Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-01-2012 în dosarul nr. 2/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 2/2012

Ședința publică de la 10 Ianuarie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător E. B.

Judecător M. A. M.

Grefier V. C. V.

Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de

Procuror - I. N.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 548/2011 a Judecătoriei A.-I..

La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat:

- inc. S. R. T. aflat în stare de libertate și asistat de avocat oficiu Brăzdău D.;

- inc. R. D. O. aflat în stare de arest și asistat de avocat oficiu Brăzdău D.;

- partea vătămată intimată R. I.;

- partea responsabilă civilmente R. I. O.,

- lipcă fiind restul părților.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind, inculpații intimați S. R. T. și R. D. O. au precizat instanței că sunt de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu și doresc să fie ascultați de către instanța de recurs, sens în care s-a procedat la audierea acestora, declarațiile fiind consemnate în procese verbale separate, atașate la dosarul cauzei .

Partea vătămată R. I. a solicitat a fi trimis dosarul la organul de urmărire penală pentru a se afla ce s-a întâmplat deoarece prejudiciul putea fi recuperat, fiind vorba 13.000 lei și un telefon mobil. A mai precizat că nu s-a făcut confruntarea cu martorii.

Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, a acordat cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul parchetului a susținut în parte recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. cu precizarea că nu înțelege să susțină cererea de majorare a pedepsei.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și procedând la rejudecarea cauzei:

- a se reține la încadrarea juridică dată faptelor comise de inc. S. dispozițiile art . 75 alin.1 lit.c cod penal și a se dispune executarea pedepsei în regim de detenție,

- a se reține la încadrarea juridică dată faptelor comise de inc. R. D. O. dispozițiile art. 99 cod penal.

- a se dispune obligarea inculpatului minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor;

- admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă C. A. și rezolvarea cheltuielilor judiciare.

Partea civilă R. I. a precizat că dorește să-și recupereze prejudiciul, mai ales că suma de bani a fost ridicată de la CAR.

Partea responsabilă civilmente R. I. având cuvântul a învederat instanței că dorește să afle care sunt martorii care l-au văzut pe fiul său luând geanta părții vătămate.

Avocata inculpaților a solicitat respingerea recursului declarat de procuror în ce privește punctele 3 și 5 din motivele scrise și admiterea în rest a recursului .

A solicitat respingerea solicitării de schimbare a modalității de executare a pedepsei în ce-l privește pe inc. S. susținând că suspendarea executării sub supraveghere este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului, care a recunoscut fapta comisă și nu are antecedente penale.

Referitor la inculpatul R., avocata desemnată din oficiu a solicitat a se avea în vedere starea de minoritate a acestuia făcând aplicarea art. 99 cod penal și a schimba modalitatea de executare a pedepsei din executare în regim de detenție în libertate supravegheată prev. de art. 101 cod penal.

În subsidiar a solicitat a se face aplicarea art . 109 cod penal.

Sub aspectul laturii civile a solicitat a fi menținute dispozițiile hotărârii pronunțate de instanța de fond deoarece partea civilă nu a dovedit prejudiciul.

Inculpatul R. D. O. având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Inculpatul S. R. T. având ultimul cuvânt a solicitat să rămână în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

P. sentința penală nr. 548/10.10.2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ s-a dispus, în temeiul art. 334 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice săvârșite de inculpați din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, e, f, g și i C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. în complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută la art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 41 alin. 2 C.pen.(faptele din 14/15.04.2010 și 15/16.04.2010) și furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.pen. (fapta din 28.10.2010) cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

A fost condamnat inculpatul S. R. T. (CNP_), cetățean român, fiul lui D. și A., născut la data de 05.09.1988 în A. I., jud. A., domiciliat în Cugir, .. 8, ., la:

- 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută la art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 41 alin. 2 C.pen.(faptele din 14/15.04.2010 și 15/16.04.2010)

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.pen. (fapta din 28.10.2010).

S-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente potrivit art. 33 lit. a C.pen. astfel că, în baza art. 34 C.pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre și a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.

În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, din data de 13.01.2011 până în data de 28.01.2011.

S-a făcut aplicarea art. 86/1 – 86/2 C.pen. și s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani. S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 86/4 C.pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă T. A.;

b) să anunțe, în prealabil, serviciului de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;

d) să comunice serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

A fost condamnat inculpatul R. D. O. (CNP_), cetățean român, fiul lui I. O. și M., născut la data de 22.09.1993 în A. I., jud. A., domiciliat în Cugir, ., ., deținut în Penitenciarul Târgu M. (aresta în cauză), la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.pen. (fapta din 28.10.2010).

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.

În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, din data de 13.01.2011 până în data de 10.10.2011.

În baza art. 350 C.p.pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

A fost admisă acțiunea civilă a părții civile . A. I. și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.402,50 lei, reprezentând daune materiale.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. I. și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 12.200 lei, reprezentând daune materiale.

A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile I.I. C. A..

A fost menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța din 14.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..

Acordă onorariul de 300 lei fiecăruia dintre apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. T. B. și av. B. C..

În baza art. 191 C.p.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 1.050 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În noaptea de 14/15.04.2010, în calitate de complici, cei doi inculpați, S. R. T. și R. A. O. au participat la sustragerea, prin efracție de bunuri în valoare de 2402,5 lei din magazinul aparținând . A. I., activitatea lor infracțională constând în asigurarea pazei locului faptei și acordarea de sprijin în transportarea bunurilor furate.

În noaptea de 15/16.04.2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații s-au deplasat din nou pe raza municipiului A. I. cu intenția de a sustrage bunuri. Aici s-au întâlnit cu alte trei persoane și s-au deplasat împreună la magazinul . A. I., unde de această dată, în interior a pătruns și inculpatul S. R., împreună cu ceilalți doi autori neidentificați, iar inculpatul Rădulet D. O. a rămas afară pentru a asigura paza. După sustragerea bunurilor, acesta a ajutat la transportarea acestora la autoturismul în care se afla cel de-al treilea autor neidentificat.

La data de 28.10.2010, inculpații, în timp ce se aflau într-un mijloc de transport, în momentul în care au ajuns în autogara A. I. au hotărât să sustragă o poșetă aparținând părții vătămate R. I. care se afla în autobuzul respectiv. Pentru punerea în aplicare a aceste rezoluții infracționale, inculpatul S. R. T. a distras atenția părții vătămate iar inculpatul Rădulet D. O. i-a sustras geanta în care se afla suma de 12.000 lei, bani pe care partea vătămată îi scosese de la CAR în aceeași zi pentru a achita contravaloarea lucrărilor de construcție la un imobil, un telefon mobil marca Alcatel și actul de identitate.

În drept, constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, e f, g și i, luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, dacă fapta este săvârșită de două sau mai multe persoane, împreună într-un loc public, într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopții și prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.

Potrivit art. 41 alin. 2 C.pen. infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni

Având în vedere situația de fapt reținută și chestiunile de drept incidente în cauză, instanța:

1. A dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpați din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, e, f, g și i C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. în complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută la art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 41 alin. 2 C.pen. (faptele din 14/15.04.2010 și 15/16.04.2010) și furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.pen. (fapta din 28.10.2010) cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a apreciat, în primul rând, că nu se poate reține unitatea de rezoluție infracțională, câtă vreme faptele săvârșite în dauna părților vătămate I.I. C. A. și . sunt din luna aprilie 2004 iar cea comisă în dauna părții vătămate R. I. este din octombrie 2010, la aproape 6 luni distanță.

În al doilea rând, având în vedere că faptele din 14/15.04.2010 și 15/16.04.2010 au fost comise după ce programul magazinelor prădate se încheiase, la ora respectivă accesul publicului fiind prohibit, instanța va înlătura incidența lit. e a alin. 1 al art. 209 C.pen. și, pentru motive lesne de înțeles, și pe cea a lit. f din același articol.

În al treilea rând, instanța a reținut din procesele verbale de reconstituire a celor două fapte că inculpații au asigurat paza pentru ca autorii să comită furtul, activități specifice complicității, potrivit art. 26 C.pen.

Față de aceste mențiuni, instanța a constatat că faptele comise de inculpați în 14/15.04.2010 și 15/16.04.2010 întrunesc fiecare în parte elementele complicității la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută la art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. și au fost comise de inculpați în baza aceleiași rezoluții.

În ceea ce privește fapta din 28.10.2010, acesta întrunește elementele infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.pen.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

2. În privința inculpatului S. R. T. s-a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de acesta, astfel că l-a condamnat la:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută la art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 41 alin. 2 C.pen.(faptele din 14/15.04.2010 și 15/16.04.2010)

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.pen. (fapta din 28.10.2010).

În baza art. 71 C.pen. instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.

În baza art. 88 C.pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, din data de 13.01.2011 până în data de 28.01.2011.

La individualizarea pedepsei, instanța a considerat că procesul penal căruia inculpatul a fost nevoit să-i facă față, pronunțarea sentinței și condamnarea sunt suficiente pentru a-l determina pe acesta să înțeleagă gravitatea faptelor sale și să adopte un comportament adecvat normelor acceptate de societate. De aceea, instanța a apreciat că pedeapsa aplicată constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni și, constatând că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute la art. 86/1 alin. 1 lit. a și b C.pen. a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Instanța a pus în vedere inculpatului că, dacă în termenul de încercare va săvârși o nouă infracțiune sau nu-și va îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere, suspendarea condiționată a fost revocată iar pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre se va executa în întregime.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă T. A.;

b) să anunțe, în prealabil, serviciului de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;

d) să comunice serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

3. În privința inculpatului Rădulet D. O. s-a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de acesta, astfel că l-a condamnat la:

În baza art. 71 C.pen. instanța a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.

În baza art. 88 C.pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, din data de 13.01.2011 până în data de 10.10.2011.

Instanța a constatat că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv. Având în vedere antecedența infracțională a inculpatului, precum și cele menționate în raportul de evaluare al serviciului de probațiune, în baza art. 350 C.p.pen. instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

4. Instanța a constatat că părțile vătămate . A. I., R. I. și I.I. C. A. s-au constituit părți civile în cauză, pentru repararea pagubei produsă prin faptele inculpaților.

În susținerea acțiunii civile formulate, . A. I. a depus lista de inventar cu bunurile constatate lipsă sau deteriorate cu ocazia pătrunderii în magazin, în valoare de 2.402,50 lei. Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana celor doi inculpați, instanța a admis acțiunea civilă formulată și a obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.402,50 lei, reprezentând daune materiale.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă R. I., instanța a luat act că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, inclusiv în ceea ce privește cuantumul pagubei, astfel că a fost admisă acțiunea civilă formulată și a obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 12.200 lei, reprezentând daune materiale.

Cu privire la partea civilă I.I. C. A., instanța a reținut că exercitarea acțiunii civile în procesul penal are loc prin propunerea de probe de către partea civilă pentru dovedirea prejudiciului suferit (atât a existenței cât și a întinderii acestuia), a legăturii de cauzalitate între fapta comisă de inculpat și prejudiciu și pentru justificarea despăgubirilor pretinse, astfel că daunele (materiale sau morale) pot fi acordate numai în măsura dovedirii lor. Față cele menționate, instanța a constatat că partea civilă nu a stăruit în soluționarea acțiunii civile formulate, nu a propus probe și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, motiv pentru care a respins acțiunea civilă formulată.

5. Instanța a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța din 14.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..

Instanța a acordat onorariul de 300 lei fiecăruia dintre apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. T. B. și av. B. C..

În baza art. 191 C.p.pen. instanța a obligat pe fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 1.050 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria A. I., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- în mod eronat prima instanță nu a reținut la încadrarea juridică dată faptei inculpatului S. R. T. circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c C.pen., întrucât toate faptele au fost săvârșite împreună cu inculpatul minor R. D. O., iar la încadrarea faptelor comise de inculpatul minor nu au fost reținute prevederile art. 99 și urm. C.pen. și nu s-a dat eficiență acestor dispoziții la stabilirea pedepselor, deși textele legale au fost menționate în actul de sesizare a instanței și nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridice.

- în mod eronat instanța nu a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R. D. O. durata reținerii și arestării preventive din data de 13.01.2011 până la zi, ci doar până la data pronunțării sentinței, situație în care inculpatul va trebui să execute o pedeapsă mai mare decât cea aplicată de instanță, întrucât perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței și data emiterii mandatului de executare nu va fi dedusă din pedeapsă.

- s-a considerat că pedepsele aplicate inculpaților sunt netemeinice, deoarece aceștia au comis într-un interval de timp relativ scurt două infracțiuni grave, una în formă continuată, cauzând un prejudiciu semnificativ, au avut o atitudine oscilantă și mai sunt cercetați pentru alte fapte, situație în care era necesară aplicarea unor pedepse spre maximul special prevăzut de lege, și cu adăugarea unui spor.

- instanța de fond a soluționat greșit acțiunile civile formulate de părțile civile . A. I. și R. I., întrucât inculpatul minor R. O. trebuia obligat la plata despăgubirilor civile și în solidar cu părțile responsabile civilmente.

- s-a considerat că în mod eronat a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de numita C. A., administrator al întreprinderii individuale C. A., având în vedere că prin plângerea formulată și prin declarațiile de la urmărire penală aceasta a precizat felul și cantitățile bunurilor sustrase de inculpați, prejudiciul fiind evaluat la suma de 2.200 lei.

- având în vedere că inculpatul minor trebuia obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, în cauză erau incidente dispozițiile art. 191 al. 3 C.pr.pen., care impun obligarea inculpatului minor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în solidar cu părțile responsabile civilmente.

P. concluziile orale formulate, reprezentantul Parchetului nu a mai susținut motivul 3 de recurs privind netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților.

În recurs, s-a procedat la audierea inculpaților, conform dispozițiilor art. 385 ind. 14 al. 1 ind. 1 C.pr.pen.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. este fondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, interpretând just probatoriul administrat în cauză, însă a dat o încadrare juridică greșită faptelor inculpaților, prin nereținerea dispozițiilor art. 75 lit. c C.pen în sarcina inculpatului major, respectiv a prevederilor art. 99 și urm. C.pen. în sarcina inculpatului minor R. D. O..

Curtea constată că inculpații au săvârșit împreună faptele pentru care au fost trimiși în judecată, inculpatul R. D. O. era minor la data comiterii acestora, astfel că prin actul de sesizare a instanței s-a reținut circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c C.pen. – săvârșirea faptei împreună cu un minor – la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului S. R. T., respectiv prevederile art. 99 și urm. C.pen., care reglementează răspunderea penală a minorilor, la încadrarea juridică a faptelor inculpatului R. D. O..

Deși instanța de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul înlăturării acestor dispoziții, în hotărârea pronunțată a omis să rețină textele legale arătate, soluția fiind nelegală sub acest aspect.

Mai mult, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului minor R. D. O. nu s-a ținut seama de prevederile legale menționate, sancțiunile fiind stabilite fără luarea în considerare a criteriilor reglementate de art. 100 al. 1 C.pen.

În consecință, sub aceste aspecte, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în rejudecare, se va reține la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului S. R. T., aplicarea disp. art.75 alin.1 lit.c Cod penal, iar la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului R. D. O. aplicarea disp. art.99 și următoarele Cod penal.

De asemenea, procedând la individualizarea sancțiunilor raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului R. D. O., având în vedere starea de minoritate a acestuia la momentul comiterii faptelor, dispozițiile art. 100 al. 1 C.pen., respectiv ale art. 109 C.pen., Curtea va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani stabilită de prima instanță în pedepsele componente, urmând să dispună condamnarea acestuia la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 26 cod penal raportat la art . 208 alin.1 coroborat cu art . 209 alin.1 lit.a, g și i cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, în condițiile art . 41 alin.2 cod penal (faptele din 14/15 aprilie 2010 și 15/16 aprilie 2010) și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art . 208 alin.1 cod penal coroborat cu art. 209 alin.1 lit.a și f și alin.2 lit.b cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal (fapta din 28 octombrie 2010).

În baza art. 33, 34 Cod penal se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care acesta o va executa în final, în regim de detenție, având în vedere antecedentele penale ale acestuia și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. A., care au relevat necesitatea implicării inculpatului în programe specifice, care să determine dobândirea motivației pentru schimbare și interiorizarea normelor de conduită socială, în paralel cu continuarea cursurilor școlare și cu participarea la cursuri de pregătire profesională.

Cu privire la critica vizând greșita deducere a duratei reținerii și arestului preventiv în ceea ce-l privește pe inculpatul minor R. D. O., Curtea reține că aceasta este nefondată, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 16 al. 2 rap. la art. 381 al. 1 teza finală C.pr.pen. cu referire la art.385 ind. 17 al.4 rap. la art. 383 al. 2 C.pr.pen., instanța de control judiciar are obligația de a computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului, între momentul pronunțării hotărârii primei instanțe și momentul soluționării definitive a cauzei.

În atare situație, nu se poate ajunge la ipoteza menționată în argumentarea recursului, deoarece întreaga durată petrecută în arest preventiv este dedusă din pedeapsa executată. Mai mult, critica nu poate fi primită nici din perspectiva faptului că instanța de fond nu poate dispune pentru viitor, după desesizarea sa, putând exista și situații în care arestul preventiv să înceteze mai înainte de soluționarea definitivă a cauzei în recurs.

Sunt fondate însă criticile vizând greșita soluționare a laturii civile a cauzei, în condițiile în care inculpatul minor nu a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, având în vedere că, potrivit art. 1000 al. 2 C.civ.(în forma în vigoare la momentul producerii faptului ilicit cauzator de prejudicii), părinții răspund în solidar cu copiii lor minori pentru prejudiciile cauzate de aceștia din urmă terților.

De asemenea, în cauză sunt incidente și prevederile art. 191 al. 3 C.pr.pen., fiind necesară obligarea inculpatului minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. A., Curtea reține că în mod greșit nu au fost acordate despăgubirile solicitate, în condițiile în care prejudiciul reclamat a fost evaluat de parte la suma de 2.200 lei, inculpații au recunoscut comiterea faptei în cursul urmăririi penale și nu au contestat întinderea prejudiciului. De asemenea, partea civilă a indicat bunurile sustrase, cantitățile și valoarea acestora, inclusiv cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, în cauză fiind întrunite astfel condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale a inculpaților.

În consecință, pentru considerentele expuse, reformând hotărârea primei instanțe și sub aceste aspecte, Curtea va dispune obligarea inculpaților în solidar, iar inculpatul R. D. O. în solidar cu părțile responsabile civilmente R. D. și R. M., la plata sumei de 2402,5 lei către partea civilă . A. I. și la plata sumei de 12.200 lei către partea civilă R. I..

De asemenea, se va admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. A. și în consecință vor fi obligați inculpații în solidar, inculpatul R. D. O. în solidar cu părțile responsabile civilmente R. D. și R. M., la plata sumei de 2.200 lei despăgubiri materiale.

Conform art. 191 al. 3 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul R. D. O. în solidar cu părțile responsabile civilmente R. D. și R. M., să plătească statului suma de 1050 lei cheltuieli judiciare la fond

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. D. O. perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 13.01.2011 până la 10.01.2012.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 300 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria A.-I. împotriva sentinței penale nr.548/2011 a Judecătoriei A.-I. și în consecință:

Casează sentința penală atacată sub aspectul nereținerii dispozițiilor art.75 alin.1 lit.c Cod penal la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului S. R. T., neaplicării disp. art.99 și următoarele Cod penal inculpatului minor R. D. O., individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestuia, greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, neaplicării disp. art.191 alin.3 Cod procedură penală și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Reține la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului S. R. T., aplicarea disp. art.75 alin.1 lit.c Cod penal iar la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului R. D. O. aplicarea disp. art.99 și următoarele Cod penal.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R. D. O. în elementele ei componente.

Stabilește pedepsele aplicate inculpatului R. D. O. la:

- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 26 cod penal raportat la art . 208 alin.1 coroborat cu art . 209 alin.1 lit.a, g și i cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, în condițiile art . 41 alin.2 cod penal (faptele din 14/15 aprilie 2010 și 15/16 aprilie 2010)

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art . 208 alin.1 cod penal coroborat cu art. 209 alin.1 lit.a și f și alin.2 lit.b cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal (fapta din 28 octombrie 2010).

În baza art.33, 34 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care o va executa în final.

În baza art.88 Cod penal, deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 13.01.2011 până la 10.01.2012.

Obligă inculpații în solidar, iar inculpatul R. D. O. în solidar cu părțile responsabile civilmente R. D. și R. M., la plata sumei de 2402,5 lei către partea civilă . A. I. și la plata sumei de 12.200 lei către partea civilă R. I..

Admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. A. și în consecință obligă inculpații în solidar, iar inculpatul R. D. O. în solidar cu părțile responsabile civilmente R. D. și R. M., la plata sumei de 2.200 lei despăgubiri materiale.

Obligă inculpatul R. D. O. în solidar cu părțile responsabile civilmente R. D. și R. M., să plătească statului suma de 1050 lei cheltuieli judiciare la fond

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 300 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

S. T. E. B. M. A. M.

Grefier,

V. C. V.

Red. BE

2 ex/18.01.2012

j.f. O.T.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 12/2016....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA