Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 225/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 225/A/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. P.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. - reprezentat de: I. N. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă C. de A. A. I. împotriva sentinței penale nr. 149/2014 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de stabilire a termenului de pronunțare din data de 16 februarie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 149/8 mai 2014 pronunțată de J. A. I. s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat art. 16 lit. b) teza I-a, art. 17 alin. 2 C.pr.pen., a fost achitat inculpatul BERNEAGĂ M. E. (fiul lui C. și G., născut la data de 18.11.1952 în Mun. București, domiciliat în Municipiul București, .. 281, ., CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
În baza art. 272, 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
S-a constatat că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în faza de judecată-avocat B. A., până la prezentarea apărătorului ales al inculpatei, în cuantum de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 02.10.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 391/P/2012 al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. a fost trimis în judecată inculpatul BERNEAGĂ M. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut în esență următoarea situație de fapt: la data de 07.02.2012, în jurul orelor 00:50 inculpatul Berneagă M. E. a condus autoturismul marca Toyota Land Cruis cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din A. I., în timp ce avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a faptei; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 310/311/IX/157/158/08.02.2012; raport de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj N. nr. 2194/IX/d/79 din data de 06.04.2012; cererea de analiză, procesul verbal de prelevare a probelor biologice de sânge din data de 07.02.2012 și buletinul de examinare clinică întocmit cu ocazia prelevării; declarațiile martorilor A. M. V. și G. I., declarațiile inculpatului, alte înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 02.10.2012, instanța a pus în vedere inculpatului prevederile art. 320 ind. 1 C.pr.pen., acesta arătând că nu înțelege să se prevaleze de parcurgerea procedurii simplificate, nerecunoscând fapta, sens în care i s-a luat o declarație consemnată pe filă separată atașată la dosar.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: proba testimonială cu martorii A. M. V., G. L., T. F., Lotranu M. A. (f.54, 55,56, ds. inst.), rapoarte de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemie-nr. 842/i/2013 și nr. 1548/i/2013, emiterea unor adrese către Serviciul de Medicină Legală A. și Inspectoratul Județean de Poliție A., ale căror răspunsuri au fost comunicate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut sub aspectul situației de fapt că, în data de 07.02.2012, în jurul orelor 00:50, inculpatul a condus autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, pe . din Mun. A. I., fiind oprit de către un echipaj de poliție.
Întrucât inculpatul emana miros de băuturi alcoolice a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o concentrație de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ca urmare a acestui fapt a fost condus la Spitalul Județean A., unde la orele 01:20 și 02:20 i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 310 și 311/IX/157 și 158 eliberat la data de 08.02.2012 de Serviciul Județean de Medicină Legală A. rezultă că la prelevarea primei probe biologice, respectiv la ora 01:20 inculpatul a avut o alcoolemie de 1,35 g‰, iar la cea de a doua probă prelevată la ora 02:20 a avut o alcoolemie de 1,20 g‰.
Ulterior, după începerea urmăririi penale, la data de 19.03.2012, inculpatul a declarat că, în data de 06.02.2012, în jurul orelor 23:20, a fost la restaurantul Precioasa din A. I., unde în intervalul 00:00- 00:15 a consumat două pahare de palincă de aproximativ 150 ml și după aproximativ 20-30 minute a plecat spre Hotel Parc cu autoturismul Toyota cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a condus până pe ., unde a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție în jurul orelor 00:45, solicitând recalcularea alcoolemiei la un institut de specialitate.
S-a constatat că prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2149/IX/d/79 eliberat la data de 06.04.2012 de Institutul de Medicină Legală Cluj N., s-a concluzionat: calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, ținând cont atât de consumul de băuturi alcoolice declarat și menționat în buletinul de examinare clinică, cât și de faza toxicocinetică raportată la intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, stabilește că la ora evenimentului rutier numitul Berneagă M.- E. putea avea o alcoolemie mai mare decât 0,80 g ‰, cu o valoare teoretică apropiată de 1,44 g‰ (f. 16-17 dup), însă inculpatul nu a fost de acord cu rezultatul solicitând o nouă recalculare efectuată de Institutul de Medicină Legală M. Minovici București, probă respinsă ca neconcludentă și neutilă în cursul urmăririi penale.
În fața instanței de judecată, inculpatul prin apărător ales a solicitat, de asemenea, efectuarea unui nou raport de expertiză, probă încuviințată de instanță la termenul de judecată din data de 20.11.2012, iar prin raportul de expertiză medico-legală nr. 842/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei eliberat de Institutul de Medicină Legală M. Minovici s-a concluzionat că inculpatul Berneagă M. ar fi avut o alcoolemie teoretică mai mare de 0, 80 g ‰ (cca. 1,45 g ‰ în prima variantă și între 1,20-1,40 g ‰ în cea de a doua variantă). Inculpatul a contestat și acest raport de expertiză medico-legală, solicitând efectuarea unei noi expertize la întocmirea căreia să se țină cont de toate declarațiile date în dosar de inculpat și martori, probă, de asemenea încuviințată de instanța, iar prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1548/i/2013 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici s-a concluzionat că în data de 07.02.2012 la ora 00:10 inculpatul Berneagă M. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,80-1,15 g ‰ în situația în care consumul de alcool a avut loc fără aport alimentar și o alcoolemie de circa 0,65-1,00 g ‰ dacă consumul de alcool a avut loc pe mâncate, în funcție de ritmul individual de absorbție a alcoolului în organism, de cantitatea reală de băutură consumată și de tăria acesteia.
Instanța a învederat că pe parcursul cercetării judecătorești au fost emise la solicitarea inculpatului patru adrese către Inspectoratul de Poliție al Județului A. (f. 50, 55 ,58, 77 ds. inst.) în vederea comunicării la dosarul cauzei a termografiei de la frigiderul în care au fost ținute probele de sânge din data de 07.02.2012 până la predarea acestora la Serviciul de Medicină Legală A.. Prin adresele nr._/31.12.2013, nr._/01.02.2014, nr._/13.03.2014, nr._/18.04.2014 (f. 53, 56, 80, 90 ds. inst.) s-a comunicat același răspuns instanței, în sensul că probele recoltate inculpatului Berneagă M. E. în vederea stabilirii alcoolemiei s-au păstrat în frigiderul aflat în incinta Inspectoratului de Poliție Județean A. - C. Dispecerat până la data de 10.02.2012, când au fost predate către Serviciul de Medicină Legală A., fără a se depune însă la dosar termografia frigiderului, așa cum în mod expres s-a solicitat.
Instanța a reținut că în cauză s-a dispus efectuarea unei adrese și către Spitalul Județean A. pentru a comunica în copie procesele verbale de sigilare ale celor două flacoane în care au fost recoltate probele biologice de sânge de la inculpat și Registrul de folosire al truselor standard de recoltare și dacă pentru recoltarea probelor biologice s-a folosit vacutainerul, răspunsul de la această instituție fiind primit prin adresa nr. 4889/09.04.2014 (f. 93 ds. inst.) la care s-a anexat fișa UPU nr. 4335/2012, Anexa 1- Cerere de analiză, Anexa 2- procesul verbal de prelevare, Anexa 3- Buletinul de examinare clinică (f. 94-98 ds. inst.).
Instanța a reținut că potrivit art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice-conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
S-a menționat că elementul material al infracțiunii constă în conducerea de către o persoană a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul când a fost surprins în trafic, stare de fapt care se dovedește doar prin mijloace probatorii specifice, respectiv analiza probelor biologice de sânge prelevate de la conducătorul auto, expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei, pentru a stabili valoarea alcoolemiei la data evenimentului rutier.
Instanța a reținut că pentru a se putea constata întrunirea elementelor constitutive și reținerea săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se impune prelevarea unor probe biologice de sânge de la persoana în cauză conform Normelor metodologice elaborate de Minsiterul Sănătății la care face trimitere și art. 82 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată.
S-a făcut referire la dispozițiile art. 14 alin. 3 din normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice aprobate prin ordinul nr. 376 din 10.04.2006 al Ministerului Sănătății prevede că în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile. Din interpretarea normei legale menționate rezultă că în mod obișnuit probele biologice prelevate trebuie înaintate în vederea prelucrării imediat, acceptându-se ca în cazuri excepționale aceasta să se realizeze în maxim 3 zile și numai cu condiția de a fi păstrate la frigider la o temperatură cuprinsă între 0 și 4 grade C, dispozițiile legale fiind edictate pentru evitarea degradării probelor în situațiile în care acestea nu pot fi păstrate în mod real la temperatură scăzută.
În cauza de față, instanța de fond a apreciat în primul rând că nu se poate stabili cu certitudine perioada de timp cât probele biologice au fost ținute la sediul unității de poliție, de vreme ce inculpatului i-au fost recoltate cele două probe biologice de sânge la data de 07.02.2012, respectiv orele 01:20 și 02:20, Buletinul de analiză a fost eliberat la data de 08.02.2014, în cuprinsul acestuia s-a menționat la rubrica „data primiri probei”: 07.02.2012, iar din cele patru adrese depuse la dosar de Inspectoratul de Poliție al Județului A. la solicitarea instanței, astfel cum s-a arătat în secțiunea anterioară, s-a precizat expres și în mod repetat că probele biologice de sânge recoltate de la inculpatul Berneagă M. au fost ținute la sediul poliției până la data de 10.02.2012 când au fost predate către Serviciul de Medicină Legală A..
Or, de vreme ce Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie emis pe numele inculpatului a fost eliberat la data de 08.02.2012, instanța a constatat că există o gravă contradicție între data efectuării analizei toxicologice privind probele biologice de sânge presupus a fi prelevate de la inculpat și data la care în evidențele Inspectoratului de Poliție al Județului A. rezultă că aceleași probe biologice de sânge presupus a fi recoltate de la același inculpat -Berneagă M. -au fost înaintate Serviciului de Medicină Legală A., respectiv 10.02.2014. Din acest punct de vedere instanța a apreciat că nu poate decât să achieseze la concluziile inculpatului referitoare la faptul că există mari semne de îndoială privind probele de sânge folosite la analiza toxicologică și care au stat la baza eliberării Buletinului de analiză eliberat la data de 08.02.2012 de SML-A. (dacă au aparținut sau nu inculpatului). Aceasta cu atât mai mult cu cât, Inspectoratul Județean de Poliție A. a comunicat la dosar, la solicitarea instanței - patru adrese (nr._/31.12.2013, nr._/01.02.2014, nr._/13.03.2014 și nr._/18.04.2014 -f. 53, 56, 80, 90 ds. inst.) în care s-a specificat clar data înaintării probelor biologice ca fiind de 10.02.2014, neputând fi vorba în atare situație de o eventuală eroare materială care în mod evident ar fi fost îndreptată pe parcurs.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar face abstracție de aspectele mai sus reținute, instanța, a reținut de asemenea că nu s-a probat prin nici un mijloc de probă, că probele biologice de sânge prelevate de la inculpat au fost păstrate în condițiile impuse de dispoziția legală antemenționată.
În consecință, s-a apreciat că nerespectarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, aprobate prin ordinul nr. 376 din data de 10.04.2006 al Ministerului Sănătății și elementele de incertitudine referitoare, pe de o parte, la faptul dacă probele biologice care au fost supusei analizei la data de 08.02.2012 au aparținut sau nu inculpatului și, pe de altă parte, la condițiile păstrării acestor probe la sediul poliției până la înaintarea lor către Serviciul de Medicină Legală A., impune neluarea în considerare ca probă în stabilirea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, a Buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 310 și 311/IX/157 și 158 eliberat la data de 08.02.2012 de Serviciul Județean de Medicină Legală A. potrivit cu care la data de 07.02.2012 inculpatul avea o alcoolemie de 1,35 g‰, respectiv de 1,20 g‰ alcool pur în sânge (f. 18 dup).
Instanța a reținut că prin neluarea în considerare a acestei probe, toate celelalte probe efectuate în cauză, rapoarte de expertiză, declarațiile inculpatului privind consumul de alcool, rezultatul testării cu aparatul etilotest, declarațiile martorilor etc., nu sunt suficiente pentru a stabili vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, stabilirea prin analiza de laborator a îmbibației alcoolice în sânge fiind esențială pentru reținerea acesteia, faptei concret săvârșite de inculpat lipsindu-i în atare situație unul din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice.
Raportat la situația de fapt concretă din speță și argumentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a constatat că față de soluția ce urmează a se pronunța infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice ce are corespondent în art. 336 alin. 1 din Noul cod penal, este legea penală mai favorabilă pentru inculpat, motiv pentru care s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
Reținând că fapta comisă de către inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sub aspectul laturii obiective și subiective, instanța a apreciat că situația din prezenta cauză nu s-ar putea încadra decât în cel prevăzut de lit. b) teza întâi al art. 16 din Noul cod de procedură penală - care enumeră cazurile când acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată dacă a fost pusă în mișcare.
Pe cale de consecință, instanța a dispus achitarea inculpatului Berneagă M. E. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă J. A. I., solicitând desființarea acesteia și în urma rejudecării să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Apelantul a învederat că instanța de fond a reținut că nu se poate stabili cu certitudine cât timp au fost ținute probele de sânge la sediul unității de poliție, de vreme ce buletinul de analiză toxicologică a fost eliberat la data de 08 februarie 2014, iar din adresele IPJ A. reiese că au fost ținute la sediul poliției până la data de 10 februarie 2012, când au fost predate Serviciului de Medicină Legală A..
S-a arătat că instanța, observând contradicția dintre documentele enumerate anterior, plecând de la ipoteza ca data menționată în cele 4 adrese corespunde realității, a pus la îndoială veridicitatea buletinelor de analiză toxicologică, trăgând concluzia că există posibilitatea ca probele analizate de autoritatea competentă să nu fi aparținut inculpatului. S-a menționat că instanța a reținut totodată că nu au fost respectate dispozițiile art. 14 alin. 3 din normele metodologice privind prelevarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii intoxicației etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376/10 aprilie 2006 al Ministerului Sănătății, care prevede că în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maxim trei zile.
Apelantul a învederat că raționamentul judecătorului a fost corect, dacă s-ar fi dovedit dincolo de orice dubiu că probele biologice au fost predate Serviciului de Medicină Legală A. la data de 10 februarie 2012. Însă în realitate probele de sânge au fost predate Serviciului de Medicină Legală în data de 7 februarie 2012, aspect care rezultă din cererea de analiză întocmită de organele de poliție la data de 07 februarie 2012, din registrul de evidență și condica de predare a poliție, unde se arată că probele corespunzătoare pozițiilor 67-71, ale inculpatului figurând la poziția 69, au fost predate Serviciului de Medicină Legală în data de 7 februarie 2012. S-a invocat faptul că inculpatul a ridicat pentru prima data această chestiune prin concluziile scrise, depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, condiții în care instanța dacă ar fi avut dubii cu privire la această problemă ar fi putut repune cauza pe rol, solicitând trimiterea unor copii de pe documentele care atestă predarea probelor de sânge.
Din aceste motive s-a apreciat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, existând la dosar probe certe de vinovăție, constând în buletinul de analiză toxicologică, rapoartele de expertiză medico-legale de calcul retroactiv, declarațiile inculpatului prin care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, solicitându-se pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Au fost anexate copiile înscrisurilor la care s-a făcut referire pentru a se dovedi predarea probelor de sânge către Serviciul de Medicină Legală în data de 07 februarie 2012.
Inculpatul Berneagă M. E. a depus prin apărător ales concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar în subsidiar în cazul admiterii acestuia să se constate că legea nouă este mai favorabilă inculpatului și în baza art. 80 și urm. Cod penal să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei.
În susținerea primei solicitări s-a arătat că înscrisurile depuse de P. la dosar nu răstoarnă suspiciunea ce planează asupra probelor biologice de sânge folosite la analiza toxicologică și care au stat la baza eliberării buletinului de sânge, făcându-se referire la faptul că în 4 adrese IPJ A. a comunicat că probele au fost predate în data de 10 februarie 2012.
S-a invocat de asemenea că nu s-a făcut dovada că probele de sânge au fost păstrate în condițiile prevăzute de art. 14 din normele metodologice privind prelevarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii intoxicației etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376/10 aprilie 2006 al Ministerului Sănătății, care prevăd că acestea să fie păstrate maximum 3 zile la frigider la o temperatură între 0 și 4 grade C, la dosarul cauzei nefiind depusă termografia frigiderului.
S-a apreciat ca fiind corectă concluzia instanței de fond referitoare la nelegalitatea buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, care a stat la baza întocmirii rapoartelor de expertiză medico-legală. S-a invocat și faptul că la dosarul cauzei nu există rezultatul testării cu aparatul etilotest, din care se putea constata cu certitudine ora opririi în trafic a inculpatului, acela fiind momentul la care s-a consumat infracțiunea și care prezintă relevanță din punct de vedere penal, astfel cum rezultă și din Decizia nr. 732/16 decembrie 2014 pronunțată de C. Constituțională. S-a apreciat că atâta timp cât momentul opririi în trafic al inculpatului nu este clar dovedit, nu se poate susține cu certitudine că inculpatul a avut o valoare a alcoolemiei care să depășească limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge. S-a invocat faptul că recoltarea probelor biologice s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv nu s-a aplicat metodologia în vigoare care prevedea obligativitatea prelevării produsului biologic cu truse standard, astfel cum prevede Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006, ceea ce în cauză nu a fost respectat, devenind incidente dispozițiile art. 102 alin. 2 Cod procedură penală potrivit cărora probele obținute nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Referitor la procesul verbal de prelevare s-a invocat că s-a întocmit un singur proces verbal și nu două pentru fiecare probă de sânge în parte, fără a se ști cine a prelevat probele biologice de la inculpat, același medic sau au fost 2 medici diferiți. Apărătorul inculpatului a învederat că la unitatea de primiri urgențe unde s-au recoltat probele erau mai mulți medici și mai multe persoane, existând posibilitatea ca foarte ușor să se încurce probele recoltate.
S-a învederat că s-a solicitat de către instanță prin adresă să se facă dovada trusei standard folosite, însă Spitalul Județean A. a făcut doar o mențiune că recoltarea probelor de sânge s-a efectuat potrivit procedurilor privind prelevarea sângelui pentru determinarea alcoolemiei, implicând folosirea vacutainerului, dar nu au fost depuse copiile înscrisurilor care să întărească respectarea dispozițiilor legale. S-a arătat că în cazul în care nu a fost folosită trusa standard probele prelevate sunt nule, iar dacă s-a folosit această trusă, nu s-a menționat ., ci doar numărul sigiliului. S-a invocat faptul că în buletinul de examinare clinică nu s-a menționat numărul de containere, iar formularul completat și atașat la adresa comunicată de Spitalul Județean A. nu respectă condițiile cerute de lege la momentul examinării.
Apărătorul inculpatului a apreciat că aspectele menționate anterior dovedesc o încălcare gravă a unor norme legale imperative privitoare la procedura de recoltare, depozitare și transport a probelor biologice de sânge, condiții în care probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a stabili vinovăția inculpatului, existând suspiciuni asupra valorii alcoolemiei la momentul opririi sale în trafic și fiind incident în cauză principiul in dubio pro reo.
Referitor la solicitarea subsidiară s-a arătat că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 80 și urm Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere că fapta a fost săvârșită la o oră târzie, când traficul era inexistent pe porțiunea de drum pe care a fost condus autoturismul și raportat la distanța de câteva sute de metri pe care urma să o parcurgă inculpatul, intenția sa fiind să ajungă la hotelul la care era cazat. S-a menționat că inculpatul nu a contestat faptul că a consumat alcool, ci a contestat mereu mijlocul de probă care a stat la baza trimiterii sale în judecată. S-a făcut referire și la timpul scurs de la momentul săvârșirii infracțiunii, în care inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare, fiind o persoană integrată în societate, administrator al unei societăți comerciale, fără antecedente penale.
Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate C. de A. reține următoarele:
Inculpatul Berneagă M. E. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, constând în esență în aceea că, în data de 07.02.2012, în jurul orelor 00:50, inculpatul Berneagă M. E. a condus autoturismul marca Toyota Land Cruis cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din A. I., în timp ce avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge.
Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului apreciind că fapta săvârșită de acesta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în principal raportat la faptul că există dubii asupra probelor biologice de sânge care au fost supuse analizei toxicologice.
C. de apel a pus în discuție la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2014 necesitatea readministrării probatoriului, raportat la exigențele impuse de C. Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că s-a dispus o soluție de achitare de către instanța de fond, iar prin apelul formulat de P. de pe lângă J. A. I. s-a solicitat pronunțarea unei soluții de condamnare. Apărătorul ales al inculpatului a arătat expres că nu solicită reaudierea martorilor și nici refacerea rapoartelor de expertiză medico-legală, apreciind oportun a se admite cererea în probațiune formulată de reprezentantul Parchetului referitoare la verificarea momentului la care au fost predate probele de sânge la Serviciul de Medicină Legală A.. Acesta a solicitat doar supunerea spre avizare a ultimului raport de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei de către Comisia Superioară din cadrul INML, cerere care i-a fost admisă. C. a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 374 alin. 7 Cod procedură penală, luând act de poziția exprimată de reprezentantul Ministerului Public și de către apărătorul ales al inculpatului, care au arătat expres că nu solicită readministrarea probațiunii testimoniale sau refacerea rapoartelor de expertiză.
Revenind la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Berneagă M. E., C. de apel constată că acesta a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice în data de 07 februarie 2012 și că a fost oprit în trafic de organele de poliție, în timp ce se deplasa de la Pensiunea Preciosa spre Hotelul Parc unde era cazat. De asemenea inculpatul a recunoscut inclusiv faptul că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul autoturismului marca Toyota Land Cruis. În faza de urmărire penală inculpatul a contestat valoarea alcoolemiei stabilită prin buletinul de analiză toxicologică, solicitând efectuarea unui raport de calcul retroactiv, poziție pe care a menținut-o și în cursul judecății, când la cererea sa instanța de fond a dispus efectuarea a altor două rapoarte de expertiză pentru stabilirea valorii alcoolemiei.
Nu s-a invocat pe parcursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătorești de către inculpat faptul că probele biologice de sânge care au fost supuse analizei și au fost avute în vedere la întocmirea buletinului de analiză toxicologică nu i-ar fi aparținut. Abia în concluziile scrise depuse la instanța de fond, apărătorul inculpatului, speculând o eroare materială strecurată în adresele emise de IPJ A. ca răspuns la solicitările instanței, a invocat faptul că probele de sânge avute în vedere la întocmirea buletinului de analiză toxicologică nr. 310/311/IX/157/158/08.02.2012 nu ar fi ale inculpatului. În acest sens s-a arătat că în cuprinsul adreselor se menționează faptul că probele de sânge prelevate de la inculpat au fost ținute la sediul IPJ A. până la data de 10 februarie 2012, ceea ce presupunea că nu au putut fi supuse analizei în data de 8 februarie 2012 când a fost eliberat buletinul sus-menționat.
C. apreciază că în mod greșit instanța de fond a procedat la pronunțarea soluției, fără a verifica noul aspect invocat de apărătorul inculpatului, în acest sens cauza putând fi repusă pe rol. Înscrisurile anexate motivelor de apel de către P. de pe lângă J. A. I. (filele 10-11), precum și înscrisurile comunicate la dosarul de apel de către Serviciul de Medicină Legală și A., relevă în mod cert că probele biologice de sânge prelevate de la inculpat au fost predate în vederea efectuării analizei toxicologice în data de 07 februarie 2012 (fila 26) și nu în data de 10 februarie 2012, așa cum greșit s-a menționat în adresele emise de IPJ A. și comunicate la dosarul instanței de fond.
În privința condițiilor de păstrare a probelor biologice de sânge, până la momentul predării lor din adresele emise de IPJ A. reiese că probele de sânge au fost păstrate în frigiderul aflat în incinta Inspectoratului de Poliție Județean A., până când au fost predate Serviciului de Medicină Legală A., în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 376/10.04.2006, înscris din care reiese că au fost respectate prevederile menționate anterior. Trebuie menționat că probele de sânge au fost păstrate pentru un interval scurt de timp, fiind predate în aceeași zi în care au fost prelevate, respectiv în data de 07.02.2012, la interval de câteva ore de la momentul prelevării.
Referitor la faptul că de la dosarul cauzei lipsește dovada testării inculpatului cu aparatul etilotest, C. constată că există suficiente mijloace de probă din care reiese că această procedură s-a efectuat, rezultând că inculpatul avea la momentul testării o alcoolemie de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat. În acest sens este relevant procesul verbal de constatare a infracțiunii în care s-a consemnat efectuarea testării, în prezența martorilor asistenți, precum și declarația inculpatului Berneagă M. E. din data de 19 martie 2012, luată în prezența apărătorului ales, în care arată că a fost testat și menționează că i s-a spus că rezultatul este de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 15). La acest moment inculpatul nu a invocat că nu s-ar fi realizat procedura de testare sau că nu i s-a comunicat rezultatul acestei proceduri, singurul aspect menționat fiind cel referitor la faptul că nu ar fi fost prezenți martorii asistenți. Martorul A. M. V. a declarat în faza de urmărire penală și în cursul judecății că a asistat la testare, că valoarea a fost de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat (în cursul judecății indicând o valoare mai mare, 0,90 mg/l alcool pur, explicabilă raportat la intervalul de timp scurs de la momentul primei audieri).
Astfel nu se poate reține că procedura de testare nu s-a efectuat sau că există dubii cu privire la valoarea care a rezultat în urma testării. Dacă procedura de testare nu s-ar fi realizat, inculpatul ar fi avut tot interesul să invoce aceste aspecte încă din faza de urmărire penală, mai ales că a beneficiat de asistență judiciară calificată exercitată de apărător ales. Inculpatul nu numai că nu a invocat nereguli în faza de urmărire penală în legătură cu modul în care au fost prelevate probele biologice de sânge, ci mai mult a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei, fiind conștient că pentru determinarea valorii alcoolemiei se are în vedere rezultatul testării, valorile stabilite în urma analizei toxicologice, ora opririi în trafic.
În privința orei la care a fost oprit în trafic, instanța de control judiciar apreciază că aceasta reiese din alte înscrisuri existente la dosar, listingul cu rezultatul testării cu aparatul etilotest nefiind singura modalitate de a se stabili acest aspect. În acest sens se are în vedere procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție în care s-a consemnat ora 00.50, oră confirmată chiar de declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală în prezența apărătorului ales: „în data de 6.02.2012, în jurul orelor 23.20 am ajuns la restaurantul Preciosa din A. I., unde în intervalul 00.00-00.15 am consumat două pahare de palincă, după care la aproximativ 20-30 minute am plecat spre hotel cu autoturismul Toyota_ pe care l-am condus până pe . am fost oprit de un echipaj de poliție în jurul orei 00.45” (fila 15).
În legătură cu modalitatea de prelevare a probelor biologice din adresa emisă de Spitalul Județean de Urgență A. I. reiese că recoltarea probelor de sânge s-a efectuat potrivit procedurii privind prelevarea sângelui pentru determinarea alcoolemiei, implicând folosirea vacutainerului (fila 83 dosar instanță de fond). Din copiile cererii de analiză, a procesului verbal de prelevare și a buletinului de examinare clinică rezultă că probele de sânge au fost sigilate, fiind indicată ., pe formularele folosite la acel moment nefiind alte rubrici referitoare la numărul trusei standard folosite sau la numărul de containere. Aspectele invocate de apărătorul inculpatului vizează forma în care au fost întocmite actele cu ocazia prelevării probelor biologice, fără a fi vorba de critici de substanță care să releve într-adevăr nerespectarea procedurii de prelevare a probelor biologice. Este important a se menționa că pe tot parcursul urmăririi penale nu a fost contestată de inculpat procedura de prelevare a probelor biologice de sânge, acesta contestând doar valoarea alcoolemiei stabilită în buletinul de analiză toxicologică și ulterior în raportul de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei.
Înlăturând aspectele invocate de apărătorul inculpatului referitoare la dubiul asupra probelor de sânge care au fost supuse analizei toxicologice și la pretinsa nerespectare a procedurii de prelevare a probelor biologice, C. va analiza în continuare conținutul rapoartelor de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, prin coroborare cu restul mijloacelor de probă administrate, respectiv declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați, pentru a stabili dacă la momentul conducerii în trafic a autoturismului inculpatul avea o alcoolemie mai mare decât limita de 0,80 g%o.
Preliminar trebuie menționat că inculpatul Berneagă M. E. nu a avut o poziție constantă în ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice. În procesul verbal de constatare s-a consemnat faptul că inculpatul a declarat că între orele 22.00 și 24.00 a consumat trei pahare de vin, aproximativ 750 ml, fără a preciza locația. Deși inculpatul a arătat ulterior că nu i-ar fi aparținut această afirmație, susținând că le-a spus lucrătorilor de poliție că a băut două pahare, fără să precizeze felul băuturii, C. constată că martorul A. M. V., care a avut calitatea de martor asistent a arătat în declarația din faza de urmărire penală că în prezența sa inculpatul a menționat că a băut două pahare cu vin și vorbea incoerent (fila 28). Martorul a menținut cele declarate și cu ocazia audierii de către instanța de judecată (fila 56). De asemenea în buletinul de examinare clinică s-a consemnat că inculpatul a consumat vin (fila 20). Or, dacă inculpatul nu ar fi făcut această mențiune nu ar fi apărut consemnarea în trei înscrisuri diferite a consumului de vin.
După începerea urmăririi penale, în data de 19 martie 2012, inculpatul a susținut că între orele 00.00-00.15 a consumat 150 ml palincă, după care la 20-30 min s-a urcat la volan, fiind oprit de organele de poliție pe . 23). Inculpatul nu a menționat în această declarație că ar fi consumat băutura în prezența altor persoane, amintindu-și acest aspect abia în data de 21 august 2012, când a declarat că la restaurantul Preciosa a consumat țuica în prezența a două persoane cu care a purtat diverse discuții, persoane despre care a arătat că pot fi audiate, însă nu le-a indicat, spunând că le va comunica ulterior avocatului (fila 27).
Trebuie menționat că poziția nesinceră a inculpatului în legătură cu consumul de băuturi alcoolice este confirmată și de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 2149/IX/d/79 întocmit la data de 06.04.2012 de Institutul de Medicină Legală Cluj-N., în care s-a menționat că din calculul teoretic efectuat prin aplicarea ecuației lui Widmark, rezultă că din consumul declarat de 750 ml vin, inculpatului i-ar fi rezultat o alcoolemie teoretică de 0,55 g%o la ora prelevării primei probe de sânge. Prin corelarea datelor obținute din efectuarea calculului matematic teoretic cu valorile alcoolemiilor stabilite la analiză se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de inculpat și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță care denotă un consum mai mare de băuturi alcoolice decât cel declarat. Calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, ținând cont de consumul de băuturi alcoolice declarat și de faza toxicocinetică raportată la intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, stabilește că la ora evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80g%o, cu o valoare apropiată de 1,44 g%o (fila 16-17 dosar urmărire penală).
În cursul judecății s-a întocmit de către INML M. Minovici raportul de expertiză nr. 842/i/2013, în care au fost avute în vedere ambele variante de consum de băuturi alcoolice, respectiv 750 ml vin și 150 ml palinca, concluzia fiind aceeași referitoare la neconcordanța între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță care denotă un consum de băutură mai mare decât cel declarat în ambele variante (fila 75-76 vol. I dosar instanță). S-a apreciat că inculpatul Berneagă M. E. a avut o alcoolemie cu o valoare teoretică apropiată de 1,45 g %o (în varianta consumului de vin), respectiv 1,20-1,40 g%o (în varianta consumului de palincă).
S-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, de această dată instanța dispunând să fie avută în vedere doar declarația inculpatului în care a arătat că în jurul orei 23.55 a consumat 100-150 ml palincă de 55-60, mâncând o salată fără a preciza ora; de asemenea s-a solicitat a se stabili alcoolemia la ora 00.10. Prin raportul de expertiză nr. 1548/i/2013 întocmit de INML M. Minovici s-a menținut aceeași concluzie referitoare la neconcordanța între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță care denotă un consum de băutură mai mare decât cel declarat și s-a concluzionat că la ora 00.10 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de 0,80 g%o-1,15g5o dacă nu a avut aport alimentar și o alcoolemie de cca 0,65g%o-1,00 g%o, cu aport alimentar (fila 16-17 vol.II dosar instanță).
C. constată din cele expuse anterior că elementul comun al celor trei rapoarte de expertiză îl reprezintă concluzia că inculpatul nu a fost sincer în declarațiile date în privința consumului de băuturi alcoolice. Deși martorii propuși de către inculpat, audiați în faza cercetării judecătorești, au confirmat că în prezența lor inculpatul ar fi consumat 100-150 ml țuică, după care la scurt timp a plecat din restaurant, atâta timp cât prin rapoartele de expertiză s-a statuat că există o neconcordanța între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță care denotă un consum de băutură mai mare decât cel declarat, este cert că inculpatul a consumat și alte cantități de băutură în acea seară, martorii fiind împreună cu acesta, potrivit propriilor declarații doar între orele 22.00-24.00.
În legătură cu ultimul raport de expertiză, C. constată că în mod nejustificat s-a dispus determinarea alcoolemiei la ora 00.10, când din probele administrate, inclusiv din declarația inculpatului redată anterior, că a fost oprit în trafic în jurul orei 00.45-00.50. Pe cale de consecință concluziile acestui raport, avizat de către INML Comisia Superioară Medico-Legală în faza de judecată a apelului nu pot fi luate în considerare.
Față de cele menționate anterior, constatând nesinceritatea inculpatului în privința consumului de alcool, C. apreciază că se impune a fi valorificate concluziile primului raport de expertiză medico-legală în care alcoolemia a fost determinată pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, ținând cont de consumul de băuturi alcoolice declarat și de faza toxicocinetică raportată la intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, concluzia fiind că la ora conducerii autoturismului în trafic aceasta avea o valoare teoretică apropiată de 1,44g%o.
Pe cale de consecință, C. reține că inculpatul Berneagă M. E. a condus în data de 07.02.2012, în jurul orelor 00:50, inculpatul Berneagă M. E. a condus autoturismul marca Toyota Land Cruis cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din A. I., în timp ce avea o îmbibație alcoolică de 1,44 g‰.
Fapta săvârșită de inculpat era prevăzută la momentul respectiv ca infracțiune în dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. În data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, fapta de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului fiind prevăzută de dispozițiile art. 336 alin. 1 Cod penal.
Față de succesiunea de legi penale, devin incidente dispozițiile art. 5 Cod penal care impun determinarea legii penale mai favorabile inculpatului. C. constată că deși au intervenit anumite modificări în ceea ce privește redarea conținutului infracțiunii, acestea nu prezintă relevanță sub aspectul determinării legii penale mai favorabile, mai ales după pronunțarea deciziei Curții Constituționale din care reiese că pentru stabilirea existenței infracțiunii prezintă relevanță alcoolemia de la momentul conducerii în trafic și nu de la momentul prelevării probei biologice, astfel cum s-a menționat în dispozițiile art. 336 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Referitor la sistemul sancționator, C. constată că limitele pedepsei închisorii sunt aceleași în ambele texte de incriminare, respectiv de la 1 la 5 ani, însă art. 336 Cod penal prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii.
Din această perspectivă legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului Berneagă M. E., cu atât mai mult cu cât C. apreciază că raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, respectiv conducerea autoturismului în cursul nopții, când traficul nu este intens, fără ca inculpatul să provoace vreun eveniment rutier, fiind oprit pentru un control de rutină, poate fi aplicată pedeapsa amenzii penale.
Din aceste motive, C. va reține că fapta săvârșită de inculpatul Berneagă M. E., realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei amenzii, care urmează a-i fi aplicată inculpatului Berneagă M. E., C. de apel va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite, inculpatul conducând autoturismul pe o distanță scurtă, în timpul nopții când traficul nu este intens; starea de pericol creată pentru siguranța circulației pe drumurile publice, cu mențiunea că este cunoscut faptul că abilitățile de conducere sunt afectate de consumul de băuturi alcoolice, valoarea alcoolemiei în cazul inculpatului fiind destul de ridicată; persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, cu mențiunea că inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare, dar nu și-a asumat responsabilitatea comiterii infracțiunii; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, inculpatul fiind o persoană integrată în societate, cu studii superioare, care realizează venituri prin muncă fiind administratorul unei societăți comerciale.
Raportat la aceste elemente de individualizare, în baza art. art. 396 alin. 1 CPP, art. 61 CP, inculpatul Berneagă M. E. – fiul lui C. și G., născut în 18.11.1952 în București, domiciliat în București, .. 281, ., CNP_, va fi condamnat la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală (200 zile amendă x 25 lei/zi amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 CP.
La stabilirea cuantumului amenzii au fost avute în vedere limitele zilelor amendă prevăzute de art. 61 alin. 4 lit. b Cod penal, limita de 200 zile ce urmează a fi dispusă în privința inculpatului, fiind apropiată de limita minimă de 180 zile. Pentru stabilirea sumei corespunzătoare unei zile amendă, s-a avut în vedere că inculpatul a declarat că este administratorul unei societăți comerciale, de unde reiese că realizează venituri și dispune de resurse financiare, aspect confirmat și de faptul că pe parcursul procesului penal a fost asistat de apărător ales, ceea ce presupune achitarea onorariului avocațial solicitat de acesta.
C. apreciază că nu se poate da curs solicitării apărătorului inculpatului, ca în urma reținerii legii penale noi ca lege penală mai favorabilă să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, în baza art. 80 Cod penal, având în vedere că raportat la valoarea alcoolemiei situată destul de mult peste limita legală, nu se poate reține că infracțiunea prezintă o gravitate redusă astfel cum impun dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. a Cod penal, coroborat cu faptul că inculpatul nu a fost sincer pe parcursul procesului penal, iar din poziția procesuală manifestată nu a rezultat că își asumă pe deplin responsabilitatea comiterii acesteia, condiții în care nu se poate reține că nu este oportună aplicarea unei pedepse, în sensul prevăzut de art. 80 alin. 1 lit. b Cod penal.
Aceleași aspecte sunt avute în vedere de către C. de A. pentru a nu se dispune amânarea aplicării pedepsei amenzii, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului față de concluziile orale ale reprezentantului Parchetului, apreciind că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. d Cod penal.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 149/8.05.2014 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .
Se va desființa sentința penală apelată și rejudecând cauza:
În aplicarea art. 5 CP, în interpretarea dată prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, se va constata că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului în privința infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală este cea prev. de art. 336 alin. 1 CP.
În baza art. 396 alin. 1 CPP, art. 61 CP, se va dispune condamnarea inculpatului Berneagă M. E. – fiul lui C. și G., născut în 18.11.1952 în București, domiciliat în București, .. 281, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 CP, la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală (200 zile amendă x 25 lei/zi amendă).
Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 CP, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul neexecutării cu rea credință a pedepsei amenzii și asupra prevederilor art. 64 CP, privind executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul intimat Berneagă M. E. va fi obligat să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la urmărire penală și 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței penale apelate, cu privire la suportarea onorariului apărătorului din oficiu de către stat, la instanța de fond.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 149/8.05.2014 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând cauza:
În aplicarea art. 5 CP, în interpretarea dată prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, constată că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului în privința infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală este cea prev. de art. 336 alin. 1 CP.
În baza art. 396 alin. 1 CPP, art. 61 CP, condamnă pe inculpatul Berneagă M. E. – fiul lui C. și G., născut în 18.11.1952 în București, domiciliat în București, .. 281, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 CP, la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală (200 zile amendă x 25 lei/zi amendă).
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 CP, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul neexecutării cu rea credință a pedepsei amenzii și asupra prevederilor art. 64 CP, privind executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Obligă pe inculpatul intimat Berneagă M. E. să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la urmărire penală și 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Menține dispozițiile sentinței penale apelate, cu privire la suportarea onorariului apărătorului din oficiu de către stat, la instanța de fond.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. P.A.
Tehnored. D.M.H./PA
2 ex/27 martie 2015
J. Fond D. M. B.
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 754/2015. Curtea de Apel ALBA... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
