Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia. Art.338 NCP. Decizia nr. 142/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 142/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.142/A/2016
Ședința publică din 10 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. P.
Grefier T. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal formulat de inculpatul R. D. împotriva sentinței penale nr. 1240/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. _ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 10 februarie 2016, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 1240/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ , s-a hotărât:
În temeiul art. 338 alin. 1 C. pen., a fost condamnat inculpatul R. D., fiul lui D. și M., născut la data de 39.03.1978 în A. I., județul A., cetățean român, studii 8 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în Teiuș, ., județul A., CNP_, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.
În temeiul art. 67 alin. 1 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 65 alin. 1 C. pen. cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 94 alin. 1 C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. 1 C. pen. să se comunice Serviciului de Probațiune A..
În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen., s-a impus inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității timp de 80 de zile.
În temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen., s-a stabilit ca obligația de a presta o muncă în folosul comunității să fie executată în cadrul Primăriei . ., conform deciziei consilierului de probațiune.
În temeiul art. 91 alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1, 4 C. pen., respectiv asupra faptului că, pe parcursul termenului de supraveghere, nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse sau stabilite de lege ori săvârșirea unei noi infracțiuni, atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei hotărâri la I.P.J. A., după rămânerea definitivă.
În temeiul art. 272 rap la art. 274 alin 1 Cod. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 259 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 100 de lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu pentru inculpat, s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției și să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1321/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud emis în 20.11.2014 a fost trimis în judecată inculpatul R. D. pentru săvârșirea infracțiunii de „părăsire a locului accidentului” – prev. de art. 338 alin. 1 C. pen .
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că în data de 10.08.2014, în jurul orei 17:50, persoana vătămată B. M. din Teiuș, se deplasa regulamentar cu bicicleta pe partea dreaptă a carosabilului, aparținând .. Din spatele său, inculpatul REZMIVES D., aflat la volanul autoturismului marca Dacia, înmatriculat sub nr._, se deplasa în același sens pe aceeași stradă, intrând în depășirea bicicletei, apoi a tras de volan dreapta pentru a parca pe marginea străzii, astfel cu partea dreaptă acroșând-o pe sus-numita și trântind-o în șanțul de pe marginea drumului. Aceste aspecte au fost observate îndeaproape de martora M. S., persoană aflată întâmplător în acea zonă. Persoana vătămată s-a ridicat singură de jos, cu greu și a strigat către inculpatul care între timp coborâse de pe locul șoferului din autoturism, însoțit de martorul REZMIVES V. A., reproșându-i că a trântit-o cu mașina și era să o omoare. Reacția inculpatului a fost una de totală nepăsare, replicând „Da’ ce, eu te-am trântit?”, după care însoțit de fratele său, fără a acorda nici un fel de ajutor sau asistență persoanei vătămate și fără a anunța organele de poliție, a intrat într-un magazin alăturat.
Frustrată de reacția lipsită de responsabilitate a inculpatului, după ce s-a ridicat de pe jos, ajutată de martora M., mai sus arătată, persoana vătămată s-a îndreptat direct spre sediul Poliției Teiuș, unde a depus o plângere penală împotriva conducătorului auto, relatând întreaga stare de fapt descrisă.
În acest timp, inculpatul și fratele său au ieșit din magazin și au părăsit locul faptei, fără a aștepta venirea organelor de poliție, în mod cu totul nejustificat.
Ca urmare a plângerii depuse, organele de poliție au efectuat demersuri în vederea identificării autoturismului și a conducătorului auto vinovat de accident astfel că în jurul orei 21:00, a fost identificat inculpatul și autoturismul Dacia, care prezenta zgârieturi pe partea dreaptă, ocazie cu care inculpatul, deși nu avea nici un fel de calitate procesuală la acel moment, a refuzat să semneze procesul verbal de constatare declarând textual că „nu declară nimic decât în prezența avocatului”.
Fiind audiat din postura de suspect, în prezența avocatului ales G. L. – Baroul A., inculpatul a susținut că după incident, văzând că persoana vătămată a căzut cu bicicleta, a coborât din autoturism și a întrebat pe aceasta dacă a pățit ceva, însă sus-numita ar fi replicat că nu a pățit nimic și că nu are nevoie de niciun ajutor, astfel că în aceste condiții a plecat de la fața locului neavând reprezentarea faptului că ar fi lovit-o pe persoana vătămată.
După punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul a fugit din țară, fără a lăsa nici un fel de date de contact, deși în prealabil, ca suspect, i-au fost aduse la cunoștință obligațiile procesuale, inclusiv cea de a anunța organele judiciare de noua adresă.
Ulterior, în urma demersurilor avocaților săi aleși, R. D. s-a prezentat la organele judiciare, fiind ascultat ca inculpat.
Situația de fapt mai sus menționată s-a arătat că ar fi susținută cu următoarele mijloace de probă:
- declarațiile inculpatului;
- procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto aferentă;
- proces verbal de identificare a autoturismului și făptuitorului, cu fotografierea autoturismului implicat în accident;
- proces verbal de explicitare, planșă foto aferentă și CD conținând filmarea incidentului precum și imagini din magazinul „C.” unde a intrat inculpatul însoțit de fratele său, după incident;
- declarațiile persoanei vătămate;
- declarațiile martorei oculare M. S.;
- declarațiile martorului R. V. A.;
- proces verbal de confruntare între persoana vătămată și martora M. S., din care rezultă că persoana vătămată și-a schimbat poziția, recunoscând că niciunul dintre cei doi ocupanți ai autoturismului nu s-au oferit să o transporte la spital sau să o ajute să beneficieze de îngrijiri medicale ci doar au vrut să o ridice de pe jos. Mai rezultă și că martora M. își menține poziția referitor la reproșurile exprese ale persoanei vătămate adresate șoferului, respectiv că „o putea omorî”;
- proces verbal de confruntare între martora M. S. și inculpat,
- proces verbal de constatare a sustragerii inculpatului de la cercetări;
- copia fișei medicale și de consult în cadrul UPU A., din care rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni ușoare, ca urmare a unui accident rutier, fiind pansată la mâna stângă;
- fișă de cazier auto.
Desfășurarea cercetării judecătorești:
Inculpatul nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată, fiind reprezentat însă de apărător ales. La termenul de judecată din data de 08.05.2015 s-a dat citire actului de sesizare, ocazie cu care inculpatul, prin apărătorul ales, a arătat că contestă declarațiile date în faza de urmărire penală de martorele M. S. și B. M.. În probațiune, instanța a admis reaudierea 2 martore audiate în faza de urmărire penală. Acestea au fost audiate la termenul de judecată din data de 15.09.2015 când s-a acordat cuvântul în dezbateri. Apărătorul ales al inculpatului a solicitat la același termen acordarea unui termen de pronunțare pentru a depune concluzii scrise, iar odată cu acestea a depus la dosarul cauzei și o declarație notarială a inculpatului prin care acesta arată că este de acord ca, în cazul în care va fi găsit vinovat, să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Starea de fapt reținută de instanță:
În data de 10.08.2014, în jurul orei 17:50, persoana vătămată B. M. din Teiuș, se deplasa regulamentar cu bicicleta pe partea dreaptă a carosabilului, aparținând .. Din spatele său, inculpatul REZMIVES D., aflat la volanul autoturismului marca Dacia, înmatriculat sub nr._, se deplasa în același sens pe aceeași stradă, intrând în depășirea bicicletei, apoi a tras de volan dreapta pentru a parca pe marginea străzii, astfel cu partea dreaptă acroșând-o pe sus-numita și trântind-o în șanțul de pe marginea drumului. Persoana vătămată s-a ridicat singură de jos și a strigat către inculpatul care între timp coborâse de pe locul șoferului din autoturism, însoțit de martorul REZMIVES V. A., reproșându-i că a trântit-o cu mașina și era să o omoare. Reacția inculpatului a fost una de totală nepăsare, replicând „Da’ ce, eu te-am trântit?”, după care însoțit de fratele său, fără a acorda nici un fel de ajutor sau asistență persoanei vătămate și fără a anunța organele de poliție, a intrat într-un magazin alăturat. Ulterior, persoana vătămată s-a deplasat la sediul poliției pentru a reclama fapta, timp în care inculpatul a părăsit locul comiterii accidentului fără justificare, mai înainte de sosirea organelor de poliție.
Starea de fapt așa cum a fost expusă mai sus s-a apreciat că a fost susținută de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B. M. și M. S., date în faza de urmărire penală și readministrate în condiții de contradictorialitate în fața instanței; declarațiile inculpatului; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; proces-verbal de identificare a făptuitorului și a autoturismului implicat în accident și pansă foto; imaginile surprinse de camere de supraveghere amplasate în zona producerii accidentului de către Primăria Teiuș, imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale magazinului în care a intrat inculpatul după producerea accidentului și procese verbale de explicitare ale acestora; declarații martor R. V. A.; procesele-verbale de confruntare între martora M. S. și martora B. M., respectiv inculpat; copia fișei UPU A. I. privind leziunile suferite de B. M. urmare a producerii accidentului.
Pentru început, instanța a remarcat administrarea în cauză de probe obiective constând în proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; proces-verbal de identificare a făptuitorului și a autoturismului implicat în accident și pansă foto; imaginile surprinse de camere de supraveghere amplasate în zona producerii accidentului de către Primăria Teiuș, imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale magazinului în care a intrat inculpatul după producerea accidentului și procese verbale de explicitare ale acestora și copia fișei UPU A. I. privind leziunile suferite de B. M. urmare a producerii accidentului, precum și probe subiective constând în declarațiile inculpatului și ale martorilor.
Din analiza probelor obiective, instanța a constatat că într-adevăr în data de 10.08.2014, în timp ce se deplasa pe bicicletă pe ., martora B. M. a fost acroșată de autoturismul la volanul căruia se afla inculpatul și trântită în șanțul de pe marginea părții carosabile, suferind leziuni corporale. Astfel, procedând instanța la vizionarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate de Primăria Teiuș pe . cu imagini aflat în plicul de la fila 68 d.u.p.), instanța observă cum la ora 17:48:53, autoturismul condus de către inculpat depășește bicicleta, iar apoi, cu intențaia de a opri pe partea dreaptă a părții carosabile, imediat virează dreapta acroșând cu partea laterală dreaptă bicicleta condusă de martora B. M.. În urma impactului, cu autoturismul, martora și bicicleta s-au răsturnat pe spațiul verde aflat între șosea și trotuarul paralel cu partea carosabilă. De asemenea, continuând vizionarea, instanța a constatat că inculpatul a coborât din autoturism realizând că a lovit bicicleta și discută ceva cu martora aflată la pământ, după care, la ora 17:49:20, intră împreună cu Martorul R. V. A. într-un magazin. Ulterior, se observă cum martora B. M. se ridică singură de pe spațiul verde și pleacă de la fața locului împingând bicicleta. Analizând procesul-verbal de identificare a autoturismului implicat în accidentul rutier și planșa foto anexă (f. 11 – 16 d.u.p), instanța constată că acesta prezenta urme de impact pe partea lateral-dreapta constând în sgârierea vopselei.
De asemenea, din analiza fișei de consultație UPU A. I. (f. 25 – 27 d.u.p.), a rezultat că martora B. prezenta durere toracică și la nivelul mâinii stângi, fiind pansată.
Probele analizate în precedent, coroborate cu declarația martorei oculare M. S. (f. 69 d.u.p.) au dovedit că această martoră a fost de față la discuțiile dintre inculpat și martora B. iar acesta nu a fost interesat de starea victimei ci a intrat în magazin fără a suna la ambulanță sau poliție, deși aceasta din urmă era căzută și se plângea de dureri. Reaudiată în fața instanței (f. 119 – 120), martora M. și-a modificat parțial declarația în sensul că ar fi auzit cu ocazia discuțiilor dintre inculpat și martora B. cum acesta s-ar fi oferit să o ajute pe aceasta din urmă, însă această afirmație nu s-a coroborat cu restul materialului probator. De altfel, s-a reținut că faptul că s-a oferit să o ajute pe martora B. nu înlătură caracterul infracțional al faptei inculpatului în condițiile în care, din declarațiile aceleiași martore rezultă că inculpatul era de față când B. M. se plângea de dureri în piept și de mâini, iar la nici 2 minute a intrat în magazin, mai înainte ca martora să se fi ridicat de jos și fără a anunța poliția sau ambulanța. De altfel, probele analizate anterior se coroborează parțial și cu declarațiile martorei B. M. care însă a avut o poziție oscilantă, susținând atât că inculpatul s-ar fi oferit să îi acorde îngrijiri medicale sau să o transporte la spital (declarație de persoană vătămată – f. 22 – 23 d.u.p. și declarație de martor (f. 117 – 118), cât și că inculpatul și fratele acestuia, martorul R. V., nu s-au oferit decât să o ajute să se ridice de jos, nemenționând nimic despre acordarea de îngrijiri sau transportarea sa la spital (proces-verbal de confruntare între M. S. și B. M. – f. 48 d.u.p.).
De altfel, instanța nu a putut reține apărarea inculpatului potrivit căreia s-ar fi oferit să acorde îngrijiri martorei B. sau să o transporte la spital, în condițiile în care, din vizionarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere a constatat că între producerea accidentului – la ora 17:48:53 - și până în momentul în care s-a îndreptat spre magazin – ora 17:49:20 – adică în 27 de secunde, acesta ar fi constatat că victima nu a suferit leziuni si i-ar fi oferit ajutorul.
Având în vedere că în declarația dată în faza de urmărire penală martorul R. V. A. a susținut varianta prezentată de inculpat, respectiv că nu ar fi acroșat martora B., însă că s-ar fi oferit să îi acorde îngrijiri medicale sau să o transporte la spital, precum și că, înainte de a intra în magazin ar fi stat 5 – 10 minute pentru a vedea ce se întâmplă cu martora B., timp în care acesta s-ar fi ridicat de jos, nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, instanța a înlăturat-o ca nesinceră.
Încadrarea juridică: s-a reținut că fapta inculpatului REZMIVES D. care la data de 10.08.2014, ora 17:48, a condus autoturismul marca Dacia nr. de înmatriculare_, ocazie cu care datorită unor manevre defectuoase a accidentat și a rănit-o pe numita B. M. care se deplasa cu bicicleta regulamentar pe ., apoi fiindu-i atrasă atenția asupra conduitei în trafic și a urmărilor acesteia chiar de către victima accidentului, inculpatul a părăsit locul acestuia, fără a înștiința sau a aștepta sosirea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „părăsirea locului accidentului”, prevăzută de art. 338 alin. 1 C. pen.
Astfel, raportat la probatoriul administrat, s-a observat că în cauză este realizată atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni, dată fiind modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările acesteia.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă, deoarece inculpatul, care a obținut permisul de conducere în urma susținerii unui examen, bibliografia fiind alcătuită inclusiv din infracțiunile prevăzute în legislația rutieră, a prevăzut și a acceptat că prin fapta sa aduce atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, în condițiile acroșării bicicletei conduse de martora B. care s-a răsturnat și în momentul în care a coborât din mașină, chiar l-a acuzat ”Vrei să mă omori?!”.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului R. D..
Individualizarea pedepsei:
La individualizarea judiciară a pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului, au fost avute în vedere, în conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială a acesteia.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad de periculozitate mediu, dedus din împrejurarea și modul efectiv de comitere a infracțiunii, respectiv a părăsit locul comiterii accidentului mai înainte ca victima să se fi ridicat de la pământ, fără a verifica stare acesteia, în condițiile în care numita B. ar fi putut suferi leziuni care chiar să îi pună în pericol viața.
În ce privește persoana inculpatului, acesta are un nivel scăzut de școlarizare (studii 8 clase) și nu are loc de muncă.
A mai reținut instanța, analizând fișa de cazier a inculpatului (fila 73 d.u.p.), că acesta nu are antecedente penale.
Referitor la atitudinea pe care a avut-o față de fapta săvârșită, inculpatul a negat în cursul urmăririi penale comiterea infracțiunii, iar în fața instanței de judecată nu s-a prezentat la nici un termen, negând însă prin apărătorul ales comiterea faptei. În aceste condiții, având în vedere că nici la acest moment inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptei sale, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, considerând că această pedeapsă va atinge scopul și în aceeași măsură funcția ei educativă.
Sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii care a fost aplicat inculpatului, instanța a observat că în cauză nu există cauze de atenuare a pedepsei. În concret, față de considerentele reținute în precedent, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă având în vedere limita minimă de 2 ani închisoare și limita maximă de 7 ani închisoare, respectiv o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului însă, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestuia, va dispune suspendarea pedepsei aplicate pe un termen de supraveghere de stabilit în condițiile art. 92 C. pen de 2 ani și 6 luni.
Față de modalitatea de individualizare, instanța:
În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 94 alin. 1 C. pen.,s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. 1 C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune A..
În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen., s-a impus inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității timp de 80 de zile.
În temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen., a stabilit că obligația de a presta o muncă în folosul comunității va fi executată în cadrul Primăriei . ., conform deciziei consilierului de probațiune, dispusă în temeiul art. 51 alin. 1 rap. la art. 57 alin. 2 din Legea nr. 253/2013.
În temeiul art. 91 alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1, 4 C. pen., respectiv asupra faptului că, pe parcursul termenului de supraveghere nerespectarea cu rea-credințăa măsurilor de supraveghere, neexecutarea obligațiilor impuse sau stabilite de lege sau săvârșirea unei noi infracțiuni, va atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime în regim de detenție.
Atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptei săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale importante, au dus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, în baza art. 67 alin 1 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani și 6 luni.
În ceea ce pedeapsa accesorie, instanța a dedus din prevederile art. 65 alin. 1 Cod penal că pentru a putea aplica pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, instanța de judecată urmând a aplica pedeapsa accesorie numai cu privire la drepturile care au fost interzise și ca pedeapsă complementară.
Pentru aceleași motive arătate pentru aplicarea pedepsei complementare, instanța a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.
Având în vedere culpa procesuală exclusivă a inculpatului, în temeiul art. 272 rap la art. 274 alin 1 Cod. pr. pen., instanța l-a obligat la plata sumei de 259 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în sumă de 100 de lei, s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpatul R. D., solicitând achitarea sa, pe motivul că nu a acționat cu intenția de a părăsi locul accidentului, de vreme ce inculpatul a susținut că nu a acroșat victima, ci aceasta a intrat cu bicicleta în mașina sa, apoi a căzut și a refuzat vreun ajutor din partea inculpatului, ridicându-se și plecând.
Inculpatul a considerat că obligația sa de a anunța imediat organele de poliție ar fi existat în situația în care ar fi rezultat victime, însă față de poziția persoanei vătămate, infracțiunea nu ar exista.
În subsidiar, în ipoteza reținerii vinovăției, inculpatul a solicitat amânarea aplicării pedepsei, ținând seama de faptul că pleacă la muncă în străinătate și este singurul care întreține familia.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel constată că apelul declarat de inculpatul R. D. este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La solicitarea inculpatului, în apel, instanța a procedat la audierea în calitate de martor a numitului F. C.. Acesta a relevat faptul că a doua zi după evenimentul rutier, la solicitarea inculpatului, l-a transportat pe acesta cu mașina martorului, la locuința persoanei vătămate B. M., pentru a o întreba pe aceasta dacă are pretenții față de inculpat. În prezența martorului, persoana vătămată a susținut că nu inculpatul a lovit-o în mod direct cu mașina, ci ea a intrat cu bicicleta în mașina inculpatului care oprise brusc în fața sa, afirmând că nu s-a lovit, apoi s-a ridicat, și-a luat bicicleta și a plecat.
Instanța de apel a vizionat și înregistrările video aflate pe suport optic CD la dosarul cauzei, reținând din conținutul acestora că inculpatul în calitate de conducător auto a virat brusc dreapta și a oprit autoturismul Dacia în fața magazinului alimentar din Teiuș, exact în fața persoanei vătămate care se deplasa pe bicicletă în aceeași direcție de mers, pe marginea benzii de circulație. Ca atare, persoana vătămată s-a ciocnit cu bicicleta de mașina inculpatului, s-a dezechilibrat și a căzut. După câteva secunde, persoana vătămată s-a ridicat, a discutat cu inculpatul și apoi a părăsit locul faptei, plecând cu bicicleta. Inculpatul a intrat împreună cu martorul R. V. A. în magazinul alimentar și a plecat spre casă după 5 minute. De la momentul opririi autoturismului de către inculpat și până la momentul ridicării persoanei vătămate de la pământ, au trecut mai puțin de 40 de secunde. Înregistrarea video a evidențiat, în opinia instanței, un impact între bicicletă și autoturism, de o intensitate scăzută.
Instanța de apel a examinat prin coroborare probele administrate în faza de urmărire penală cu cele administrate în fața instanței de fond și cele percepute în mod direct în apel, reținând în concluzie, că din modalitatea în care s-au desfășurat faptele, nu se poate reține că inculpatul a acționat cu intenția de a părăsi locul accidentului, așa cum este această acțiune încriminată în conținutul art. 338 Cod Penal.
Astfel, însăși persoana vătămată, audiată în faza de urmărire penală și la instanța de fond, a susținut faptul că inculpatul a oprit brusc mașina în fața sa, astfel că ea nu a mai avut timp să frâneze și a intrat cu bicicleta în autoturism, căzând în șanțul de pe marginea drumului.
Cele două persoane din autoturism au încercat să o ajute să se ridice, însă persoana vătămată le-a cerut să o lase în pace. S-a ridicat singură, iar inculpatul a plecat, intrând în magazin, după ce ea s-a ridicat. Persoana vătămată a susținut că nu a suferit leziuni, s-a lovit doar la piept cu ghidonul bicicletei. Lovitura nu a fost vizibilă pentru inculpat, durerea a resimțit-o doar după câteva zile, a avut și o julitură la mână, dar era îmbrăcată și nu se vedea. S-a deplasat la poliție pentru a reclama accidentul pentru că a văzut la acel moment un echipaj de poliție și era supărată că inculpatul frânase brusc în fața sa, s-a urcat în Salvare la sediul Poliției și a făcut deplasarea la spital la insistențele fiicei sale care lucrează la Ambulanță.
Ca atare, ținând seama de atitudinea persoanei vătămate și din modul în care inculpatul a perceput evenimentul rutier, Curtea reține că acesta nu a fost în măsură să realizeze că în urma incidentului, persoana vătămată ar fi suferit vreo vătămare, astfel încât să-i incumbe obligația legală de a rămâne la fața locului și de a înștiința organele de poliție. Aceasta, întrucât victima a părăsit locul faptei în decurs de 1 minut de la căderea sa de pe bicicletă, iar inculpatul, care a intenționat să o ajute a fost refuzat. Pe de altă parte, după ridicarea victimei, inculpatul nu a plecat de la locul faptei, ci a intrat în magazinul alimentar din apropiere, unde a rămas împreună cu fratele său circa 5 minute și abia apoi a revenit la mașină, moment în care victima nu se mai afla la fața locului.
Nu poate fi trecută cu vederea nici atitudinea ulterioară, dovedită, a inculpatului, care după ce s-a deplasat acasă și a discutat cu părinții, a apreciat că ar fi oportun să se deplaseze la sediul Poliției să anunțe evenimentul, dar nu a mai reușit să facă deplasarea, întrucât organele de poliție au ajuns primele la domiciliul său.
Toate aceste împrejurări îndreptățesc Curtea să aprecieze că inculpatul nu a acționat cu intenția directă sau indirectă de a pleca de la locul unui accident rutier, accident în accepțiunea prevederilor legale, din care să fi putut prevedea că s-a produs vreo vătămare corporală a victimei, iar plecarea sa să fi avut ca rezultat, urmărit sau acceptat, crearea unei stări de pericol pentru ocrotirea securității circulației pe drumurile publice, respectiv împiedicarea depistării sale ca autor al faptei.
Ca atare, existând condiția că fapta nu a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege, se va dispune achitarea inculpatului R. D. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod Penal.
În baza art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală, cheltuielile judiciare în faza de urmărire penală, la judecata în fond și în apel vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 65 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul R. D. împotriva sentinței penale nr. 1240/1.10.2015 pronunțate de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și procedând la o nouă judecată:
În baza art. 396 alin. 1, art. 17 alin. 2 și art. 16 lit. b teza a II-a Cod Procedură Penală, achită pe inculpatul R. D. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod Penal.
În baza art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală, cheltuielile judiciare în faza de urmărire penală, la judecata în fond și în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 65 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. I. M. A. P.
GREFIER
T. C.
Red. MIS
Tehnored. CT/MIS/ 2 ex/1.03.2016
J.F. M. R.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 129/2016. Curtea... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
