fost recuperate.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale:plângerile și declarațiile persoanelor vătămate T. V. și M. I. ( f. 16-19, 22-25 dosar UP); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică ( f. 4-9 dosar UP); dovezile de restituire a bunurilor către persoanele vătămate T. V. și M. I. ( f. 20, 26 dosar UP); raportul criminalistic nr._/22.06.2015 din care rezultă că urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului prezintă elemente caracteristice de identificare cu impresiunile numitului S. V.-D. (f. 30-36 dosar UP); declarația martorului F. C. T. ( f. 47-50 dosar UP); declarația martorului T. R. A. ( f. 42-44 dosar UP); declarații inculpat ( f. 61-62, 72, 77-79 dosar UP), coroborat cu declarațiile inculpatului date în fața instanței de judecată prin care acesta a recunoscut fără rezerve săvârșirea infracțiunilor, înțelegând să se prevaleze de procedura întemeiată pe recunoașterea învinuirii prev. de art. 375 C.pr.pen. (fila 153-154 d.i.).
În ce privește fapta săvârșită în dauna persoanei vătămate T. V. instanța a luat act de manifestarea de voință a acesteia, constatând intervenirea împăcării și de aici incidența dispozițiilor art. 396 alin. 1, 6 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen.
În drept fapta săvârșită de către inculpat în împrejurările descrise mai sus în dauna persoanei vătămate M. I. a fost calificată ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b,d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 și 43 alin. 5 C.pr.pen.
La individualizarea pedepsei prima instanță, având în vedere gravitatea infracțiunilor și periculozitatea inculpatului (apreciată prin prisma persistenței sale infracționale) dar și atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procedurilor, a considerat că o pedeapsă de 1 an închisoare este suficientă pentru realizarea scopului preventiv și educativ a măsurii de constrângere.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal prev. de art. 410 C.pr.pen. inculpatul S. V. D. solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu reducerea substanțială a pedepsei.
În expunerea orală a motivelor de apel inculpatul a arătat că atitudinea procesuală adecvată de recunoaștere integrală a faptelor, precum și recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune justifică aplicarea unei pedepse mai reduse.
Verificând sentința penală atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu aspectul de netemeinicie invocat de către inculpat și în limitele statuate de art. 417 alin. 2 C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut o stare factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și confirmată de către inculpat cu ocazia declarațiilor date în fața jurisdicției inferioare, unde acesta a înțeles să se prevaleze de procedura abreviată întemeiată pe recunoașterea învinuirii prev. de art. 375 C.pr.pen.
Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosarul cauzei în conformitate cu cerințele impuse de art. 103 alin. 2 C.pr.pen., stabilind că acuzațiile aduse inculpatului S. V. D. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
La rândul său Curtea va reține sub aspectul stării de fapt că în noaptea de 20/21.06.2015, prin efracție, inculpatul S. V. D. a sustras acumulatorii auto din autoturismele marca Dacia 1300 proprietatea persoanelor vătămate T. V. și respectiv M. I., în timp ce acestea se aflau în parcarea blocului 88 de pe . D..
Curtea precizează că instanța fondului a dat o calificare corectă faptei săvârșite de către inculpat și a aplicat o pedeapsă ce corespunde pe deplin criteriilor generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen.
Realizând propriul demers analitic în raport cu aspectul de netemeinicie invocat de către inculpat Curtea arată că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să justifice o atenuare a răspunderii penale a apelantului S. V. D..
Curtea precizează că instanța a valorificat conduita procesuală adecvată a inculpatului dând eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. însă pedeapsa aplicată este rezultatul modalității de stabilire a sancțiunii penale instituit de art. 43 alin. 5 C.pen. potrivit căruia, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune (în situația în care pedeapsa anterioară la care a fost condamnat inculpatul a fost executată) se majorează cu jumătate.
Astfel, Curtea reține că instanța fondului, în procesul de reindividualizare a stabilit într-o primă etapă o pedeapsă la limita minimului special obținut ca urmare a reducerii cu 1/3 potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (8 luni închisoare) după care în a doua etapă a adăugat acesteia încă o jumătate, respectiv 4 luni închisoare, aplicând în final o sancțiune de 1 an închisoare.
Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului se află la limita minimului special prevăzut de lege, o atenuare a răspunderii penale a inculpatului S. V. D. nefiind posibilă decât în situația reținerii circumstanțelor atenuante, ceea ce nu este cazul în speța de față având în vedere că niciunul din cazurile prevăzute de art. 75 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente.
Curtea constată că în circumstanțele factuale relevate de actele dosarului pedeapsa aplicată respectă principiul proporționalității dintre sancțiune și comportament.
Reținând în urma examinării cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, că hotărârea Judecătoriei D. este legală și temeinică, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului S. V. D. cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat în temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a raportat la art. 72 C.pen. Curtea va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 23.06.2015 până la 24.06.2015 și a arestului preventiv, începând cu 13.07.2015 la 28.01.2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. V. D. împotriva sentinței penale nr.1171/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar penal nr._ .
În baza art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 23.06.2015 până la 24.06.2015 și a arestului preventiv, începând cu 13.07.2015 la 28.01.2015.
În baza art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2016.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
M. S. Ș.
Red. MEC
Tehnored. MSȘ
2ex/29.01.2016
Jud. fond N. D. P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 51/2016.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
