Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 304/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 304/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 304/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 304/2012

Ședința publică de la 27 Februarie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I. P.

Judecător E. B.

Judecător S. T.

Grefier L. A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de

procuror A. F..

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul B. I. T. și partea vătămată G. B. O. împotriva sentinței penale numărul 381/09.06.2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, inculpatul B. I. T., personal, asistat de apărătorul ales, d-l av. Baco M. și martorul B. N., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 27.02.2012 prin serviciul registratură al instanței, d-na av. B. L. I., apărătorul ales al recurentei parte vătămată a depus la dosarul cauzei o cerere de strigare a cauzei după ora 12,30, după care,

Instanța pune în discuție cererea de strigare a cauzei la ora 12,30 formulată de apărătorul ales al recurentei parte vătămată, d-na av. B. L. I..

Apărătorul ales al inculpatului recurent arată că la ora 12,30 nu este sigur că poate ajunge la sală deoarece are alte cauze la Tribunalul A., motiv pentru care solicită strigarea cauzei mai târziu.

Reprezentanta Parchetului arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare, în cauză fiind vorba și despre audierea unui martor.

Instanța apreciază necesară strigarea cauzei la ora 13,30 pentru a da posibilitatea părților și apărătorilor aleși ai acestora să se prezinte.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă inculpatul B. I. T., personal, asistat de apărătorul ales, d-l av. Baco M., apărătorul ales al recurentei – parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M. și martorul B. N., lipsă fiind recurenta parte vătămată și intimatele părți civile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Conform art. 327 alin. 1 Cod procedură penală a fost ascultat sub prestare de jurământ, martorul B. N., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M. depune la dosarul cauzei chit. Nr. 9/05.12.2011 pentru suma de 2150 lei reprezentând onorariu avocațial.

Instanța pune în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal formulată de apărătorul ales al recurentei parte vătămată la termenul din 06.12.2011.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. solicită instanței respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal formulată de apărătorul ales al recurentei parte vătămată la termenul din 06.12.2011.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii. Se arată că în mod corect cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal a fost respinsă și de către instanța de fond.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M. arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, acesta fiind și unul dintre motivele de recurs.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M. arată că potrivit actelor medicale existente la dosarul cauzei, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au produs prin lovire repetată care au dus la vătămarea timpanului și inclusiv la pierderea cunoștinței victimei. Se arată că raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond în mod greșit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M., referitor la recursul formulat de partea vătămată, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare aplicarea unei pedepse mai mari pentru inculpat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. Se arată că pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare este prea mică raportat la suferințele provocate părții vătămate.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. solicită instanței admiterea recursului formulat, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza achitarea inculpatului în baza art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c. Se arată că cercetarea penală a inculpatului în acest dosar a început în anul 2006, inițial dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de inculpat și ulterior s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. precizează că din nici o probă existentă la dosar, excluzând depoziția părții vătămate, nu rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de vătămare corporală și lipsire de libertate. Se mai arată că martorii inculpatului sunt persoane care au luat cunoștință în mod direct de incident pe când martorii propuși de partea vătămată și audiați în instanță au fost mama, tata, un prieten al acesteia, care au relatat doar ce le-a spus partea vătămată că s-ar fi întâmplat, niciunul dintre aceștia neputând spune cu certitudine ce s-a întâmplat între inculpat și partea vătămată.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. arată că sunt contradicții în declarațiile martorilor propuși de partea vătămată iar aceste contradicții provin chiar și din declarația părții vătămate, astfel că nu se poate stabili cu exactitate că inculpatul este persoana care a agresat partea vătămată. Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. arată că mama părții vătămate a declarat că partea vătămată a coborât ca urmare a faptului că a primit un telefon de la inculpat, tatăl părții vătămate a declarat că aceasta s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. arată că martorul audiat la acest termen a declarat faptul că inculpatul împreună cu partea vătămată au fost împreună în seara incidentului și au plecat împreună de la domiciliul martorului, în cele mai bune condiții. Totodată se arată că nu există nici o probă din care să confirme că inculpatul ar fi adus partea vătămată dimineața acasă, acest fapt reieșind și din declarațiile martorilor G. E. (f. 68 dosar fond) și B. I. (f.107 dosar fond).

Se mai arată că ulterior, după pretinsul incident, partea vătămată a fost plecată împreună cu inculpatul în Germania.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. arată că în mod greșit instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor propuși de inculpat care au declarat că în seara pretinsei agresiuni inculpatul ar fi fost împreună cu prietenii săi într-un local iar apoi la domiciliul fostei soții unde ar fi dormit până dimineața.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. arată că în cauză se impune achitarea inculpatului întrucât acesta nu se face vinovat nici de exercitarea de violențe asupra părții vătămate și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul a lipsit-o de libertate pe partea vătămată.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. cu privire la recursul formulat de partea vătămată solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M., arată că apărătorul inculpatului a pus concluzii de achitare a inculpatului pe art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. arată că referitor la infracțiunea de lipsire de libertate concluziile au fost de achitare în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M., solicită admiterea recursului formulat de partea vătămată. Solicită ca instanța să aibă în vedere declarațiile părții vătămate date în cursul anului 2010 precum și declarațiile martorilor din care reiese vinovăția inculpatului. Totodată se arată că din declarația martorei P. R. se evidențiază faptul că inculpatul, la câteva zile după agresarea părții vătămate, i-a spus personal martorei faptul că regretă că a lovit-o pe partea vătămată și că nu trebuia să o lovească în cap.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M., arată că în cauză nu are relevanță faptul că partea vătămată a coborât s-au nu la cererea inculpatului sau că și-a luat portofelul sau nu.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M., arată că declarațiile martorului audiat la acest termen în cauză se coroborează cu probele existente la dosar, dovedind faptul că inculpatul a fost împreună cu partea vătămată în seara incidentului. Se mai arată că instanța de fond a avut în vedere declarațiile tuturor martorilor propuși care au confirmat că au văzut-o pe partea vătămată fie urcând, fie coborând din mașina inculpatului.

Apărătorul ales al recurentei parte vătămată G. B. O., d-l av. V. M., cu privire la recursul formulat de inculpat solicită instanței respingerea acestuia ca nefondat.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., d-l av. Baco M. arată că nu contestă faptul că partea vătămată a fost vătămată corporal.

Reprezentanta parchetului arată că recursul formulat de inculpat este admisibil sub aspectul prescripției infracțiunii de lovire prev. de art. 124 CP. Se mai arată că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin declarațiile martorilor coroborate cu concluziile raportului de expertiză medico legală.

Reprezentanta parchetului solicită instanței respingerea ambelor recursuri ca nefondate, menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală.

Inculpatul, B. I. T., având ultimul cuvânt, întreabă retoric dacă o femeie este bătută, ea mai poate trăi după incident cu persoana care a agresat-o. Mai arată că deține un club sportiv, iar în cazul în care s-ar comporta ca un animal ce educație ar putea da copiilor care frecventează clubul? Inculpatul precizează faptul că nu a săvârșit faptele de care este acuzat și nu își poate explica declarația părții vătămate care și ulterior incidentului a mai fost împreună cu el. Inculpatul mai arată că a fost căsătorit, motiv pentru care partea vătămată se ferea să fie văzută împreună cu el astfel că niciodată partea vătămată nu s-a întâlnit cu el în fața casei.

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra recursurilor penale de față,

Constată că prin sentința penală nr. 381 din data de 9 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria S., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului de a o lipsi de liberate pe partea vătămată din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 Cpen. în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cpen și, în baza art. 189 alin. 1 Cpen. a fost condamnat inculpatul B. I. T. fiul lui G. și A., născut la data de 13.10.2969 în S., cu dom. în S., ..4, CNP_, la o pedeapsă de 3 ani închisoare

În baza art. 180 alin. 2 Cpen. cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a Cpen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 500 lei amendă penală.

În baza art. 181 alin. 1 Cpen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. d Cpen. s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen.

În baza art. 861 alin. 2 Cpen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 alin. 1 Cpen.

În baza art.863 alin. 1 Cpen., s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

  1. se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.;
  2. va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
  3. va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă și
  4. va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.71 alin.5 Cpen. pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cpp. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cpen.

S-a constatat că părțile vătămate G. B. O. și S. N. C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14 și 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art.998-999 Cciv. a fost obligat inculpatul la pata sumelor de:

-975,29 lei către partea civilă S. M. de Urgență S. și

-2.025,76 lei, cu dobânda legală la data plății, către partea civilă S. C. Județean de Urgență S., ambele cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 191 alin. 1 Cpp. a fost obligat inculpatul la pata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: 1.Partea vătămată G. B. O. era necăsătorită și locuia împreună cu părinții săi la momentul derulării evenimentelor într-un imobil situat în S., ., unde în anii 2005-2006 și-a amenajat și un salon de frumusețe.

În timpul amenajării acelui salon de frumusețe, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul B. I. T., cu care a și avut o relație de prietenie mai apropiată în perioada iunie 2005 – februarie 2006, când conform susținerilor părții vătămate, aceste relații au încetat cu acordul părților.

Cu toate acestea inculpatul nu s-a împăcat cu ideea încetării acestei relații, iar pe fondul și unui sentiment de gelozie, pentru o presupusă nouă relație în care intrase partea vătămată, a încercat în repetate rânduri prin telefon, prin SMS-uri și chiar personal, să o contacteze pe partea vătămată, după februarie 2006.

Astfel, în sera zilei de joi, 20.04.2006, în jurul orei 21,30 partea vătămată G. B. O. a fost apelată telefonic de inculpatul B. I. T. care a insistat să coboare în stradă, în fața casei sale pentru a avea o scurtă discuție.

La început partea vătămată a refuzat, însă la insistențele inculpatului, aceasta a hotărât să coboare din casă și să aibă o discuție cu el.

Înainte de a coborî din casă, partea vătămată și-a luat portmoneul cu acte și cu niște bani, intenționând ca după discuția cu inculpatul să meargă la un magazin situat pe aceeași stradă, după unele cumpărături.

Totodată, partea vătămată le-a spus și părinților săi unde merge și că se întâlnește, pentru scurt timp, în fața casei cu inculpatul B. I. T..

Ajunsă în stradă, partea vătămată l-a observat pe inculpat care se afla la volanul autoturismului său marca MERCEDES de culoare neagră cu nr._ .

Partea vătămată l-a întrebat pe inculpat de ce a chemat-o afară, iar acesta i-a spus că vrea să îi arate ceva și să urce în mașină.

După ce partea vătămată a urcat în mașină, inculpatul a pornit în trombă cu mașina îndreptându-se pe Calea Dumbrăvii, înspre Pădurea D., în direcția Muzeului Civilizației Populare ASTRA, cu toată opoziția părții vătămate care îi cerea acestuia să oprească mașina și să o lase să coboare, pentru a se întoarce la domiciliul său.

Inculpatul a încercat să îi prezinte părții vătămate faptul că ea face parte dintr-un plan al său, că intenționează să plece din țară și alte asemenea lucruri.

Văzând că inculpatul refuză să oprească mașina și să o lase să coboare pentru a se întoarce acasă, partea vătămată a încercat să forțeze ușa mașinii, a început să zbiere, să plângă și să se zbată.

Inculpatul a oprit mașina, a împins-o pe partea vătămată pe bancheta din spate și a început să o lovească peste tot corpul.

După un timp, partea vătămată l-a rugat pe inculpat să o lase puțin afară, că nu mai are aer.

Inculpatul a lăsat-o, iar partea vătămată a încercat să se îndepărteze de mașină. Inculpatul s-a enervat, a lovit-o din nou peste tot corpul, după care a împins-o în mașină.

Inculpatul a circulat cu mașina pe străzile din municipiul S., ajungând apoi la domiciliul său de pe ..4, unde a dus-o pe partea vătămată care își pierduse cunoștința, a pus-o pe un pat, i-a dat treningul jos, l-a spălat de noroi și apoi l-a uscat, îmbrăcând-o apoi la loc.

După ce se făcuse ziuă, în dimineața de 21.04.2006, între orele 08,00-09,00, inculpatul a dus-o, tot cu mașina, pe partea vătămată, de la domiciliul său, lăsând-o pe . apropierea casei acesteia, după care a plecat.

La acea oră, în fața casei fam. G. se afla martorul B. I., designer interior, care a venit să efectueze unele lucrări la salonul de înfrumusețare al acestei familii.

Acesta a observat, când a apărut pe stradă partea vătămată, având ochelari de soare la ochi și o șapcă pe cap, fiind îmbrăcată în trening.

B. I. a observat că partea vătămată era dezorientată și a întrebat-o ce a pățit, iar aceasta nu a reacționat, și-a pierdut cunoștința, fiind ținută de martor ca să nu cadă.

Cei doi au hotărât să meargă cu un taxi, la mama lui B. I.,V. M. C., care este medic, pentru a fi consultată de aceasta.

Ajungând la dr. V., aceasta a consultat-o pe partea vătămată, fiind șocată de felul în care aceasta arăta. A constatat astfel, că partea vătămată avea fața tumefiată, urechea umflată și prezenta numeroase edeme și echimoze pe tot corpul, având tulburări de echilibru și o stare de anxietate.

Fiind întrebată ce a pățit, partea vătămată a povestit că a fost sechestrată și agresată, în mod repetat, pe parcursul mai multor ore, de inculpatul B. I. T., fostul său prieten.

Datorită stării în care se afla partea vătămată, dr. V. l-a rugat pe fiul său B. I. să o ducă de urgență la spital unde a și fost internată, primind tratament de specialitate.

Partea vătămată s-a prezentat și la medicul legist care i-a eliberat certificatul medico-legal nr. I/a/336/25.04.2006 al Serviciului C. Județean de Medicină Legală S..

Conform acestui certificat medico-legal, partea vătămată G. B. O. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri contondente comprimare manuală la nivelul gâtului și membrelor superioare, lovire de corpuri sau planuri dure și forțarea articulației gleznei stângi.

Leziunile pot data din noaptea de 20/21.04.2006 și necesită 28-30 de zile de îngrijiri medicale.

2. În data de 20.05.2007 partea vătămată G. B. O. împreună cu partea vătămată S. C. N. se deplasau cu un autoturism prin oraș cu intenția de a merge la magazinul Real situat în S. în zona comercială a orașului.

În momentul în care părțile au ajuns în parcarea centrului comercial, dintr-un alt autoturism a coborât inculpatul care a început o discuție în contradictoriu cu partea vătămată G. B. O., discuție axată pe relația anterioară a părților și pe reproșurile inculpatului cu privire la conduita părții vătămate. Discuția contradictorie dintre părți a determinat intervenția părții vătămate S. C. I. în încercarea de aplanare a disputei. Intervenția acestei părți vătămate a determinat reacția violentă a inculpatului ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și palmele peste față și în zona toracelui,.

Incidentul s-a terminat în momentul în care cele două părți vătămate s-au refugiat în incinta unei farmacii din complexul comercial.

Urmare a loviturilor primite partea vătămată S. C. N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.

La analiza mijloacelor de probă instanța a reținut că martorul H. P. I. confirmă faptul că a perceput personal momentul în care partea vătămată îmbrăcată în ținută sportivă s-a urcat în mașina inculpatului ce o aștepta în fața locuinței. Totodată părinții părții vătămate, G. F. și G. T., au fost încunoștințați de către partea vătămată că va coborî în fața locuinței pentru a se întâlni câteva minute cu inculpatul ce insista să discute cu ea. Aceeași martori confirmă lipsa de la domiciliu a părții vătămate pe parcursul întregii nopți și încercările repetate rămase fără succes de a o contacta telefonic pe partea vătămată.

Martorul B. I. este prima persoană ce dimineața se întâlnește cu partea vătămată îmbrăcată în aceeași ținută sportivă ca și în seara anterioară și este prima persoană ce observă pe corpul acesteia urmele leziunilor produse de acțiunea violentă a inculpatului. Același martor relatează și faptul că partea vătămată a fost cea care i-a povestit că inculpatul a lipsit-o de libertate pe parcursul mai multor ore și că i-a aplicat numeroase lovituri pe suprafața întregului corp.

Raportul de constatare medico-egală atestă faptul că leziunile suferite de către partea vătămată sunt urmarea unor lovituri repetate aplicate cu corpuri contondente și că acestea datează din noaptea agresiunii.

Mesajele expediate de către inculpat părții vătămate în decursul zilelor ce au urmat confirmă faptul că acesta, având remușcări pentru atitudinea sa violentă, încerca o reconciliere cu partea vătămată. Îi scrie inculpatul părții vătămate că „părerile de rău sunt târzii…”, că „mă rog la domnu să-ți dea liniște psihică și sfetească să treci cu bine peste răul acesta…”, că „ îmi pare tare rău știu că-i târziu pt. tot ce s-a întâmplat….”.

Apoi declarația martorei P. R. evidențiază faptul că inculpatul, la câteva zile după agresarea părții vătămate, i-a spus personal martorei faptul că regretă că a lovit-o pe partea vătămată și că nu trebuia să o lovească în cap.

S-a arătat că agresarea părții vătămate S. C. N. este atestată nu numai de mențiunile din cuprinsul certificatului medico-legal ce atestă existența leziunilor, data producerii acestora, modalitatea de producere și numărul necesar de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare dar și de depoziția părții vătămate G. B. O.. Relatează partea vătămată faptul că inculpatul deranjat de atitudinea părții vătămate S. C. N. ce a încercat să aplaneze conflictul, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnul în zona feței și a corpului.

În apărarea sa inculpatul B. I. T. a susținut că nu a agresat-o pe partea vătămată. Afirmă el că este adevărat că s-a întâlnit cu aceasta, că a transportat-o la un prieten de la care a împrumutat o sumă de bani dar că apoi a transportat-o la domiciliu. Mai susține inculpatul că în seara pretinsei agresiuni ar fi fost împreună cu prietenii săi într-un local iar apoi la domiciliul fostei soții unde ar fi dormit până dimineața. Referitor a mesajele expediate părții vătămate după incident susține inculpatul că acestea vizau compasiunea sa pentru accidentul a cărui victimă aflase că ar fi fost partea vătămată. În fine, mai susține inculpatul că și după pretinsul incident ar fi fost împreună cu partea vătămată la o nuntă în Germania.

S-a arătat că apărarea inculpatului este una pro causa și nu poate fi luată în considerare, întrucât, în primul rând afirmațiile inculpatului cum că s-a întâlnit cu partea vătămată dar apoi ar fi condus-o acasă sunt infirmate de depozițiile celor doi martori oculari care au perceput momentul în care partea vătămată a plecat de acasă în cursul serii și în care a revenit la domiciliu în cursul dimineții. Ambii martori afirmă că partea vătămată a plecat și respectiv s-a întors la domiciliu în aceeași ținută sportivă. În plus martorul B. I. întâlnindu-se dimineața cu partea vătămată a observat semnele agresiunii pe corpul acesteia și a fost prima persoană ce a aflat că autorul agresiunii este inculpatul.

Faptul că inculpatul ar fi fost în cursul serii într-un local și ulterior la fosta sa soție este infirmat de probele administrate în cauză. Chiar dacă unii dintre martori susțin prezența inculpatului în local trebuie observat tocmai faptul că aceștia furnizează o . detalii imposibil de reamintit după mai bine de 5 ani de zile de la data derulării evenimentelor. Redau martorii la unison orele la care s-au întâlnit cu inculpatul, timpul petrecut în local și ora la care inculpatul a plecat. În continuare fosta soție a inculpatului(cu care la acel moment era în relații tensionate tocmai datorită relației inculpatului cu partea vătămată) completează declarațiile martorilor arătând că imediat după plecarea din local(în jurul orelor 3,00 dimineața)inculpatul a venit la domiciliul său, a dormit și a plecat în cursul zilei într-o direcție necunoscută. Or din faptul că martorii mai sus arătați relatează împrejurările în care partea vătămată a plecat însoțită de inculpat și respectiv s-a întors la domiciliu, că raportul de constatare medico-egală atestă leziunile suferite de către partea vătămată în această perioadă de timp, că mesajele trimise ulterior de către inculpat confirmă regretul acestuia cu privire la faptele săvârșite, că martorii propuși de către inculpat încearcă prin depozițiile lor să acopere întregul interval orar în care se susține că inculpatul a săvârșit infracțiunile și faptul că deși inculpatul era divorțat susține în mod necredibil că a mers la domiciliul fostei soții doar pentru a dormi și a pleca dimineața, se desprinde concluzia, întemeiată din punctul nostru de vedere, că depozițiile martorilor sunt absolut subiective și că aceștia nu încearcă nimic altceva decât a-i oferi inculpatului un alibi pentru intervalul orar în care a agresat-o pe partea vătămată.

Susținerile inculpatului cum că mesajele sale ar fi avut în vedere un presupus accident al părții vătămate sunt simple afirmații în condițiile în care din cuprinsul acestora nu se desprinde regretul inculpatului pentru starea părții vătămate ci pentru fapta sa proprie(„părerile de rău sunt târzii”) și în condițiile în care inculpatul nu a fost capabil a explica instanței de unde a aflat sau a tras concluzia că partea vătămată ar fi fost victima unui accident de circulație(aspect exclus de concluziile raportului de constatare medico-legală).

În fine, afirmațiile acestuia cum că după incident ar fi fost împreună cu partea vătămată la o nuntă în Germania sunt irelevante de vreme ce infracțiunile deduse judecății se consumaseră cu mult timp anterior acestui moment și de vreme ce este opțiunea personală a părților de a adopta o atitudine sau alta după momentul consumării unor infracțiuni.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului B. I. T., care în noaptea de 20/21.04.2006, prin care acesta a lipsit-o de libertate, timp de mai multe ore, pe partea vătămată G. B. O., fără voia acesteia, exercitând asupra ei numeroase violențe fizice prin care i-a cauzat acesteia leziuni traumatice vindecabile în 28-30 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al1 Cp și vătămare corporală prev. de art. 181 al.1 Cp.

Fapta aceluiași inculpat, din data de 20.05.2007, prin care a exercitat violențe fizice asupra părții vătămate S. C. N., cauzându-i acesteia leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 Cp.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce instanța le va aplica inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cpen. și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Modul și mijloacele concrete de comitere a faptelor(lipsirea părții vătămate de libertate pe parcursul a mai multe ore, lovirea repetată a părților vătămate cu pumnii), împrejurările comiterii lor(pe timpul nopții sau al zilei, în locuri publice, pe fondul dorinței constante a inculpatului de a relua relația cu partea vătămată G. B. O.), scopul urmărit(aplicarea unei corecții părților vătămate pentru atitudinea lor anterioară), urmările produse(privarea părții vătămate G. B. de liberate dar și leziuni cauzate ambelor părți vătămate), persoana inculpatului(constant nesincer, fără antecedente penale, studii medii), lipsa împrejurărilor de natură a atenua răspunderea penală dar existența concursului de infracțiuni ca și împrejurare de natură a agrava răspunderea penală au format instanței convingerea că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 Cpen., a uneia de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.181 alin. 1 Cpen. și a uneia de 2.500 ei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cpen., este în măsură a asigura scopul preventiv enunțat de către legiuitor în cuprinsul art. 52 alin. 1 Cpen.

D. fiind faptul că inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele în baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. d Cpen. va contopii pedepsele și v-a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. va interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie deși art. 71 alin. 2 Cpen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b și c Cpen. în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142 alin .3 Cpp., dispozițiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cpen. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b Cpen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității -, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei . Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța apreciază că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cpen.

S-a apreciat că, deși inculpatul a avut în mod constant o atitudine nesinceră în fața instanței, raportat la faptul că evenimentele deduse judecății au avut loc acum mai bine de 4 ani(interval în care inculpatul nu a mai săvârșit nici o altă infracțiune), la faptul că acesta s-a prezentat în instanță la fiecare termen de judecată (aspect de natură a sugera că a înțeles totuși gravitatea faptelor sale deși nu le-a recunoscut nici un moment), la motivația pe fondul cărora au fost săvârșite (gelozia, o motivație de moment care în prezent pare a fi dispărut), la faptul că inculpatul nu are antecedente penale instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că acțiunile civile exercitate în cauză de cele două părți vătămate spitale sunt admisibile, de vreme ce consultările, tratamentele și internările la care a fost supusă partea vătămată ca urmare a agresiunii inculpatului au generat aceste cheltuieli. S-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, în concret fapta ilicită a inculpatului cauzatoare de prejudicii, prejudiciile certe atât sub aspectul existenței lor cât și a întinderii lor, vinovăția inculpatului sub forma intenției și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudicii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs partea vătămată G. B. O. și inculpatul B. I. T..

În susținerea recursului partea vătămată a solicitat, prin apărător ales, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal și aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului.

S-a arătat că, raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond în mod greșit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, întrucât potrivit actelor medicale existente la dosarul cauzei, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au produs prin lovire repetată care au dus la vătămarea timpanului și inclusiv la pierderea cunoștinței victimei. S-a mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare este prea mică raportat la suferințele provocate părții vătămate.

Inculpatul B. I. T., prin apărător ales, a solicitat casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza achitarea inculpatului în baza art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.proc.pen., întrucât acesta nu se face vinovat nici de exercitarea de violențe asupra părții vătămate și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul a lipsit-o de libertate pe partea vătămată.

În motivarea recursului s-a arătat că cercetarea penală a inculpatului în acest dosar a început în anul 2006, inițial dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de inculpat și ulterior s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată.

Din nici o probă existentă la dosar, excluzând depoziția părții vătămate, nu rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de vătămare corporală și lipsire de libertate. Martorii inculpatului sunt persoane care au luat cunoștință în mod direct de incident pe când martorii propuși de partea vătămată și audiați în instanță au fost mama, tata, un prieten al acesteia, care au relatat doar ce le-a spus partea vătămată că s-ar fi întâmplat, niciunul dintre aceștia neputând spune cu certitudine ce s-a întâmplat între inculpat și partea vătămată.

S-a mai arătat că există contradicții în declarațiile martorilor propuși de partea vătămată iar aceste contradicții provin chiar și din declarația părții vătămate, astfel că nu se poate stabili cu exactitate că inculpatul este persoana care a agresat partea vătămată. Astfel, mama părții vătămate a declarat că partea vătămată a coborât ca urmare a faptului că a primit un telefon de la inculpat, tatăl părții vătămate a declarat că aceasta s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul.

De asemenea, martorul audiat de instanța de recurs a declarat faptul că inculpatul împreună cu partea vătămată au fost împreună în seara incidentului și au plecat împreună de la domiciliul martorului, în cele mai bune condiții și nu există nici o probă din care să confirme că inculpatul ar fi adus partea vătămată dimineața acasă, acest fapt reieșind și din declarațiile martorilor G. E. (f. 68 dosar fond) și B. I. (f.107 dosar fond). Totodată, ulterior, după pretinsul incident, partea vătămată a fost plecată împreună cu inculpatul în Germania.

S-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor propuși de inculpat care au declarat că în seara pretinsei agresiuni inculpatul ar fi fost împreună cu prietenii săi într-un local iar apoi la domiciliul fostei soții unde ar fi dormit până dimineața.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă, în esență, că inculpatul B. I. T., în data de 20/21.04.2006 a lipsit-o de libertate timp de mai multe ore pe partea vătămată G. B. O., fără voia acesteia și, în aceste împrejurări, a exercitat violențe fizice asupra sa ce i-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, în data de 20.05.2007, în parcarea centrului comercial Real, inculpatul a exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate S. C. N., violențe ce i-au produs acesteia leziuni vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale.

În primul rând se observă că, sub aspectul stări de fapt, aceasta a fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat. Deși inculpatul nu neagă că s-a întâlnit cu partea vătămată, arătând că a transportat-o la un prieten de la care a împrumutat o sumă de bani, pe de altă parte susține că după aceea a dus-o cu mașina la domiciliu, după care inculpatul ar fi fost împreună cu prietenii săi într-un local iar apoi la domiciliul fostei soții unde ar fi dormit până dimineața. Inculpatul recunoaște totodată faptul că a expediat mesaje telefonice părții vătămate după incident, arătând însă că aceste mesaje se refereau la regretul său că partea vătămată nu dorea să se împace cu el.

Este evidentă în acest caz inconsecvența susținerilor ce se conturează a fi făcute doar pro causa.

Martorii C. R., M. Aresenescu și V. D. R. susțin prezența inculpatului în Clubul Caro în noaptea respectivă, însă aceste declarații nu sunt suficiente pentru a-i asigura inculpatului alibi-ul dorit, probele în sensul că în seara zilei de 20.04.2006 partea vătămată a fost dusă de inculpat cu mașina, contra voinței sale și lipsită de libertate timp de mai multe ore, împrejurări în care a exercitat asupra sa violențe, fiind certe și de neînlăturat.

Instanța de recurs a procedat și la audierea martorlui B. N., acesta confirmând faptul că în seraa respectivă inculpatul s-a deplasat împreună cu partea vătămată la domiciliul său pentru a-i împrumuta o sumă de bani, aspect care nu are relevanță însă asupra evenimentelor petrecute ulterior.

Se constată astfel că în mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile acestor martori și apărările inculpatului în acest sens.

Este adevărat că la stabilirea stării de fapt instanța a avut în vedere și declarațiile părinților părții vătămate, declarații care însă se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declarațiile martorilor H. P. I. - care a văzut când partea vătămată îmbrăcată în ținută sportivă s-a urcat în mașina inculpatului - B. I.- care dimineața s-a întâlnit cu partea vătămată îmbrăcată în aceeași ținută sportivă ca și în seara anterioară și care a văzut pe corpul acesteia urmele leziunilor produse de acțiunea violentă a inculpatului -, P. R. V. – care a relatat faptul că inculpatul, la câteva zile după agresarea părții vătămate, i-a spus personal martorei faptul că regretă că a lovit-o pe partea vătămată și că nu trebuia să o lovească în cap -, V. M. C. -medicul care a consultat-o pe partea vătămat și care a declarat că partea vătămată avea fața tumefiată, urechea umflată și prezenta numeroase edeme și echimoze pe tot corpul, având tulburări de echilibru și o stare de anxietate, precum și cu leziunile descrise de actele medico-legale întocmite în cauză și descrierea mecanismului de producere a acestor leziuni

În al doilea rând, și ca o consecință a stării de fapt așa cum a fost reținută, încadrarea juridică a faptelor este aceea reținută de instanța de fond.

Sub acest aspect,, Curtea de Apel constată că solicitarea părții vătămate de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal este nefondată, urmând a fi respinsă..

Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în forma agravată prevăzută de art.189 alin.2 C.penal presupune ca lipsirea de liberate a unei persoane să fie săvârșită prin răpire, prin supunerea victimei unor suferințe sau în cazul în care sănătatea sau viața acesteia îi este pusă în pericol.

După cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond, din coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă cu certitudine varianta avansată de partea vătămată în sensul că a fost răpită de inculpat, respectiv că ar fi fost urcată cu forța în mașină de către acesta, martorul H. P. I. afirmând că partea vătămată s-a urcat de bună voie în mașina inculpatului pe scaunul dreapta față și nu a fost bruscată sau forțată în vreun fel de către inculpat.

În ceea ce privește varianta agravată a supunerii la suferințe a părții vătămate de către inculpat, aceasta nu se poate reține doar prin prisma leziunilor suferite de partea vătămată ( leziuni pentru care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.181 C.penal ), întrucât aceste „suferințe”, în sensul prevăzut de art.189 alin.2 C.penal, presupun o anumită intensitate care să justifice agravarea faptei, suferințe care în cauza de față sunt susținute doar de partea vătămată și nu sunt confirmate de alte mijloace de probă. Suferințele fizice la care a fost supusă partea vătămată (art.181 C.penal) se deosebesc prin natura lor de vătămarea psihică prevăzută de lipsirea de libertate în mod ilegal (art.189 alin.2 C.penal).

Curtea de Apel constată așadar că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului B. I. T. pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului conform art.345 al.2 C.pr.pen. pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, vătămare corporală și lovire sau alte violențe.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și că leziunile cauzate părții vătămate au fost însemnate, însă examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea, iar în cauza de față instanța a dat eficiență atât aspectelor invocate de partea vătămată recurentă, cât și împrejurărilor referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, la faptul că evenimentele deduse judecății au avut loc acum mai bine de 4 ani(interval în care inculpatul nu a mai săvârșit nici o altă infracțiune) și că acesta s-a prezentat în instanță la fiecare termen de judecată.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea de apel constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție., considerând, la rândul său,că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat care, chiar fără executarea pedepsei în regim de penitenciar, nu va mai săvârși infracțiuni.

Gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică,doar prin ea însăși, executarea pedepsei aplicate inculpatului în regim de detenție, modalitate de executare care nu corespunde realizării scopului pedepsei în acest caz, scop care poate fi atins și prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere, întrucât inculpatului i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, rolul condamnării fiind și acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Pentru toate aceste motive și având în vedere dispozițiile art.385 ind ind.15 pct.1 lit.b C.proc.pen., se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul B. I. T. și partea vătămată G. B. O. împotriva sentinței penale nr.381/9.06.2011 pronunțată de Judecătoria S..

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală vor fi obligate părțile recurente să plătească fiecare suma de 325 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată G. B. O. din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art.189 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.189 al.1, 2 Cod penal.

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul B. I. T. și partea vătămată G. B. O. împotriva sentinței penale nr.381/9.06.2011 pronunțată de Judecătoria S..

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă părțile recurente să plătească fiecare suma de 325 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Suma de 50 de lei reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. I. P. E. B. S. T.

Grefier,

L. A.

Red. P.I.A/tehnored. L.A

2 ex. /16.03.2012

J.F.L. O.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....  Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 790/2012. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

    Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 304/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA