Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 36/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 36/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 36/A/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Grefier D. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol apelul declarat de inculpatul B. I. D. împotriva sentinței penale nr. 1438/06.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant B. I. D., față de care s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebat fiind inculpatul apelant B. I. D. arată că este de acord să fie reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să facă declarații în fața instanței de apel. Arată că motivul apelului vizează pedeapsa și solicită reducerea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, după cum urmează.
Avocat R. R., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant B. I. D., solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, reducerea pedepsei de doi ani închisoare. Arată că instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului doar circumstanțe agravante în situația în care limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani închisoare, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nu s-a sustras de la urmărirea penală, apreciind că instanța de fond ar fi trebuit să rețină în sarcina inculpatului și o circumstanță atenuantă.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea apelului declarat de inculpat ca fondat și desființarea sentinței penale atacate și reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 1 an închisoare cu executare în regim de detenție, dată fiind starea de recidivă. Arată că inculpatul, în fața instanței de fond a cerut probe în circumstanțiere care au fost respinse și cu care a dorit să demonstreze că doar sub influența băuturilor alcoolice are o atitudine violentă. Raportat la circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, de urmările produse și de faptul că a fost menținut în stare de arest în perioada 27.08._15, apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond doar pe baza antecedentelor penale, este excesivă și pe cale de consecință, solicită reducerea acesteia.
Inculpatul apelant B. I. D., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 1438/06.11.2015 pronunțată de Judecătoria A., în baza art. 396 alin. 2 Cpp a fost condamnat inculpatul B. I. D., fiul lui I. D. și E., născut la data de 30.03.1976 în A., jud. A., cetățean român, domiciliat în A., .. 33, jud. A., CNP_, studii 8 clase, zilier, cu antecedente penale, recidivist, aflat în stare de arest preventiv, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen., art. 43 alin. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 Cpp.
În baza art. 66 Cod penal, pe lângă pedeapsa de 2 ani închisoare, i-au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv, în baza art. 66 alin. 1 lit. m) C. pen. interzice inculpatului dreptul se a se afla în baruri, cluburi sau alte localuri publice, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea acesteia ca executată.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. 1 lit. m) C. pen. interzice inculpatului dreptul se a se afla în baruri, cluburi sau alte localuri publice, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea acesteia ca executată.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) Cpp raportat la art. 72 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 27.08.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) Cpp a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpat.
În baza art. 397 alin. (1) Cpp raportat la art. 1357 și urm. Cod civil, art. 276 alin. (1) și (2) Cpp a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. O., domiciliat în A., ., ., jud. A., cu reședința în Italia, oraș Pescara Spoltore, via Dante, nr. 74 și a obligat inculpatul la plata sumei de 6500 lei reprezentând daune morale (6000 lei) și onorariu avocat (500 lei).
Au fost respinse în rest ca neîntemeiate pretențiile părții civile C. I. O..
În baza art. 397 alin. (1) Cpp raportat la art. 1357 și urm. Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. A., cu sediul în A., ., jud. A. și obligă inculpatul la plata sumei de 1110,56 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 alin. (1) Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 334 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Sumele de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru faza de urmărire penală, respectiv suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru faza de judecată, respectiv suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru etapa verificării măsurii arestului preventiv în camera preliminară, au fost achitate din fondurile Ministerului Justiției.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în noaptea de 15/16.08.2015, în jurul orei 01:00, persoana vătămată C. I.-O., aflată la o masă împreună cu martorul ocular K. I.-A. în localul „Insomnia” din mun. A., a fost atacată de către inculpatul B. I. D., fără motiv, inculpatul încercând să-i aplice o lovitură de pumn persoanei vătămate. Aceasta din urmă însă, a parat lovitura și i-a aplicat inculpatului un procedeu prin care l-a imobilizat fără să-l lovească. Acest lucru a fost posibil deoarece persoana vătămată, acum în vârstă de 57 ani, a fost sportiv de performanță în practicarea artei marțiale judo în cadrul Clubului „Dinamo” B.. Persoana vătămată l-a eliberat pe inculpat, iar acesta, aflat sub influența băuturilor alcoolice, la puțin timp, profitând de faptul că persoana vătămată s-a așezat la masă, s-a deplasat la acesta și i-a aplicat o lovitură cu o sticlă de bere goală în zona capului, sticla spărgându-se ca urmare a intensității loviturii. Persoana vătămată nu a căzut în urma acestei lovituri, ci s-a apărat, imobilizându-l din nou pe inculpat, fără să-i aplice lovituri acestuia. La puțin timp, la fața locului a sosit o patrulă de poliție, iar persoana vătămată a fost transportată cu ambulanța la S. M. A. unde a fost internată în perioada 16.08.2015 – 21.08.2015. Urmare a loviturii aplicate, persoana vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.
Această situație de fapt se probează cu următoarele mijloace de probăadministrate în faza de urmărire penală:
- declarația persoanei vătămate C. I.-O. care a arată că în noaptea de 15/16.08.2015, împreună cu martorul K. I.-A., s-a deplasat la barul „Insomnia” din mun.A. unde a băut o sticlă de bere de 500 ml. La puțin timp, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, aflat la o masă alăturată, a proferat injurii și expresii jignitoare la adresa cetățenilor de etnie maghiară, iar persoana vătămată a făcut afirmații, în glumă, către martorul K. I.-A., afirmații ce au fost auzite de către inculpat. Acesta din urmă s-a deplasat la persoana vătămată și, fără să spună nimic, a intenționat să-i aplice o lovitură cu pumnul persoanei vătămate care însă l-a imobilizat pe inculpat, fără să-l lovească pe acesta. Crezând că inculpatul s-a liniștit și nu intenționează să continue agresiunile, persoana vătămată i-a permis inculpatul să se ridice și să plece din zona în care se afla însă, la puțin timp după ce persoana vătămată s-a așezat pe scaun la masa sa, inculpatul a revenit și i-a aplicat o lovitură cu o sticlă de bere goală în zona capului. Persoana vătămată a reușit apoi să-l imobilizeze din nou pe inculpat, pentru ca acesta să nu continue acțiunile violente asupra sa. Întrucât persoana vătămată a pierdut o cantitate însemnată de sânge, aceasta a fost transportată la spital unde a rămas internată până la data de 21.08.2015.
- certificatul medico-legal al persoanei vătămate C. I.-O. din care reiese faptul că prezintă leziuni corporale ce necesită 7-8 zile îngrijiri medicale,
- documente medicale emise de Spital M. A. persoanei vătămate care atestă perioada internării acesteia și decontul cheltuielilor medicale,
- procesul-verbal de examinare fizică a persoanei vătămate și planșa fotografică prin care se atestă leziunile corporale cauzate persoanei vătămate
- declarația inculpatului B. I. D. care arată că în ziua de 15.08.2015 (sâmbăta) a fost foarte beat, iar seara când a ajuns acasă a constatat că era plin de sânge, iar în ziua de luni, 17.08.2015, a auzit de la niște prieteni, fără să le indice numele, ce s-a întâmplat în noaptea de 15/16.08.2015, respectiv că ar fi lovit o persoană cu o sticlă în cap, faptă pe care o regretă. În ziua de 17.08.2015 s-a deplasat la spital unde era internată persoana vătămată pentru a-și cere scuze și pentru a se împăca cu aceasta, însă persoana vătămată i-a comunicat că se împacă numai dacă inculpatul îi remite suma de 2.000 euro, sumă de bani pe care inculpatul nu o deține. Inculpatul a declarat că nu își amintește dacă persoana l-a provocat sau nu și nu cunoaște motivul pentru care a agresat-o pe persoana vătămată.
- declarația martorului ocular K. I.-A. care confirmă în totalitate cele declarate de persoana vătămată
- declarația martorului T. M.-A., barman la localul „Insomnia”, care arată că în noaptea de 15/16.08.2015 a lucrat în tura de noapte, iar în jurul orei 01:00, a văzut la un moment dat că inculpatul B. I. D. se afla la podea, iar lângă acesta se afla persoana vătămată, martorul nefiind de față pe parcursul derulării primului incident dintre persoana vătămată și inculpat. După aproximativ 10 minute, martorul a revenit dintr-o altă cameră a barului în sala principală și a văzut-o pe persoana vătămată că avea fața plină de sânge, aceasta imobilizându-l pe inculpat, care era căzut la podea, iar în jur se aflau mai multe cioburi de sticlă. Martorul a apelat telefonic organele de poliție și ambulanța prin intermediul apelului de urgență 112. A aflat ulterior că inculpatul i-a aplicat o lovitură cu o sticlă de bere în zona capului persoanei vătămate, fără însă să cunoască motivul acțiunii inculpatului.
- adresa nr.1/27.08.2015 emisă de S.C. WALK SERVICE S.R.L. A. (societate care administrează localul „Insomnia”) prin care se comunică faptul că, din motive tehnice, nu s-a putut pune la dispoziție înregistrările efectuate de camerele de supraveghere montate în local
- copia procesului-verbal . nr._ din data de 16.08.2015 întocmit de organele de poliție prin care suspectul a fost sancționat pentru provocare scandal în data de 16.08.2015, ora 01:05, în localul „Insomnia”, inculpatul fiind plasat astfel în incinta localului de mai sus la momentul comiterii faptei.
- copia sentinței penale nr. 976/30.07.2013 a Judecătoriei A. și Deciziei penale nr.1057/25.10.2013 a Curții de Apel A. I.
Totodată, instanța a reținut că situația de fapt se probează și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei comise și a modalității de săvârșire a acesteia, depoziții date în cursul cercetării judecătorești.
În acest context, instanța a reținut că depozițiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispozițiile art. 103 C.pr.pen., în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În drept, fapta inculpatului B. I. D. care în noaptea de 15/16.08.2015, în jurul orei 01:00, aflat în incinta localului „Insomnia” din mun. A., a agresat-o fizic, prin aplicarea unei lovituri cu un corp contondent în zona capului, pe persoana vătămată C. I.-O., cauzându-i leziuni corporale ce necesită 7-8 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., cu referire la art.43 alin.5 C.pen. Infracțiunea presupune ca și condiție de procesabilitate plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere formulată în cauză la data de 26.08.2015 (f. 11 dos. up.).
Analizând în mod coroborat probele administrate în cursul urmăririi penale și declarațiile date de inculpat în fața instanței, instanța a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește condițiile de tipicitate, antijuridicitate și imputabilitate, așa cum sunt acestea prevăzute în art. 15 C. pen., fiind săvârșită de către acesta sub forma intenției directe prevăzute de art. 16 alin. 3 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, după cum au fost arătate mai sus.
Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valoarea socială lezată – integritatea fizică a persoanei, dar și contextul și modalitatea de comitere a faptei (săvârșită de către inculpat în stare de beție, fără motiv, prin lovirea persoanei vătămate în cap cu sticla de bere – acțiune care ar fi putut avea consecințe extrem de grave dacă persoana vătămată nu ar fi știut cum să se apere în calitate de fost sportiv de performanță).
Totodată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 06.11.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 375, art. 377, respectiv 396 alin. 10 Cpp., arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe, instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora, a pronunțat condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În cauză a apreciat că nu se impune reținerea niciunei circumstanțe atenuante prevăzute de dispozițiile art. 75 C. pen. Faptul că inculpatul a invocat în permanență în apărarea sa starea de ebrietate în care se afla la momentul săvârșirii faptei, nu constituie circumstanță atenuantă, așa cum invocă inculpatul. Dimpotrivă, acestuia îi revine totala răspundere în ceea ce privește consumul voit de alcool.
Nu în ultimul rând, printre criteriile utilizate în art. 74 C. pen. în individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont și de antecedența penală a infractorului, în cazul de față, criteriu elocvent. Astfel, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul și-a început cariera infracțională încă din perioada minorității, reiterând în mod regulat comportamentul infracțional și fiind condamnat pentru o . infracțiuni (furt, furt calificat, lipsire de libertate, vătămare corporală, loviri sau alte violențe, ultraj). La data de 05.11.2014 inculpatul a fost liberat la termen din penitenciar unde s-a aflat în executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 976/2013 a Judecătoriei A.. Anterior, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1255/2007 a Judecătoriei A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni. Prin urmare, fapta care face obiectul prezentei cauze (săvârșite în data de 16.08.2015) a fost comisă în condițiile recidivei postexecutorii, conform art. 41 alin. 1 C. pen.
În acest context, ținând cont de ansamblul celor arătate, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea față de inculpat a unei pedepse stabilite înspre nivelul mediu al limitelor speciale prevăzute de lege, limite care, aplicând tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii prevăzut de art. 43 alin. 5 C. pen. se majorează cu ½, apoi, aplicând dispozițiile art. 396 alin. 10 Cpp se reduc cu o treime, rezultând în final limitele de pedeapsă de 6 luni – 5 ani închisoare.
Așadar, a constatat că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. 2 Cpp a condamnat inculpatul B. I. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen., art. 43 alin. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 Cpp.
În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii și complementare instanța a reținut că un comportament infracțional repetat, cum este cel manifestat de către inculpat este incompatibil cu exercitarea unei funcții în autorități publice sau care implică exercițiul autorității de stat. Prin urmare, în baza art. 66 Cod penal, pe lângă pedeapsa de 2 ani închisoare, a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea acesteia ca executată. Având în vedere contextul săvârșirii infracțiunii, faptul că anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte comise în spații publice de gen, în baza art. 66 alin. 1 lit. m) C. pen. instanța a interzis inculpatului și dreptul se a se afla în baruri, cluburi sau alte localuri publice în aceleași condiții și pe aceeași durată arătate mai sus.
În mod corespunzător, în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 Cod penal, instanța a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. 1 lit. m) C. pen., a interzis inculpatului dreptul se a se afla în baruri, cluburi sau alte localuri publice, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea acesteia ca executată.
Instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical în scopul dezintoxicării, așa cum a fost solicitată aceasta de către procuror și de către reprezentantul persoanei vătămate. Astfel, chiar dacă inculpatul a comis fapta penală în stare de beție, față de inculpat nu a fost întocmită expertiză medicală care să ateste o stare de dependență de alcool sau care să stabilească starea de beție ca fiind cauza determinantă a comportamentului infracțional. Prin urmare, nu s-a dispus aplicarea față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, pe durata detenției, inculpatul va avea oricum posibilitatea de a urma programe speciale destinate persoanelor cu probleme de acest gen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, față de antecedența penală a inculpatului, instanța a apreciat că, singura modalitatea de executare a pedepsei posibilă este detenția.
Având în vedere faptul că inculpatul este arestat în cauză începând cu data de 27.08.2015, fiind reținut anterior în aceeași zi, în baza art. 404 alin. (4) lit. a) Cpp raportat la art. 72 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 27.08.2015 la zi. Față de contextul săvârșirii infracțiunii, a stării de pericol care se menține în prezent, față de modalitatea de individualizare a pedepsei, instanța a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat și a respins implicit solicitarea acestuia de înlocuire a măsurii cu măsura arestului la domiciliu.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, persoana vătămată C. I. O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.000 lei reprezentând daune morale, iar S. M. A. cu suma de 1110,56 lei reprezentând daune materiale rezultate în urma tratamentului aplicat persoanei vătămate pe durata internării acesteia.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 5 Cpp repararea prejudiciului material și moral produs prin săvârșirea infracțiunii se face potrivit legii civile, mai exact, potrivit regulilor care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Astfel, conform art. 1357 C. civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Dacă, în ceea ce privește fapta ilicită săvârșită, vinovăția inculpatului stabilită în modalitatea intenției directe, raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și consecințele produse asupra părții civile (prejudiciul), acestea rezultă cu forța evidenței din probele administrate în cauză, după cum s-a arătat mai sus, în ceea ce privește prejudiciul rezultat în urma infracțiunii, se impun a fi făcute câteva distincții.
Mai întâi, în cauză se pune problema stabilirii prejudiciul nepatrimonial, acel prejudiciu de ordin moral care constă în suferința de ordin afectiv, emoțional, psihic produsă persoanei vătămate prin comiterea infracțiunii. Fără îndoială, este vorba nu doar despre suferința fizică produsă prin rănile determinate de loviturile inculpatului – o sticlă de bere spartă în capul părții civile care a angajat o internare medicală, multe tratamente, dar și o cicatrice vizibilă la nivelul frunții – dar și despre frustrarea resimțită de partea civilă care, aflată în concediu de odihnă în România, se trezește internată în spital fără nicio culpă.
Pe de altă parte însă, acest tip de prejudiciu este greu de cuantificat, iar practica judiciară nu este unitară în acest sens, rămânând instanței o apreciere în echitate care să încerce o compensare a părții civile și, în același timp, să evite producerea unui dezechilibru prin crearea unei căi de îmbogățire fără justă cauză, deturnând astfel răspunderea civilă delictuală de la scopul pentru care a fost reglementată.
Față de cele arătate, instanța a apreciat că suma solicitată de partea civilă cu titlu de despăgubire morală, anume suma de 18.000 lei, este totuși prea mare raportat la ansamblul cauzei, la nivelul de trai din țara noastră și la numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare în cauză (7-8 zile). Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. O. și, apreciind în echitate, a stabilit cuantumul de 6000 lei ca nivel al daunelor morale pe care l-a acordat părții civile, la care a adăugat suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocat, în total rezultând suma de 6500 lei pe care inculpatul va fi obligat să o plătească părții civile.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză de către S. M. A., instanța a constatat că aceasta este total întemeiată, că, potrivit documentelor justificative existente la dosarul cauzei (f. 17 – 20 dos. u.p.), tratamentul persoanei vătămate C. I. O. pe durata internării sale a produs cheltuieli materiale în cuantum de 1496,50 lei. Având în vedere cuantumul prejudiciului material pentru care a fost formulată acțiunea civilă în cauză (f. 21 dos. u.p.) – 1110,56 lei -, în virtutea principiului disponibilității care guvernează dreptul civil, instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata către S. M. A. a sumei de 1110,56 lei.
În baza art. 274 alin. (1) Cpp inculpatul a fost obligat la plata sumei de 334 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, sumele reprezentând onorariul avocaților desemnați din oficiu urmând a rămâne în sarcina statului și a fi achitate din fondurile Ministerului Justiției (suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru faza de urmărire penală, suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru faza de judecată, respectiv suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru etapa verificării măsurii arestului preventiv în camera preliminară).
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. inculpatul B. I. D. fără o motivare scrisă. A solicitat să se dispună reducerea pedepsei aplicate. inculpatul a recunoscut fapta, nu s-a sustras de la urmărirea penală și s-ar impune reținerea în beneficiul său și a unei circumstanțe atenuante.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea căii de atac prev. de art.416 – 419 C.pr.pen., Curtea constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta mai jos.
Starea de fapt a fost corect reținută de instanță pe baza probelor administrate în cauză și s-a stabilit în mod legal și temeinic răspunderea penală a inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată. Aceste aspecte nu au fost contestate în apel.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea reține că aprecierile formulate de instanță în cuprinsul sentinței atacate sunt, de principiu, corecte.
Fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social semnificativ, prin ea s-a lezat într-adevăr o valoare socială deosebit de importantă, respectiv integritatea fizică. Tot corect s-a reținut și împrejurarea că fapta s-a comis fără motive de către inculpat, care se afla în stare de ebrietate. Este evident că nu există nicio circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului.
Curtea consideră că trebuia avut în vedere și criteriul prev. de art. 74 alin.1 lit.c C.pen., respectiv natura și gravitatea rezultatului produs, în speță fiind vorba despre leziuni vindecabile în7-8 zile de îngrijiri medicale.
Cu toate că inculpatul posedă antecedente penale, Curtea apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare ar fi de natură să răspundă cerințelor de prevenție și reeducare, în condițiile în care este executabilă și va fi executată efectiv în regim de detenție.
Față de aspectele reținute se impune, în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admiterea apelului declarat de inculpatul B. I. D. împotriva sentinței penale nr. 1438/06.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ pe care o desființează în parte sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. I. D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen., art. 43 alin. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
Va menține dispozițiile privitore la aplicarea pedepselor complementare și accesorii precum și restul dispozițiilor sentinței atacate în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.
Deduce din durata pedepsei, durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 27.08.2015 până la 15.12.2015.
Va constata încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpatul B. I. D..
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Cheltuielile judiciare în sumă de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de inculpatul B. I. D. împotriva sentinței penale nr. 1438/06.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ pe care o desființează în parte sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. I. D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen., art. 43 alin. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
Menține dispozițiile privitore la aplicarea pedepselor complementare și accesorii precum și restul dispozițiilor sentinței atacate în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.
Deduce din durata pedepsei, durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 27.08.2015 până la 15.12.2015.
Constată încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpatul B. I. D..
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cheltuielile judiciare în sumă de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.01.2016.
Președinte, Judecător,
D. G. A. G. M.
Grefier,
D. M.
Red./tehn./M./DM
2ex./19.02.2016
Jud.fond E. A. F.
Îndreptată prin încheierea penală nr. 11/A/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar penal nr._ /a3
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 95/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
