Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 110/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 110/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 110/A/2016
Ședința publică de la 4 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător A. P.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin: A. F. – procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul P. D. T. împotriva sentinței penale nr. 19/15.01.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 2015.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 01 februarie 2016 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 19/15.01.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 2015 pronunțată de Tribunalul A., s-au dispus următoarele:
A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul P. D. T..
A fost condamnat inculpatul P. D. T., fiul lui T. și R., născut la 28.03.1975 în Scărișoara jud. A., cetățean român, studii 10 clase, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com. Scărișoara . jud. A. CNP_ la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174,175 lit. i Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare conform prevederilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului P. D. T. asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei .
In baza art. 14 raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală și art.998 cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. O. și-l obligă pe inculpat să-i plătească acestei părți suma de 3000 lei RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
S-a respins ca nedovedită cererea aceleiași părți civile privind acordarea de despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 14 Cod pr.penală raportat la art. 106 din OUG nr. 150/2002 și art. 34 din OUG 72/2006, a fost obligat inculpatul P. D. T. la plata sumei de 183,28 lei RON despăgubiri către partea civilă Spitalul Județean A. și a sumei de 814,97 lei RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj N., ambele sume reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate P. O..
În baza art. 191 alin.1 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul P. D. T. la plata sumei de 800 lei RON cheltuieli judiciare avansate de stat (inclusiv cele din faza de urmărire penală ) restul cheltuielilor rămînînd în sarcina statului.
În baza art. 189 alin.1 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul să-i plătească martorei P. V. domiciliată în com.Scărișoara . jud.A. suma de 28 lei RON cheltuieli judiciare și respinge ca nedovedite restul cheltuielilor solicitate de martor.
În baza art. 193 alin.2 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1056,70 RON cheltuieli judiciare în favoarea părții civile P. O. și respinge restul cheltuielilor solicitate de această parte.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul A. a reținut următoarele:
S-a constatat că prin rechizitoriul nr.188/P/16.06.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. a fost trimis în judecată inculpatul P. D., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit.i Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 26.05.2004, în jurul orelor 13-14, partea vătămată P. O. se deplasa cu căruța pe D.J. G. - Ghețar și trecând prin satul Sfoartea, când a ajuns în dreptul locuinței inculpatului P. D. T., acesta a ieșit din curte înarmat cu un topor și a speriat caii. Întrucât părții vătămate i-a căzut pălăria din cap aceasta a oprit căruța după câțiva metri, s-a dat jos și a venit înapoi pe drum pentru a și-o recupera, moment în care a fost lovit în cap cu o piatră- bolovan de către inculpat, a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința. După aceea, partea vătămată a fost lovită cu picioarele și de către fratele inculpatului, numitul P. T.. Datorită loviturilor ce i-au fost aplicate, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Din actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut că, în data de 26.05.2004, în jurul orelor 13-14, partea vătămată P. O. venea de la pădure întorcându-se la domiciliul său.
Pe raza localității Sfoartea partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul P. D. T. care aduna niște fân, și pe fondul dușmăniei existente între familiile lor datorate unui conflict între fratele inculpatului și ginerele părții vătămate, cei doi în loc să se salute s-au înjurat; inculpatul a pus mâna pe o piatră și a aruncat-o înspre partea vătămată, lovind-o pe aceasta în partea dreaptă a capului. Întrucât lovitura a fost destul de puternică, a produs părții vătămate o pierdere de cunoștință de scurtă durată și totodată căderea acesteia la pământ. La scurt timp partea vătămată însă și-a revenit s-a urcat în căruță și și-a continuat drumul spre casă și mai târziu s-a deplasat la Postul de poliție Scărișoara și a reclamat incidentul, plângerea fiind consemnată în procesul verbal de la fila 2 dosar de urmărire penală. In aceeași zi, întrucât partea vătămată s-a simțit rău, a fost transportată la dispensarul din localitate, apoi la Spitalul Cîmpeni și apoi la A. I..
Din probele administrate, rezultă că incidentul nu a fost văzut de nici un martor, singurii prezenți fiind partea vătămată și inculpatul. Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul și martorii Kell I. Ș., D. I., P. T., P. I., L. D-tru I., P. I., P. V., P. I., N. C-tin, B. M., P. I. și s-a efectuat o nouă expertiză medico legală de către IML Cluj N..
Din declarațiile martorilor sus-menționați a rezultat faptul că aceștia au aflat despre incident, fie din spusele părții vătămate, fie din cele ale inculpatului, fie din discuțiile unor localnici, consăteni cu părțile. Ceea ce rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor audiați este faptul că în 26.05.2004 partea vătămată a fost lovită în cap cu o piatră de către inculpat. Acesta, în declarația dată atât la urmărire penală, cât și în instanță, a susținut că a aruncat cu o piatră mică de aproximativ 4 cm în diametru și nu cu intenția de a lovi partea vătămată, ci de a speria caii acesteia și a o determina astfel să plece.
S-a constatat că apărarea inculpatului este contrazisă de completarea la Raportul de constatare medico legală nr. 2980/II/A/65 fila 19 dosar urmărire penală și de Raportul de nouă expertiză medico legală nr.7259/VI/a/54 – fila 119-121 dosar fond, acte în ale căror concluzii se precizează că partea vătămată a fost lovită frontal, posibil prin lovitură directă, posibil prin aruncarea obiectului contondent, respectiv – piatra, dar de la mică distanță, nicidecum de la distanța de 15-20 cm cum susține inculpatul.
Tot din cele două rapoarte rezultă că leziunea suferită la cap de către partea vătămată i-a pus acesteia viața în primejdie.
În raport de materialul probator existent în cauză și de starea de fapt reținută pe baza acestuia, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului nu constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat, ci infracțiunea de vătămare corporală gravă cu consecința punerii în primejdie a vieții părții vătămate, prev. de art. 182 alin.2 Cod penal.
Tribunalul a apreciat că inculpatul acționând în modalitatea reținută nu a urmărit așa cum se susține în rechizitoriu să suprime viața părții vătămate, iar acțiunea sa infracțională nu și-a produs efectul din motive independente de voința sa, ci a urmărit să cauzeze părții adverse o vătămare a integrității corporale, vătămare care i-a pus acesteia viața în primejdie.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că este întemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174,175 lit. i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod penal și în consecință o va admite.
Reținând în drept, că fapta inculpatului de a lovi o singură dată pe partea vătămată in cap ,cu o piatră, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri dar care i-au pus în primejdie viața,constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.2 Cod penal, Tribunalul, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.
Întrucât inculpatul este o persoană tânără, fără antecedente penale și cunoscută în comunitate, conform declarațiilor martorilor, ca o persoană liniștită, fără manifestări antisociale, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia, motiv pentru care va dispune în baza art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal și va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în baza art. 14 raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală și art.998 Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. O. inculpatul a fost obligat să-i plătească acestei părți suma de 3000 lei RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. S-a respins ca nedovedită cererea aceleiași părți civile privind acordarea de despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 14 Cod pr.penală raportat la art. 106 din OUG nr. 150/2002 și art. 34 din OUG 72/2006, a fost obligat inculpatul P. D. T. la plata sumei de 183,28 lei RON despăgubiri către partea civilă Spitalul Județean A. și a sumei de 814,97 lei RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj N., ambele sume reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate P. O..
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat apel de către P. de pe lângă Tribunalul A., inculpatul P. D. T. și partea civilă P. O..
Prin decizia penală nr. 120/A/06 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au fost admise apelurile declarate și s-a dispus reținerea la încadrarea juridică a infracțiunii de vătămare corporală gravă a dispozițiilor art. 13 Cod penal, precum și majorarea daunelor morale la suma de 4.000 lei.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către P. de pe lângă Curtea de Apel A., inculpatul P. D. T. și partea civilă P. O..
Prin decizia penală nr. 891/12 martie 2008 pronunțată de ÎCCJ – Secția penală a fost admis recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul A., a fost casată sentința penală în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și a individualizării pedepsei. S-a dispus condamnarea inculpatului P. D. T. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 alin. 2 Cod penal.
Au fost respinse recursurile declarate de partea civilă și de inculpat.
În data de 6 ianuarie 2016 Tribunalul A., a sesizat Curtea de Apel cu soluționarea „contestației” declarate de condamnat împotriva sentinței penale nr. 19/15 ianuarie 2007 pronunțate de Tribunalul A..
La termenul de judecată din data de 1 februarie 2016, instanța a pus în discuție obiectul prezentei cauze, condamnatul arătând în urma consultării cu apărătorul desemnat din oficiu că înțelege să formuleze apel împotriva sentinței penale nr. 19/15 ianuarie 2007 pronunțate de Tribunalul A..
Față de poziția exprimată de către condamnat, a fost pusă în discuție admisibilitatea apelului declarat.
Curtea de apel constată că sentința apelată în prezent de către condamnatul P. D. T. a fost supusă acestei căi de atac, soluționată prin decizia penală nr. 120/A/06 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Din actele dosarului reiese că inculpatul P. D. T. a declarat apel împotriva acestei hotărâri în data de 26 ianuarie 2007, prin apărători aleși, fiind prezent la trei dintre termenele de judecată stabilite pentru soluționarea căii de atac.
Curtea de apel constată că promovarea aceleiași căi ordinare de atac împotriva unei sentințe rămase definitive este inadmisibilă, motiv pentru care în baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul P. D. T. împotriva sentinței penale nr. 19/15.01.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul P. D. T. împotriva sentinței penale nr. 19/15.01.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
O. M. P. A. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. P.A.
Tehnored. D.M..H
5 ex/11 februarie 2016
J. Fond I. G.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 17/2016. Curtea de... → |
|---|
