Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 202/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA

Comentarii

0

Decizia nr. 202/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 202/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:021._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 202/A/2016

Ședința publică de la 24 Februarie 2016

Completul constituit din:

Președinte: C. M. M.

Judecător: D. G.

Grefier: R. A.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de procuror M. C.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Avrig și inculpatul S. D. împotriva sentinței penale nr. 87 din 16.12.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.02.2016, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunțare la data de 24.02.2016, încheierea de ședință din data de 23.02.2016 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea de Apel,

I. Constată că prin sentința penală nr. 87/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar penal nr._ a fost condamnat inculpatul S. D. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 244 alin.1, 2 C. penal, cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen..

S-a constatat faptul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezentul dosar a fost comisă în stare de concurs real cu infracțiunea de înșelăciune, pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultată de 4 ani și 1491 zile, prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015.

A fost descompusă pedeapsa rezultantă de 4 ani și 1491 zile, aplicată prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., în elementele ei componente, respectiv 4 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1,2 C.pen.cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen., și 1491 zile, reprezentând rest rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1934/17.08.2011 a Judecătoriei G., definitivă la datat de 26.10.2011.

În baza art. 39 lit. b C.pen. s-a procedat la contopirea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință penală, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 43 al.1 C.pen., s-a adăugat la pedeapsa de 6 ani și 4 luni aplicată inculpatului prin prezenta sentință restul de 1491 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1934/17.08.2011 a Judecătoriei G., definitivă la datat de 26.10.2011, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani, 4 luni și 1491 zile de închisoare.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr.193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, în baza dispozițiilor prezentei sentințe penale.

În baza art.65 alin.1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b C.pen.s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b C.pen.

În baza art. 67 al.2 raportat la art. 66 alin.1 C.pen. s-a interzis pe o perioadă de doi ani drepturile prev. de art. 66 lit. a, b C.pen., a cărei executare va începe conform art. 68 C.pen.

În baza art. 72 C. penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în baza sentinței penale nr. 1934/2011 a Judecătoriei G. și în bza sentinței penale nr. nr.193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., de la data de 12.04.2013 – la zi.

Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost condamnat și inculpatul P. G.

În baza art. 19 al.3 raportat la art. 20 al.1 și 2 C.pr.pen. și art. 397 al.1 C.pr.pen, cu aplicarea art. 1357 și urm. C.pr.pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă I. I. și au fost obligați în solidar inculpații S. D. și P. G. să plătească acesteia suma de 5.500 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 lei, onorariul apărătorilor din oficiu rămânând în sarcina statului și urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Sibiu.

În considerentele hotărârii instanța de fond a reținut, în esență, faptul că inculpatul S. D., care efectua o pedeapsă privativă de libertate în P. G., a contactat telefonic persoana vătămată I. I. la data de 05.10.2013 prezentându-se drept avocatul fiului său și i-a comunicat acestuia că ar fi comis un grav accident de circulație iar pentru apărarea acestuia și evitarea arestării se impune achitarea sumei de 5.500 lei, în două tranșe.

După achitarea sumei de 2.500 lei, prin Western Union pe numele P. G. D. (f.21 d.u.p), inculpatul a mai solicitat suma de 3.000 lei, pe care persoana vătămată a trimis-o tot prin Western Union pe numele Bodorin I. Victoraș (f.22 d.u.p.).

Sumele au fost ridicate de G. P. D. și Bodorin I. Victoraș, care au predat cea mai mare parte a sumei de bani către inculpatul P. G., care le-a solicitat ridicarea sumelor și le-a comunicat codul tranzacțiilor.

Actele materiale reținute în sarcina inculpatului S. D. au fost încadrate juridic drept infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 244 al.1,2 C.pen..

Audiat în calitate de martor la datat de 29.04.2014, inculpatul P. G. a declarat că a primit codurile tranzacțiilor de la inculpatul S. D., primind și o parte din bani pentru serviciul efectuat - 350 lei.

Inculpatul S. D. a solicitat ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând aplicarea art. 374 al.4 C. proc.pen. Cererea a fost admisă de instanță, declarația inculpatului fiind atașată la fila 197.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. P. de pe lângă Judecătoria Avrig și inculpatul S. D..

II.1. P. de pe lângă Judecătoria Avrig critică nelegala reținere a dispozițiilor art. 396 alin.10 C.pr.pen., deși s-a încuviințat cererea inculpatului S. D. de se aplica procedura simplificată conform declarației acestuia de la fila 197.

Se invocă și greșita menționare a dispozițiilor art. 41 alin.5 C.pen. în conținutul considerentelor hotărârii apelate, care nu are legătură cu conținutul hotărârii, apreciindu-se că este vorba de o eroare de redactare.

S-au suplimentat motivele de apel cu aspecte referitoare la incidența dispozițiilor art. 5 C.pen. raportat la data comiterii faptei și modificările legislative intervenite și s-a solicitat constatarea faptului că legea penală mai favorabile inculpatului apelant S. D. este Codul penal anterior ( 1969 ).

II.2 Inculpatul S. D. a susținut netemeinicia pedepsei aplicate de instanța de fond, cu privire la care a solicitat reindividualizarea judiciară raportat la solicitarea sa de aplicare a procedurii simplificate în fața instanței de fond.

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de acuzare și inculpatul-apelant și sub toate aspectele raportat la caracterul devolutiv al căii de atac, potrivit exigențelor impuse de principiile care guvernează soluționarea apelului, reglementate de dispozițiile art. 417 și urm. C. pr. pen., Curtea constată apelurile fondate.

Cu prioritate se impune menționarea faptului că în apel inculpatul a uzat de dreptul la tăcere și a motivat prin faptul că a solicitat aplicarea procedurii simplificate la instanța de fond, unde a recunoscut comiterea faptei în forma reținută prin actul de sesizare al instanței.

Inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu în raport de dispozițiile art. 90 lit.a C.pr.pen., conform delegației eliberate de Baroul A. nr. 441/08.02.2016.

Inculpatul a fost audiat la instanța de fond unde a înțeles să uzeze de procedura simplificată și, conform declarației date la termenul din 09.12.2015 ( fila 197 ).

Analiza efectuată de către instanța de control judiciar are în vedere și disp. art. 417 alin.2 C.pr.pen., în sensul că în afara temeiurilor invocate de părți, Curtea a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Curtea de apel, în propria-i analiză a materialului probator din perspectiva caracterului general al căii de atac exercitate de acuzare și inculpatul S. D., constată faptul că fapta de care este acuzat inculpatul-apelant se confirmă, este recunoscută de acesta în declarația dată la instanța de fond conform datelor menționate în conținutul încheierii de ședință din 09.12.2015 ( fila 198 ).

Curtea constată că în soluționarea acestei cauze s-a omis aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 C.pr.pen., ce are consecințe asupra cuantumului pedepsei la individualizarea judiciară a acesteia, în contextul în care inculpatul a recunoscut în integralitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Constată instanța că judecătorul instanței de fond a analizat punctual probele administrate în faza urmăririi penale pentru a stabili împrejurările concrete în care s-a produs incidentul, că analiza efectuată are caracter analitic și este completă, context pentru care încadrarea juridică corespunde stării de fapt.

Și aspectul invocat de acuzare referitor la eroarea materială din conținutul considerentelor hotărârii atacate se confirmă și impune înlăturarea acestei mențiuni.

Un alt aspect ce se impune a fi menționat și va fi analizat în conținutul acestei decizii penale îl constituie dispozițiile art. 5 C.pen., respectiv aplicarea legii penale mai favorabile. Curtea constată că judecătorul instanței de fond nu a analizat acest aspect obligatoriu din perspectiva datei comiterii faptelor ( 05.10.2013 ) și a conținutului art.5 C.pen. cu aplicarea deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 (stabilește că disp. art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile).

În considerarea faptului că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul a fost săvârșită la data de 05.10.2013, când în vigoare erau dispozițiile Codului penal din 1969 iar cu începere din 1.02.2014 normele Codului penal au suferit modificări substanțiale se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile din perspectiva disp. art. 5 C. pen. actual.

În acord cu decizia Curții Constituționale anterior menționate coroborat cu art. 7 paragraf 1 din Convenție nu se permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea legii penale mai favorabile, instanța stabilind printr-o analiză comparativă in concreto că legea penală mai favorabilă în speță sunt dispozițiile Codului penal anterior ( 1969 ).

Modificările dispozițiilor legale în vigoare la data săvârșirii faptei și a celor în vigoare la data soluționării căii de atac impun din perspectiva stabiliri lex mitior efect al confruntării legilor penale anterior menționate cu actele materiale exercitate de către inculpat, analiza punctuală a acestora, pentru stabilirea legii care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului.

Judecătorul fondului a stabilit că actele materiale exercitate de către inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de înșelăciune, încadrate juridic în conținutul art. 244 alin.1 și 2 C.pen. actual. Curtea constată că prin însuși actul de sesizare al instanței inculpatul a fost trimis în judecată prin atribuirea încadrării juridice a faptei potrivit Codului penal în vigoare la data sesizării instanței de fond, fără explicarea concretă a situației impuse de dispozițiile art. 5 C.pen.

Potrivit acestei actelor materiale comise în concret de inculpat fapta constituie infracțiunea de înșelăciune.

Curtea constată faptul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul-apelant, respectiv cea prev. și ped. de art. 244 alin.1, 2 C. penal, cu aplicarea art. 41 al.1 C. penal se regăsește în conținutul art. 215 alin.1 și 2 cu aplic. art. 37 lit.a C.pen.

Potrivit dispozițiilor art. 215 alin.1 și 2 C. penal: „(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”.

Potrivit dispozițiilor art. 244 C. penal: „Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”.

Inculpatului i se vor aplica dispozițiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., care impun reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime.

Fapta pentru care este judecat inculpatul în această cauză a fost comisă în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultată de 4 ani și 1491 zile, prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015.

Totodată, reținem că prin hotărârea anterior menționată s-a aplicat acestuia pedeapsa de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1,2 C. penal cu aplicarea art. 41 al.1 C. penal, și s-a reținut existența unui rest neexecutat de 1491 zile din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1934/17.08.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 26.10.2011, circumstanțe cauzale care impun reținerea stării de recidivă raportat la circumstanțele factuale în care s-au comis infracțiunile.

La aplicarea stării de recidivă postcondamnatorie și a concursului de infracțiuni potrivit Codului penal din 1969 ( art. 33 lit.a Cod penal 1969 rap. la art.34 lit.b Cod penal 1969, art.39 alin.2 C.pen. 1969 ), legea stabilește:

- În cazul concursului real, aplicarea pedepsei celei mai grele, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

- În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a) C.penal 1969, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani.

Reglementarea în vigoare la data soluționării cauzei stabilește circumstanțe de calcul al concursului de infracțiuni și recidivei postconsdamnatorii mai grele, în condițiile în care când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, și, respectiv pentru situația recidivei postcondamnatorii în care se găsește acest inculpat s-ar impune ca pedeapsa stabilită pentru această faptă să se adauge la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta ( art. 39 lit.b C.pen. actual coroborat cu art. 43 alin.1 C.pen. actual ).

Deoarece analiza celor două categorii de legi trebuie să aibă în vedere atât tipurile de pedeapsă, circumstanțele personale, respectiv starea de recidivă, consecințele juridice din perspectiva reglementărilor cât și modalitățile de executare care trebuie analizate global. Instanța menționează că recalificarea juridică atribuită actelor materiale exercitate de către inculpat nu echivalează cu o schimbare a încadrării juridice din perspectiva în care fapta există în materialitate sa, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni ce constituie cap de acuzare și a fost săvârșită de către inculpat sub forma intenției directe reținute corect de către judecătorul fondului, schimbarea operând exclusiv numai în privința numerotării articolelor și constatării identității elementelor constitutive.

Chiar dacă, în aparență, legea nouă pare favorabilă din punct de vedere al cuantumului pedepsei, acesta reprezintă singurul criteriu care ar face trimitere la Codul penal în vigoare la data soluționării cauzei. Sub toate celelalte aspecte evidențiate anterior, Codul penal anterior ( 1969 ) reprezintă lege penală mai favorabilă inculpatului apelant S. D..

Reținând circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul-apelant S. D. ne însușim punctul de vedere exprimat de magistratul instanței de fond în sensul că faptele prezintă o gravitate ridicată deoarece a profitat de atașamentul persoanei vătămate față de fiul său, pentru a cărui scăpare de arest preventiv era capabil să dea sume mari de bani dar suplimentar menționăm faptul că modul de operare, locul din care a acționat ( penitenciar ), ce dovedește neînțelegerea caracterului educativ al pedepsei în a cărei executare se află, caracterul de repetabilitate al faptelor, reținându-se existența unei condamnări pentru o faptă identică, comisă în circumstanțe identice, justifică aplicarea unei pedepse orientate spre mediul special, ulterior reducerii limitelor în condițiile art. 396 alin.10 C.pr.pen.

IV. În considerarea argumentelor invocate și raportat la dispozițiile art. 421 pct.1 lit b C.pr.pen., aspectele evidențiate anterior constituie motive de admitere a apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Avrig și inculpatul S. D. împotriva sentinței penale nr. 87/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar penal nr._ .

Limitele rejudecării sunt impuse de aspectele dezvoltate în considerentele acestei decizii penale.

În baza art.396 Cod proc.penală va condamna pe inculpatul S. D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 2 cu aplic. art. 37 lit.a C.pen. și art. art. 396 alin.10 C.pr.pen.

La stabilirea acestui cuantum din perspectiva criteriilor de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 Cod penal se impun următoarele precizări:

- inculpatul a săvârșit în calitate de autor ;

gradul de pericol social al faptei comise este mediu

- fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, fapt reflectat în conținutul hotărârii supuse apelului;

- inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate;

- prejudiciul nu a fost recuperat;

- valoarea prejudiciului este mare;

- din atitudinea inculpatului nu rezultă manifestarea stării de regret a comiterii acestei fapte.

Va constata că fapta dedusă judecății în prezentul dosar este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultată de 4 ani și 1491 zile, prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015 și va repune pedeapsa de 4 ani și 1491 zile în individualitatea ei, respectiv 4 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1,2 C. penal cu aplicarea art. 41 al.1 C. penal, și 1491 zile, reprezentând rest rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1934/17.08.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 26.10.2011.

În baza disp. art. 33 lit.a Cod penal 1969 rap. la art.34 lit. b Cod penal 1969, art.39 alin.2 C.pen. 1969 și art. 5 Cod penal va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta sentință ( de 4 ani închisoare ) cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015 și restul de 1491 zile, reprezentând rest rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1934/17.08.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 26.10.2011 și va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1491 zile, la care va adăuga un spor de 10 luni și 29 de zile, urmând ca în final inculpatul-apelant să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Sporul stabilit de instanță este generat de aprecierea caracterului neîndestulător al pedepsei stabilite inițial în circumstanțele în care a repetat fapta de înșelăciune folosind elemente de natură psihologică care plasează victima într-o poziției de fragilitate emoțională. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, aceasta va fi aplicată inculpatului respectând principiul fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și cel constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Curtea de apel va examina în raport de natura și gravitatea pedepsei principale proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală.

Va fi reținută natura faptei comise și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, elemente care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. Instanța va privat pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform cu disp. art. 71 alin. 2 C.pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969, respectiv:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

Dispune anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr.193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015, și dispune emiterea unui nou mandat de executare, în baza dispozițiilor prezentei decizii penale.

În baza art. 88 C. pen. 1969 va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată în baza sentinței penale nr. 1934/2011 a Judecătoriei G. și în baza sentinței penale nr. nr.193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., de la data de 12.04.2013 – până la 24.02.2016.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii .

Față de împrejurarea că, fapta a determinat producerea unui prejudiciu efectiv, la care a achiesat inculpatul prin conținutul declarației date la instanța de fond în sensul recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa ( conform art. 374 alin.4 C.pr.pen. ), achiesând la toate probele administrate de procuror în faza de urmărire penală cu precizarea expresă ca instrumentarea cauzei să se facă exclusiv pe baza acelor probe, din punct de vedere penal această manifestare de voință echivalează cu recunoașterea și a pretențiilor civile exprimate de partea vătămată.

Solicitarea părții civile-intimată în faza controlului judiciar, de stabilire în concret a unei date la care să fie recuperat prejudiciul, nu este întemeiată pe de o parte din lipsa exercitării căii de atac de către această parte, iar pe fond, datorită faptului că ulterior rămânerii definitive a acestei hotărâri penale, ea poate fi executată sub toate aspectele sale: penale și civile. Partea are posibilitatea executării silite a inculpaților în cazul neexecutării cu bună-credință, de îndată, a hotărârii judecătorești și a obligațiile stabilite în sarcina inculpaților.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului vor rămâne în sarcina acestuia.

Suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Avrig și inculpatul S. D. împotriva sentinței penale nr. 87/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar penal nr._ în ceea ce privește omisiunea reținerii în sarcina inculpatului- apelant S. D. a prevederilor art. 396 alin.10 C.pr.pen. și a aplicării art. 5 C.pen. precum și a greșitei menționări a dispozițiilor art. 41 alin.5 C.pen. în conținutul considerentelor hotărârii apelate și, rejudecând cauza în aceste limite:

Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile din perspectiva Deciziei C.C. nr. 265/2014 stabilește că dispozițiile Codului penal anterior ( 1969 ) reprezintă lege penală mai favorabilă inculpatului apelant S. D..

Constată faptul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul-apelant, respectiv cea prev. și ped. de art. 244 alin.1, 2 C. penal, cu aplicarea art. 41 al.1 C. penal, se regăsește în conținutul art. 215 alin.1 și 2 cu aplic. art. 37 lit.a C.pen.

În baza art.396 Cod proc.penală condamnă pe inculpatul S. D., fiul lui E. și F., născut la data de 27.02.1988, domiciliat în loc. Independența, .. 82, jud. G., CNP_, cetățean român, recidivist, aflat în prezent în P. Aiud la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 2 cu aplic. art. 37 lit.a C.pen. și art. art. 396 alin.10 C.pr.pen.

Constată că fapta dedusă judecății în prezentul dosar este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultată de 4 ani și 1491 zile, prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015.

Repune pedeapsa de 4 ani și 1491 zile, aplicată prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N. în individualitatea ei, respectiv 4 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1,2 C. penal cu aplicarea art. 41 al.1 C. penal, și 1491 zile, reprezentând rest rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1934/17.08.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 26.10.2011.

În baza disp. art. 33 lit.a Cod penal 1969 rap. la art.34 lit.b Cod penal 1969, art.39 alin.2 C.pen. 1969 și art. 5 Cod penal contopește pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015 și restul de 1491 zile, reprezentând rest rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1934/17.08.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 26.10.2011 și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1491 zile, la care adaugă un spor de 10 luni și 29 de zile, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969, respectiv:

-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

Anulează mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr.193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., definitivă la data de 12.02.2015, și dispune emiterea unui nou mandat de executare, în baza dispozițiilor prezentei decizii penale.

În baza art. 88 C. pen. 1969, deduce din pedeapsa aplicată perioada executată în baza sentinței penale nr. 1934/2011 a Judecătoriei G. și în baza sentinței penale nr. nr.193/02.10.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., de la data de 12.04.2013 – până la 24.02.2016.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii .

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2016.

Președinte, Judecător,

C. M. M. D. G.

Grefier,

R. A.

Îndreptată prin încheierea penală nr. 53/A din 25.02.2016 în dosar nr._ /a1.

Red./Tehn. MCM/RA

6 ex./26.02.2016

Jud.fond: A.- I. V.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 191/2016....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 129/2016. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță