Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 129/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 129/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 129/A/2016
Ședința publică din 8 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. M.
JUDECĂTOR: A. P.
Grefier: T. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de procuror I. N.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de partea civilă S. R., prin ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 9/3 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Se prezintă avocat Jorza L., în substituirea avocatului L. T., apărătorul ales al condamnatului intimat Pârnău M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța solicită participanților să precizeze dacă au cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul condamnatului intimat învederează că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Apărătorul inculpatului intimat Pârnău M. solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
În susținere, arată că cererea de revizuire formulată de condamnat s-a formulat urmare a dispozițiilor deciziei nr. 363/7.05.2015 pronunțate de Curtea Constituțională a României și s-a întemeiat pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin.1 lit.f Cod procedură penală, iar instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală și a dispus achitarea.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 9/3 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ , s-a hotărât:
În baza art.462 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.453 alin.1 lit.f C.proc.pen., s-a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul Pârnău M. și în consecință:
S-a anulat în întregime sentința penală nr.104/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul_, definitivă la 25.09.2014 prin Decizia Penală nr. 684/A/2014 a Curții de Apel A.-I. și rejudecând:
În baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza I-a C.proc.pen., a fost achitat inculpatul P. M., născut la data de 28.03.1980 în municipiul Slobozia, județul Ialomița, cu CNP_, fiul lui P. M. și P. M., cetățean român, căsătorit, cu un copil minor, cu stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, fără antecedente penale, cu domiciliul în Timișoara, ., ., județul T., și cu domiciliul procesual ales în Hunedoara, ., județul Hunedoara, pentru săvârșirea infracțiunilor de stopaj la sursă în formă continuată prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, (raportat la fapta de stopaj la sursă pentru . SRL) și stopaj la sursă în formă continuată prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, (raportat la fapta de stopaj la sursă pentru .), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 al. 1 Cod Penal.
În baza art.25 alin.5 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
În baza art.275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara la data de 27.03.2014 în dosarul nr. 959/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de stopaj la sursă în formă continuată prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (raportat la stopajul la sursă pentru .) și de stopaj la sursă în formă continuată prev.și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (raportat la stopajul la sursă pentru . SRL) ambele cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. din 1969 și ale art. 5 alin. 1 C.pen.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul P. M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la . Hunedoara a reținut și nu a virat cu rea credință în termenul legal taxele și impozitele datorate de angajații societății pentru veniturile salariale realizate aferente perioadei iulie 2009 – octombrie 2011 – perioadă de scadență cauzând un prejudiciu de 5727 lei debit propriu-zis la care s-au calculat majorări și penalități de întârziere în sumă de 2405 lei.
Apoi, inculpatul Pârnău M. în baza unei rezoluții infracționale unice în calitate de administrator al . SRL Hunedoara, a reținut și nu a virat cu rea credință în termenul legal, taxele și impozitele cu stopaj la sursă datorate angajaților societății și impozitul pe dividende reținut pentru dividendele acordate de societate asociaților, cuantumul total al taxelor reținute fiind_ lei, aferent perioadei februarie 2009 – octombrie 2009, la care s-au calculat accesorii în sumă de_ lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29.04.2014, definitivă la data de 29.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Inculpatul, la termenul de judecată din 05.06.2014 a solicitat judecarea cauzei după procedura prevăzută de art. 374 al.4 Cod procedură penală.
Prin sentința penală 104/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul cu nr._, definitivă prin Decizia Penală nr. 684/A/2014 a Curții de Apel A. I. la data de 25.09.2014, revizuentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen. (raportat la fapta de stopaj la sursă pentru . SRL), la pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 81, art. 82 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat un interval din timp de 2 (doi) ani.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84 C.pen. din 1969.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b și c C.pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei persoane juridice în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii susmenționate.
S-a constatat că pentru daunele civile în cuantum de_ lei, există autoritate de lucru judecat și s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
În baza art. 7 și art. 21 din Legea nr. 26/1990 după rămânerea definitivă a sentinței, s-a dispus ca aceasta să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului, Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru a se efectua cuvenitele mențiuni în cazierul fiscal.
În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. h C.proc.pen., la art. 10 teza finală din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.proc.pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 (raportat la fapta de stopaj la sursă pentru .).
În baza art. 10 teza finală din Legea nr. 241/2005 și art. 91 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ amendă în cuantum de 1000 lei ce s-a dispus să se înregistreze în cazierul judiciar.
S-a constatat că prejudiciul în sumă de 8132 lei a fost achitat integral și s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
În baza art. 274 alin. 1 și art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. a C.proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 860 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul inculpatului P. M., în mod repetat, în perioada februarie 2009 – octombrie 2009, în calitate de administrator al . SRL, cu intenție a reținut și nu a vărsat în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă.
Privind infracțiunea de stopaj la sursă comisă de inculpat în calitate de administrator al . în perioada iulie 2009 – octombrie 2011, la primul termen de judecată cu procedură completă acesta a achitat integral prejudiciu în cuantum de 8132 lei (f. 339). Cum legea mai favorabilă inculpatului este Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013 și prin Legea nr. 255/2013 s-a apreciat că în speță sunt incidente disp. art. 10 teza finală, astfel că a fost încetat procesul penal și s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ, amendă în cuantum de 1000 lei ce se înregistrează în cazierul judiciar.
Împotriva sentinței susmenționate inculpatul și partea civilă au formulat apel, ambele fiind respinse ca nefondate prin Decizia Penală nr. 684/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă la data de 25.09.2014.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr._ la data de 23.09.2015, condamnatul Pârnău M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 104/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul cu nr._, definitivă prin Decizia Penală nr. 684/A/2014 a Curții de Apel A. I.
S-a arătat că a fost admisă excepția de neconstituționalitate a articolului 6 Legea nr. 21/2005 de către Curtea Constituționala prin decizia nr. 363/2015 din 7.05.2015, astfel că este incident cazul prevăzut de art. 453 al. 1 lit. f Cod Procedură Penală.
S-a mai arătat că consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate,
În drept, au fost invocate prevederile art. 452 și urm. Cod Procedură Penală.
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Hunedoara.
Prin încheierea de la termenul din 15.10.2015 instanța, în baza art.459 alin. 4 C.proc.pen., instanța a admis în principiu cererea de revizuire a sentinței penale nr. 104/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul cu nr._, definitivă prin Decizia Penală nr. 684/A/2014 a Curții de Apel A. I..
În motivarea acestei încheieri s-a arătat:
Conform art.453 alin.1 lit.f C.proc.pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Conform art. 453 alin.3 C.proc.pen. cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) poate fi invocat ca motiv de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
Conform art.453 alin.4 C.proc.pen. cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) constituie motiv de revizuire dacă a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Conform art.457 alin.1 C.proc.pen. cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Conform art.459 alin.3 lit.a C.proc.pen., atunci când instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Conform art.459 alin.4 C.proc.pen. în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
S-a arătat că prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 pronunțată de Curtea Constituțională a României, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial Nr. 495 din 6 iulie 2015, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
S-a mai arătat că în motivarea acestei decizii s-a arătat în esență că prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. S-a mai arătat că, distinct de acestea, legiuitorul, prin normele criticate, a urmărit să descurajeze contribuabilii de la sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale, însă atingerea de către stat a unor obiective, chiar și atunci când acestea sunt de interes general și necesare, nu se poate face decât cu respectarea Constituției, care, potrivit art. 1 alin. (5), este obligatorie. S-a apreciat că nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă și accesibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii; tocmai de aceea, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate.
S-a mai arătat în motivarea încheierii menționate că cererea de revizuire a fost formulată de condamnat după pronunțarea deciziei de neconstituționalitate menționată, că cererea de revizuire este formulată în favoarea acestuia, în termenul legal, precum și faptul că se solicită revizuirea unei soluții de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 8 luni, termenul de încercare urmând a se împlini la data de 24.05.2017, că în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata unei sancțiuni cu caracter administrativ-amendă de 1000, la plata sumei de 860 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și 250 lei cheltuieli judiciare în apel. În aceste condiții s-a constatat că este îndeplinită și condiția cerută de art.453 alin.1 lit.f C.proc.pen., consecințele încălcării dispoziției constituționale continuând să se producă și neputând fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
După admiterea în principiu a cererii de revizuire instanța a citat părțile.
Inculpatul, deși legal citat la domiciliul procesual ales nu s-a prezentat la rejudecarea cauzei, fiind reprezentat de apărătorul ales.
Inculpatul și reprezentantul Ministerului Public nu au solicitat readministrarea de probe, iar instanța, văzând prevederile art.461 C.proc.pen. nu a găsit necesară readministrarea vreunei probe din cursul primei judecăți.
Deliberând cu privire la cererea de revizuire, instanța a constatat că inculpatul P. M. a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de stopaj la sursă în formă continuată prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (raportat la stopajul la sursă pentru .) și de stopaj la sursă în formă continuată prev.și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (raportat la stopajul la sursă pentru . SRL) ambele cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. din 1969 și ale art. 5 alin. 1 C.pen.
În procedura revizuirii nu s-a contestat comiterea faptei de către inculpat (iar probele administrate nu au fost contestate), ci s-a solicitat în mod expres rejudecarea cauzei ca efect al pronunțării Deciziei nr.363/2015 a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art.6 din Legea nr. 241/2005, text în baza căruia a fost condamnat revizuentul prin sentința menționată.
Conform art.147 alin. 1 din Constituția României „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.”
S-a constatat astfel că prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005 au fost suspendate de drept de la data de 6.07.2015 până la data de 20.08.2015, iar aceste prevederi neconstituționale nu au fost puse de acord cu dispozițiile Constituției în termenul legal de 45 de zile, astfel că acestea și-au încetat efectele.
În motivarea deciziei nr.363/2015 a Curții Constituționale s-a arătat că „potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr.241/2005, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, însă nici în cuprinsul acestui articol, nici în cuprinsul legii menționate sau al altor acte normative, noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă” nu este definită. (…)
Raportând cele prezentate mai sus la speța de față, Curtea Constituțională a constatat că legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie obiectul material al infracțiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a acestuia. Așa fiind, textul supus controlului de constituționalitate nu respectă condițiile de calitate a legii, respectiv din modul de definire a infracțiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinată noțiunea de „impozit cu reținere la sursă”, astfel că destinatarul normei nu poate să își ordoneze conduita, în funcție de ipoteza normativă a legii. (…)
Raportând prevederile criticate la principiile mai sus enunțate, Curtea a constatat că acestea nu respectă cerința de accesibilitate a legii, întrucât dispozițiile art. 6 din Legea nr.241/2005, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă, în care s-ar afla și impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Singura mențiune cu privire la acesta este cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară, fără a exista o legătură cu obiectul de reglementare al Legii nr.241/2005, lege penală în sensul art.173 din Codul penal.
În acest context, Curtea a reținut că, potrivit tezei întâi din art. 7 — Nicio pedeapsă fără lege — din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia o infracțiune potrivit dreptului național sau internațional.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei (paragraful 145), reiterând jurisprudența sa anterioară, arată că art. 7 din Convenție prevede, printre altele, principiul că numai legea poate defini o crimă și prescrie o pedeapsă (nullum crimen, nulla poena sine lege) și, de asemenea, stabilește principiul că legea penală nu trebuie să fie interpretată extensiv în detrimentul acuzatului.
A rezultat că infracțiunile și pedepsele relevante trebuie să fie clar definite de lege, cerință care este îndeplinită numai în cazul în care individul își poate da seama din conținutul dispoziției legale care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea sa penală.
În concluzie, Curtea a constatat că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. 5 din Constituie. (…)”
Conform art.147 alin.4 din Constituția României „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că, indiferent de interpretările care se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituia, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența instanței constituționale.
Dată fiind motivarea deciziei de neconstituționalitate amintite, instanța a constatat că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale prevăzut de art.16 lit.b teza I-a C.pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, conform art.1 C.pen. („Legalitatea incriminării”), legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni, iar conform art.4 C.pen. („Aplicarea legii penale de dezincriminare”) „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi”.
Prin neîntrunirea condițiilor de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate de către prevederile art.6 din Legea nr.241/2005, constatată de către Curtea Constituțională, instanța a constatat că a operat practic o dezincriminare a acestei fapte.
În plus, instanța a constatat că, așa cum a reținut și în încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.453 alin.1 lit.f, alin.3, 4 C.proc.pen., respectiv că cererea a fost formulată de condamnat după pronunțarea deciziei de neconstituționalitate menționată, că cererea de revizuire este formulată în favoarea acestuia, în termenul legal, precum și faptul că se solicită revizuirea unei soluții de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 8 luni, termenul de încercare urmând a se împlini la data de 24.05.2017, că în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata unei sancțiuni cu caracter administrativ-amendă de 1000, la plata sumei de 860 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și 250 lei cheltuieli judiciare în apel.
În aceste condiții s-a constatat că este îndeplinită și condiția cerută de art.453 alin.1 lit.f C.proc.pen., consecințele încălcării dispoziției constituționale continuând să se producă și neputând fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate
Prin urmare, instanța, în baza art.462 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.453 alin.1 lit.f C.proc.pen. a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul Pârnău M. și în consecință:
A anulat în întregime sentința penală nr.104/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul_, definitivă la 25.09.2014 prin Decizia Penală nr. 684/A/2014 a Curții de Apel A.-I. și rejudecând
În baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza I-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul P. M., născut la data de 28.03.1980 în municipiul Slobozia, județul Ialomița, cu CNP_, fiul lui P. M. și P. M., cetățean român, căsătorit, cu un copil minor, cu stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, fără antecedente penale, cu domiciliul în Timișoara, ., ., județul T., și cu domiciliul procesual ales în Hunedoara, ., județul Hunedoara, pentru săvârșirea infracțiunilor de stopaj la sursă în formă continuată prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, (raportat la fapta de stopaj la sursă pentru . SRL) și stopaj la sursă în formă continuată prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, (raportat la fapta de stopaj la sursă pentru .), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 al. 1 Cod Penal.
Ca urmare a achitării inculpatului pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală, instanța, în baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.5 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
În baza art.275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal ANAF – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, solicitând respingerea cererii de revizuire a condamnatului. S-au invocat următoarele:
- având în vedere că sentința penală nr. 104/2014 a cărei revizuire se cere a rămas definitivă la data de 25.09.2014, iar decizia Curții Constituționale nr. 363/2015 a fost publicată în Monitorul oficial la data de 6.07.2015, nu s-ar aplica decizia Curții Constituționale, faptelor fiindu-le aplicabile legea sub care ele s-au consumat. Mai mult, potrivit prevederilor art. 11 alin. 3 din legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
- din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii Curții Constituționale.
- incidența deciziei Curții Constituționale într-o atare cauză ar nega autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive, ceea ce este inadmisibil.
- teoria și doctrina de specialitate s-ar fi pronunțat în sensul că, pentru a putea solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești, în temeiul art. 453 alin. 1 lit. f Cod Procedură Penală, trebuie să existe o hotărâre a Curții Constituționale prin care s-a admis o excepție de neconstituționalitate care privește o dispoziție din hotărârea penală a cărei revizuire se cere, iar soluția care s-a pronunțat în cauza supusă revizuirii să se fi întemeiat pe dispoziția declarată neconstituțională.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel constată că apelul declarat de partea civilă ANAF – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Într-o bogată jurisprudență, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o . repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel, în mai multe cauze (R. împotriva României, Damman împotriva Elveției etc.), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane, care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate să își corecteze conduita și în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar și anume principiul încrederii legitime, care impune ca legislația să fie clară, predictibilă, unitară și coerentă (cauzele Facini Doriv Recre, Foto-Frostv Hauptzollamt Lubeck Ost).
Decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale vine să recunoască aceste principii europene și în ce privește încriminarea ca infracțiune, a stopajului la sursă, așa cum a fost acesta reglementat în conținutul art. 6 din Legea nr. 241/2005 republicată și pune în oglindă textul încriminator cu prevederile Constituției, din perspectiva exigențelor referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate pe care trebuie să le îndeplinească o prevedere legală.
De vreme ce în decurs de 45 de zile de la momentul publicării Deciziei nr. 363/2015 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial, legiuitorul nu a intervenit cu o modificare în sensul punerii a de acord a prevederilor declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, conform art. 147 alin. 1 din Constituția României, ele și-au încetat efectele.
2. Este adevărat că, potrivit art. 147 din Constituție, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acesta este și motivul pentru care, în considerarea efectelor pentru viitor ale deciziei de neconstituționalitate, condamnatul este îndrituit să uzeze de calea de atac a revizuirii, ulterior pronunțării hotărârii definitive de condamnare și ulterior pronunțării deciziei Curții Constituționale.
Însă declararea neconstituționalității textului legal prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 republicată echivalează sub aspectul efectelor juridice cu situația unei dezincriminări.
Ori, retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută expres de art. 4 Cod Penal, potrivit căruia legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
Acesta este motivul pentru care efectele declarării neconstituționalității textului de lege care incrimina fapta ca infracțiune se produc retroactiv, cu consecința că în situația dedusă judecății, s-a pronunțat soluția de achitare a inculpatului P. M..
3. Chiar mai mult decât efectele similare cu cele ale unei dezincriminări, prin declararea textului legal în discuție ca fiind neconstituțional, urmată de necorelarea în 45 de zile a prevederilor neconstituționale cu Constituția, cu consecința încetării efectelor prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 declarat neconstituțional și cum o altă prevedere legală anterioară de genul încriminării ca infracțiune a acestei acțiuni de neplată a taxelor nu a existat, această situație de fapt echivalează cu faptul inexistenței normei penale de încriminare.
Aceasta este o consecință mai drastică decât cea din cazul dezincriminării care nu repune inculpatul în situația anterioară condamnării, ci doar înlătură consecințele condamnării. Ori, în situația dedusă judecății, efectul declarării neconstituționalității, neremediat, este tocmai acela că trebuie să pună persoana condamnată în situația anterioară condamnării, ca și cum aceasta nu ar fi fost condamnată penal, derivată din situația în care încriminarea ca infracțiune a art. 6 din legea nr. 241/2005 nu ar fi existat.
4. Pe de altă parte, deciziile Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate produc efecte erga omnes, și nu numai în cadrul procesului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. De altfel, o nouă invocare a excepției de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
O interpretare contrară acestor raționamente și în acord cu raționamentul părții civile ANAF ar lipsi de obiect însăși aplicarea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. f Cod Procedură Penală, fiind de esența admiterii căii extraordinare de atac a revizuirii ca pentru situațiile expres prevăzute de lege, să se revizuiască cu efect retroactiv hotărârile judecătorești definitive, situația fiind una derogatorie și legal permisă de la principiul autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă S. R., prin ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 9/3 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată apelanta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
În consecință,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă S. R., prin ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 9/3 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelanta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. I. M. A. P.
GREFIER
T. C.
Red. MIS
Tehnored. CT/MIS/ 8 ex./4.03.2016
J.F. R. L. Constantea
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 202/2016. Curtea de... | Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... → |
|---|
