Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 101/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 101/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 101/A/2016
Ședința publică din 03 Februarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: S. T.
Judecător: E. B.
Grefier: D. F.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat prin procuror A. P.
Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de inculpații Z. V. și O. G. A. împotriva sentinței penale nr. 190/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat Z. V. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. T. I., apelantul-inculpat O. G. A. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Tomșit T., și apărătorul ales al intimatului-parte civilă B. K., av. B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelanții-inculpați Z. V. și O. G. A. arată că doresc să dea declarație.
Curtea, în deliberare, cu privire la cererea inculpaților de a li se lua o declarație o admite, și procedează la consemnarea acestora în procese verbale separate atașate la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea dă cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat Z. V., av. T. I., solicită admiterea apelului și aplicarea unui tratament sancționator mai blând față de inculpat avându-se în vedere atitudinea sinceră a acestuia, el recunoscând faptele săvârșite, și pune în vedere că leziunile cauzate victimei nu au fost cauzate cu intenția de a pune în pericol viața victimei, fiind doar niște leziuni minore cauzate la unul dintre degetele victimei.
Se pune în vedere, așa cum reiese și din declarația inculpatului raportată la ansamblul probator administrat în cauză, că acesta a fost informat în mod greșit că victima nu se află la domiciliu și reacționarea sa în mod agresiv s-a datorat emoțiilor de moment.
Apărătorul susține că și intenția inculpatului de a repara prejudiciul produs prin svârșirea infracțiunii trebuie avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat O. G. A., av. Tomșit T. solicită admiterea apelului și în rejudecare pronunțarea unei pedepse mai reduse avându-se în vedere noile limite rezultate în urma aplicării dispozițiilor privind recunoașterea faptei.
Se apreciază de către apărător că pot fi reținute la acest moment și circumstanțele atenuante, inculpatul arătând o atitudine de regret, conștientizând gravitatea faptei săvârșite, și manifestă disponibilitate în repararea prejudiciului produs prin săvârșirea faptei.
Cu privire la latura civilă se solicită admiterea acesteia în măsura cuantumului recunoscut de inculpat.
Apărătorul ales al intimatului-parte civilă B. K., av. B. M., solicită respingerea apelurilor formulate de către inculpați, considerând că instanța de fond a apreciat în mod corect pedepsele aplicate ținând cont de modalitatea comiterii faptei, că fapta este una deosebit de gravă și a avut în vedere și persoana celor doi inculpați.
Din punct de vedere al apărării părții civile, judecarea cauzei pe procedura simplificată ca urmare a recunoașterii vinovăției nu mai poate fi luată în vedere de către instanță în apel, condițiile puteau fi îndeplinite eventual în fața instanței de fond și, în consecințăă, se apreciază că dispozițiile legale cu privire la această procedură nu permit judecarea în această modalitate.
Apărătorul părții-civile apreciază că recunoașterea inculpaților a săvârșirii faptelor la prezentul termen confirmă existența acestor fapte grave, și evidențiază faptul că au avut o atitudine nesinceră atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, încercând chiar să inducă în eroare organele judiciare.
Se arată că inculpații tot timpul au încercat să susțină că în realitate, autorul faptei este G. V..
În acest context, se consideră că instanța de fond, având în vedere și că fapta comisă a avut ca victimă o persoană în vârstă de peste 80 ani, lipsită de apărare, pe care inculpații au amenințat-o cu un pistol, au tăiat-o, au legat-o de mâini și de picioare, a apreciat în mod corect pedepsele aplicate celor doi inculpați.
Cu privire la latura civilă a cauzei, se consideră că probele administrate confirmă faptul că în realitate suma sustrasă de cei doi inculpați a fost de 6000 de euro și nu de 2200 euro cum susțin inculpații.
În ceea ce privește daunele morale, se arată că partea civilă a solicitat o sumă mai mare, dar instanța de fond a apreciat corect că se impune doara acordarea sumei de 30.000 lei ținând seama efectiv de proporționalitatea dintre prejudiciul moral suferit de partea civilă și suma stabilită, dovedindu-se că partea civilă a fost în stare de șoc, a fost supusă unor umilințe și suferințe atât fizice, cât și morale.
Față de cele prezentate, se solicită menținerea dispozițiilor instanței de fond și cu privire la latura civilă, și în consecință respingerea apelurilor cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondate a celor două apeluri și menținerea hotărârii primei instanțe pe care o apreciază ca legală și temeinică.
Cu privire la latura penală și la modalitatea de individualizare a pedepselor se apreciază că la acest moment este depășit termenul prevăzut la art. 374 alin. 4) și art. 375 din Codul de procedură penală, astfel încât procedura simplificată nu mai poate fi aplicată și în consecință nu pot fi reduse nici limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate se apreciază că acestea răspund practic pericolului pe care inculpații l-au creat, gravității faptei săvârșite, netrebuind omis faptul că inculpații au premeditat săvârșirea acestei fapte.
Se consideră de către procuror că inculpații au dat dovadă de mult curaj chiar și la prezentul termen când au declarat că deși partea vătămată a strigat la ei, aceștia nu au înțeles să părăsească imobilul respectiv, ci dimpotrivă au ales să intre și în acel corp de clădire peste partea vătămată, să o lovească, să o mobilizeze, și pentru a o determina să le spună codul de la seiful unde ei prezumau că există o sumă de bani, nu au dat înapoi în a lua acel cuțit și a tăia partea vătămată.
Se apreciază că modul în care inculpații au acționat dovedește curajul de care inculpații au dat dovadă și pericolul pe care îl prezintă. Recunoașterea făcută în fața instanței de apel este considerată ca fiind pur formală, fiind făcută cu scopul de a fi redusă pedeapsa și nu că ar regreta ceea ce au făcut.
Față de cele arătate se solicită menținerea pedepselor și se menționează că diferența pedepselor dintre ei este dată și de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei și de împrejurarea că inculpatul Z. a săvârșit această faptă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Având ultimul cuvânt, inculpatul Z. V. susține că nu a luat 6000 de euro, ci numai 2200 euro, arătând că până în dimineața zilei următoare nu avea cum să cheltuiască o asemenea sumă. De asemenea, inculpatul solicită reducerea pedepsei.
Având ultimul cuvânt, inculpatul O. G. A. arată că îi pare rău de cele comise și susține că ei nu au luat suma de 6000 euro, arătând că dorește mai bine să rămână cu pedeapsa pronunțată de către prima instanță decât să mai plătească diferența de la 2200 euro.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față constată:
Prin sentința penală nr. 190/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ 1, în baza art.234 alin.1 lit. a,d,f rap. la art. 233 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.1; art. 43 alin.1 C. penal, a fost condamnat inculpatul Z. V. – fiul lui C. și V., născut la data de 20.10.1989 în Mediaș, jud. Sibiu, dom. în loc. Mediaș, sat Ighișul Nou, ., jud. Sibiu, fără ocupație, studii 8 clase, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, CNP_, la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani, a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C. penal, pedeapsă ce se execută conform art. 68 alin.1 lit. c C. penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată ;
În baza art. 104 alin. 2 C. penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 987 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 78/04.03.2010 a Judecătoriei Mediaș, iar în baza art. 41 alin.1 și art. 43 alin. 2 C. penal, inculpatul va executa acest rest de pedeapsă de 987 zile închisoare, adică de - 2 ani, 8 luni și 17 zile închisoare, la care se va adăuga pedeapsa nou stabilită de - 7 ani închisoare, în final pedeapsa de 9 ani și 8 luni și 17 zile închisoare .
În baza art.234 alin.1 lit. a, d, f rap. la art. 233 C. penal, a fost condamnat inculpatul O. G. - A. – fiul lui G. și E., născut la data de 23.03.1989 în Mediaș, jud. Sibiu, dom. în loc. B., .. 118 jud. A., fără forme legale în Mediaș, sat Ighișul Nou, ..3, jud. Sibiu, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, studii 4 clase, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C. penal, pedeapsă ce se execută conform art. 68 alin.1 lit. c C. penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată .
În baza art. 65 alin.1 C. penal, s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C. penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a menținut starea de arest a inculpaților, cu deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestului preventiv începând cu data de 11 iulie 2015 și până în prezent.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la ambii inculpați, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile B. K. suma de 3.800 EUR sau echivalentul în lei a acestei sume la cursul oficial de la data executării, despăgubiri civile, precum și suma de 30.000 lei, daune morale, fiind respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă.
Au fost obligați inculpații să plătească fiecare statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, onorariul cuvenit avocaților din oficiu urmând a se suporta din fondurile anume alocate de Ministerul Justiției.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul Z. V. a obiectelor corpuri delicte în cauză constând într-un aparat de tuns marca „Philips” și s-a dispus păstrarea celorlalte obiecte mijloace de probă.
S-a dispus restituirea armei ridicate potrivit dovezii de la fila 275 dosar, proprietarului în drept să o dețină, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, din data de 3 septembrie 2015, au fost trimiși în judecată inculpații, Z. V. și O. G. – A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, în încadrarea juridică prev. de art. 233 C. penal rap .la art. 234 alin.1 lit. a, d și f C. penal, arătându-se, în esență, că în noaptea de 10/11.07.2015, prin exercitarea de acte de violență, inculpații au deposedat pe partea vătămată B. K. de suma de 6.000 EUR.
În faza procesuală a camerei preliminare nu s-au constat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește actul de sesizare al instanței, a actelor de urmărire penală sau a probelor administrate.
În fața instanței, ambii inculpați au pledat nevinovați, negând că ar fi săvârșit sau că ar fi fost implicați în vreun fel în comiterea faptei de tâlhărie a cărei victimă a fost B. K..
În cursul cercetării judecătorești au fost readministrate probele testimoniale din faza urmăririi penale, fiind audiați martorii G. V., H. I., Fărgaci G.-A., H. H. D., Z. C.-E., precum la cererea părții civile a fost încuviințată probată testimonială cu martorul O. M..
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține, în fapt, următoarele:
În noaptea de 10/11 iulie 2015, inculpații Z. V. și O. G.-A. s-au deplasat cu autoturismul acestuia, din localitatea Ighișul – Nou, în localitatea A. - Vii, aparținând comunei Moșna din jud. Sibiu. Împreună cu ei, a mai fost și martora Hegeduș I., prietena inculpatului O. G.-A.. Ajunși în satul A. - Vii au oprit mașina în apropierea imobilului de la numărul administrativ 35, deținut de partea vătămată B. K.. Prin escaladarea gardului au pătruns în curtea imobilului, iar în momentul când partea vătămată a ieșit la fereastră auzind zgomote, cei doi inculpați au năvălit în casă peste ea, aplicându-i lovituri cu pumnul în zona capului, cerându-i insistent „să le dea aurul”. La răspunsul părții vătămate că nu are așa ceva în casă, inculpații au amenințat-o că dacă nu le spune locul unde îl ține, o va omorî, inculpatul Z. V. scoțând un briceag și provocându-i părții vătămate două plăgi tăiate la degetul mare de la mână dreaptă. Văzând că nici așa partea vătămată nu cooperează cu ei, refuzând să le spună locul unde își păstra valorile, inculpatul O. G.-A. a luat un pistol și o cutie metalică cu alice din panoplia armelor de vânătoare aparținând fiului părții vătămate, punându-i pistolul la cap, timp în care inc. Z. V. i-a legat mâinile și picioarele părții vătămate, iar pe gură i-a pus bandă de izolat, după care ambii inculpați au răscolit casa părții vătămate, sustrăgându-i suma găsită de 6.000 EUR, după care în mare grabă au părăsit imobilul, abandonând arma și pe partea vătămată, deplasându-se la autoturismul cu care veniseră și plecând imediat din . drumul de întoarcere spre Mediaș, inculpații au contactat pe martorul H. H.-D., mecanic auto, căruia i-au cerut să vină la atelierul de reparații pentru a-i plăti o datorie, promițându-i pe lângă suma datorată o recompensă importantă de 400-500 EUR. Fiind noapte și oră târzie, martorul a refuzat, motiv pentru care inculpații și-au continuat drumul către casele lor. A doua zi, în 11 iulie 2015, inculpatul Z. V. a fost depistat în Mediaș, găsindu-se asupra lui un aparat electric pe care tocmai ce îl achiziționase, precum și suma de 1.000 EUR și 850 lei .
Și la domiciliul inculpatului O. G.-A., în urma perchiziției domiciliare efectuate s-au găsit 2 bancnote de câte 500 EUR ce fuseseră ascunse într-o jucărie din pluș.
Starea de fapt enunțată rezultă din declarațiile persoanei vătămate care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice – filele 37-68 dosar; cu buletinul de examinare medicală – fila 71 dosar, cu declarațiile martorilor G. V., Hegeduș I., F. G. A., H. H. D., Z. C. E., precum și cu procesul-verbal de depistare a urmelor de miros uman – fila 78 dosar; cu procesul-verbal de percheziție – filele 153-200 dosar, precum și cu raportul de constatare criminalistică de la filele 210-229 dosar.
Asupra inculpaților a fost găsită suma de 2.000 EUR, 2 bancnote de câte 500 EUR la inc. O. G.-A. și alte 10 bancnote de câte 100 EUR în cazul inculpatului Z. V., suma de care a fost deposedată partea vătămată fiind constituită din 2 bancnote de câte 500 EUR și restul, de 50, fiind bancnote de câte 100 EUR.
Inculpații înșiși au declarat că nu l-au putut contacta în noaptea tâlhăriei pe martorul G. V., căruia îi propusese și lui să participe sub amenințarea proferată de inculpatul Z. V., precum că oricum „va ajunge și el (martorul s.n.), la pârnaie pentru că este recidivist”. Din moment ce nu l-au găsit, și ambii inculpați susțin acest lucru, înseamnă că era cu neputință ca martorul G. să fi fost cel de-al doilea participant, care să-l fi însoțit pe inc. Z., la casa victimei, așa după cum a încercat să sugereze inc. O., astfel că o astfel de variantă se exclude cu totul ca nepertinentă.
Mai mult, martorul G. locuiește la imobilul cu nr.37, deci mai sus de imobilul părții vătămate or, așa după cum s-a menționat deja, reconstituirea traseului urmat de infractori a relevat că ei ar fi venit exact din partea opusă, întocmai din partea unde inculpații opriseră mașina.
Despre proveniența banilor, versiunile prezentate în cursul cercetării judecătorești de către apărare nu se identifică a fi aceleași cu cele relatate de inculpații înșiși. Cu ocazia percheziției domiciliare inculpatul O. a susținut că banii găsiți ascunși în acea jucărie din pluș i-ar fi avut din perioada cât a fost în Germania (fila 154 dosar), această ipoteză fiind infirmată însă ulterior de martora H., concubina inculpatului O., care la fila 128 dosar a relatat faptul că în aprilie 2015 când au fost în străinătate, în Germania, inc. O. nu a lucrat, și la reîntoarcerea în țară nu au avut banii necesari să plătească nici cel puțin biletul de autocar în sumă de 95 EUR.
Inculpatul Z. V., de asemenea, la fila 108 dosar verso, a susținut că banii găsiți asupra lui i-ar fi avut din perioada cât a lucrat în G., aspect neconfirmat de martorul Z. C.-E., fila 163 dosar, care de conivență cu aserțiunile apărătorului inculpatului a susținut că banii găsiți ar fi provenit de pe un card bancar pus la dispoziția întregii sale familii de către un frate care este plecat în Norvegia și care periodic virează sume de bani în ajutorarea celor apropiați lui. Din extrasul de cont depus - filele 191-192; 198-199 dosar, nu rezultă însă ca anterior datei de 11 iulie 2015, să fi fost retrasă o sumă de 1.000 EUR sau mai mare ori echivalentă ei, și în plus de acest lucru, așa după cum a menționat martorul – fila 164, în lunile iunie și iulie, card-ul a fost folosit de o sumedenie de alte persoane, printre care se numără și martorul însuși, ceilalți membri ai familiei, precum și alte persoane.
Lipsa de coerență în dezvoltarea împrejurărilor de fapt în care ar fi fost dobândite sumele de bani găsite asupra inculpaților, denotă că argumentația apărării din cursul cercetării judecătorești se bazează pe construirea în mod deliberat „pro causae” a unor noi și false ipoteze, în raport de cele susținute anterior de către inculpați, și care nu au nimic comun cu realitatea celor întâmplate.
Din coroborarea tuturor elementelor probatorii evocate mai sus, precum și din coroborarea acestora cu un alt aspect, acela că imediat după jefuirea persoanei vătămate, în dimineața zilei următoare, la percheziția autoturismului inculpatului O. s-au găsit fragmente de sfoară, asemănătoare ca nuanță cu cea cu care fusese legată partea vătămată, rezultă indubitabil că inculpații Z. V. și O. G.-A. sunt autorii faptei de tâlhărie comisă în noaptea de 10/11 iulie 2015 asupra persoanei vătămate B. K..
Fiind săvârșită pe timp de noapte, prin pătrunderea în domiciliul persoanei, și folosirea unei arme, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin.1 lit. a, d, f C. penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 3-10 ani.
Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de luare a unor bunuri, prin exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate, în scopul însușirii lor pe nedrept, iar sub aspectul laturii subiective, adică a vinovăției, împrejurările de fapt dezvoltate mai sus, denunță că inculpații au acționat cu intenție directă.
Fapta săvârșită de inculpați prezintă pericol social, dată fiind modalitatea în care a fost comisă, pe timp de noapte și prin exercitarea de acte de o violență excesivă, iar împrejurările speciale ce au atras reținerea formei calificate a infracțiunii de tâlhărie, conferă faptei un caracter grav, astfel încât se apreciază că, în situația dată, se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate.
De asemenea, din fișa cazierului judiciar – fila 279 dosar, rezultă că inculpatul Z. V. posedă antecedente din condamnări pentru infracțiuni de același gen, de tâlhărie, fiind recidivist, în starea de recidivă postcondamnatorie. Astfel, prin sentința penală nr.78/04.03.2010 a Judecătoriei Mediaș, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 15.04.2015, cu un rest de pedeapsă de 987 zile închisoare, rămas de executat. Noua infracțiune, tot de tâlhărie, a fost comisă la scurt timp de la liberare și mai înainte de împlinirea duratei pedepse.
Și inculpatul O. A.-G., deși nu figurează în cazier cu antecedente penale, nu se află la prima confruntare cu legea penală, în perioada anilor 2003-2004 aflându-se în Centrul de Reeducare din Buziaș pentru furt și tâlhărie.
Totodată, inculpații s-au dovedit nesinceri, încercând deturnarea adevărului de la realitatea celor întâmplate.
Așadar, având în vedere toate aceste circumstanțe, contribuția fiecăruia și consecințele produse, inculpatul Z. V. va fi condamnat pentru infracțiunea comisă la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C. penal, pe o durată de 2 ani.
Față de inculpat sunt incidente și prevederile art. 104 alin.2 C. penal, care statuează că dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă, pedeapsa pentru noua infracțiune urmând să se stabilească și să execute, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitatea intermediară.
În consecință, în baza art. 41 alin.1 și art. 43 alin.2 C. penal, inculpatul urmează să execute în final acest rest de pedeapsă de 987 zile închisoare, la care se va adăuga pedeapsa nou stabilită de 7 ani închisoare, în total rezultând - 9 ani, 8 luni și 17 zile închisoare.
În baza art. 65 alin.1 C. penal se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie privind interzicerea pe durata executării pedepsei principale a drepturilor civile prev. de art. 66 lit. a și b C.penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul O. G.-A., participarea sa la comiterea infracțiunii amintite s-a realizat în forma coautoratului, însă, în concret, actele sale nu au fost de aceeași anvergură, duritate, și cruzime de-a dreptul, cu cele ale coinculpatului Z..
În consecință, pentru infracțiunea comisă inculpatul O. G.-A. va fi condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C. penal, pe durata de 2 ani .
Totodată, în baza art. 65 alin.1 C. penal se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie privind interzicerea pe durata executării pedepsei principale a drepturilor civile prev. de art. 66 lit. a și b C. penal.
Potrivit art. 399 C. pr. penală, instanța are obligația ca prin hotărâre să se pronunțe asupra măsurilor ce vizează starea de libertate a inculpatului.
Fapta reținută în sarcina inculpaților susțin gradul de pericol social pe care-l prezintă pentru ordinea publică ca și riscul mare de a recidiva pe aceeași cale, în situația în care ar fi în libertate.
D. urmare, în baza art.399 rap. la art.223 alin.2 C. pr. penală, se va dispune menținerea stării de arest a inculpaților Z. V. și O. G.-A., cu deducerea potrivit art.72 C. penal, din pedeapsa aplicată, a perioadei reținerii și arestului preventiv din 11.07.2015, până în prezent.
Cât privește latura civilă a acțiunii persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 EUR și 1.788,58 lei, despăgubiri materiale, reprezentând suma de bani sustrasă și contravaloarea sistemului de supraveghere al imobilului, ce ar fi fost distrus. Totodată a mai solicitat și obligarea lor la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând daune morale.
Se reținut, în esență, că probele dosarului demonstrează veridicitatea celor susținute de către persoana vătămată cu privire la valoarea sumei sustrase și cum inculpații sunt autorii faptei prejudiciale le revine îndatorirea și obligația, potrivit art. 1357 C. civil, de a despăgubi partea civilă pentru prejudiciul încercat de aceasta.
Avându-se în vedere că o parte din bani, mai precis suma de 2.000 EUR a fost recuperată, inculpații vor fi obligați, în baza art. 397 C.pr.penală rap la art. 1357, 1382 C. civil, să plătească părții civile diferența de 4.000 EUR sau echivalentul în lei a acestei sume calculată la cursul oficial de la data executării.
Referitor la distrugerea sistemului de supraveghere a imobilului nu există probe care să dovedească că inculpații sunt autorii acestei fapte și prin urmare pretențiile bănești formulate cu acest titlu urmează a fi respinse.
În ceea ce privește cererea pentru obligarea inculpaților la plata daunelor morale, instanța apreciază ca persoana vătămată a suferit un prejudiciu moral date fiind suferințele care i-au fost produse, apreciind astfel ca se impune acordarea unor daune morale .
Neîndoielnic, umilințele și suferințele la care a fost expusă persoana vătămată sunt majore prin impactul lor asupra propriei persoane, dar și a imaginii sale în fața altor persoane. Pentru toate acestea nu există însă un criteriu strict determinat pe baza căruia compensațiile aferente să poată fi cuantificate, totuși ele trebuie să fie realiste și realizabile și să nu conducă la o îmbogățire a persoanei. Suma de 30.000 lei, se apreciază că corespunde unei juste despăgubiri, în condițiile în care în țară nivelul salariului minim pe economie este de numai 950 lei.
În temeiul art. 112 lit. e C. penal, se va dispune confiscarea lucrului achiziționat de inculpatul Z. V., ca fiind dobândit de pe urma săvârșiri faptei, iar în baza art.197 C. pr. penală se va dispune restituirea armei utilizate în scop de amenințare, proprietarului de drept, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Totodată, instanța va mai reține că față de ambii inculpați sunt aplicabile și prev. art. 7 din Legea 78/2006, în consecință, instanța va face aplicațiunea dispozițiilor legale mai sus-amintite.
Cât privește cheltuielile judiciare se va face aplicarea art. 274 C. pr. Penală.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală inculpații Z. V. și O. G. A..
Apelurile nu au fost motivate în scris, iar în susținerea orală a acestora inculpații, personal și prin apărătorii legali au solicitat solicită admiterea apelurilor și aplicarea unui tratament sancționator mai blând, avându-se în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptei, împrejurarea că leziunile cauzate victimei nu au pus în pericol viața victimei, fiind doar niște leziuni minore cauzate la unul dintre degetele victimei, că inculpații au fost de acord să repare prejudiciul produs părții civile prin săvârșirea infracțiunii . În plus, inculpatul Z. V. solicită aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, iar inculpatul O. G. A. solicită, cu privire la latura civilă, reducerea cuantumului despăgubirilor acordate părții civile în măsura cuantumului recunoscut de inculpat, respectiv suma de 2200 euro.
În apel, potrivit art. 420 alin. 4 Cod proc.pen., s-a procedat la ascultarea inculpaților, cu respectarea tuturor drepturilor potrivit art. 83, art. 108 alin. 1 și 2 și art. 374 Cod proc.pen.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în apel de către inculpați, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 C.pr.pen., dar în limitele prevăzute de art. 418 alin. 1 C. pr.pen., Curtea de Apel constată că apelurile formulate în cauză nu sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În ce privește starea de fapt reținută de prima instanță, Curtea nu a identificat nici un aspect esențial stabilit de instanța de fond care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, fiind corect reținută vinovăția inculpatului apelant în sensul că nu ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și că ar fi fost, așadar, comisă o gravă eroare de fapt.
Nu numai că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, dar și încadrarea juridică a faptelor este legală și nu comportă niciun fel de critică.
Prin ,,eroare de fapt’’ se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă când - în realitate, aceasta nu există sau atunci când o anumită probă ar demonstra existența unei împrejurări când - în realitate, din acest mijloc de probă reiese contrariul. Pentru a fi incident acest caz de casare trebuie să se constate existența unor erori care au influențat soluția procesului .
Potrivit art. 63 alin. 2 C.pr.pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor, în scopul aflării adevărului. Prima instanță a motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de ,,prezumția de nevinovăție’’, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția ( art. 99 alin. 2 C.pr.pen. ), revenind organelor judiciare ( acuzării) obligația să administreze probe pentru dovedirea vinovăției acestuia ( art. 5, art. 99 alin. 1, art. 100 și art. 285 C.pr.pen. ). Este însă deopotrivă adevărat că inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie . În înțelesul legii ,, a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare’’, este un drept, și o obligație procesuală, care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la contestarea evaluării corecte a probelor de către instanță. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acestuia este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.
Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.
Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății.
Spre deosebire de situația pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raționament. De aceea, instanța este obligată să verifice fiecare probă în conținutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să se înlăture orice îndoială.
Existența îndoielii este incompatibilă cu convingerea, cu certitudinea deplină.
În cauza dedusă judecații, Curtea de Apel reține că instanța de judecată anterioară a realizat o analiză corectă, temeinică a probelor administrate.
Stabilirea situației de fapt s-a făcut pe baza unei analize laborioase a probelor, instanța dând dovadă de rol activ în încercarea de a stabilii adevărul judiciar în condițiile particulare ale cazului, respectiv, nerecunoașterea faptelor de către inculpat.
Reevaluând probele administrate în tot cursul procesului penal, urmărire penală și cercetare judecătorească, se reține că s-a dovedit cert cauzei că, după ce au cules informații, de la martorul G. V. despre situația locativă și materială a persoanei vătămate B. K. și după efectuarea mai multe deplasări pentru a vizualiza efectiv casa și toate detaliile locului, în noaptea de 10/11 iulie 2015, inculpații Z. V. și O. G.-A., împreună cu martora Hegeduș I. ( prietena inculpatului O. G.-A.), s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, din localitatea Ighișul – Nou, în localitatea A. - Vii, .. Ajunși în satul A. - Vii au oprit mașina în apropierea imobilului deținut de partea vătămată B. K., unde prin escaladarea gardului au pătruns în curtea imobilului, iar în momentul când partea vătămată a ieșit la fereastră auzind zgomote, cei doi inculpați au năvălit în casă peste ea, aplicându-i lovituri cu pumnul în zona capului, cerându-i insistent „să le dea aurul”. Pentru că persoana vătămată le-a răspuns că nu are așa ceva în casă, inculpații au amenințat-o cu moartea, inculpatul Z. V. scoțând un briceag și provocându-i părții vătămate două plăgi tăiate la degetul mare de la mână dreaptă. Văzând că nici în atari condiții persoana vătămată refuză să le indice locul unde își păstra valorile, inculpatul O. G.-A. a luat un pistol și o cutie metalică cu alice din panoplia armelor de vânătoare aparținând fiului părții vătămate, punându-i pistolul la cap, timp în care inculpatul Z. V. i-a legat mâinile și picioarele persoanei vătămate, i-a aplicat pe gură o bandă de izolat. Apoi, ambii inculpați au răscolit casa, sustrăgându-i persoanei vătămate suma de 6.000 EUR, după care în grabă au părăsit imobilul și satul .
Deși inculpații apelanți, în fața instanței de fond au negat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, solicitând achitarea în temeiul art. 17 alin. 2 raportat la art.16 pct.1 lit. c) Cod pr.p., se constată că în fața instanței de apel cei doi inculpați au revenit asupra acestei poziții și au recunoscut sincer faptele, dând declarații în care au descris în amănunt modul de desfășurare a activității infracțional, inculpatul Z. V., solicitând aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii .
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, cu luarea în considerare a declarațiilor date de cei doi inculpați în faza apelului, constată că din ansamblul probator administrat rezultă, fără putință de tăgadă, că faptele, astfel cum au fost reținute în actul de inculpare și în considerentele instanței de fond, au existat în materialitatea lor, fiind săvârșite cu vinovăția cerută de lege de către cei doi inculpați Z. V. și O. G.-A..
Astfel, relevante sub aspectul vinovăției inculpaților sunt declarațiile date în fața instanțe de fond de persoana vătămată B. K. în care a recunoscut pe inculpați ca fiind persoanele care au intrat în casă, relatând în amănunt modul în care au acționat cei doi inculpați, declarații care se coroborează pe deplin cu cele declarate de inculpați în fața instanței de apel.
Elocvente sub aspectul vinovăției inculpaților sunt declarațiile martorului G. V., care constant în declarațiile date a descris actele preparatorii întreprinse de inculpați, cu câteva zile mai înainte de data când a avut loc tâlhăria, interesându-se despre situația materială a persoanei vătămate, dacă locuiește singură sau cu alte persoane, respectiv au efectuat mai multe deplasări spre a vizualiza efectiv casa acesteia și toate detaliile respectivului loc.
În stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpaților, relevant sunt și declarațiile martorei Hegeduș I. ( filele 127 dos. fond; 129- 135 dos. up.) și F. M. ( fila 126 dosar) . Astfel, martora declară care i-a însoțit pe cei doi inculpați în loc. A.- Vii, că a existat o perioadă de timp când ambii inculpați au lipsit din mașină și s-au îndepărtat de locul unde fusese oprită, și că, după ce au revenit, imediat au și plecat, iar pe drumul de întoarcere inculpații au apelat telefonic pe martorul H. H.-D., cu care au purtat o discuție referitoare la oferirea unei recompense de 400-500 EUR, convorbirea având loc în jurul orelor 4:00. Martorul F. M., a confirmat prezența celor doi inculpați în localitate, afirmând că a văzut mașina, care se identifică a fi aceeași cu care inculpații făcuseră deplasarea, și că, fusese oprită pe partea dreaptă a sensului de mers către Moșna, în dreptul imobilului cu nr. 32, ce aparține persoanei vătămate.
Curtea constată, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv declarațiile de recunoaștere date de inculpații apelanți în apel, că inculpații Z. V. și O. G.-A. au comis cu vinovăția cerută de lege infracțiunea de tâlhărie în dauna persoanei vătămate.
Relativ la solicitarea inculpatului Z. V., de aplicare a procedurii recunoașterii învinuirii, Curtea constată această cerere este inadmisibilă, în raport de dispozițiile ce reglementează această procedură – art. 374 și urm. Cod pr.pen.
Astfel, procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de dispozițiile procedurale actuale – art. 374 alin. 4 și art. 375 din Codul de procedură penală, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite condițiile din dispozițiile menționate.
Potrivit art. 374 alin. 4 Cod pr.p., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală .
Art. 375 alin. 1 Cod pr.p. arata că, dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. 4, instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii. Dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri (375 alin. 2 Cod pr.p. ).
Potrivit art. 375 alin. 3 Cod pr.p., dacă respinge cererea, instanța procedează potrivit art. 374 alin. 5 – 10.
În litigiul supus analizei, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 15.10.2015, instanța de fond a adus la cunoștință inculpaților dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 Cod pr.p., dispoziții care reglementează procedura în cazul recunoașterii de vinovăție, consecințele accesării acesteia, precum și efectele pe care le produce, în prezența apărătorilor aleși ai inculpaților. Față de poziția exprimată de inculpați, de nerecunoaștere a faptelor, instanța a dispus ascultarea acestora și administrarea de probe. Ori, în acest context, solicitarea inculpatului apelant Z. V. de aplicare a procedurii recunoașteri vinovăției direct în faza apelului este inadmisibilă, fiind depășit termenul legal până la care inculpatul putea solicita aplicarea acestei proceduri.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că, la stabilirea acesteia, instanța de fond a ținut seama de toate criteriile de individualizare prevăzută de art. 74 Cod penal, apreciind în egală măsură, atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională, gradul de participare a fiecăruia la comiterea faptei, cât și datele ce caracterizează persoana inculpaților, respectiv inculpatul Z. V., este recidivist, iar inculpatul O. G.-A. a mai avut tangență cu legea penală, suferind în minoritate condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie.
Curtea constată, că nu pot fi avute în vedere criticile formulate în apel privind greșita individualizare a pedepselor aplicate, care ar impune o reducere a pedepselor deoarece, în contextul concret al cauzei, se consideră că instanța de fond a făcut o evaluare plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, apreciind natura infracțiuni comise, gravitatea concretă a acesteia, evidențiată prin modul de pregătire și punere în practică a activității infracționale, ceea ce a demonstrat o capacitate ridicată de conștientizare a caracterului ilicit al faptelor pe care le comit, dar și a voinței de a le săvârși, aceștia dovedind perseverență infracțională, în condițiile în care anterior ambii inculpați au comis fapte de furt și tâlhărie, inculpatul Z. V., fiind recidivist, săvârșind fapta dedusă prezentei judecăți în perioada liberării condiționate, dovedind că sancțiunile penale nu și-au atins scopul, acela de schimbare a comportamentului inculpatului și de reintegrare în comunitate, iar inculpatul O. G.-A., beneficiind de aplicarea unei măsuri educative, sancțiuni care însă nu și-a atins scopul, precum și de profilurile socio-morale și de personalitate negative ale celor doi inculpați.
Curtea de apel, la rândul său, atât în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepselor aplicate inculpaților, cu executare în regim privativ de libertate, față și de criticile formulate în apel, consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea pedepselor, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 74 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot fi avute în vedere în mod prioritar, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs, sub aspectul unei puternice repulsii a comunității față de un comportament dezumanizat, față de valorile sociale.
Pedepsele principale aplicate inculpaților, al căror cuantum este orientat către maxim în ce-l privește pe inculpatul Z. V. și spre minimul special în ce-l privește pe inculpatul O. G.-A. - infracțiunea tâlhărie calificată prev. de art. de art. 233 rap. la art. 234 alin.1 lit. a, d, f C. penal, este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii între 3-10 ani, au fost just individualizate, aceasta fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate al pedepselor.
Cât îl privește pe inculpatul Z. V., corect s-a dispus să execute pedeapsa principală de 9 ani, 8 luni și 17 zile, urmare a aplicării art. 104 alin. 2 rap.la art. 43 alin. 2 Cod penal închisoare, în regim de detenție, având în vedere stare de recidivă postcondamnatorie în care se află.
Curtea nu neagă faptul că inculpații au recunoscut faptele în faza apelului, împrejurarea care indiscutabil este un element ce trebuie reținut întrucât sugerează asumarea deplină a răspunderii pentru consecințele juridice ale săvârșirii acestora, însă, în condițiile, concrete ale cauzei, se apreciază că nu se poate da valența juridică solicitată de inculpați de reducere a pedepselor. Aceasta deoarece, atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului, nu se reduce la recunoașterea săvârșirii faptelor în condițiile existenței, la dispoziția organelor judiciare, a tuturor probelor care dovedesc săvârșirea acestora, probe obținute în urma cercetărilor laborioase ale acestora.
În raport cu cele menționate, Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în apel de către apelanții inculpați, întrucât în cauză pedepsele aplicate, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, nejustificându-se aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic.
Prin urmare, se constată că sentința penală atacată este legală, neexistând temeiuri care să justifice desființarea acesteia din perspectiva criticilor formulate.
Nefondate se privesc criticile inculpaților și sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță reținând corect cuantumul prejudiciul cauzat de inculpați, persoana vătămată B. K., constituită parte civilă .
Astfel, este de necontestat cauzei că asupra inculpaților a fost găsită suma de 2.000 euro, respectiv două bancnote de câte 500 euro, la inculpatul O. G.-A. și alte zece bancnote de câte 100 euro la inculpatul Z. V., suma de care a fost deposedată persoana vătămată fiind constituită din două bancnote de câte 500 euro iar restul, de cincizeci de bancnote, fiind bancnote de câte 100 euro.
Apărările inculpaților referitoare la sumele de bani găsite asupra lor, corect au fost înlăturate de instanță raportat la declarațiile martorei H. I., concubina inculpatului O. G.-A., care a relatat faptul că în aprilie 2015 când au fost în străinătate, în Germania, inculpatul O. G.-A. nu a lucrat, și la reîntoarcerea în țară nu au avut banii necesari să plătească nici cel puțin biletul de autocar și înscrisurile depuse la dosar, respectiv extrasul de cont depus la filele 191-192, 198-199 dosar, din care rezultă că anterior datei de 11 iulie 2015, nu s-a retras sumă de 1.000 euro sau mai mare ori echivalentă în lei, și în plus de acest lucru, așa după cum a menționat martorul Z. C.-E., în lunile iunie și iulie, card-ul a fost folosit de o sumedenie de alte persoane, printre care se numără și martorul însuși, ceilalți membri ai familiei, precum și alte persoane.
Deosebit de relevant în stabilirea prejudiciului cauzat părții civile este faptul că inculpatul Z. V. s-a oferit să-i acorde o recompensă substanțială martorului H. H.-D., de 400 - 500 EUR și să-i mai plătească și alte datorii, precum și faptul că același inculpat a achiziționat, în ziua următoare, bunuri din care îi mai rămăsese și o sumă de bani în lei, toate aceste împrejurări, sunt în măsură să dovedească veridicitatea susținerilor părții vătămate cu privire la cuantumul sumei de care a fost deposedată.
Toate aceste împrejurări dovedite cauzei - inculpații nu au avut sume de bani anterior comiterii faptei, banii găsiți asupra inculpaților au fost în bancnote de o valoare identică cu cele în care partea vătămată a precizat că a avut păstrată sumă de 6.000 euro, în noaptea săvârșirii faptei inculpatul Z. V. s-a oferit să-i acorde o recompensă substanțială și să-i plătească unele datorii martorului H. H.-D., coroborate cu declarația martorului O. M. care a relatat despre intențiile persoanei vătămate și ale fiului acesteia de a efectua unele investiții la imobil, demonstrează veridicitatea celor susținute de către persoana vătămată cu privire la valoarea sumei sustrase, respectiv 6.000 euro.
Inculpații fiind autorii faptei prejudiciale le revine îndatorirea și obligația, potrivit art. 1357 din Codul civil, de a despăgubi partea civilă pentru prejudiciul încercat de aceasta și raportat la faptul că suma de 2.000 euro a fost recuperată, în mod just au fost obligați inculpații în solidar, în baza art. 1357, art. 1382 din Codul civil, să plătească părții civile diferența de euro sau echivalentul în lei a acestei sume calculată la cursul oficial de la data executării.
Curtea , ca instanță de control judiciar constată că, în minuta și dispozitivul sentinței penale atacate, s-a menționat că inculpații vor fi obligați în solidar să plătească părții civile B. K. suma de 3.800 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la cursul oficial de la data executării, în timp ce în considerentele hotărârii s-a reținut obligația inculpaților de a achita în solidar părții civile suma de 4.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la cursul oficial de la data executării. Această neconcordanță reprezintă o eroare materială care urmează a fi remediată prin procedura reglementată de art. 278 Cod pr.pen., întrucât îndreptarea acestei erorii în prezenta cale de atac, în absența apelului parchetului sau al părți civile, ar însemna încălcarea principiului înscris în art. 418 alin. 1 Cod proc.penală, respectiv înrăutățirea situației inculpaților în propria cale de atac.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat apelurile declarat de inculpații Z. V. și O. G. A. împotriva sentinței penale numărul 190 din 26 noimebrie 2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ .
În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală comb. cu art. 72 alin. 1 din Codul penal se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat apelant perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 11 iulie 2015 și până la data de 3 februarie 2016.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală vor fi obligați inculpații apelanți la plata sumei de câte 560 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în apel .
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 360 lei, se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În baza art. 276 alin. 1 și 6 din Codul de procedură penală vor fi obligați inculpații apelanți la plata sumei de câte 750 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare către partea civilă B. K., în apel, justificate cu înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații Z. V. și O. G. A. împotriva sentinței penale numărul 190 din 26 noimebrie 2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ .
În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală comb. cu art. 72 alin. 1 din Codul penal deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat apelant perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 11 iulie 2015 și până la data de 3 februarie 2016.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe inculpații apelanți la plata sumei de câte 560 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în apel .
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 360 lei, se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În baza art. 276 alin. 1 și 6 din Codul de procedură penală obligă pe inculpații apelanți la plata sumei de câte 750 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare către partea civilă B. K., în apel .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
S. T. E. B.
Grefier,
D. F.
Red. ST
Tehnored. DF/2ex/29.02.2016
Jud. fond D. O.
| ← Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 272/2012. Curtea de... → |
|---|
