Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 246/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 246/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 246/2012
Ședința publică de la 16 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L.
Judecător M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier O. D. D.
P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se afla soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. D. și inculpații E. C. și Cirpaci D. împotriva sentinței penale nr. 1469/2011 pronunțată de J. D..
La apelul nominal făcut in cauza se prezintă inculpații recurenți E. si Cirpaci asistați de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. F., lipsa fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care arata ca partea civila intimata CNCF „C.” SA R. CF Timișoara solicita, în scris, acordarea unui nou termen de judecata pentru a li se comunica motivele de recurs urmând a formula apărări în cauză.
Inculpatul recurent E. C., învederează instanței că contestă sentința din punct de vedere al laturii penale, solicitând reducerea pedepsei neînțelegând să conteste sentința și pe latură civilă.
Inculpatul recurent Cirpaci D. solicita reducerea pedepsei.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulata de partea civila intimata CNCF „C.” SA R. CF Timișoara.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați, avocat R. F. lasa la aprecierea instanței.
Reprezentanta parchetului, având in vedere ca este primul termen de judecata solicita admiterea cererii.
Instanța deliberând asupra cererii de amânare formulata de partea civila-intimata CNCF „C.” SA R. CF Timișoara, respinge cererea de amânare având in vedere ca in materie penale nu se comunica motivele de recurs, iar partea civila intimata avea obligația sa-si desemneze un reprezentant in cauza.
Întrebați fiind de instanța, inculpații recurenți arata ca nu doresc sa facă precizări suplimentare in fata instanței de recurs, menținându-si declarațiile date.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acorda cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta parchetului solicita admiterea recursului declarat de P. de pe langa J. D., susținând punctul 1 din motivele de recurs cu privire la confiscarea sumelor de bani găsite asupra inculpaților, suma de 27,76 lei și respectiv suma de 14,26 lei, in condițiile in care aceste sume se regăsesc în suma totală la care inculpații au fost obligați la despăgubiri civile.
În ce privește cel de-al doilea punct din motivele de recurs, nu îl susține, instanța putea sa dispună asupra sechestrului.
In ce privește recursul inculpaților solicita respingerea acestuia, instanța de fond corect a cuantificat pedeapsa, reținerea art. 320/1 C.pr.pen. nu se impune.
Aparatorul desemnat din oficiu pentru inculpați, avocat R. F. solicită admiterea recursului declarat de inculpați raportat la prevederile art. 385/15 pct.2 C.pr.pen., solicitând reducerea pedepsei.
In ce privește recursul parchetului solicita admiterea acestuia conform concluziilor orale.
Inculpatul E. C., având ultimul cuvânt, solicita admiterea recursului, reducerea pedepsei.
Inculpatul Cirpaci D., având ultimul cuvânt, solicita admiterea recursului, pedeapsa fiind prea mare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 1469/24.10.2011 pronunțată de J. D. în dosar penal nr._ au fost condamnați inculpații:
1. E. C., în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și alin. 3 lit. f C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., arestat în altă cauză, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 276 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul E. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă.
În baza art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condmanat inculpatul E. C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de pătrundere fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul E. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 33 lit. a C.pen. s-a constatat că infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și alin. 3 lit. f C.pen., distrugere și semnalizare falsă prev. de art. 276 alin. 1 C.pen., pătrundere fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, prev. de art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 289/2005 și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i C.pen. sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul E. C. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sen. pen. nr. 424/28.03.2011 a Judecătoriei D. pronunțată în dosarul nr._, definitivă la data de 13.04.2011 prin nerecurare.
În baza art. 85 alin. 1 C.pen. a fost anulată suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E. C. prin sen. pen. nr. 424/28.03.2011 a Judecătoriei D., definitivă prin nerecurare.
În temeiul art. 36 alin. 1, 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. s-au contopit cele cinci pedepse în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, ce a fost sporită cu 1 an închisoare, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art. 39 alin. 1 C.pen., a fost contopită pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E. C. prin sen. pen. 859/20.06.2011 a Judecătoriei D., rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 852/22.08.2011 a Curții de Apel A. I., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, ce a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului E. C. pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cea constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 36 alin. 3 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada de la 09.01._11 și, respectiv, de la 10.05.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 1023/29.08.2011 emis în baza sen. pen. nr. 859/20.06.2011 a Judecătoriei D. pronunțată în dosarul nr._, definitivă la data de 22.08.2011 prin dec. pen. nr. 852/2011 a Curții de Apel A.-I. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare aferent pedepsei aplicate în prezenta cauză.
S-a luat act că inculpatul E. C. este arestat în altă cauză.
2. C. D., în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și alin. 3 lit. f C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., arestat în altă cauză, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 276 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă.
În baza art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C. D. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de pătrundere fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice.
S-a constatat că infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, și alin. 3 lit. f C.pen., pătrundere fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, prev. de art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 289/2005 și distrugere și semnalizare falsă prev. de art. 276 alin. 1 C.pen. sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul C. D. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sen. pen. nr. 859/20.06.2011 a Judecătoriei D. pronunțată în dosarul nr._, definitivă la data de 22.08.2011 prin dec. pen. nr. 852/2011 a Curții de Apel A.-I..
În temeiul art. 36 alin. 1, 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. s-au contopit cele patru pedepse în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, ce a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului C. D. pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cea constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada de la 10.05.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 1024/29.08.2011 emis în baza sen. pen. nr. 859/20.06.2011 a Judecătoriei D. pronunțată în dosarul nr._, definitivă la data de 22.08.2011 prin dec. pen. nr. 852/2011 a Curții de Apel A.-I. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare aferent pedepsei aplicate în prezenta cauză.
S-a luat act că inculpatul C. D. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 14 și art. 346 C.proc.pen. și art. 998-999, 1003 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă CNCF ”C.” S.A. R. CF TIMIȘOARA, cu sediul procesual ales în Timișoara, ., jud. T. și au fost obligați inculpații E. C. ȘI C. D., în solidar, la plata sumei de 4416,17 lei și a dobânzilor legale aferente calculate până la data plății efective a despăgubirii către partea civilă.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e și alin. 4 C. pen., s-a confiscat de la inculpatul E. C. suma de 27,76 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras, obținută prin valorificare.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C. D. suma de 14,26 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras, obținută prin valorificare.
În temeiul art. 163 alin. 1 și 5 C.proc.pen. s-a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E. C. și C. D. până la concurența valorii de 4416,17 lei.
S-a luat act că partea vătămată S.C. PROȘTEFONYCON S.R.L. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul E. C. la plata sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C. D. la plata sumei de 900 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Determinând vinovăția inculpaților în limitele infracțiunilor expuse în actul de sesizare, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
I. În data de 02.11.2010, în jurul orelor 11:00, inculpații E. C. și C. D., având asupra lor un căruț aparținând inculpatului C. D., în timp ce se deplasau pe lângă liniile de cale ferată, în apropierea fostei S.C. C. S.A. D., au observat o piesă metalică cilindrică, respectiv un pichet distribuitor C.F.R. Tip D7-49, pe care l-au lovit cu o piatră, au rupt urechile de prindere a pichetului distribuitor de cadrul metalic în care era montat și, cu ajutorul unui topor, pe care l-au adus de acasă, au tăiat și distrus cablurile și piesele din pichet, după care l-au sustras și l-au valorificat la centrul de colectare fier vechi aparținând S.C. ”Festimani Comprest” S.R.L. D., pentru suma de 28,52 lei. P. metalică a fost sustrasă din zona liniilor de cale ferată, zonă interzisă accesului persoanelor, delimitată și marcată corespunzător. Bunul sustras de cei doi inculpați, respectiv pichetul tip D7-49, care a produs părții vătămate un prejudiciu total de 3920,85 lei, face parte integrantă din instalațiile de siguranță și dirijare a traficului feroviar și s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe infrastructura feroviară publică.
II. În noaptea 29/30.11.2010, inculpatul E. C. s-a deplasat la spațiul aflat în renovare situat în D., . blocului J, închiriat de către S.C. ”RIOMATEX” S.R.L. F., punct de lucru D., lucrările de renovare fiind executate de firma de construcții S.C. ”PROȘTEFONYCON” S.R.L., și după ce a forțat cu ajutorul unei bucăți de fier lacătul care asigura accesul pe ușa din spatele blocului, a pătruns în clădire și, din două încăperi, a sustras mai multe scule electrice și unelte folosite în construcții pe care le-a introdus într-un sac și două genți de voiaj, iar ulterior le-a dus la locuința sa. În ziua de 01.12.2010, inculpatul E. C. a vândut martorului C. R. o bormașină marca Makita, un motoferăstrău marca Black Decker și un polizor marca Black Decker, restul bunurilor sustrase fiind puse la dispoziția organelor de poliție la data de 02.12.2010, când a fost depistat de către organele de poliție și apoi restituite părții vătămate.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: procese-verbale de cercetare la fața locului (f. 8-9, 56 d.u.p.), planșe fotografice (f. 10-13, 20-23, 66-67 d.u.p.), adresele Sucursalei Regionale C.F.R. Timișoara (f. 17-18 d.u.p.), procese-verbale (f. 19 d.u.p.), dovadă de ridicare și predare (f. 24, 26 d.u.p.), adeverință de primire și plată (f. 25 d.u.p.), declarații martori (f. 27-33, 79-85 d.u.p.), declarație parte vătămată (f. d.u.p.), facturi fiscale (f. 71-75), dovadă de ridicare și predare (f. 86-87 d.u.p.) coroborate cu declarațiile de recunoaștere integrală a faptelor de către inculpați, aceștia prevalându-se de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală privind procedura abreviată, întemeiată pe pledoaria de vinovăție.
În drept, faptele inculpaților, săvârșite în împrejurările descrise mai sus, au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de:
- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și alin. 3 lit. f C.pen.;
- art. 276 alin. 1 C.pen;
- art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 289/2005;
- art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i C.pen.;
în ce-l privește pe inculpatul E. C.;
- art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și alin. 3 lit. f C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.;
- art. 276 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b C.pen.;
- art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b C.pen.;
în ce-l privește pe inculpatul C. D..
Sub aspectul laturii civile a cauzei prima instanță a reținut următoarele:
În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 C.civ.
Astfel, fapta ilicită constând în săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către inculpații E. C. și C. D. a cauzat în patrimoniul părții civile un prejudiciu în cuantum de 4416,17 lei, prejudiciu cert și nereparat, fiind astfel îndeplinite condițiile pentru a se dispune repararea acestui prejudiciu. Instanța constată că partea civilă a făcut dovada pretențiilor sale prin devizul de pagubă nr. 1523/2010, reprezentând cheltuielile în sumă de 3920,85 lei ocazionate de distrugerea pichetului distribuitor (fila nr. 16 d.u.p.) și devizul nr. 4182/2010 cuprinzând suma de 495,32 lei, reprezentând valoarea minutelor întârziate, provocate trenurilor în parcurs (fila nr. 17 d.u.p.).
La termenul de judecată din data de 05.09.2011, inculpații au recunoscut aceste pretenții, fiind de acord cu plata acestor despăgubiri, astfel că instanța va face aplicarea art. 161 alin. 3 C.proc.pen. conform cărora în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.
În temeiul art. 14 și art. 346 C.proc.pen. și art. 998-999, 1003 C.civ., se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă CNCF ”C.” S.A. R. CF TIMIȘOARA, cu sediul procesual ales în Timișoara, ., jud. T. și vor fi obligați inculpații E. C. ȘI C. D., în solidar, la plata sumei de 4416,17 lei către partea civilă și a dobânzilor legale aferente calculate până la data plății efective a despăgubirii către partea civilă.
Se va lua act că partea vătămată S.C. PROȘTEFONYCON S.R.L. nu s-a constituit parte civilă întrucât bunurile sustrase de către inculpatul E. C. au fost restituite părții vătămate, conform dovezii de predare-primire de la fila nr. 83 d.u.p.
Se va constata totodată că cei doi inculpați au valorificat pichetul distribuitor, sustras din patrimoniul părții civile CNCF ”C.” S.A. R. CF TIMIȘOARA, la centrul de colectare fier vechi aparținând S.C. ”Festimani Comprest” S.R.L. D. pentru care au dobândit suma de 28,52 lei, pe care au împărțit-o în mod egal, însă, ulterior, pichetul distribuitor a fost ridicat de organele de poliție de la S.C. ”Festimani Comprest” S.R.L. D. și predat părții civile CNCF ”C.” S.A. R. CF TIMIȘOARA (filele nr. 28, 30 d.u.p.).
Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală sunt supuse confiscării dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Având în vedere că persoana vătămată S.C. ”Festimani Comprest” S.R.L. D. nu s-a constituit parte civilă, se va dispune luarea măsurii de siguranță a confiscării sumei de 28,52 lei și va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 14,26 lei către stat.
Se va constata faptul că inculpatul E. C. a mai obținut și suma de 13,50 lei, prin valorificarea a două bucăți de cablu sustrase odată cu pichetul distribuitor (f. 39 d.u.p.), astfel încât, în baza aceluiași text legal, se impune a fi confiscată și această sumă de bani, de la inculpat.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e și alin. 4 C. pen., se va confisca de la inculpatul E. C. suma totală de 27,76 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras, obținută prin valorificare.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C. pen., se va confisca de la inculpatul C. D. suma de 14,26 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras, obținută prin valorificare.
Confiscarea acestor sumei se impune deoarece deținerea acestei sume de bani de către inculpați constituie o stare de permanent pericol prin posibilitatea și încurajarea acestora de a săvârși noi fapte socialmente periculoase. Pentru prevenirea acestor fapte trebuie să se recurgă la confiscarea lucrurilor respective, cu titlu de măsură de siguranță, înlăturându-se starea de pericol social pe care o prezintă deținerea lor.
În temeiul art. 163 alin. 1 și 5 C.proc.pen., se va dispune instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E. C. și C. D. până la concurența valorii de 4416,17 lei, conform solicitării părții civile (f. 14 d.u.p.)
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 3853 Cod procedură penală, P. de pe lângă J. D. și inculpații E. C. și C. D., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
I. P. de pe lângă J. D. (filele 4-6 dosar recurs), recurs reformulat la termenul din 16.02.2012:
- în mod greșit instanța de fond a dispus, în temeiul art. 118 al. 1 lit. e Cod penal, confiscarea de la inculpat a sumelor de 27,76 lei și respectiv 14,26 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în dauna părții civile CN C. R. C. Timișoara, în condițiile în care s-a dat eficiență dispozițiilor art. 343 alin. 3 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 14 Cod procedură penală, art. 998 – 999 cod civil și art. 1003 Cod civil, întrucât cele două instituții nu pot coexista și aplica deopotrivă.
II. Inculpatul C. D.:
- pedeapsa aplicată este prea severă raportat la faptele săvârșite și la circumstanțele de ordin personal (este singurul întreținător al familiei, familia are o situație materială precară, etc.);
III. Inculpatul E. C. nu a expus în scris, prin cererea de recurs sau separat, prin memoriu, motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 38510 Cod procedură penală.
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat reducerea substanțială a pedepsei, întrucât a recunoscut și regretat fapta, a acceptat să recupereze prejudiciul și are 2 copii minori în întreținere.
Curtea a pus în vedere inculpaților că au posibilitatea de a fi ascultați în această procedură, aceștia declarând că nu doresc să facă precizări suplimentare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: procese-verbale de cercetare la fața locului (f. 8-9, 56 d.u.p.), planșe fotografice (f. 10-13, 20-23, 66-67 d.u.p.), adresele Sucursalei Regionale C.F.R. Timișoara (f. 17-18 d.u.p.), procese-verbale (f. 19 d.u.p.), dovadă de ridicare și predare (f. 24, 26 d.u.p.), adeverință de primire și plată (f. 25 d.u.p.), declarații martori (f. 27-33, 79-85 d.u.p.), declarație parte vătămată (f. d.u.p.), facturi fiscale (f. 71-75), dovadă de ridicare și predare (f. 86-87 d.u.p.) coroborate cu declarațiile inculpaților, care s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, optând pentru procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăție.
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigențele art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpaților în limitele infracțiunilor expuse în actul de sesizare.
3. Curtea va reține, la rândul său, sub raportul bazei factuale, că:
- în data de 2.12.2010, pe timp de zi, împreună și după o înțelegere prealabilă, au pătruns fără drept în zona de siguranță a căii ferate din Stația C. D. și au sustras un pichet distribuitor D7-49 de la instalația de dirijare a traficului feroviar, în scopul de a și-l însuși pe nedrept și de a obține foloase materiale, urmare căreia s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată;
- în noaptea de 29/30.11.2010, inculpatul E. C. a pătruns prin efracție, în spațiul aflat în renovare, situat la parterul blocului J de pe .. D., de unde a sustras mai multe unelte și scule electrice, în valoare totală de 6200 lei.
4. Curtea constată că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corectă faptelor săvârșite de către cei doi inculpați și a stabilit pedepse ce corespund pe deplin criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
5. Vizând aspectele de netemeinicie invocate de către inculpați, Curtea apreciază, în urma examinării efective a actelor și lucrărilor esențiale supuse aprecierii sale, că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să justifice o atenuare a răspunderii penale a inculpaților.
6. Curtea arată că în contextul factual reținut, gradul de pericol social al faptelor este unul semnificativ, atât prin prisma modului și mijloacelor concrete în care aceștia au acționat, cât și a urmăririi deosebit de periculoase ce s-ar fi putut produce – punerea în pericol a siguranței circulației pe infrastructura feroviară publică.
7. În aceste circumstanțe, se apreciază că o atenuare a răspunderii penale nu ar mai corespunde necesităților și posibilităților reale de reeducare a celor 2 inculpați și nu ar oferi garanții suficiente asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 Cod penal.
8. Fără a nega sau minimaliza conduita procesuală adecvată a inculpaților, precum și situația familială specială a acestora, Curtea relevă că aceste motive nu sunt și suficiente pentru a justifica o reducere substanțială a pedepselor, cu atât mai mult cu cât în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
9. Dintr-o altă perspectivă, cu ocazia individualizării judiciare a pedepselor nu au putut fi ignorate nici antecedentele penale ale celor doi inculpați, actele de la dosar relevând persistența infracțională a acestora.
10. Referitor la aspectul de nelegalitate invocat de P., Curtea arată că acesta este fondat.
11. Instanța fondului a constatat incidența în cauză a două instituții a căror aplicare concomitentă este exclusă.
12. Conform art. 118 lit. e Cod penal sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
13. Or, în cauza de față, prima instanță, obligând inculpații la plata despăgubirilor civile către partea civilă, CB C. R. Timișoara, nu mai era abilitată să confiște respectivele sume de bani, întrucât acestea urmează a servi la recuperarea prejudiciului.
Alta este situația în care partea civilă nu emitea pretenții în cauză, împrejurare în care, pentru a nu opera o îmbogățire fără just temei a inculpaților, ca urmare a săvârșirii unor fapte de manieră penală, se impunea instituirea măsurii de siguranță a confiscării.
14. Față de cele ce preced Curtea constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală, astfel încât în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursul Parchetului urmează a fi admis numai în ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. e Cod penal.
15. Întrucât motivele invocate de către inculpați nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală, Curtea va respinge, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile acestora, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Vor fi computate, în temeiul art. 88 Cod penal, duratele executate de către cei doi inculpați, astfel: de la 9.01.2011 la 28.03.2011 și de la 10.05.2011 la 16.02.2012 pentru inculpatul E. C. și de la 10.05.2011 la 16.02.2012 pentru inculpatul C. D..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 1469/2011 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale privind greșita aplicarea a dispozițiilor art. 118 alin.1 lit.e Cod penal și în rejudecare, înlătură aplicarea dispozițiilor art. 118 alin.1 lit.e Cod penal.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
Respinge ca nefondate recursurilor declarate de inculpații E. C. și C. D. împotriva sentinței penale nr. 1469/2011 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
Compută din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive și timpul detenției de la 09.01._11 și de la 10.05._12 pentru inculpatul E. C. și de l a 10.05.2011 la 16.02.2012 pentru inculpatul C. D..
Obligă pe fiecare inculpat recurent să plătească statului câte 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 300 lei din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2012.
Președinte,Judecător,Judecător,
A. L. M. E. C. L. C.
Grefier,
O. D. D.
Red. M.E.C.
Tehnored.O.D.D.
2 ex./21.02.2012
jud. fond P. V.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 918/2012. Curtea de... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
