Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 22/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 22/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 22/A/2016
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A. reprezentat prin procuror A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de inculpata S. N. și partea responsabilă civilmente . Sibiu împotriva sentinței penale nr. 405/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria A.-I. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la data de 13.01.2016, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor declarate constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 405/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria A.-I. în dosar nr._, s-a constatat, în aplicarea disp. art. 5 al. 1 din Noul Cod Penal că infracțiunea de vătămare corporală din culpă dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 184 al. 2 și 4 C penal anterior și că, vechiul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei S. N..
În baza art. 396 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnată inculpata S. N., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal rap. la art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 (opt) luni stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea executării și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.
83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
S-a luat act că persoana vătămată B. M. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză..
În baza disp. art. 397 al. 1 și art. 19 Cpp rap la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C civ și urm și art. 313 din Legea 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență A. și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească în favoarea acestuia suma de 2645,69 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata Sălișean N., în vederea introducerii profilului genetic al inculpatei în SNDGJ.
În baza art. 114, raportat la art. 203 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către Serviciul Poliției Rutiere din cadrul IPJ A. în vederea anulării permisului de conducere a inculpatei.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 al. 1 și 2 Cpp a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3000 către partea civilă B. M. V. reprezentând cheltuieli judiciare- onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., nr. 4484/P/2013 din 08.05.2015, a fost trimisă în judecată inculpata S. N., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 al 2 și 3 C. penal.
În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatei s-a reținut că în data de 05.11.2013, pe . A. I., la intersecția cu . proprietate personală marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_, nu s-a asigurat la virajul spre stânga și nu a acordat prioritate de trecere, fapt ce a determinat-o să intre în coliziune cu motociclul marca KTM cu numărul de înmatriculare_ condus din partea dreaptă de B. M. V., ca urmare a accidentului motociclistul suferind leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 160-180 zile de îngrijiri medicale.
La termenul de judecată din data de 19.10.2015, inculpata a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.375 C.p.p., arătând că înțelege să recunoască în totalitate învinuirea ce i s-a adus prin actul de sesizare.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține în fapt, în esență, că în data de 05.11.2013, inculpata S. N., conducând autoturismul proprietate personală marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ pe . A. I., la intersecția cu .-a asigurat la virajul spre stânga și nu a acordat prioritate de trecere, fapt ce a determinat-o să intre în coliziune cu motociclul marca KTM cu numărul de înmatriculare_ condus din partea dreaptă de B. M. V.. Ca urmare a accidentului, persoana vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, numărul de zile de îngrijiri medicale prelungindu-se ulterior la 140-150 de zile, apoi la 160-180 de zile.
Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă și că a fost săvârșită de inculpată, din culpă
instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.396 alin. 2 C.pr.pen., urmând a pronunța condamnarea acestuia.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține faptul că de la data comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatei- 05.11.2013 și până în prezent a intervenit o succesiune de legi, astfel că instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.
Instanța de fond reține, în esență, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, plecând și de la situația personală a inculpatei, că vechiul cod penal este legea penală mai favorabilă, având în vedere că instituțiile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele reglementate de Noul Cod penal.
La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, reținând și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen. va aplica inculpatei o pedeapsă de 8 luni închisoare și în baza art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că persoana vătămată B. M. V. a declarat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză.
De asemenea, instanța constată că, S. Județean A. s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal prin care solicită acordarea sumei de 2645,69 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate B. M. V., cerere pe care instanța o va admite în considerarea următoarelor.
Instanța constată că prin fapta inculpatei, i-au fost cauzate persoanei vătămate B. suferințe fizice importante, care a avut nevoie pentru vindecare de 160-180 zile îngrijiri medicale, persoana vătămată fiind internată, așa cum rezultă din actele dosarului, la S. Județean A., astfel că raportat la art. 1357 și art. 1391 alin. 1 cod civil și art. 313 din Legea 95/2006, va admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență A. și va obliga inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească în favoarea acestuia suma de 2645,69 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Cât privește cheltuielile judiciare se va face aplicarea art. 272, 274 alin. 1 C. proc. pen. și art. 276 al. 1 și 2 C. proc. P..
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală inculpata S. N. și partea responsabilă civilmente S.C.C. A. S.A. Sibiu.
În expunerea motivelor de apel partea responsabilă civilmente critică hotărârea sub aspectul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată să le plătească atât persoanei vătămate B. M., cât și către stat, susținând că raportat la prevederile art. 27 pct. 6 din Ordinul CSA 14/2011 societatea de asigurare în mod nelegal a fost obligată la plata acestor cheltuieli judiciare, mai ales că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpata S. N. în expunerea motivelor de apel critică hotărârea sub aspectul aplicării art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, susținând, în esență, că în mod greșit instanța a reținut în cauză vechiul cod penal ca fiind mai favorabil inculpatei, raportat la împrejurarea că urmare a pronunțării unei hotărâri de condamnare împotriva inculpatei permisul de conducere va fi anulat, ori în aplicarea art. 5 Cod penal nu se poate face abstracție de toate urmările pe care inculpata va fi obligată să le suporte ca urmare a unei hotărâri de condamnare. Se mai susține că raportat la situația personală a inculpatei menținerea unei hotărârii de condamnare va avea consecințe deosebit de grave, iar în cauză sunt îndeplinite cerințele noului cod penal de aplicare a art. 83 privind amânarea aplicării pedepsei.
În susținerea apelului s-a depus adeverința nr. 7839/18.11.2015 emisă de Asociația ,, A.S. 2001 A. I.’’.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în cererile de apel, precum și din oficiu, potrivit art. 417 alin. 2 Cod pr.pen, dar în limitele prev. de art. 417 alin. 1 și art. 418 Cod pr.p., Curtea constată ca fondat doar apelul inculpatei pentru cele ce se vor expune în continuare:
Curtea, în baza examenului critic propriu, constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cauza fiind soluționată prin aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, raportat la poziția exprimată de inculpata S. N. care a arătat că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Probele administrate în faza de urmărire penală au dovedit fără dubiu vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Reevaluând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, Curtea reține că, în data de 05.11.2013, pe . A. I., la intersecția cu . autoturismul proprietate personală marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_, nu s-a asigurat la virajul spre stânga și nu a acordat prioritate de trecere, fapt ce a determinat-o să intre în coliziune cu motociclul marca KTM cu numărul de înmatriculare_ condus din partea dreaptă de B. M. V., ca urmare a accidentului motociclistul suferind leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 160-180 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
Analizând sentința penală atacată prin prisma criticii inculpatei privind aplicarea art. 5 Cod penal, Curtea constată că apelul formulat de inculpată este fondat .
Astfel, este de necontestat că în cauză, se impune verificarea incidenței dispozițiilor art.5 din noul Cod penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, context în care urmează a fi analizate, conținutul incriminării, cât și al tratamentului juridic sancționator aplicabil, rezultat din legile aflate în conflict.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpată este necesar a se analiza atât influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat ( în examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică), consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării apelului ( în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei); cât și instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare.
Relativ la influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiuni pentru care este acuzată inculpata, Curtea reține, în acord cu judecătorul de fond, că fapta de vătămarea corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969 se regăsește încriminată cu același conținut în art. 196 alin. 2, 3 Cod penal. Referitor la tratamentul juridic sancționator, se constată evident că legea penală mai favorabilă este legea nouă, in concreto conține prevederi mai favorabile, prin faptul că prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni - 3 ani alternativ cu amenda.
Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele incriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă
și la mijloacele legale de individualizare a ei. Trebuie avute în vedere și cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum și circumstanțele atenuante sau agravante.
În aceeași ordine de idei, aplicarea legii penale mai favorabile trebuie privită și prin perspectiva tuturor consecințelor pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede, inclusiv sub aspectul restricțiilor și obligațiilor pe care trebuie să le suporte acuzatul.
Relativ la acest aspect, Curtea împărtășește opinia exprimată de apelanta inculpată sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în sensul că, strict cu referire la persoana sa, aplicarea legii penale sub imperiul căreia s-a comis fapta ar fi defavorabilă .
În concret, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatei pentru infracțiunea dedusă judecății,la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ar atrage de drept aplicarea art. 114, rap. la art. 203 alin. 1 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind anularea permisului de conducere. Aceasta ar avea consecințe grave asupra situației inculpatei în contextul în care inculpata, în calitate de formator în cadrul proiectului POSDRU/173/6.1/S/_- SES, este nevoită să se deplaseze zilnic în loc. Târgu M., conform atribuțiilor de serviciu, procedura de recrutare a personalului pentru acest post fiind condiționată de deținerea de către participant a permisului de conducere categoria B și a autoturismului proprietate personală. Ori, în ipoteza în care instanța ar aprecia că, în cauză, este justificată aplicarea art. 83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei, aceasta modalitate de individualizare judiciară a pedepsei ar exclude aplicarea art. 114, rap. la art. 203 alin. 1 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Aceasta deoarece legiuitorul prin dispozițiile art. 83-90 Cod penal a avut în vedere instituirea unui mijloc alternativ la executarea pedepsei, o modalitate de individualizare judiciară a pedepsei și nu un mijloc de constrângere pentru infracțiunea comisă.
Astfel, din economia dispozițiilor art. 83-90 Cod penal rezultă că amânarea aplicării pedepsei este o modalitate de individualizare judiciară a pedepsei închisorii și amenzii care are ca efect amânarea pe o anumită perioadă de timp, denumită termen de supraveghere, a aplicării pedepsei, cu obligația pentru cel condamnat de a respecta în termenul de încercare măsurile de supraveghere prevăzute de lege și obligațiile stabilite de instanță.
Așa cum este reglementată în Codul penal, amânarea aplicării pedepsei constă în stabilirea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârșirea unei infracțiuni și amânarea temporară a aplicării acesteia, atunci când pedeapsa concret stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar instanța apreciază, ținând seama de persoana infractorului și de conduita avută de acesta anterior și ulterior comiterii infracțiunii, că în raport cu situația personală a inculpatului, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă fixă de 2 ani.
În aceeași ordine de idei, amânarea aplicării pedepsei nu este o pedeapsă de sine stătătoare, ci este o instituție complementară pedepsei amenzii și închisorii, menită să ofere instanței de judecată posibilități lărgite de individualizare judiciară a pedepselor. Amânarea aplicării pedepsei apare ca un substitut al executării pedepsei, și în același timp o măsură de a cărei îndeplinire este condiționată stingerea pedepsei.
Transpunând aceste considerații teoretice cauzei de față, Curtea apreciază că în mod legal, instanța de fond trebuia ca în stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, să aibă în vedere și consecințele, urmările pe care o hotărâre de condamnare le are asupra situației inculpatei, inclusiv sub aspectul anulării sau nu a permisului de conducere.
Așadar, realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o
evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de control judiciar constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, noul cod penal, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpată.
Așa fiind, în aplicarea art. 5 din Codul penal și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 instanța de apel reține că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.
În ce privește încadrarea juridică a faptei, constatând că, din probele administrate în cauză, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există și a fost comisă cu vinovăția cerută de lege, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, încadrarea juridică reținută de altfel prin actul de trimitere în judecată.
Așa cum rezultă din prezentarea situației de fapt, inculpata a recunoscut comiterea faptei, uzând de altfel de procedura recunoașterii vinovăției reglementată de art. 374 Cod pr.p., iar prin apelul formulat în cauză a solicitat aplicarea unei pedepse în acord cu noile prevederi legale și cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor care îi sunt favorabile .
Din interpretarea dispozițiilor art. 74 Cod penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Curtea, în raport de natura și gravitatea faptei, care este relativ redusă, împrejurările concrete în care s-a comis fapta și urmările faptei - din culpă, prin neacordarea priorității de trecerea victimei, cauzarea unor leziuni ce au necesitat un număr relativ mare de zile de îngrijiri medicale pentru victimă, 160-180 zile, precum și față de datele care caracterizează persoana inculpatei, este tânără, a recunoscut sincer faptele și nu are antecedente penale, este bine integrată în societate, având loc de muncă stabil, apreciază că aplicarea în condițiile art. 83 Cod penal a unei pedepse de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă corespunde cerințelor de proporționalitate între gravitatea faptei și a făptuitorului pe de o parte, și sancțiunea aplicată pe de altă parte.
Curtea nu neagă faptul că inculpata a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor, urmând procedura recunoașterii învinuirii, însă această împrejurare a fost avută în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, egal cu minimul special prevăzut de textul de lege încriminator – pedeapsa de la 6 luni la 3 ani sau amenda, art. 196 alin. 2 și 3 Cod,penal, și nu se justifică valorificarea disp. art. 396 alin. 10 Cod pr.p., raportat la consecințele destul de grave ale faptei .
Așadar, Curtea de apel apreciază ca întemeiată solicitarea inculpatei S. N. de a se dispune amânarea aplicării pedepsei în baza art. 83 și următoarele Cod penal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens. Astfel, pedeapsa stabilită este de 6 luni închisoare, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul pentru prestarea muncii în folosul comunității, acestea fiind condițiile prevăzute de art. 83 alin. 1 lit. a), b), c) Cod penal. Referitor la condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. d) Cod penal, Curtea constată că, în raport de persoana inculpatei, care nu a fost cercetată până în prezent pentru comiterea unei alte fapte penale, este o persoană integrată în societate și care a manifestat o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal, de asumare a responsabilității pentru fapta săvârșită, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale.
Sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 84 alin. 2 Cod penal referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită care nu depășește 7 ani și la conduita
inculpatei, care nu s-a sustras de la urmărire penală nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
Curtea constată că datele existente la dosar în privința inculpatei relevă că săvârșirea prezentei infracțiuni reprezintă un caz izolat în conduita sa, aplicarea imediată a pedepsei nefiind necesară.
Referitor la apelul formulat de partea responsabilă civilmente S.C. C. A. S.A., apel care vizează cheltuielile judiciare la care a fost obligată să le plătească atât persoanei vătămate, cât și către stat, invocând prevederile art. 27 pct. 6 din Ordinul CSA 14/2011, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Este de observat că societatea de asigurare prin apelul formulat nu a contestat calitatea de parte responsabilă civilmente în raport de fapta comisă de inculpată. Ori, față de prevederile art. 274 alin. 3 și art. 276 alin. 1 și 4 Cod pr.p., în mod legal instanța a obligat-o pe partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpata la plata cheltuielilor judiciare către persoana vătămată și către stat.
Împrejurarea că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză nun are nicio relevanță juridică sub aspectul analizat, atâta timp cât față de inculpată s-a pronunțată o soluție de condamnare în primă instanță, reformată în apel, prin pronunțarea unei soluții de amânare a aplicării pedepsei.
Obligarea părții responsabile civilmente în solidar cu inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, sunt consecința admiterii acțiunii civile a unității spitalicești și a obligării, în baza disp. art. 397 al. 1 și art. 19 Cod pr.pp rap la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C.civ. și urm. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. A. S.A. la plata sumei de 2.645,69 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare căter S. Județean de Urgență A..
Referitor la ordinul invocat în apărare, se apreciază că acesta nu are aplicabilitate în cauza de față, fiind incidente prevederile art. 274 alin. 3 și art. 276 alin. 1 și 4 Cod pr.p.,
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod pr.p. Curtea va admite apelul formulat de inculpata S. N. împotriva sentinței penale nr. 405/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria A. - I. în dosar nr._ .
Se va desființa în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind aplicarea legii penale mai favorabile .
În aplicarea art. 5 din Codul penal și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 se va reține că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.
În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, art. 5 din Codul penal și art. 83 din Codul penal se va stabili în sarcina inculpatei S. N. pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă .
În baza art. 83 alin. 1 din Codul penal se va amâna aplicarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 din Codul penal.
În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta, ori de câte ori va fi solicitat, la Serviciul de Probațiune A. ;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Se va atrage atenția persoanei supravegheate, asupra dispozițiilor art. 88 alin. 1 din Codul penal potrivit cărora, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța va revoca amânarea și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.
Se va înlătura aplicarea art. 114, raportat la art. 203 alin. 1 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Se va menține în tot dispozițiile sentinței penale atacate privind soluționarea laturii civile și a cheltuielilor judiciare .
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod pr.p. se va respinge ca nefondat apelul formulat de partea responsabilă civilmente S.C.C. A. S.A. Sibiu împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 276 alin. 6 din Codul de procedură penală va fi obligată partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către persoana vătămată B. M. V. în apel, conform înscrisurilor depuse la dosar .
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală va fi obligată partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpata S. N. împotriva sentinței penale nr. 405/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria A. - I. în dosar nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind aplicarea legii penale mai favorabile și procedând la o nouă judecată în aceste limite,
În aplicarea art. 5 din Codul penal și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 reține că lege penală mai favorabilă este noul Cod penal.
În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, art. 5 din Codul penal și art. 83 din Codul penal stabilește în sarcina inculpatei S. N. pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă .
În baza art. 83 alin. 1 din Codul penal amână aplicarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 din Codul penal.
În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta, ori de câte ori va fi solicitat, la Serviciul de Probațiune A. ;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Atrage atenția persoanei supravegheate, asupra dispozițiilor art. 88 alin. 1 din Codul penal potrivit cărora, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța va revoca amânarea și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.
Înlătură aplicarea art. 114, raportat la art. 203 alin. 1 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Menține în tot dispozițiile sentinței penale atacate privind soluționarea laturii civile și a cheltuielilor judiciare .
Respinge ca nefondat apelul formulat de partea responsabilă civilmente S.C.C. A. S.A. Sibiu împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 276 alin. 6 din Codul de procedură penală obligă pe partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către persoana vătămată B. M. V. în apel.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală obligă pe partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2016.
Președinte, Judecător,
E. B. S. T.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored. S.T.
2ex/18.02.2016
J.F.P. D.E.
.>
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 76/2016. Curtea de Apel... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 36/2016.... → |
|---|
