Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 41/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2012 în dosarul nr. 41/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 41/2012
Ședința publică de la 28 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. F.
Judecător M. A. M.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat prin
procuror -A. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. J. B. împotriva sentinței penale nr. 1/09.01.2012 pronunțate de J. B. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații intimați Ș. M. și B. G. asistați de avocat M. M. desemnată apărător din oficiu pentru inculpați și partea responsabilă civilmente intimată B. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebați fiind de către instanță inculpații intimați arată că sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și doresc să facă declarații în cauză.
S-a procedat la ascultarea inculpaților intimați, declarațiile acestora fiind atașate separat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Pe fondul cauzei susține că raportat la circumstanțele reale ale fiecărui inculpat pedepsele aplicate sunt prea blânde, reținerea circumstanțelor atenuante nu se impun pentru inculpatul major și solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere în baza disp. art.86/3 Cod penal, iar în ce-l privește pe inculpatul minor solicită aplicarea unei pedepse în baza disp. art.110/1 Cod penal cu referire la art.86/1 Cod penal iar după împlinirea vârstei de 18 ani și art.86/3 Cod penal.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat M. M., având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat cu menținerea hotărârii pronunțate de J. B. ca legală și temeinică.
Instanța de fond a individualizat legal pedepsele inculpaților și a aplicat inculpatului minor B. G. măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an, acesta nu are antecedente penale, a recunoscut integral faptele și prejudiciul a fost integral recuperat și față de cele reținute în Referatul de evaluare întocmit în cauză de către T. A., inculpatul s-a integrat în societate, lucrează își petrece majoritatea timpului alături de rude, pe perioada măsurii supravegherii s-a prezentat constant la Postul de Poliție, fapta acestuia este una izolată iar familia, respectiv mama și bunicii doresc să susțină reintegrarea minorului în societate.
În ce privește inculpatul major S. M. susține că instanța de fond corect a individualizat pedeapsa aplicată, acesta a recunoscut fapta, prejudiciul a fost recuperat iar aplicarea disp. art.81 Cod penal și termenul de încercare de 3 ani și 6 luni constituie o pedeapsă și a măsură suficientă pentru reeducarea și totodată sancționarea acestuia.
Reprezentanta parchetului în suplimentarea recursului declarat solicită ca pentru inculpatul major S. M. să se deducă reținerea de 24 de ore.
Avocat M. M. apărătorul din oficiu al inculpaților solicită admiterea recursului în ce privește acest motiv suplimentar.
Intimat parte responsabilă civilmente B. L., având cuvântul susține că sunt o familie de pocăiți și mai are 4 copii acasă.
Inculpatul minor B. G. în ultimul cuvânt susține că-i pare rău de ce s-a întâmplat și nu se va mai repeta.
Inculpatul major S. M. în ultimul cuvânt susține că-i pare rău de ce s-a întâmplat și se obligă că va lucra ca și zilier.
Instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentinței penale nr. 1/09.01.2012 pronunțate de J. B. în dosar nr._ s-a dispus condamnarea inculpatul S. M., fiul lui G. și E., născut la data de 22.09.1989 în A., jud. A., cu antecedente penale la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.1 și 2¹ lit.a Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, art.75 lit.c, art.74 lit.b și c, art.76 lit.c, art.80 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și art.64 lit.b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal s-au suspendat, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, executarea pedepselor accesorii.
În baza art.101 alin.1 lit.b) Cod penal, raportat la art.103 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului minor B. G., fiul lui natural și L., născut la data de 23.06.1995 în mun. Sighișoara, jud. M., fără antecedente penale, măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.1 și 2¹ lit.a Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, art.74 și art.76 Cod penal, art.99 și urm. Cod penal, în dauna aceleași părți vătămate.
În baza art.103 alin.1 Cod penal s-a încredințat supravegherea minorului în favoarea mamei acesteia, B. L., domiciliată în N., nr.227, jud. M..
În baza art.103 alin.3 Cod penal s-a pus în vedere mamei inculpatului minor îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra acestuia în scopul îndreptării lui și obligația de a înștiința instanța de îndată dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art.103 alin.4 Cod penal s-a atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor comportării sale și asupra conținutului art.103 alin.6 Cod penal.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a SNDGJ.
În baza art.5 din Legea nr.76/2008 au fost informați inculpații că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
S-a constatat recuperat prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 1.200 lei în favoarea BCAJ A., reprezentând onorariul avocaților desemnați pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților pe parcursul procesului.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de fond, în fapt, în esență, cu referire la actele și lucrările dosarului că în data de 16.06.2011, în jurul orelor 10:00 inculpații se aflau în piața agroalimentară din mun. B., ocazie cu care au observat când factorul poștal i-a înmânat părții vătămate P. S. o sumă de bani, reprezentând pensia acesteia, astfel că s-au hotărât să o tâlhărească.
Cei doi au urmărit-o pe partea vătămată până în curtea locuinței sale situată în B., ., unde au abordat-o sub pretextul de a-i repara jgheaburile. Partea vătămată i-a refuzat, moment în care cei doi inculpați s-au năpustit asupra ei, i-au aplicat lovituri și au deposedat-o de geanta personală din care i-au sustras un portmoneu ce conținea suma de 1.170 lei, un rozar și cartea de identitate, iar de pe lănțișorul de la gât i-au smuls o cruciuliță din aur, după care au părăsit curtea imobilului în fugă, deplasându-se în parcul „A. I.” unde au numărat banii.
S-a mai reținut că inculpatul minor B. G. s-a deplasat pe . comanda un taxi, urmând să părăsească localitatea, dar a fost prins de organele de poliție, care au găsit asupra sa banii și bunurile sustrase, acestea fiind restituite părții vătămate.
Conform raportului de constatare medico-legală nr.1536/II/A/42/2011, întocmit de S. de Medicină Legală A., partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin cădere pe planuri dure, posibil după o heteroagresiune, leziunile necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale și putând data din 16.06.2011.
În declarațiile date în instanță (filele 26 și 27) inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că fapta s-a petrecut așa cum s-a reținut în actul de sesizare și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În drept s-a reținut că fapta inculpaților S. M. și B. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și 2¹ lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal pentru inculpatul S. M. și art.99 și urm. Cod penal pentru inculpatul minor B. G..
În baza acestor texte de lege inculpații au fost condamnați.
La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod penal, precum și prevederile art. 99 și urm. Cod penal în ce-l privește pe inculpatul minor B. G..
Referitor la inculpatul minor s-a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă T. A., instanța apreciind că aplicarea unei măsuri educative este de natură să ducă la atingerea scopului procesului penal, față de condițiile concrete ale săvârșirii faptei, de comportamentul minorului anterior săvârșirii faptei și de climatul familial în care minorul trăiește, climat caracterizat de principii și valori religioase și de încurajarea unor modele comportamentale prosociale.
În cauză s-a reținut că sunt întrunite cerințele legale și în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în ce-l privește pe inculpatul S. M..
Instanța de fond a apreciat că se impune în cauză aplicarea prevederilor art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpați, iar în ce privește latura civilă s-a constatat recuperat prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate.
În ce privește cheltuielile judiciare s-a aplicarea art.191 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă J. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunii penale aplicate inculpaților, motivând că în raport de gradul de pericol social concret al faptei nu se impunea reținerea față de inculpați a circumstanțelor atenuante judiciare, iar sancțiunea penală aplicată minorului, ca și pedeapsa aplicată inculpatului major sunt prea blânde, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei.
În susținerea orală a recursului reprezentantul Ministerului Public a susținut motivele scrise de recurs, pe care le-a suplimentat cu un motiv de nelegalitate privind omisiunea instanței de fond de a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului major durata reținerii de 24 de ore și a precizat că se impune în ce-l privește pe inculpatul major schimbarea modalității de executare a pedepsei în suspendarea sub supraveghere, iar inculpatului minor să i se aplice dispozițiile art. 110/1 Cod penal, comb. cu art. 86/1 și urm. Cod penal .
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin raportare la actele și lucrările dosarului, a criticilor invocate de parchet, care vizează cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct.14, 17/2 Cod pr.p., cu referire la art. 72, 88 și 99 și urm. Cod penal privind minoritatea, Curtea constată că recursul parchetului este fondat în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1. Potrivit art. 88 Cod penal timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.
Condamnând-l pe inculpatul S. M. la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prima instanță, în adevăr, nu a computat timpul reținerii inculpatului pe o durată de 24 ore, începând cu data de 20.06.2011 ( f. 39 ds. u.p.), conform art. 88 Cod penal.
Ca atare, potrivit art. 385/15 pct. 2, lit. d), rap. la art. 385/9 pct. 17/2 Cod pr.penală, comb. cu art. 88 Cod penal, apelul Parchetului va fi admis și hotărârea instanței de fond va fi casată în sensul menționat anterior.
2. În ce privește recursului parchetului privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului minor B. G., Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a sancțiunii penale aplicată inculpatului minor în acord cu dispozițiile art. 99 și urm. din Codul penal, care reglementează minoritatea
Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit.
Curtea de Apel reține că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu datele ce caracterizează persoana minorului s-a stabilit că luarea măsurii educative a libertății supravegheate este suficientă pentru îndreptarea acestuia.
Sub acest aspect este de arătat că aplicarea unei atari măsurii educative prin încredințarea timp de un an a supravegherii minorului mamei sale, B. L., măsura educativă a fost just individualizată, instanța de fond ținând seama de gradul destul de ridicat de pericol social al faptei comise, de împrejurările săvârșirii ei, de consecințele la care a fost expusă victima, dar și persoana minorului, respectiv, faptul că a comis faptele la aproape 16 ani, a recunoscut fapta comisă, solicitând judecătorului de fond a proceda la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii de vinovăție, astfel cum este reglementată de art. 320/1 Cod pr.penală.
Este adevărat că fapta săvârșită de minor are o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, însă la fel de adevărat este că în condițiile concrete, recurgerea la aplicarea unei măsuri educative privative de libertate sau aplicarea unei pedepse penale, chiar cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ar însemna o interpretare și aplicarea trunchiată, injustă a prevederilor art. 100 alin. 1 Cod penal, ignorându-se din această ecuație persoana inculpatului minor și datele ce caracterizează existența acestuia.
Stabilirea sancțiunii penale ce urmează a fi aplicată nu poate eluda analiza condițiilor care l-au dus pe minor în situația de a comite fapta penală și a consecințelor pe care executarea acesteia le va avea asupra condamnatului și a comunități.
Din această perspectivă, este evident faptul că inculpatul minor B. G., minor la data comiterii faptei ( aproape de împlinirea vârstei de 16 ani), este o persoană care, din motive ținând de aspecte conjuncturale, al cedării în fața tentației câștigului facil, al influenței coinculpatului major și al lipsei analizării pe moment a costurilor acțiunii sale, a adoptat o conduită generală nepotrivită.
Curtea observă minorul dispune de resurse suficiente pentru a putea menține un comportament dezirabil, implicarea în această infracțiune dovedindu-se un episod unic, favorizată de aspecte conjuncturale, aspecte ce rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de S. de probațiune de pe lângă T. M. (f. 34 -37 ds. fond).
În baza propriului examen, Curtea apreciază că reechilibrarea și recuperarea socială a minorului este posibilă fără aplicarea unei sancțiunii mai aspre, fiind condiționată de atenția pe care familia și societatea i-o pot acorda.
Or, în acest sens, aplicarea unei sancțiuni mai aspre ar restrânge drastic posibilitățile de recuperare socială a inculpatului, singura opțiune rămânând aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate pe timp de 1 an, în condițiile stabilirii unor obligații stricte în sarcina mamei, ca persoană căreia i s-a încredințat minorul.
Pe de altă parte, protecția socială a comunității este asigurată tocmai de stabilirea în sarcina mamei a obligației de a încunoștința de îndată instanța dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
Interesul imediat și de perspectivă este recuperarea și reintegrarea socială a minorului și nicidecum îndepărtarea și izolarea sa din rândul comunității, în condițiile în care acesta este infractor primar și a săvârșit fapta în împrejurările arătate.
Așa fiind, Curtea constată că nu se impune aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare sau aplicarea unei pedepse și urmează a fi respins recursul Ministerului Public sub acest aspect, ca nefondat.
3. În ce privește recursul parchetului privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului S. M., Curtea constată că criticile invocate sub acest aspect, întemeiate pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, sunt nefondate, astfel că, urmează a fi respinse, ca atare.
Instanța de fond a analizat și evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat și modalitate de executare sunt apte să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 Cod penal.
Este adevărat că fapta comisă de inculpatul major are o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, împrejurarea ce a fost reflectată în cuantumul pedepsei aplicate; dar nu este mai puțin adevărat că în condițiile concrete, aplicare unei pedepse într-un cuantum mai ridicat prin privare de libertate ar însemna o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 și art. 52 Cod penal, ignorându-se din acest complex proces al individualizări pedepsei persoana inculpatului și datele care caracterizează existența acestuia.
Stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată nu poate eluda atitudinea inculpatului care a recunoscut fapta și, deci o regretă, după cum nu se poate omite vârsta pe care a avut-o aceasta la data comiterii faptei, respectiv, 21 ani.
Curtea nu neagă împrejurarea că inculpatul a mai fost sancționat penal în timpul minorității cu amendă penală pentru comiterea infracțiunii de lovire, însă atitudinea avută de aceasta în tot cursul procesului penal de recunoaștere a vinovăției, duc la concluzia că aceasta prezintă un grad redus de pericol social.
Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și față de celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate anterior, apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de fond răspunde imperativelor înscrise în art. 52 Cod penal.
Curtea precizează că raportat la vârsta inculpatului, interesul imediat și de perspectivă, în spiritul articolului 52 din Codul penal, este recuperarea și reintegrarea socială a inculpatului și nicidecum îndepărtarea și izolarea sa din rândul comunității, în condițiile în care acesta a conștientizat gravitatea faptei și consecințele acesteia, inclusiv asupra victimei.
Așa fiind, Curtea constată că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului sau aplicarea unei pedepse privative de libertate, context în care urmează să se respingă recursul Ministerului Public și sub acest aspect ca nefondat, potrivit art. 385/15 pct. 1, lit. b Cod pr.p.
Față de soluția ce se va pronunța în cauză, în baza art. 192 al. 3 Cpp obligă cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații intimați, în sumă de câte 300 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 1/09.01.2012 pronunțată de J. B. și în consecință:
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 88 Cod penal în ce-l privește pe inculpatul Ș. M. și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza disp. art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ș. M. durata reținerii de 24 ore începând cu data de 20.06.2011, până la data de 21.06.2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cpp obligă cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații intimați, în sumă de câte 300 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. F. F. M. A. M. S. T.
Grefier,
A. B.
Red.S.T/tehnored.S.T.
2ex/19.03.2012
J.F.C. F.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
