Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 13/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 13/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 13/2016
Ședința publică de la 16 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Grefier L. B.
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror D. Magdea
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de D.- B.T. Sibiu și inculpatul A. D. F. împotriva încheierii penale din 12.02.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- inculpatul contestator A. D. F. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Varmaga M.;
- inculpata intimată D. A. asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebați fiind inculpații A. D. F. și D. A., arată că nu cunosc motivele contestației declarate de D.- B.T. Sibiu.
Instanța aduce la cunoștință inculpaților A. D. F. și D. A., motivele contestației declarate de D.- B.T. Sibiu.
Întrebați fiind inculpații A. D. F. și D. A. arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
În baza art. 89 alin. 2 C. pr. pen instanța încuviințează inculpaților A. D. F. și D. A. să ia legătura cu apărătorii desemnați din oficiu.
Întrebat fiind inculpatul A. D. F. arată că nu dorește să dea declarații în cauza.
Întrebată fiind inculpata D. A. arată că nu dorește să dea declarații în cauza.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta D. ST A. I. arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta D. ST A. I. solicită în temeiul art. 425/1 alin. 7 lit. a C. pr. pen. raportat la art. 206, art. 208, art. 223 alin. 2 și art. 202 C. pr. pen. admiterea contestației formulată de D.- B.T. Sibiu, desființarea în parte a sentinței penale atacate, doar în ceea ce privește luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpata D. și în rejudecare să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a acesteia.
Arată că se impune menținerea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpata D. A., apreciind măsura arestului la domiciliu ca fiind insuficientă având în vedere că aceasta a luat legătura și a încercat să altereze probele administrate, prin influențarea martorului B. L. A., martor pe care inculpatul A. l-a contactat telefonic și i-a solicitat să vorbească cu partea vătămată Fălcoșeanu A. M. astfel încât să o facă pe aceasta din urmă să își retragă plângerea formulată. Solicită a se avea în vedere că din probatoriul administrat până la acest moment rezultă că inculpata D., împreună cu inculpatul A., au mers la centrul la care se aflau cele două victime minore internate și au încercat să ia legătura cu acestea pentru a le determina să nu mai dea declarații incriminatoare.
De asemenea arată că din declarația părții vătămate Fălcoșeanu A. M. rezultă că B. L. A. i-a transmis din partea inculpatului A. să-și retragă plângerea și să se împace cu acesta.
Precizează că inculpata D. a amenințat părțile vătămate minore cu moartea, atât direct cât și prin intermediul martorei M. R. și mai mult decât atât părțile vătămate au relatat o temere reală pentru viața și integritatea lor fizică.
Precizează că după ce procurorul i-a adus la cunoștință acuzațiile inculpatei D., aceasta a amenințat-o pe partea vătămată B. chiar în fața anchetatorilor și nu a manifestat nici un fel de rezervă în a adresa amenințări.
Raportat la faptul că cercetarea judecătorească nu este finalizată, în condițiile în care urmează a fi audiată partea vătămată minoră Fălcoșeanu A. M. și martorul B. L., precum și reprezentanții centrului prin intermediul cărora inculpata D. a transmis amenințări, consideră că este inoportun, la acest moment,a se aprecia că măsura arestului la domiciliu în ceea ce o privește pe inculpata D. este suficientă pentru realizarea scopului bunei desfășurări a cercetării judecătorești. Apreciază că pericolul de exercitare a unor presiuni, atât asupra martorilor cât și asupra părților vătămate este mai mult decât posibil în continuare în condițiile în care în sarcina inculpaților s-a reținut infracțiuni de o gravitate deosebită, trafic de minori și proxenetism, în formă continuată pe o perioadă considerabilă de timp.
Avocat Varmaga M. apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator A. D. F. solicită admiterea contestației, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, cu atât mai mult cu cât termenul petrecut în stare de arest este suficient pentru a atrage atenția asupra gravității faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că în cadrul procedurii de judecată martorii au fost audiați, motiv pentru care apreciază că nu se poate reține că inculpatul ar putea influența buna desfășurarea procesului penal.
Consideră că se impune revocarea măsurii arestării preventive raportat la necesitatea aplicării unui tratament juridici similar cu cel al coinculpatei D. A..
Concluzionând solicită revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar în condițiile în care se va considera că se impune o măsură preventivă față de inculpat, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
În ceea ce privește contestația formulată de D. BT Sibiu solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Avocat C. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata D. A. solicită respingerea contestației formulată de D. BT Sibiu, apreciind ca fiind legală și temeinică încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu, raportat la trecerea unui termen rezonabil de la luarea măsurii arestării preventive. Arată că înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv măsura arestului la domiciliu se impune și ca urmare a practicii CEDO care statuează faptul că o dată cu trecerea timpului măsurile preventive își ating scopul iar înlocuirea acestora cu măsuri preventive mai puțin restrictive este suficientă pentru atingerea scopului.
Precizează că în mod corect instanța fondului a reținut faptul că toți martorii importanți în prezenta cauză au fost audiați, precum și toate părțile vătămată, urmând a mai fi audiat un singur martor și reprezentanții centrului de reeducare.
În ceea ce privește faptul că inculpatei i se impută că a încercat să ia legătura cu părțile vătămate, solicită a se avea în vedere că a încercat acest lucru în vederea împăcării în condițiile în care împăcarea este o instituția prevăzută de normele penale.
Concluzionând arată că înlocuirea măsurii preventive cu măsura arestului la domiciliu a fost în mod corect dispusă de instanța de fond, motiv pentru care solicită menținerea încheierii penale atacate.
În ceea ce privește contestația formulată de inculpatul A. solicită admiterea acesteia.
Reprezentanta D. ST A. I., în ceea ce privește contestația formulată de inculpatul A. D. F. solicită respingerea acesteia, apreciind că în mod corect, legal și temeinic a fost menținută măsura arestului preventiv dispusă față de acesta și a fost respinsă cererea de înlocuire formulată de acesta, cu măsura arestului la domiciliu.
Solicită a se avea în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 242 alin. 2 C. pr. pen. care dă posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive, din oficiu sau la cerere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și dacă în urma evaluării cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 C. pr. pen.
Având ultimul cuvânt inculpata D. A. arată că va respecta toate obligațiile care i se vor impune.
Având ultimul cuvânt inculpatul A. D. F. solicită să fie pus în libertate, având în vedere că el este cel vătămat în prezentul dosar și nu este vinovat. Arată că inculpata D. nu a amenințat pe nimeni, în condițiile în care nu aveau cunoștință despre declarațiile date de părțile vătămate..
CURTEA DE APEL
I.Constată faptul că prin încheierea penală din 12.02.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr._ a fost înlocuită măsura arestului preventiv luată față de inculpata D. A. prin încheierea penală nr. 46/CC/28.05.2015 a Tribunalului Sibiu cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.02.2016 până la data de 12.03.2016.
În baza art.221 alin.1 C.pr.pen. s-a impus inculpatei D. A. obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, respectiv: D. A. – . Luica, jud. Călărași
În baza art.221 alin.2 C.pr.pen. s-a stabilit ca pe durata arestului la domiciliu inculpata să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să nu ia legătura cu inculpatul A. F., cu părțile vătămate: Fălcoșeanu A.; R. A.; B. C.; O. L. G. și cu martorii: B. L. A.; Pescovici V.; I. O.; V. R.; L. A. T.; G. Susănica M.; V. D.; R. G.; B. M.; A. M.; O. P. M.; T. C. D.; Ș. M.; B. T.; F. D. R.; P. G.; M. A.. În baza art.221 alin.4 C.pr.pen. s-a atras atenție inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.221 alin.5 C.pr.pen. s-a precizat că, pe durata măsurii, inculpata poate părăsi imobilul unde locuiește, pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.
S-a dispus ca Poliția Municipiului Oltenița, B. Investigații Criminale, C. Supravegheri Judiciare să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpatei D. A..
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei D. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 38/UP/28.05.2015 emis de Tribunalul Sibiu la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 362 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2, 4 C.p.p., a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpatul A. D. F., în prezent în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 37/UP/28.05.2015) prin încheierea penală nr. 46/CC/28.05.2015 a Tribunalului Sibiu.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul A. F..
S-a reținut, în esență cu privire la inculpata D. A., împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile art. 218 C.pr.pen. pentru luarea măsurii arestului la domiciliu, existând probe care creează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unor infracțiuni de trafic de persoane, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Pe de altă parte, natura și gravitatea acuzațiilor, circumstanțele de comitere a acestora impun luarea unei măsuri preventive pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Cu toate acestea, față de împrejurările concrete ale cauzei, aceasta ajungând în stadiul final al cercetării judecătorești s-a apreciat că privarea de libertate a inculpatei, prin menținerea măsurii arestului preventiv, nu se mai impune deoarece partea vătămată ce urmează a mai fi audiată și martorul B. pot fi contactați prin intermediul autorităților competente; martorele I. și L. nu pot fi identificate la domiciliu iar ceilalți martori sunt angajați ai centrului pentru minori. S-a dovedit în cursul cercetării judecătorești faptul că părțile vătămate audiate și o parte din martori au învederat faptul că inculpatul A. este cel care le-a creat o stare de temere. S-a apreciat că pericolul de fugă descrește în mod necesar cu timpul petrecut în detenție. S-a stabilit că arestul la domiciliu este o măsură preventivă suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. iar impunerea unor obligații în sarcina acesteia, este în măsură să asigure prezența la judecarea cauzei, buna desfășurare a procesului și să preîntâmpine săvârșirea de noi infracțiuni.
În ceea ce îl privește pe inculpatul A. D., tribunalul a constatat că, și față de acest inculpat, subzistă, în continuare, suspiciunea rezonabilă a săvârșirii faptelor cercetate, declarațiile părților vătămate audiate (B. C., R. A., O. L.) și ale martorilor (V. R., Pescovici V., A. M., O. P., B. I., T. C., Ș. M., R. G., B. M. și V. D.) nefiind în măsură să confirme o altă stare de fapt decât cea avută în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, nici aceasta nu s-a schimbat, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, astfel că și această condiție se menține în cauză.
Cu privire la gravitatea faptelor, modul și circumstanțele de comitere a acestora, cercetarea judecătorească efectuată în cauză până la acest moment nu a fost în măsură să determine o schimbare a circumstanțelor faptelor, favorabilă inculpatului. De asemenea, nici circumstanțele personale ale acestuia nu s-au modificat pentru a putea justifica o revocare sau o înlocuire a măsurii.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al măsurii arestului preventiv, tribunalul constată că și acest inculpat a fost arestat la data de 28.05.2015, executând, la acest moment, o perioadă de 8 luni și 15 zile de arest preventiv. Însă, acest caracter rezonabil al măsurii preventive trebuie raportat, în primul rând, la natura și gravitatea acuzației aduse inculpatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 202 alin. 3 C.pr.pen. S-a reținut faptul că inculpatul este cercetat pentru trei infracțiuni de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și o infracțiune de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. activitatea infracțională reținută în sarcina sa fiind mai extinsă decât cea a inculpatei D., iar contribuția sa la comiterea presupuselor fapte fiind una mai mare. Ori, prin raportare la aceste considerente, durata măsurii arestului preventiv luată față de acest inculpat, apare ca fiind rezonabilă prin prisma dispozițiilor art. 239 C.pr.pen.
La evaluarea necesității și oportunității menținerii măsurii, s-au avut în vedere în vedere, pe lângă gravitatea acuzației și necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, prin evitarea riscului de influențare a părților și a martorilor. Din acest punct de vedere, tribunalul urmează a sesiza că părțile vătămate și unii martori audiați au relevat existența unei stări de temere generată de atitudinea acestui inculpat, chiar martora V. R. arătând că a dat declarații diferite în cauză de teama inculpatului. Ori, în condițiile în care urmează a fi reaudiat martorul Pescovici V., față de care s-a formulat o sesizare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, urmează a fi audiată partea vătămată Fălcoșeanu A. și martorul B. L., prin videoconferință, precum și martorele I. și L., tribunalul a apreciat că necesitatea finalizării cercetării judecătorești în cauză impune menținerea măsurii preventive față de acest inculpat.
II. Împotriva acestei încheieri au declarat contestație în termenul prevăzut de lege ( art. 206 C.pr.pen.) D.- B.T. Sibiu și inculpatul A. D. F..
D.- B.T. Sibiu invocă netemeinicia soluției adoptate de Tribbunalul Sibiu cu privire la inculpata D. A., menționând că aceleași împrejurări factuale ce au justificat menținerea măsurii arestului preventiv față de coinculpatul A. au fost folosite drept argumente ale înlocuirii măsurii preventive față de coinculpata D..
Susține menținerea temeiurilor care au determinat menținerea până la termenul din 12.02.2016 a măsurii preventive a arestului față de inc. D. și în continuare mai ales în contextul în care cerecetarea judecătorească nu a fost finalizată a luat legătura iar inculpata a încercat să altereze probele administrate.
Inculpatul A. D. F. solicită revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu cea a arestului la domiciliu. Apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, inculpatul se consideră nevinovat, a trecut o perioadă rezonabilă de timp, de peste de 8 luni, de când se află în arest preventiv, perioadă în care nu au fost identificate aspecte concrete cu privire la un eventual pericol social.
Susține prin apărător desemnat din oficiu că nu există nici un risc rezonabil de influențare din partea acestuia a procedurilor de desfășurare în viitor a acestui proces, de influențare a martorilor sau de administrare a probelor și nici riscul de săvârșire de noi infracțiuni.
III. Examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea acesteia constată contestațiile formulate de D.- B.T. Sibiu și inculpatul A. D. F. ca nefondate, potrivit art.206 C. pr. pen cu referire la art.348 C. pr. pen.
1. Din punct de vedere al măsurilor preventive și a actelor procesuale efectuate în cauză până la acest moment procesual se rețin următoarele:
Prin încheierea penală nr. 46/CC/28.05.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Sibiu, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților A. D. F. și D. A., cercetați pentru presupusa săvârșire a trei infracțiuni de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și a unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și a două infracțiuni de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și a unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. în ceea ce o privește pe inculpata D..
Măsura preventivă dispusă în legătură cu acești inculpați a fost menținută ulterior pentru argumente care au fost analizate și de instanța de control judiciar.
2. Din perspectiva circumstanțelor legale impuse de dispozițiile art. art. 242 alin. 1 și 2 C.pr.pen. ,,măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală”
Curtea apreciază ca întemeiată soluția adoptată de judecător față de cei doi inculpați, pe de o parte deoarece la acest moment procesual și raportat la faza în care se află procedura judiciară probele testimoniale administrate în faza cerecetării judecătorești au evidențiat diminuarea rolului pe care inculpata –intimată D. A. l-a avut în legătură cu influențarea probelor de la dosarul cauzei, echivalent al unor împrejurări apreciate ca fiind noi iar, sub alt aspect, referitor la inculpatul-contestator A. se constată că nu sunt îndeplinite condițiile obiective care să justifice aprecierea faptului că ar fi „încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii”.
Curtea reține faptul că analiza judecătorului instanței de fond nu s-a limitat doar la evidențierea acestor împrejurări noi, ci are un caracter complet și concret, ce înlătură criticile de netemeinicie invocate de acuzare în cadrul motivelor contestației formulate.
În ceea ce privește contestația inculpatului A. D. F. se impune precizarea faptului că aceleași împrejurări factuale sunt invocate de acesta de fiecare dată când a contestat menținerea măsurii preventive, judecătorul fondului procedând la analaizarea circumstanțelor factuale și legale ce fundamentează soluția adoptată cu privire la acesta.
Măsura preventivă menținută față de inculpatul-contestator este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia, circumstanțelor factuale evidențiate din declarațiile administrate de judecător până la acest moment procesual, ce care permite instanței să aprecieze că există motive verosimile de a se banui ca a savarsit infractiunile pentru care este judecat, potrivit exigențelor impuse de articolul 5 alineatul (1) punctul c) din Convenție iar menținerea măsurii preventive a arestului este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Curtea apreciază că nu există suficiente garanții în sensul că inculpatul nu se va sustrage pe viitor desfășurării procesului penal sau că nu va comite alte fapte penale în raport de circumstanțele factuale rezultante din ansamblul probator administrat până în acest moment procesual. De asemenea, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului- contestator ar genera în rândul societății un sentiment de insecuritate socială în raport de natura infracțiunilor pretins comise, iar privarea de libertate a acestuia este apreciată ca o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale membrilor societății dar și pentru a asigura desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Aceste afirmații îndreptățesc Curtea să aprecieze că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 noul C.pr.pen., în sensul că privarea de liberate în continuare a inculpatului- contestator apare ca necesară, de actualitate, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, așa cum este prevăzut de art. 6 alin. 1 din Convenție și statuat în art. 239 noul C.pr.pen., raportat la durata detenției provizorii și ținând seamă de obiectul cauzei, natura infracțiunilor și forma de comitere a acestora, ce au lezat valori supreme ale persoanelor identificate drept victime.
Nu s-au relevat elemente de noutate în cadrul materialului probator care să justifice o nouă interpretare a conținutului condițiilor impuse situației analizate.
IV. În raport de aceste argumente și de dispozițiile art. 206 C.pr.pen. raportat la art. 348 C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate contestațiile formulate de D.- B.T. Sibiu și inculpatul A. D. F. împotriva încheierii penale din 12.02.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul – contestator A. D. F. să achite statului suma de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, efectuate de instanță pentru soluționarea contestației.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-contestator A. D. F., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea contestației formulate de acuzare, rămân în sarcina statului.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata D. A., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestațiile formulate de D.- B.T. Sibiu și inculpatul A. D. F. împotriva încheierii penale din 12.02.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul – contestator A. D. F. să achite statului suma de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-contestator A. D. F., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea contestației formulate de acuzare, rămân în sarcina statului.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata D. A., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2016.
Președinte, Grefier
C. M. M. L. B.
Red/tehn CM/LB
02.03.2016/5 exp.
Jud fond D. M. C.
| ← Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 110/2016. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
