Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 107/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 107/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 107/A/2016

Ședința publică din 03 Februarie 2016

Completul constituit din:

Președinte: S. T.

Judecător: E. B.

Grefier: D. F.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat prin procuror A. P.

Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 656/9.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat B. D. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. G. I., lipsă fiind intimata-persoană vătămată D. S. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar de către apelantul-inculpat B. D., prin av. M. D., prin serviciul de registratură al instanței, motive scrise de apel.

Apelantul-inculpat B. D., arată că este de acord cu asistența juridică acordată de apărătorul desemnat din oficiu.

Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat B. D., av. G. I., depune la dosar o declarație scrisă aparținând inculpatului.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea dă cuvântul asupra prezentului apel.

Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat B. D., av. G. I., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri conform motivelor scrise de apel.

Se pune în vedere de către apărător că prin apelul formulat se critică greșita individualizare a pedepsei, respectiv cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia.

Apărătorul apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani și 1 lună închisoare este mult prea grea raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la gradul de pericol social al faptelor, precum și față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.

De asemenea, se apreciază că în mod nejustificat au fost înlăturate circumstanțele atenuante având în vedere buna conduită a inculpatului și se pune în vedere că inculpatul este încadrat în grad de handicapat, acesta neputând vorbi, și se indică în acest sens actele medicale de la fila 63 din dosarul fondului.

Se apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut condamnarea anterioară a inculpatului, întrucât termenul de reabilitare pentru această faptă s-a împlinit, în discuție fiind vorba de o faptă săvârșită în urmă cu aproximativ 13 ani.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei se apreciază că față de inculpat poate fi aplicat art. 91 din Codul penal privind suspendarea sub supraveghere, întrucât la acest moment inculpatul nu are antecedente penale și el a fost provocat de persoana vătămată în săvârșirea acestei fapte.

Față de cele prezentate se apreciază că nu se impune luarea față de inculpat a unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Cu privire la acțiunea civilă se pune în vedere că la dosar s-a admis în totalitate această acțiune civilă, acordându-se despăgubiri în cuantum de 11.800 lei, în timp ce la dosarul cauzei există doar două chitanțe doveditoare în cuantum de câte 2.300 lei respectiv 2.500 lei. Raportat la acest aspect se solicită cenzurarea cuantumului acordat de instanța de fond cu titlu de despăgubiri.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea hotărârii primei instanțe apreciind că pedepsele au fost bine individualizate de către instanță.

Se pune în vedere că pedepsele sunt orientate spre cuantumul minim prevăzut de lege. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei se apreciază că aceasta a fost bine stabilită de către instanță raportat la gravitatea deosebită a faptelor comise.

Procurorul de ședință apreciază că fapta de a pătrunde fără drept în locuința unei persoane cu scopul de a incendia și de a incendia efectiv acea locuință în vederea distrugerii putea să aibă consecințe mult mai grave dacă în acea locuință s-ar fi aflat o persoană sau dacă incendiul s-ar fi extins la locuințele învecinate.

Se pune în vedere că în soluționarea cauzei trebuie ținut cont și de scopul avut în vedere de inculpat la săvârșirea faptelor, respectiv de răzbunare pe persoana vătămată datorită unor litigii civile ce există între părți sau a unor neînțelegeri.

Cu privire la acțiunea civilă se arată că, deși la dosar s-au depus înscrisuri prin care s-a făcut dovada doar a unei părți din despăgubirile solicitate, pentru restul pretențiilor s-au audiat mai mulți martori, respectiv cei care au executat lucrările de reparație sau pentru dovada bunurilor distruse.

Având ultimul cuvânt, apelantul-inculpat B. D., arată că solicită ceea ce a formulat în declarația scrisă depusă la prezentul termen de apărătorul desemnat din oficiu.

Ultimul cuvânt al inculpatului nu se aude pe înregistrarea ședinței de judecată de la prezentul termen de judecată din cauza problemelor medicale de care inculpatul B. D. suferă.

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 656/09.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ în baza art.253 alin.4 C.pen cu aplic.art.396 alin.10 C.proc.pen.a fost condamnat inculpatul B. D., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art.67 alin.1 C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, n, o C.pen.

În baza art.65 alin.1 s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, n, o C.pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a comunica cu partea civilă D. S. C., domiciliat în Sadu, . (CNP_) și de a se apropia de aceasta și a dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 m de locuința părții civile D. S. C., din Sadu, ., jud.Sibiu.

În baza art.224 alin.1 C.pen. cu aplic.art.396 alin.10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art.38 alin.1 C.pen. rap.la art.39 alin.1 lit.b C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de o lună închisoare, rezultând o pedeapsa de 2 ani și o lună închisoare.

În baza art.45 alin.1 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, n, o C.pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a comunica cu partea civilă D. S. C., domiciliat în Sadu, . (CNP_) și de a se apropia de aceasta și a dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 m de locuința părții civile D. S. C., din Sadu, ., jud.Sibiu pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei

În baza art.45 alin.1, 5 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, n, o C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a comunica cu partea civilă D. S. C., domiciliat în Sadu, . (CNP_) și de a se apropia de aceasta și a dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 m de locuința părții civile D. S. C., din Sadu, ., jud.Sibiu.

În baza art.72 alin.1 C.pen.s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore din 16.09.2015.

În baza art.399 alin.1 C.proc.pen. s-a menținut măsura controlului judiciar luată prin ordonanța emisă la data de 17.09.2015 de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr.4860/P/2015 față de inculpat.

În baza art.112 lit.b C.pen.s-a confiscat de la inculpat următoarele bunuri: chibrituri, bucăți de cauciuc, anvelope și un PET cu benzină (poziție corp delict nr.55/2015 Judecătoria Sibiu).

În baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357 C.civ., art.253 alin.4 C.civ., art.1391 alin.5 C.civ.s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. S. C., și a obligat inculpatul la plata sumei de 11.800 lei daune materiale și a sumei de 16.000 lei cu titlu de daune morale.

Judecarea cauzei a avut loc în condițiile art.377 C.proc.pen. privitoare la judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Pentru dovedirea pretențiilor civile partea civilă a depus la dosar înscrisuri (filele 71-77). Au fost audiați martorii N. M. G. și D. I., propuși de partea civilă (filele 57-58, 60-61).

În fapt s-a reținut că inculpatul B. D. a fost condamnat prin sentința penală nr.45/1992 a Tribunalului Sibiu la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea, la data de 4.04.1992, a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 din C.pen. din 1969, victima acestei infracțiuni fiind însuși tatăl inculpatului, B. A. (fila 113 dosar de urmărire penală).

Urmare a acestei condamnări, inculpatul a fost declarat nedemn la succesiunea după tatăl său moștenitorii legali a imobilului din Sadu nr.131 – devenit ulterior imobilul de pe ., fiind soția și fiicele defunctului(conform certificatului de moștenitor nr. 4/25.05.2011 emis de B.N.P. D. E. – filele 71-73).

Se reține că prin sentința civilă nr.7110/21.11.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosarul nr._/306/2014,s-a dispus evacuarea inculpatului B. D. din imobilul situat în localitatea Sadu, ., județul Sibiu, cu motivarea că reclamanții D. S. C. și D. I. P. sunt proprietarii imobilului, dobândit cu titlu de drept cumpărare ca bun comun din anul 2011,imobil în care a locuit pârâtul inculpat în prezenta cauză B. D. cu acordul proprietarilor fiind rudă cu reclamanta D. I. P..

În ultimul timp relațiile dintre părți s-au deteriorat, iar pârâtul nu le-a mai permis reclamanților accesul în imobil.

Urmare a pronunțării acestei sentințe, relațiile dintre inculpat și partea civilă s-au deteriorat grav, inculpatul promovând la Judecătoria Sibiu în lunile februarie și aprilie 2015 o acțiune în pretenții împotriva părții civile și respectiv o contestație la executarea sentinței menționate, motivate de faptul că inculpatul ar fi efectuat investiții la imobilul din care a fost evacuat și solicita restituirea contravalorii acestora și instituirea unui drept de retenție (dosare nr._ și_ ale Judecătoriei Sibiu – filele 65-70).

Pe acest fond conflictual, inculpatul a luat hotărârea de a incendia locuința părții civile, astfel că și-a pregătit o cutie de chibrituri, mai multe bucăți de cauciuc de la camera unui tractor și sticlă de plastic de 2 litri de benzină, iar în data de 15.09.2015, în jurul orei 12.30, a fixat bunurile menționate pe portbagajul bicicletei și s-a deplasat de la domiciliul său (sat Sadu, .) către domiciliul părții civile din com. Sadu, ., jud. Sibiu, cunoscând faptul că partea civilă și membrii familiei acesteia se aflau la înmormântarea tatălui părții civile.

Ajuns la domiciliul părții civile D. S. C. (căsătorit cu fiica surorii inculpatului), inculpatul a pătruns în grădina imobilului printr-o gaură aflată în gardul ce o împrejmuiește, apoi a trecut prin șură pentru a ajunge în curtea locuinței și în final a pătruns în imobil. În continuare, inculpatul a urcat scările de lemn care duc la etajul locuinței, a aruncat pe jos în hol bucățile de cauciuc, apoi a aruncat benzina peste acestea, după care a incendiat aceste bunuri cu chibriturile ce le avea asupra sa.

Imediat cum a izbucnit incendiul inculpatul a părăsit locuința părții civile, urmând același traseu pe care a si venit.

Prima persoană care a depistat incendiul a fost martorul B. I., vecinul părții civile, care a văzut fumul gros și negru ieșind de pe geamul holului de D. I. P. la scări a locuinței părții civile. Martorul reușind să pătrundă în imobil unde a deconectat locuința de la rețeaua de energie electrică, după care a încercat să stingă incendiul, aruncând cu apă asupra acestuia. Între timp, la fața locului și-au făcut apariția părții civile și pompierii din cadrul ISU Sibiu –Detașamentul Sibiu, care au localizat imediat incendiul și l-au stins.

Inculpatul a recunoscut învinuirea, atât în fața instanței, cât și în cursul urmăririi penale (filele 107-109,112 dosar de urmărire penală, filele 48-49), iar declarațiile sale se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.74 C.pen. potrivit căruia stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului.

Instanța de fond a constatat că infracțiunile prezintă o gravitate medie, fiind comise de inculpat cu multă îndrăzneală, cu premeditare, din dorința de a se răzbuna pe partea civilă, în plină zi, în pofida faptului că în timp ce se deplasa spre locuința părții civile a fost observat de o martoră având asupra sa obiectele pe care urma să le folosească la incendierea locuinței.

S-a mai reținut că inculpatul a ales să dea foc locuinței părții civile în mod deliberat în ziua în care aceasta își înmormânta tatăl, nu numai pentru a fi sigur că nu se află nimeni acasă și astfel își poate duce până la capăt hotărârea infracțională, ci și pentru ca suferința provocată părții civile să fie foarte mare, aceasta dincolo de prejudiciile cauzate prin incendiere, urmând a fi împiedicată să participe la funeralii și la masa de pomenire a defunctului. Faptul că incendiul nu a luat proporții și nu a cuprins tot imobilul părții civile și casele învecinate s-a datorat doar intervenției prompte a martorilor care au observat fumul produs de incendiu și au intervenit rapid pentru stingerea acestuia, anunțând și pompierii.

Din fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului s-a reținut că imobilul părții civile este lipit de alte două imobile, astfel că probabilitatea ca incendiul să se extindă și la acestea era foarte mare, inculpatul acceptând practic și producerea unui astfel de rezultat, fiind înlăturate susținerile acestuia în sensul că nu a vrut să incendieze toată casa părții civile (mai ales că holul în care a inițiat incendiul era îmbrăcat în lemn, iar podelele și scările erau, de asemenea din lemn).

Instanța de fond la aprecierea periculozității faptei săvârșite de inculpat a mai reținut că inculpatul și partea civilă sunt afini, partea civilă fiind soțul fiicei surorii inculpatului, inculpatul nefiind la prima infracțiune comisă împotriva unui membru al familiei, în urmă cu 13 ani el comițând o infracțiune praterintenționată în urma căreia a decedat propriul său tată.

Inculpatul este în vârstă de 60 de ani, este încadrat într-un grad de handicap accentuat, permanent (fila 63).

Din declarațiile date de acesta instanța s-a reținut că a arătat în mod expres că nu regretă că a dat foc și că a vrut să se răzbune pe partea civilă fiindcă l-a evacuat(fila 103 dosar de urmărire penală).

Mai mult, inculpatul a luat hotărârea de a incendia locuința părții civile cu luni de zile înainte, comunicând inclusiv martorilor audiați în cauză că va da foc casei părții civile și chiar că o va omorî pe partea civilă și pe soacra acesteia (care este sora inculpatului), astfel că instanța de fond a constatat că în niciun caz nu se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.1 lit.a și art.75 alin.2 lit. b C.pen.

S-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile recidivei raportat la pedeapsă de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.45/1992 a Tribunalului Sibiu ,deoarece s-a împlinit termenul de reabilitare.

Cât privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a apreciat că, numai prin privarea efectivă de libertate a acestuia se va putea realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei și deși inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și s-a utilizat procedura judecății simplificate, acesta a declarat că nu regretă comiterea lor, nu a reparat și nu a încercat să repare prejudiciul cauzat intenționat, declarând în fața instanței că nici nu intenționează să achite despăgubirile solicitate de partea civilă (fila 49).

Referitor la starea de boală a inculpatului, care este încadrat în grad de handicap accentuat permanent, acesta neputând vorbi (fila 63) s-a reținut că nu poate constitui, prin ea însăși, un motiv de aplicare a unei pedepse fără executare în regim de detenție întrucât, în pofida acestui handicap, inculpatul a premeditat comiterea infracțiunilor, a acționat cu multă îndrăzneală, pe timp de zi, deși fusese văzut de localnici având asupra sa bunurile pe care le-a folosit la incendiere. Mai mult, nu a avut nicio rezervă de a le spune consătenilor că va incendia casa părții civile și chiar că o va omorî.

Cât privește prejudiciul material invocat de partea civilă, instanța de fond a constatat că acesta este dovedit în totalitate, atât prin înscrisurile depuse de partea civilă (procesul - verbal de recepție a lucrării de tâmplărie PVC, contract de prestări servicii pentru înlocuirea parchetului degradat, facturi fiscale și chitanțe fiscale – filele 74-77), cât și prin declarațiile martorilor N. M. G. și D. I., propuși de partea civilă (filele 57-58, 60-61), martorii confirmând atât distrugerea tuturor bunurilor menționate de partea civilă, cât și lucrările de reparații efectuate și costul acestora, primul martor efectuând împreună cu tatăl său lucrările de zugrăvit în locuința părții civile.

În cauză, dat fiind faptul că prin săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere, s-au încălcat atât dreptul persoanei la inviolabilitatea domiciliului, cât și alte drepturi nepatrimoniale, partea civilă rămânând cu un sentiment de teamă, de insecuritate în propria locuință, teama privind atât propria persoană, cât și integritatea bunurilor care îi aparțin, s-au acordat și daune morale al cărui cuantum a fost stabilit ținând seama de faptul că bunul imobil distrus parțial de inculpat este locuința părții civile, că au fost distruse și alte bunuri care erau importante pentru partea civilă, că incendiul a fost provocat în mod deliberat când partea civilă era la înmormântarea tatălui său, tocmai pentru a o determina să nu poată participa la funeraliile acestuia și pentru a-i provoca o suferință suplimentară greu de suportat.

Din declarația martorului D. I. instanța reține că partea civilă a fost foarte afectată de faptul că din cauza incendiului a trebuit să plece de la înmormântarea propriului tată pentru a-și salva bunurile, de faptul că au fost distruse bunuri achiziționate pe parcursul întregii vieți, că a fost nevoită să doarmă la rude după incendiu, întrucât în locuința sa nu existau geamuri și se efectuau lucrări de reparații, iar partea civilă trăiește cu teama că inculpatul ar putea să dea foc din nou casei în care locuiește.

Ținând însă seama și de faptul că partea civilă nu poate solicita despăgubiri decât pentru propriul prejudiciu nepatrimonial încercat (acest tip de prejudiciu fiind intim legat de persoana fizică vătămată), neputând solicita astfel de despăgubiri și pentru traumele încercate de alte persoane majore, rude cu el, pentru considerentele expuse,s-a acordat suma de 16.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că astfel se asigură repararea prejudiciului nepatrimonial încercat.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul B. D. solicitând reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia.

În motivarea apelului se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani și 1 lună închisoare este mult prea grea raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la gradul de pericol social al faptelor, precum și față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.

De asemenea, se apreciază că în mod nejustificat au fost înlăturate circumstanțele atenuante având în vedere buna conduită a inculpatului și starea de sănătate a acestuia acesta fiind încadrat în grad de handicapat, neputând vorbi handicap dovedit cu actele medicale depuse la dosarul fondului.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de inculpat, a situației de fapt reținute de instanța de fond, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 417 alin. (2),420 C. proc. pen., instanța de control judiciar apreciază că apelul declarat de inculpat este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În exercitarea rolului activ instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei și apreciind asupra acestora a reținut o situație de fapt confirmată de ansamblul probator, fiind recunoscută și de către inculpat pe întreg parcursul procesului penal.

Instanța de control judiciar făcând propria apreciere asupra probatoriilor administrate în cauză, reține următoarele:

Faptele comise de inculpat au fost recunoscută și descrise de către acesta în procedura recunoașterii vinovăției reglementate de art.375 Cod procedură penală, declarații care se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză, din care rezultă că în data de 15.09.2015, în jurul orelor 13:30-14:00, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate D. S. C., din com. Sadu, ., jud. Sibiu și prin folosirea unui pet de 2 litri de benzină, a unor bucăți de cauciuc și a unor chibrituri a incendiat holul imobilului anterior menționat, punând în pericol întregul imobil de locuit și imobilele învecinate.

În drept faptele inculpatului B. D.,constituie infracțiunile de „distrugere” prevăzută de art. 253 alin.4 din C.p., și „violare de domiciliu”, prev. de art. 224 alin.1 din C.p., cu aplic. art. 38 alin.1 din C.p.

Contrar susținerilor apelantului Curtea constată că la încadrarea juridică a faptelor nu a fost reținută starea de recidivă ,întrucât pentru pedeapsă de 9 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.45/1992 a Tribunalului Sibiu pedeapsă executată în detenție începând cu data de 7.04.1992, inculpat fiind liberat condiționat la data de 23.10.1996 s-a împlinit termenul de reabilitare.

Analizând în continuare criticile formulate de către inculpat ce vizează modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate acestuia în sensul reducerii lor, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 74 din C. pen, apreciind, în mod corect, în cauză că scopul preventiv educativ, cât și cel sancționator ale pedepselor aplicate se poate atinge numai prin aplicarea unei pedepse cu executarea în regim privativ de libertate.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop aplicarea unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare al inculpaților, în această manieră realizându-se și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Analiza criteriilor de individualizare prevăzute de disp. art. 74 din noul C. pen. este obligatorie și trebuie făcută în mod cumulativ, instanța urmând a avea în vedere atât gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat cât și periculozitatea acestora, care urmează a se evalua în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, de mijloacele folosite, de natura și gravitatea rezultatului produs, de natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, cât și de conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal.

Pentru a se putea aprecia, în mod concret, gravitatea faptei și pentru a se realiza o justă individualizare a pedepsei este necesar a se raporta fapta dedusă judecății la sistemul general de valori acceptat de societate și care ar trebui să se reflecte în hotărârea pronunțată.

Astfel, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor comise de inculpat a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executarea în regim privativ de libertate, pericolul social deosebit al faptelor penale comise de inculpat rezultând așa cum s-a arătat pe larg cu ocazia descrierii situației de fapt, din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, dar în raport de circumstanțele reale de comitere ale infracțiunilor, cât și de circumstanțele personale ale acestuia, așa cum s-a arătat mai sus, de modalitatea concretă a săvârșirii faptei penale din care rezultă gradul de pericol social al acesteia, se apreciază că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 74 C. pen. astfel încât criticile formulate de apelantul-inculpat în sensul că pedepsele aplicate ar fi prea aspre și nu s-ar justifica executarea acestora în regim privativ de libertate, apar ca fiind neîntemeiate.

Mai mult, instanța de control judiciar a apreciat că, în cauză, nu se justifică nici schimbarea modalității de executare.

Pe latură civilă,Curtea a constatat întrunite elementele răspunderii civile delictuale, deoarece prin acțiunea ilicită reținută în sarcina sa, inculpatul a produs un prejudiciu părții vătămate constând în cheltuielile efectuate în vederea reparării imobilului incendiat. În cauză în mod justificat s-au acordat și daune morale ,fiind neîndoielnic că prin fapta inculpatului de incendiere a imobilului proprietatea părții civile, în ziua în care aceasta se o ocupa de înmormântarea tatălui său i-a produs acesteia o traumă psihică, în acest sens fiind depoziția martorului D. I., care atestă că acesta, în urma celor întâmplate, a trăit stări de temere și de anxietate. În raport de aceste elemente, Curtea a apreciat că suma de 16.000 de lei acordată de instanța de fond reprezintă o satisfacție justă și echitabila pentru prejudiciul moral suferit.

La analiza din oficiu efectuată potrivit disp. art. 417 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au constatat alte cauze de netemeinicie ori de nelegalitate ale hotărârii,astfel că în temeiul art. 421 ali.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. D..

În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obligă inculpatul apelant B. D. la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel în sumă de 360 lei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 656/09.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. _ .

Constată încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpatul B. D. .

În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant B. D. la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel în sumă de 360 lei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 02 2016.

Președinte, Judecător,

S. T. E. B.

Grefier,

F. D.

Red. EB

Tehnored. DF/2ex/01.03.2016

Jud. fond A. S.

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 95/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA