Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 944/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1261/321/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 944/2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -B. A.
JUDECĂTOR- N. C. I.
JUDECĂTOR -D. P.
GREFIER -L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror C. E.
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul S. C., împotriva sentinței penale nr. 130 din 25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat S. C., în stare de arest, asistat de avocat oficiu B. R., lipsă fiind intimații-părți vătămate.
Procedura este completă.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Curtea, aduce la cunoștință recurentului-inculpat prevederile art.70 al.2 C.pr.penală în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția totodată că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă dă declarație, are obligația să declare tot ce știe cu privire la faptă și învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.
Recurentul-inculpat arată că se prevalează de dreptul la tăcere.
Curtea, pune în discutie schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea stării de recidivă prevăzută de art.37 lit.b C.penal față de antecedentele penale, fapte comise în stare de minoritate și care nu atrag starea de recidivă.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat cauza în stare de judecată si s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu B. R., pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și pe fond achitarea inculpatului întrucât nu se face vinovat de săvârsirea faptei retinute, având în vedere si pozitia constantă de nerecunoastere a comiterii faptelor. În cauză nu sunt probe care să sustină învinuirea inculpatului, prejudiciul cauzat unor părti vătămate nu se datorează inculpatului, prin urmare toate bunurile sustrase celor 20 de părți vătămate nu au fost luate de inculpat. De asemenea, sustine că nu sunt martori care aă arate că inculpatul este autorul faptelor retinute și nu sunt probe certe în acest sens.
În subsidiar solicită reducerea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului, martori audiati au confirmat faptul că inculpatul a sustras produse de la părțile vătămate, prin urmare a fost dovedită vinovăția și în mod corect s-a apreciat față de gradul de pericol raportat la perseverenta infractională a inculpatului, starea de recidivă poscondamnatorie și prejudiciul cauzat părților vătămate.
Recurentul-inculpat în cuvântul său solicită reducerea pedepsei.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin s.p. nr. 130 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul_ s-a dispus:
În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor puse în sarcina inculpatului, respectiv prin aplicarea și a art. 37 lit. a Cod penal;
A fost condamnat inculpatul S. C., fiul lui S. și E., născut la data de 27.01.1987 în Tg.N., domiciliat în comuna Timișești, ., de cetățenie română, studii 4 clase, fără ocupație, nu este căsătorit, nu are copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP_, la: 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată M. I.), 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată T. L.), 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. g Cod penal (parte vătămată M. I.) și la ), 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. g Cod penal (parte vătămată T. L.), toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a,b Cod penal, 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A. C.), cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod penal și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. g Cod penal (parte vătămată A. C.), cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului 4 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 238/4 iunie 2008 a Judecătoriei Tg.N., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin sentința de față, astfel că inculpatul va executa 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de lege.
S-a luat act că părțile vătămate M. I. și A. C. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, coroborate cu art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să restituie părții vătămate T. L. un ham pentru cal sau să-i plătească c/val, acestuia, respectiv suma de 700 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului (del. nr. 581/1 iunie 2012, av. O. C. – 200 lei) a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpat la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul înregistrat la această instanță sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Tg.N. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. C., fiul lui S. și E., născut la data de 27.01.1987 în Tg.N., domiciliat în comuna Timișești, ., de cetățenie română, studii 4 clase, fără ocupație, nu este căsătorit, nu are copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 208-209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în noaptea de 25/26.06.2011 inculpatul a pătruns fără drept în curtea domiciliului părții vătămate M. I. și dintr-o dependință a locuinței i-a sustras cantitatea de 800 kg porumb boabe care se afla în saci de 30 respectiv 50 kg fiecare, prejudiciul fiind de 1500 lei, de asemenea a pătruns fără drept în curtea domiciliului numitei T. L. de unde a sustras hamurile unui cal care se aflau atârnate de un cui pe un perete al unei magazii, prejudiciul fiind de 700 lei; că în noaptea de 17/18.12.2010, același inculpat a pătruns fără drept în curtea domiciliului numitului A. C., de unde a sustras mai multe bunuri de uz gospodăresc, prejudiciul fiind de 200 lei.
Părțile vătămate M. I. și A. C. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Partea vătămată T. L. a solicitat ca inculpatul să-i restituie hamul sustras sau să-i plătească c/val. – 700 lei.
Prin declarația dată în instanță (fila 19), inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor puse în sarcina sa, învederând instanței că nu a sustras părților vătămate niciun bun.
Au fost audiați martorii din lucrări V. C., S. D., A. V., S. I., D.-U. M.-M. și Ș. G., declarațiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Din cuprinsul plângerii părții vătămate M. I., rezultă că la data de 25.06.2011 până în jurul orelor 23:00 acesta s-a aflat la domiciliul său, desfășurând diferite treburi gospodărești, după care a intrat în locuință și a adormit până a doua zi când, în jurul orelor 7:00 a văzut că din dependința locuinței lipsesc mai mulți saci din rafie în care se aflau boabe de porumb, aproximativ 800 kg, prejudiciul fiind de aproximativ 1500 lei.
Martorul V. C. declară că la data de 04.07.2011 l-a văzut la moara ce aparține numitului Stanică D. pe inculpatul S. C. care avea de măcinat porumb boabe, inculpatul relatând martorului că are porumbul de la o bătrână pe nume A. V. din .-a trimis să-i macine, întrucât nu se poate deplasa (a se vedea depoziția martorului aflată la fila 40 din dosar).
Aceste aspecte au fost confirmate și de către proprietarul morii, martorul Stanică D., care a declarat că în vara anului 2011 inculpatul a venit la moara al cărei proprietar este cu o cantitate considerabilă de porumb boabe, pentru a le măcina, relatând că porumbul îl are de la numita A. V. (fila 41 din dosar).
Fiind audiată martora A. V. declară că nu a trimis la moară pe nimeni și că nu îl cunoaște pe inculpat (fila 42 din dosar).
Din cuprinsul declarației părții vătămate T. L. rezultă că la data de 28.06.2011 a observat lipsa hamurilor de la locul acestora. Ulterior, s-a întâlnit în ., jud. N. cu S. I., iar acesta avea la calul său acele hamuri pe care le-a cunoscut că-i aparțin și care i-au fost sustrase de la domiciliu, dar nu i-a spus nimic fiindu-i frică de acesta. S. I. declară că hamurile văzute pe calul său și recunoscute de T. L. au fost împrumutate de la inculpat pentru o perioada de cca. două săptămâni, după care i-au fost restituite acestuia.
Același S. I. mai declară că bunurile sustrase de la locuința părții vătămate A. C. au fost aduse la domiciliul sau de către S. C. și ulterior au fost predate părții vătămate A. C. (a se vedea depoziția martorului – fila 60 din dosar).
Partea vătămată A. C. a declarat că în luna decembrie 2010 i-au fost sustrase din curtea domiciliului său o roabă și o lopată și are cunoștință despre faptul că în aceeași noapte i s-au sustras lui M. I. mai mulți știuleți de porumb, autorii furtului fiind din zona Timișești, aceștia deplasându-se cu un atelaj ce are ca semne particulare jențile roților vopsite în roșu, iar coșul căruței fiind vopsit verde.
A. C. la data de 06.10.2011 declară că a auzit de la o persoană pe care nu o cunoaște că roaba ce i-a fost sustrasă de la domiciliul său se afla la locuința lui S. I. din ., jud. N., fapt ce l-a determinat să meargă la domiciliul acestuia unde și-a recunoscut roaba ca fiind cea furată. Roaba i-a fost dată de soția lui S. I., care i-a spus că a fost adusă la domiciliul său de către inculpat (a se vedea declarația martorului S. I. aflată la fila 60 din dosar).
Martorul D.-U. M.-M. a declarat că a văzut când inculpatul a restituit părții vătămate A. C. roaba (fila 71 din dosar).
Prin declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat săvârșirea faptelor, declarând că cunoaște pe partea vătămată M. I., întrucât a lucrat la locuința acestuia cu atelajul, la diferite treburi gospodărești; că nu a fost la moară în cursul anului 2011, declarație ce este contrazisă de declarațiile martorilor V. C. și S. D..
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză – plângerea și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor lucrări V. C., S. D., A. V., S. I., D.-U. M.-M. și Ș. G., coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța reține că în noaptea de 25/26.06.2011 inculpatul a pătruns fără drept în curtea domiciliului părții vătămate M. I. și dintr-o dependință a locuinței i-a sustras cantitatea de 800 kg porumb boabe care se afla în saci de 30 respectiv 50 kg fiecare, prejudiciul fiind de 1500 lei, de asemenea a pătruns fără drept în curtea domiciliului numitei T. L. de unde a sustras hamurile unui cal care se aflau atârnate de un cui pe un perete al unei magazii, prejudiciul fiind de 700 lei; că în noaptea de 17/18.12.2010, același inculpat a pătruns fără drept în curtea domiciliului numitului A. C., de unde a sustras mai multe bunuri de uz gospodăresc, prejudiciul fiind de 200 lei.
În atare context, instanța a reținut, față de probatoriul administrat și prezentat anterior, că săvârșirea faptei de către inculpat este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind și linia de raționament a curții europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul național nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste și arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue și Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 208-209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, privind concursul de infracțiuni.
Instanța a reținut că infracțiunile săvârșite de dauna părților vătămate M. I. și T. L. au fost comise de inculpat la intervale foarte scurte de timp, de unde rezultă că au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal.
Instanța a mai reținut că prin sentința penală nr. 238/4 iunie 2007 a Judecătoriei Tg.N. (filele 53,54 din dosar), definitivă la data de 24.08.2007, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. g,i Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
Cum faptele infracționale au fost săvârșite la data de 17/18.12.2010, 25/26.06.2011, 28.06.2011, rezultă că au fost comise în cursul termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare mai sus menționată.
În consecință, față de pedeapsa efectiv aplicată inculpatului – 2 ani și 6 luni, instanța a rețiut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, privind recidiva postcondamnatorie (când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este mai mare de un an), iar în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice, respectiv prin aplicarea și a art. 37 lit. a Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 238/4 iunie 2008 a Judecătoriei Tg.N., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, și va dispune ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin sentința de față.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.P., respectiv dispozițiile părții generale ale CP, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, inculpatul a acționat într-o modalitate foarte periculoasă, respectiv a profitat de împrejurarea că era noapte și târziu, partea vătămată M. I. este în vârstă, iar inculpatul cunoștea locația întrucât lucrase în gospodăria acestuia, este cunoscut în comunitate ca având, în general. un comportament antisocial;
Nu în ultimul rând este de remarcat cazierul judiciar „impresionant” al inculpatului, din care rezultă că acesta a suferit multiple condamnări pentru fapte foarte grave, inclusiv pentru infracțiuni similare celor ce formează obiectul cauzei deduse judecății.
Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, instanța a reținut că fapta inculpatului a fost îndreptată din nou împotriva patrimoniului, ceea ce demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care sa fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum si întreaga ordine de drept.
Funcțiile de constrângere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutata să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Inculpatul trebuie să știe că, pe lângă drepturi, are si o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fata societății.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât si finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise si în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
În consecință, instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenție.
S-a luat act că părțile vătămate M. I. și A. C. nu s-au constituit părți civile în cauză, iar în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, coroborate cu art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpat să restituie părții vătămate T. L. un ham pentru cal sau să-i plătească c/val, acestuia, respectiv suma de 700 lei, în cauză fiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale (existența unui prejudiciu, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate între acestea).
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul S. C..
Motivele de recurs au fost consemnate în partea introductivă a deciziei, astfel că nu vor mai reluate ci doar analizate.
Analizând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu Curtea constată că recursul declarat în cauză de inculpat este fondat, urmând a fi admis în următoarele limite.
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.
Astfel în mod just instanța de fond pe baza probelor administrate în cursul procesului penal, a reținut vinovăția inculpatului pentru faptele de furt calificat și violare de domiciliu, reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare al instanței.
În mod just s-a statuat de către instanța de fond, că vinovăția inculpatului S. C. față de infracțiunile reținute în hotărârea de condamnare atacată, rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, relevante fiind conținutul informativ al declarațiilor martorilor V. C., Sănică D., A. V., S. I., D. U. M. M. și Ș. G. coroborate cu declarațiile părților vătămate.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor, criticată în secundar de către inculpat, Curtea apreciză că pedepsele principale aplicate inculpatului S. C. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și violare de domiciliu, sunt prea severe necorespunzând funcțiilor constrângere și reeducare urmărite de legiuitor.
Potrivit art. 72 C.p., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la pedepsele principale aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, Curtea consideră că prima instanță nu a făcut o corectă individualizare pierzând din vedere, modalitatea concretă de concepere și săvârșire a faptelor, care a exclus utilizarea violenței fizice și psihice, urmările produse care au constat în producerea unui prejudiciu material de mică însemnătate (în cea mai mare parte recuperat).
Aceste aspecte faptice, în viziunea Curții, impun concluzia că aplicarea unor pedepse inculpatului situate la minimul special prevăzut de textele de incriminare ( câte 3 ani închisoare cu executare), sunt suficiente pentru a se asigura reeducarea acestuia, cu atât mai mult cu cât la pedeapsa rezultantă obținută prin aplicarea regulii cumulului juridic a pedepselor stabilite pentru faptele concurente, se va adiționa și o pedeapsă privativă de libertate a cărei suspendare a executării va fi revocată în cauză.
Hotărârea recurată comportă critici și în ceea ce privește greșita reținere în cauză a stării de recidivă postexecutorie.
Examinând fișa de cazier judiciar ( fila 49 DUP) se observă că inculpatul a suferit anterior 3 condamnări definitive la pedepse de 6 luni, 1 an și 6 luni respectiv 2 ani și 3 luni închisoare, primele două privind infracțiuni comise în timpul minorității.
În atare situație, având în vedere că cele două pedepse de 6 luni, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, aplicate anterior inculpatului, vizează infracțiuni comise în timpul minorității, în conformitate cu prevederile art. 38 lit.a C.p.,aceste condamnări nu pot constitui primul termen al recidivei prev. de art. 37 lit. b, astfel cum a statuat prima instanță, inculpatul aflându-se doar în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit.a C.p.în raport cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, a cărei suspendare a executării urmează a fi revocată, urmare a soluției de condamnare ce se va pronunța în cauza pendinte.
În considerarea acestor argumente, Curtea în baza art 385/15 pct.2 lit. d C.p.p. va admite recursul declarat de inculpatul S. C. și va casa în parte sentința penală recurată.
Rejudecând cauza, va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S. C. pentru faptele în pedepsele componente.
În baza art. 334 C.p.p. va înlătură dispozițiile art. 37 lit.b reținute in sarcina inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile supuse judecății.
Reduce cele trei pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 C.p.
Reduce cele trei pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208-209 al.1 lit.g C.p.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. va contopi cele 6 pedepse astfel cum au fost reduse, în pedeapsa rezultantă cea mai grea.
În baza art. 83 C.p.va cumula această pedeapsă, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acesteia de către instanța de fond.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 385/15 pct.2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de inculpatul S. C. împotriva s.p. nr. 130 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dos._ .
Casează în parte sentința penală recurată, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S. C. pentru faptele în pedepsele componente.
În baza art. 334 C.p.p. înlătură dispozițiile art. 37 lit.b reținute in sarcina inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile supuse judecății.
Reduce cele trei pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 C.p. de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare.
Reduce cele trei pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208-209 al.1 lit.g C.p. de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p.contopește cele 6 pedepse de câte 3 ani închisoare în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C.p. cumulează această pedeapsă, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acesteia de către instanța de fond..
Pedeapsă de executat pentru inculpatul S. C.: 5 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. A. N. C. I.
D. P.
GREFIER,
L. G.
Red.s.p.f.N. I.
Red.d.p.r. B.A.
Tehnored.L.G./ 07.10.2013.
3 ex.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 752/2013. Curtea de... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... → |
|---|
