Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 6/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 6/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 6/2016
Ședința publică din 02 Februarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: C. M. M.
Grefier: R. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror: M. C.
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de condamnatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 215 din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul-contestator D. I., aflat în stare de deținere la P. R., asistat de avocat M. M., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat S. I..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 278 C.pr.pen., pune în discuția părților îndreptarea erorii materiale din dispozitivul încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2016, când dintr-o eroare s-a redactat că pronunțarea s-a făcut în cameră de consiliu, pronunțarea având loc în ședința publică.
Avocatul M. M. arată că nu se opune.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune.
Instanța dispune îndreptarea erorii materiale pentru temeiul invocat anterior. Condamnatul-contestator D. I., întrebat fiind, arată că este de acord să fie
asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Avocatul M. M., întrebată fiind, arată că motivul contestației îl constituie starea de boală a condamnatului care se agravează pe zi ce trece și mai ales motivat de faptul că este în stare de detenție, stare de boală care trebuie să fie probată. Critică concluziile hotărârii instanței de fond cu privire la faptul că boala acestuia poate fi tratată în sistemul de sănătate al ANP-ului sau cu pază permanentă în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, raportat și la concluziile celor două rapoarte de expertiză făcute în cauză, primul fiind declarat nul datorită greșitei compuneri a comisiei și al doilea, care menține concluziile primei comisii, dar și componența comisiei este menținută, cu diferența că semnează în plus medicul cardiolog.
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocatul M. M. solicită refacerea raportului de expertiză de către IML Cluj, dar de către o altă componență a comisiei, raportat la ordinul 1134/C/2000, având în vedere că starea de boală a condamnatului-contestator se agravează și față de împrejurarea că nu s-a luat în considerare faptul că are nevoie de o monitorizare periodică și de intervenții chirurgicale, precum și de faptul că este pe lista de așteptare la donatorii de inimă, fiind receptor pentru transplant de inimă. Apreciază că aceste aspecte agravează boala de care suferă, lucru care trebuie constatat într-un mod direct și nemijlocit de o comisie medicală.
Arată că al doilea raport de expertiză a preluat concluziile primului raport, fără să se mai facă o nouă examinare efectivă și lipsește referirea la faptul că este receptor pentru transplant de inimă și că are nevoie de monitorizări regulate, din 3 în 3 luni, la Institutul inimii, iar de 8 luni nu le-a mai făcut.
Menționează că s-au invocat ca și motive de nulitate al celui de-al doilea raport de expertiză faptul că expertiza a fost făcută în aceeași componență a comisiei, lucru care nu este permis potrivit art. 7 din normele procedurale privind efectuarea rapoartelor de expertiză.
Contestatorul D. I. arată că nu a fost dus la control de defibrilator niciodată, iar pe biletul de ieșire din spitalul din Timișoara, atașat la dosarul cauzei, este precizată obligativitatea prezentării periodice în vederea monitorizării.
Instanța solicită părților să se pronunțe raportat la cererea în probațiune formulată de apărătorul condamnatului-contestator D. I..
Reprezentantul Ministerului Public arată că se afirmă, fără a fi aduse probe în scris, că respectivul raport pe care există și semnătura și ștampila medicului specialist cardiolog ar fi fost făcut doar prin aplicare ștampilei, pentru, că în rest, sunt aceleași mențiuni. Menționează că, într-adevăr, noul raport cuprinde mențiunile și concluziile primului, în sensul că poate fi deplasat la verificări și internări periodice, însă, pentru moment, afecțiunile se pot trata în rețeaua ANP. Precizează că a fost întrebat condamnatul în 26.10.2015 (fila 70-dosar de fond), potrivit încheierii de ședință, când s-a dispus efectuarea celui de-al doilea raport de expertiză și a afirmat că a fost prezentat în vederea examinării. Arată că nu există chestiuni noi, suplimentare, deși în primă instanță a avut apărător ales și putea aduce înscrisuri noi care să dovedească că este într-adevăr pe lista de așteptare, că ar fi programat pentru transplant. Mai arată că nu au fost depuse înscrisuri noi, existând doar susținerile condamnatului, care să facă necesară efectuarea unui alt raport de expertiză pentru a se constata dacă au intervenit motive noi care să conducă la întreruperea executării pedepsei.
Apreciază că raportul efectuat și cu prezența medicului cardiolog care și-a pus semnătura și și-a asumat acele concluzii nu este lovit de nulitate, raportat și la încheierea instanței din 26.10.2015 și raportat la considerentele expuse solicită respingerea cererii în probațiune pentru lipsa de elemente noi.
Condamnatul contestator D. I., întrebat fiind, arată că nu-și mai amintește dacă a fost întrebat în cadrul ședinței publice din 26.10.2015 de către judecătorul din cadrul Tribunalului A. dacă a fost prezentat comisiei de expertizare din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj N..
Instanța, raportat la răspunsul condamnatului, dă citire din conținutul încheierii ședinței publice din 26.10.2015, potrivit căreia acesta a arătat că a fost prezentat comisiei de expertizare din cadrul IML Cluj N. și constată că potrivit adresei de la fila 45-dosar instanța de fond, care provine de la P. G., condamnatul contestator a fost prezentat la IML Cluj N. în data de 12.08.2015
Instanța, în vederea pronunțării asupra cererii în probațiune, apreciază că se impune audierea domnului D., pentru lămurirea aspectelor ce țin de conținutul probei solicitate la acest termen și aspectele pe care aceasta se fundamentează.
Se procedează la audierea condamnatului contestator D. I. în condițiile prev. de art.107 și urm. C.pr.pen., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei(filele 34-36).
În conformitate cu art. 378 alin. 2 C.pr.pen. instanța a respins întrebarea: „de obicei, când condamnatul-contestator mergea în cabinete de cardiologie pentru a fi consultat, făcea și investigații suplimentare?” formulată de apărătorul condamnatului D. I., considerată ca neîntemeiată în raport de specialitatea doamnei avocat și împrejurarea că nu există motive justificate, rezonabile pentru a fi adresată respectiva întrebare.
Instanța, din perspectiva cererii în probațiune formulată și a motivelor pe care aceasta se fundamentează, raportat la conținutul înscrisurilor existente la dosarul instanței de fond și a precizărilor suplimentare solicitate contestatorului, apreciază cererea în probațiune neîntemeiată și o va respinge.
Instanța constată că nu mai sunt alte cereri și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat M. M. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale pronunțate de Tribunalul A. și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei în temeiul art. 589 alin. 1 lit. a C.pr.pen. având în vedere starea de boală confirmată de acte medicale depuse la dosarul cauzei și de concluziile raportului de expertiză, boală care face imposibilă executarea pedepsei, iar lăsarea în libertate a condamnatului contestator nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, față de toate actele depuse în fața instanței de fond și de apel, solicită respingerea contestației și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Condamnatul contestator D. I., având ultimul cuvânt, arată că zilele îi sunt numărate, solicită admiterea cererii deoarece vrea să-și facă controalele periodice necesare stării de sănătate și inima acestuia funcționează la doar 20 % din capacitate.
Curtea de Apel,
1. Constată că prin prin sentința penală nr. 215/ 16.11.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a fost respină cererea de repunere pe rol a cauzei și în baza art. 592 C.p.pen. coroborat cu art. 589 alin. (1) lit. a) C.pr.pen. a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de condamnatul D. I. privind întreruperea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 122/2014 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 130/A/2015.
Judecătorul fondului a reținut ca argumente ale soluției pronunțate împrejurarea că persoana condamnată D. I., deținut în P. A., a solicitat întreruperea pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 122/2014 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 130/A/2015 a Curții de Apel A. I..
S-a constatat faptul că judecătorul delegat cu executarea a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili afecțiunile de care suferă condamnatul precum și dacă acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Penitenciarelor sau dacă specificul bolii nu permite tratarea cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 4737/V/79 din 09.10.2015 al Institutului de Medicină Legală Cluj N. s-a stabilit că persoana condamnată suferă de cardiopatie dilatativă ischemică cu FE sever depreciată, by pass Ao coronarian, infarct miocardic vechi anterior, APE CCS II, purtător de defibrilator cardiac, ICC, NYHA II/III, sindrom anxios.
Comisia a stabilit că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate prin dispensarizare în rețeaua sanitară a Ministerului Justiției, Ministerului Sănătății și prin internări periodice într-un spital penitenciar cu secție de cardiologie iar la nevoie în spitale din rețeaua Ministerului Sănătății, sub pază, astfel că, la acest moment, nu se impune întreruperea pedepsei.
Referitor la cererea condamnatului de repunere pe rol a cauzei în vederea efectuării unui nou raport de expertiză, s-a stabilit că, în esență, cuprinde aceleași motive ca și cererea de la termenul din 09.11.2015, respectiv nu s-a dispus efectuarea unei noi expertize potrivit art. 181 C.pr.pen. pe motiv că raportul de expertiză medico-legală din data de 26.08.2015 ar fi avut concluzii neclare sau contradictorii. Instanța a constatat vicii de formă ale raportului de expertiză în raport de dispozițiile art. 30 din Ordinul MJ nr. 1.134/C/2000. Astfel, deși în cuprinsul raportului existau semnăturile a trei medici, nu rezulta fără echivoc că toți trei l-au examinat pe condamnat și că își însușesc concluziile expertizei.
Prin noul raport întocmit la data de 09.10.2015, comisia de expertiză medico-legală, constituită conform legii, și-a asumat de data aceasta atât obligația de a-l fi examinat pe condamnat cât și concluziile formulate. În lipsa unor dovezi contrare, apărarea inculpatului conform căreia nu ar fi fost examinat de comisie nu este fondată.
Câtă vreme instanța nu a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale în condițiile art. 181 C.pr.pen. nu se poate considera că medicii care au întocmit primul raport s-ar afla în stare de incompatibilitate și, pe cale de consecință, noul raport întocmit ar fi lovit de nulitate.
Pe fondul cererii formulate de persoana condamnată, instanța a constatat că nu există niciun motiv pentru a trece peste concluziile comisiei de expertiză medico-legală, care a stabilit că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate prin dispensarizare în rețeaua sanitară a Ministerului Justiției, Ministerului Sănătății și prin internări periodice într-un spital penitenciar cu secție de cardiologie iar la nevoie în spitale din rețeaua Ministerului Sănătății, sub pază, și că, la acest moment, nu se impune întreruperea pedepsei.
Aceste concluzii contrazic opinia petentului potrivit căreia bolile grave de care suferă fac imposibilă continuarea executării pedepsei și afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua Ministerului Justiției sau Ministerului Sănătății.
Raportat la concluziile expertizei, instanța a apreciat că persoana condamnată poate continua tratamentul prescris de medici și în condiții de detenție, personalul medical din cadrul penitenciarului impunându-se a-i acorda acestuia o atenție mai specială și o monitorizare mai frecventă, iar faptul că este înscris pe lista de transplant de cord nu este suficient pentru întreruperea pedepsei.
2. Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație persoana condamnată, în termenul reglementat de art. 425¹ alin.2 C.pr.pen., iar critica vizează greșita interpretare dată de judecătorul instanței de fond situației concrete în care acesta se află, coroborat cu agravarea stării sale de sănătate. Critică concluziile hotărârii instanței de fond cu privire la faptul că boala acestuia poate fi tratată în sistemul de sănătate al ANP-ului sau cu pază permanentă în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, raportat și la concluziile celor două rapoarte de expertiză făcute în cauză, primul fiind declarat nul datorită greșitei compuneri a comisiei și al doilea, care menține concluziile primei comisii, dar și componența comisiei.
3. Curtea de apel, investită conform dispozițiilor art. 425¹alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 597 alin.8 C.pr.pen., în analiza motivelor invocate de contestator și în limitele prevăzute de art. 416 și 418 C.pr.pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele argumente:
Din actele procesuale efectuate la instanța de fond rezultă faptul că în conținutul încheierii ședinței publice din 26.10.2015 se menționează răspunsul persoanei condamnate care a precizat faptul că a fost prezentat comisiei de expertizare din cadrul IML Cluj N..
Potrivit adresei de la fila 45 din dosarul instanța de fond, care provine de la P. G., rezultă faptul că persoana condamnată,contestator în această fază procesuală, a fost prezentat la IML Cluj N. în data de 12.08.2015.
În raport de aceste mențiuni s-a procedat la consemnarea declarației contestatorului în ședința publică din 02.02.2016, care a precizat instanței faptul că a fost prezentat de două ori Institutului de Medicină Legală Cluj pentru examinare în legătură cu cererea formulată în această cauză, componența comisiei fiind aceeași cu o singură diferență referitoare la o persoană, care a înlocuit un medic al primei comisii. ( filele 34-35 dosarul C.A.).
Curtea relevă faptul că s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză conform dispozițiilor date în ședința din 28.09.2015 ( fila 63-64 dosar tribunal ), raport ce a fost depus conform filelor 73-74 din dosarul tribunalului.
Din analiza efectuată de jurisdicția inferioară rezultă faptul că persoanei condamnate i-au fost respectate drepturile procesuale în cursul soluționării acestei cereri, astfel încât critica sa referitoare la componența comisiei de examinare este lipsită de fundament.
Față de cererea formulată în calea de atac de efectuare a unui nou raport de expertiză constată că aceasta este neîntemeiată, neexistând nici un motiv rezonabil care să justifice admiterea cererii sale.
Față de răspunsul dat de comisia de specialitate, opinia exprimată de contestator este pur subiectivă și nesusținută de singurul organ de specialitate abilitat să se pronunțe asupra temeiniciei susținerilor acestuia din punct de vedere al competențelor medicale.
4. Raportat la aceste împrejurări, față de concluzia comisiei din cadrul IML Cluj N. potrivit căreia afecțiunile de care suferă contestatorul pot fi tratate prin dispensarizare în rețeaua sanitară a Ministerului Justiției, Ministerului Sănătății și prin internări periodice în Spitalul Penitenciar cu secție de cardiologie, la nevoie în spitale din rețeaua Ministerului Sănătății sub pază, nu există nici un temei legal al admiterii cererii persoanei condamnate.
Raportat la dispozițiile art. 425¹ alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge contestația formulată de contestatorul D. I. împotriva sentinței penale nr. 215/ 16.11.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. va obliga contestatorul să achite statului suma de 330 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, constituite din cuantumul actelor procesuale efectuate pentru soluționarea contestației.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, va fi avansată din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul D. I. împotriva sentinței penale nr. 215/ 16.11.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. obligă contestatorul să achite statului suma de 330 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, va fi avansată din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. M. M. R. A.
Red./Tehn. MCM/RA
5ex./ 08.02.2016
Jud.fond: O. T.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 41/2012. Curtea de Apel... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 60/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
