Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 748/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 748/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 4978/291/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 748/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -D. P.
JUDECĂTOR -B. A.
JUDECĂTOR -N. C. I.
GREFIER -L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror C. E.
*
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R., împotriva sentinței penale nr. 74 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria R..
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 20 iunie 2013, fiind consemnate prin încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin s.p. nr. 74 din 22.02.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul_ s-a dispus:
În temeiul art.11 pct.2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit. b) din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului C. C. – A., fiul lui V. și M., născut la data de 27.08.1990 în municipiul R., județul N., domiciliat în satul G., ., CNP_, cetățenie română, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de tăiere fără drept și sustragere de arbori, fapte prevăzute și pedepsite de art.108 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 46/2008 și art. 110 alin. 1 lit. b) din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit.b) din Codul penal.
În conformitate cu art. 346 alin. 4 din Codul de procedură penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea vătămată – parte civilă Direcția S. N. pentru Ocolul Silvic H., cu sediul în mun. Piatra – N., ., nr. 24, jud. N..
În baza art.192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 490/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R., verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 25.10.2012, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul C. C. - A., fiul lui V. și M., născut la 27.08.1990 pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de tăiere fără drept și sustragere de arbori, fapte prevăzute și pedepsite de art.108 alin.1 lit. b din Legea nr.46/2008 și respectiv art.110 alin.1 lit. b din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.33 alin.1 lit. b din Codul penal.
În actul de sesizare al instanței este expusă, în esență, următoarea situație de fapt:
La datele de 05.04.2011, 23.05.2011 și 20.08.2011, inculpatul C. C. - A. a tăiat și sustras arbori, valoarea masei lemnoase fiind de fiecare dată sub cuantumul prevăzut de lege pentru existența infracțiunilor, motiv pentru care au fost întocmite procesele – verbale de contravenție cu numerele 221/11.04.2011, 226/23.05.2011, respectiv nr.229/22.08.2011, prejudiciul total creat fiind în cuantum de 401,08 lei fără TVA, activitatea sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de infracțiunilor concurente de tăiere fără drept și sustragere de arbori, fapte prevăzute și pedepsite de art.108 alin.1 lit. b din Legea nr.46/2008 și respectiv art.110 alin.1 lit. b din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.33 alin.1 lit. b din Codul penal.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă prin rechizitoriu sunt menționate de către Ministerul Public următoarele mijloace de probă: proces – verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 4 din dosarul de urmărire penală), procesul – verbal de sesizare din oficiu și înscrisurile comunicate Secției 7 de Poliție Rurală R. de către Ocolul Silvic H. (filele 4 – 6 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor N. B. (filele 7, 8, 32 din dosarul de urmărire penală), Mălău I. (filele 13 – 16, 28, 29 din dosarul de urmărire penală), Mălău E. L. D. (filele 30 – 31 din dosarul de urmărire penală), A. C. S. (fila 33 din dosarul de urmărire penală), înscrisuri, respectiv procesele – verbale de contravenție nr.226/23.05.2011 (filele 9 – 12 din dosarul de urmărire penală), nr.221/11.04.2011 și nr.229/22.08.2011 (filele 17 – 22 din dosarul de urmărire penală), actele de control cu nr. 990/30.05.2011 și nr. 4746/15.11.2011 (filele 35 – 39 din dosarul de urmărire penală).
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a procedat la ascultarea inculpatului (fila 6), a martorilor A. C. – S. (fila 14), N. B. (fila 20), Mălău I. (filele 28 – 29) și Mălău E. – L. – D. (filele 30 – 31).
Pe parcursul judecării cauzei, poziția procesuală a inculpatului a fost aceea de a recunoaște doar săvârșirea faptei contravenționale din 05.04.2011, negând celelalte fapte pentru care s-au încheiat alte două acte de constatare și sancționare contravențională
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești, instanța reține următoarele aspecte referitoare la situație de fapt și de drept:
Inculpatul C. C. – A. a fost sancționat contravențional prin 3 (trei) procese – verbale de contravenție încheiate de partea – vătămată – parte civilă Ocolul Silvic H., respectiv nr.226/23.05.2011 (filele 9 – 12 din dosarul de urmărire penală), nr.221/11.04.2011 și nr.229/22.08.2011 (filele 17 – 22 din dosarul de urmărire penală), pentru săvârșirea a 3 (trei) contravenții consecutive de tăiere ilegală de arbori, faptă prevăzută de art. 8 alin.1 lit. a din Legea nr.171/2010. Prejudiciul pentru fiecare din faptele contravenționale este situat sub limita infracțională a pragului valoric a echivalentului a 5 (cinci) metri cubi de masă lemnoasă pe picior. Niciunul dintre procesele – verbale nu a fost contestat de către inculpatul contravenient.
Apreciind că faptele contravenționale au fost săvârșite într-un interval de timp mai mic de 1 (un) an, organele de constatare ale Direcției Silvice N. au sesizat organele de cercetare penală din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 7 Sagna, Județul N., care astfel s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptelor prevăzute de tăiere ilegală și sustragere ilegală de arbori prevăzute de art.108 alin.1 lit. b și respectiv art.110 alin. 1 lit. b din Legea nr.46/2008, infracțiuni pentru care de altfel ulterior P. de pe lângă Judecătoria R. a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului și a sesizat instanța competentă prin trimiterea acestuia în judecată.
Analizând textele incriminatoare ale infracțiunilor, instanța a constatat că acestea statuează următoarele: Art. 108 alin.(1): Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează:b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a); Art. 110 alin.1: Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a).
Legat de cele arătate anterior, instanța a constatat că prin trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.108 alin.1 lit. b din Legea nr.46/2008, după ce în prealabil acesta fusese deja sancționat contravențional pentru săvârșirea a 3 (trei) fapte contravenționale prevăzute de art.8 alin.1 lit. a din Legea nr.171/2010, care în esență incriminează aceeași faptă, „tăierea ilegală de arbori”, se încalcă inculpatului drepturile garantate de art.4 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale (CEDO).
Astfel, conform art.8 alin.1 lit. a din Legea nr.171/2010 „Constituie contravenții silvice următoarele fapte: a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare.”
Articolul 4 al Protocolului 7 al Convenției consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, cunoscut sub denumirea tradițională de „ne bis in idem”: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași Stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui Stat. (…)”
În interpretarea articolului enunțat anterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a constatat prin hotărârea Tsnoyo Tsonev împotriva Bulgariei pronuntata la 14 ianuarie 2010, încălcarea acestui articol care garantează dreptul de a nu fi urmărit sau condamnat penal de două ori pentru aceleași fapte – ne bis in idem precum și a articolului 6 din Convenție care garantează dreptul la un proces echitabil.
Pentru a dispune astfel Curtea a reținut că reclamantul fusese „condamnat” în procedura administrativă (contraventională) ce trebuie asimilată unui „proces penal” în sensul autonom al acestei noțiuni în Convenție. După ce această „condamnare” a rămas definitivă, împotriva reclamantului fusese formulată o altă acuzație în materie penală care privea același comportament și, în esență, aceleași fapte. Având in vedere că art. 4 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție interzice atât urmărirea penală cât și condamnarea unei persoane pentru fapte care au condus deja la aplicarea unei sancțiuni penale definitive, Curtea a constatat încălcarea acestui articol de către Bulgaria.
Aplicând raționamentul expus anterior la speța dedusă judecății, instanța constată că inculpatul C. C. A. a fost deja sancționat contravențional pentru fapta de tăiere ilegală de arbori cu amendă contravențională în cuantum total de 2400 lei, de către organele de constatare din cadrul Direcției Silvice N. - Ocolului Silvic H. prin procesele-verbale de contravenție nr.226/23.05.2011 (filele 9 – 12 din dosarul de urmărire penală), nr.221/11.04.2011 și nr.229/22.08.2011 (filele 17 – 22 din dosarul de urmărire penală)
Or, din considerentele aceleași hotărâri pronunțate de CEDO, dar și din întreaga jurisprudență a Curții de la Strasbourg în materie contravențională (hotărârile A. împotriva României, Ozturk împotriva Germaniei ș.a.), rezultă că procedura contravențională pornită împotriva inculpatului trebuie asimilată unei acuzații în materie penală având în vedere următoarele:
- sancțiunea contravențională aplicată inculpatului de către de către organele de constatare din cadrul Direcției Silvice N. – Ocolul Silvic H. poate fi considerata având un caracter „penal” în sensul autonom pe care Convenția îl acordă acestei notiuni, având in vedere că, pe de o parte, interdicția instituita prin textul legal încălcat se adresează tuturor persoanelor și că pe de altă parte scopul sancțiunii este acela de a pedepsi și preveni săvârșirea în viitor a unor fapte similare;
- există identitate de fapte între cele care s-au aflat la originea sancțiunii contravenționale și respectiv cele care au generat procedura penală îndreptată împotriva inculpatului, independent de definiția legală pe care dreptul intern o acordă noțiunii de contravenție, respectiv infracțiunii deduse judecății;
- a existat o dublare a procedurilor judiciare îndreptate împotriva inculpatului, având în vedere că procedurile penale au fost precedate de sancționarea contravenționala a acestuia, rămasă definitivă.
În concluzie, inculpatul a fost „condamnat” în procedura administrativă (contravențională) ce trebuie asimilată unui „proces penal” în sensul autonom al acestei noțiuni în Convenție. După această „condamnare”, împotriva inculpatului a fost formulată o altă acuzație în materie penală care privea același comportament și, în esență, aceleași fapte. Având în vedere că art. 4 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție interzice atât urmărirea penală cât și condamnarea unei persoane pentru fapte care au condus deja la aplicarea unei sancțiuni penale definitive, instanța constată că prin condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.108 alin.1 lit. b din Legea nr.46/2008 s-ar ajunge la încălcarea acestui articol, astfel încât se impune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a din C.pr.pen raportat la art.10 lit. b din Codul de procedură penală, întrucât fapta sub forma în care a fost reținută în sarcina inculpatului este deja incriminată de legea contravențională, respectiv art.8 lit. a din Legea nr.171/2010.
De altfel, acest raționament a fost reținut și de către Curtea de Apel Bacău, instanță de control judiciar care în soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe de condamnare pronunțate de Judecătoria R. pentru o faptă similară, a dispus achitarea inculpatului reținând aceleași argumente cu cele arătate anterior (relevantă în acest sens este decizia penală nr.481 din 26.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău dosarul penal nr._ *).
Pentru motivele arătate anterior, mutatis mutandis se impune achitarea inculpatului C. C. A. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.110 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008, cunoscută sub numele de „furt ilegal de arbori”. Într-o tehnică legislativă similară celei de la art.108 alin.1 lit. b din Legea nr.46/2008, legiuitorul a incriminat infracțional constatarea într-un interval de un an a cel puțin două fapte contravenționale de furt ilegal de arbori care să depășească cumulat prin valoarea prejudiciului de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă „pe picior”.
În mod suplimentar motivelor de achitare enunțate anterior în aplicarea principiului european ne bis in idem, pentru reținerea acestei infracțiuni, organele competente ar fi trebuit să constate săvârșirea de către inculpat în decurs de 1 (un) an a cel puțin două fapte contravenționale de furt de arbori, prevăzute și sancționate de art. 8 alin.1 lit.b din Legea nr.171/2010. Conform acestui din urmă text, „constituie contravenții silvice următoarele fapte:b) sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.”
Or, examinând procesele – verbale de contravenție încheiate inculpatului C. C. A. (nr.226/23.05.2011 - filele 9 – 12 din dosarul de urmărire penală; nr.221/11.04.2011 și nr.229/22.08.2011 - filele 17 – 22 din dosarul de urmărire penală) se observă că acesta a fost sancționat la rubrica corespunzătoare încadrării în drept doar pentru săvârșirea contravențiilor de tăiere ilegală de arbori, faptă prevăzută de art.8 alin.1 lit. a din Legea nr.171/2010, nu și pentru contravenția de sustragere ori înșurire fără drept a materialului lemnos, care ar fi putut atrage ulterior incidența infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.110 alin. lit.b din Legea nr.46/2008. Pe cale de consecință, pentru această din urmă faptă nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, fiind incident temeiul de achitare prevăzut de art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.d din C.pr.pen, însă dat fiind faptul că art.10 lit.b din C.pr.pen. este prioritar și mai favorabil inculpatului decât art.10 lit.d (inclusiv sub aspectul soluționării laturii civile), instanța va reține ca temei al achitării aspectul că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Mai mult decât atât, în urma desfășurării cercetării judecătorești, instanța a constatat că în privința actelor de constatare contravențională reținute în sarcina inculpatului C. C. A. se conturează probe certe de vinovăție și existență a faptei contravenționale doar cu privire la procesul – verbal de contravenție nr.221 din data de 11.04.2011, faptă pe care de altfel inculpatul a recunocut-o în declarația sa dată în fața instanței (file 6).
Cu privire la existența celorlalte fapte contravenționale, sancționate prin procesele - verbale nr.226/23.05.2011 și respectiv nr.229/22.08.2011, instanța constată din declarațiile date în fața instanței în calitate de martori de Mălău I. – agentul constatator din cadrul Ocolului Silvic H. (filele 27 – 28) și Mălău E. L. – D. – martor asistent în procesele – verbale (filele 30 – 31) că există dubii cu privire la săvârșirea de către inculpat a acestor fapte contravenționale. Astfel, deși se afirmă de către martorul Mălău I. (agentul constator al contravențiilor), susținut de către martorul Mălău E. L. D. (pădurar în cadrul aceluiași ocol silvic), că inculpatul a fost surprins și observat nemijlocit în pădure în timp ce tăia și sustrăgea fără drept material lemnos, aceștia susțin totodată că nu l-au împiedicat în niciun fel să taie materialul lemnos, să-l secționeze și încarce în căruță, să-l transporte la domiciliu și ulterior să-l valorifice. Totodată, martorii au precizat că nu s-a confiscat material lemnos și că în calitate de pădurari nu au confiscat niciodată material lemnos tăiat ilegal. Cu toate acestea, ambii martori au recunoscut că în exercitarea atribuțiilor de serviciu pot aplica măsura confiscării. Mai mult decât atât, martorul Mălău E. L. D. a precizat în fața instanței de judecată că nu s-au gândit să confiște pretinsul material lemnos tăiat ilegal „întrucât inculpatul putea să motiveze că le-a tăiat din raza județului Iași și noi nu putem să confiscăm lemne nemarcate dacă ele provin din raza altui județ, ci eventual putem doar să întrebăm de unde le are (s.ns. – fila 30 - verso)”.
Având în vedere cele arătate anterior, instanța a apreciat că se impune achitarea inculpatului C. C. A. în temeiul art.11 pct. lit. a raportat la art.10 lit. b din C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.108 alin.1 lit.b și art.110 alin.1 lit. b ambele din Legea nr.46/2008, reținute în sarcina acestuia sub forma concursului real de infracțiuni prevăzut de art.33 lit.b din Codul penal. Date fiind prevederile art.346 alin. 4 din C.pr.pen, instanța urmează să lase nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea vătămată – parte civilă Direcția S. N. pentru Ocolul Silvic H.. Totodată, în baza art.192 alin.3 din C.pr.pen, cheltuielile judiciare avansate în cauză urmează să rămână în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria R..
Procurorul a înțeles să critice hotărârea sub următoarele aspecte:
A considerat hotărârea ca fiind nelegală deoarece inculpatul a fost în mod greșit achitat pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Astfel pentru a pronunța hotărârea din cauza de față instanța a apreciat că faptele inculpatului nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât dacă l-ar condamna pe inculpat ar încălca principiul de drept „ne bis in idem" (nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă). Însă răspunderea contravențională nu exclude răspunderea penală.
Astfel, Legea nr. 171/2010 reglementează stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, iar Codul silvic reglementează prin altele și infracțiunile silvice.
Infracțiunile prev. de art. 108 alin. 1 lit. b și 110 alin. 1 lit. b Cp. se referă tocmai la acele situații în care o persoană stăruie în conduita sa ilicită în raport cu integritatea fondului forestier național și în decurs de un an săvârșește mai mult de două fapte de tăiere ilegală de arbori și de sustragere de arbori iar prejudiciul cauzat depășește de 5 ori valoarea medie a unuț m3 de masă lemnoasă pe picior.
Însă aceste fapte, constatate separat nu pot rămâne nesancționate și de aceea se aplică sancțiuni contravenționale încadrându-se în prevederile Legii nr. 171/2010.
Mai mult decât atât, în cauza de față inculpat C. A. nu a fost sancționat contravențional și penti sustragerea de arbori, pentru faptele comise la 05.02._11 și 28.08.2011 (ca și cele de tăiere ilegală de arbor: ci numai pentru tăiere ilegală de arbori, în baza art. 8 alin. 1 lit. din Legea nr. 171/2010, deci măcar pentru aceste fapte sustragere de arbori nu există dublă sancționare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3859 pct. și art._ pct. 1 lit. d Cod proc. penală, P. a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și condamnarea inculpat C. C. - A. pentru infracțiunile silvice prev. de 108 alin. 1 lit. b și 10 alin. 1 lit. b Cp.
În ceea ce privește infracțiunea de tăiere nelegală de arbori prev. de art. 108 al.1 1 lit. b din Legea 46/2008, reținută în sarcina inculpatului, Curtea își însușește raționamentul juridic al primei instanței, care corect a constatat incidența în speță a principiului „ne bis in idem” aplicând cu prioritate dispozițiile art. 4 al Protocolului 7 al CEDO.
Potrivit dispozițiilor Convenției menționate „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași Stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui Stat. (…)”
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărarea Tsnoyo Tsonev vs. Bulgaria pronuntata la 14 ianuarie 2010, a constatat încalcarea acestui articol care garantează dreptul de a nu fi urmărit sau condamnat penal de doua ori pentru aceleași fapte – ne bis in idem precum și a articolului 6 din Conevnție care garantează dreptul la un proces echitabil.
Pentru a dispune astfel Curtea a reținut că reclamantul fusese „condamnat” în procedura administrativă (contravențională) ce trebuie asimilata unui „proces penal” în sensul autonom al acestei noțiuni în Convenție. După ce aceasta „condamnare” a devenit definitiva, împotriva reclamantului fusese formulată o alta acuzație în materie penala care privea același comportament și, în esență, aceleași fapte. Având în vedere ca art. 4 Prot 7 la Convenție interzice atât urmărirea penală cât și condamnarea unei persoane pentru fapte care au condus deja la aplicarea unei sancțiuni penale definitive, Curtea a constatat încălcarea acestui articol de către Bulgaria.
În speță inculpatul C. C. A. a fost deja sancționat contravențional pentru una dintre faptele dedusă judecății- infracțiunea de tăiere nelegală de arbori prev. de art. 108 al.1 1 lit. b din Legea 46/2008, cu amendă contravențională în cuantum total de 2400 lei de către Direcția S. N., Ocolul Silvic H., prin procesele-verbale de contravenție . nr._ (fila 17 dosar UP), referitor la fapta materială din 5 aprilie 2011, . nr._ (fila 9 dosar UP), referitor la fapta materială din 23.05 2011, și . nr._ (fila 20 dosar UP), referitor la fapta materială din noaptea de 20.08 2011.
În atare situație, ținând cont și de jurisprudența CEDO, Curtea apreciază că în speța de față procedura contravențională pornită împotriva inculpatului trebuie asimilată unui proces penal având în vedere următoarele:
- sancțiunea contravențională aplicată inculpatului de către Direcția S. N., Ocolul Silvic H., poate fi considerată având un caracter „penal” in sensul autonom pe care Convenția il acordă acestei noțiuni, având în vedere că, pe de o parte, interdicția instituita prin textul legal încalcat se adreseaza tuturor persoanelor și că pe de altă parte scopul sancțiunii este acela de a pedepsi și preveni săvârșirea în viitor a unor fapte similare;
- exista identitate de fapte intre cele care s-au aflat la originea sancțiunii contravenționale si respectiv cele care au generat procedura penală îndreptată împotriva inculpatului, independent de definiția legală pe care dreptul intern o da contravenției, respectiv infracțiunii deduse judecății;
- a existat o dublare a procedurilor judiciare îndreptate împotriva reclamantului, având în vedere ca procedurile penale au fost precedate de sancționarea contravențională a acestuia, rămasă definitiva.
În concluzie, inculpatul a fost „condamnat” in procedura administrativa (contravențională) ce trebuie asimilata unui „proces penal” în sensul autonom al acestei noțiuni în Convenție. După această „condamnare”, împotriva inculpatului a fost formulata o alta acuzație în materie penala care privea același comportament si, in esența, aceleași fapte. Având in vedere că art. 4 Prot 7 la Convenție interzice atât urmărirea penală cât și condamnarea unei persoane pentru fapte care au condus deja la aplicarea unei sancțiuni definitive, Curtea constată că prin condamnarea inculpatului s-ar ajunge la încălcarea acestui articol.
Cu toate acestea, în pofida faptului că raționamentul primei instanțe a fost corect, soluția de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 108 al.1 lit. b din Legea nr. 46/2008, este incorectă, impunându-se încetarea procesului penal pentru această faptă în considerarea, incidenței în speță a dispozițiilor art. 10 lit.j C.p.p. referitoare la existența autorității de lucru judecat.
În pofida faptului că față de inculpat nu s-a pronunțat anterior prin hotărâre judecătorească, condamnarea sa pentru faptele de tăiere de arbori, având în vedere identitatea de persoană și de obiect între conținutul proceselor verbale de contravenție enunțate mai sus și cel al rechizitoriul parchetului prin care a fost sesizată instanța în cauza pendinte, Curtea apreciază că procesele verbale de contravenție, în contextul cauzei, pot fi asimilate unei hotărâri definitive generatoare de autoritate de lucru judecat.
Sentința primei instanțe comportă critici în ceea ce privește greșita soluție de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de sustragere de arbori prev. de art. 110 al.1 lit.b din Legea nr. 46/2008.
Instanța de recurs nu împărtășește opinia primei instanțe, conform căreia probele în acuzare administrate în cauză nu au forța probantă suficientă de a dovedi decisiv existența acestei fapte și vinovăția inculpatului față de aceasta.
Curtea notează că probele administrate în cauză,prin conținutul lor informativ demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului C. C. A. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110 al.1 lit.b din Legea nr. 46/2008.
Astfel, existența acestei fapte și vinovăția inculpatului față de aceasta rezultă cu precădere din declarațiile martorilor Mălău I., Mălău E. L. D. și N. B. care l-au surprins nemijlocit pe inculpat tăind și sustrăgând arbori la momentele și la locurile reținute în actul de sesizare al instanței, care se coroborează cu declarațiile martorului A. C. S.( care a perceput indirect acțiunile infracționale ale inculpatului), informațiile ce rezultă din procese verbale contravenție prin care inculpatul a fost sancționat contravențional în 3 rânduri pentru contravenții de tăiere ilegală de arbori, precum și cu declarația inculpatului luată de instanța de jdcată prin care recunoaște faptele comise la data de 5.04.2011.
În consecință, constatând că probele administrate în cauză relevă în mod neîndoielnic existența infracțiunii prev. de art. 110 al.1 lit.b din Legea nr. 46/2008 precum și vinovăția inculpatului față de aceasta, Curtea va dispune tragerea la răspundere penală a acestuia, pronunțând condamnarea sa la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, stabilită la cuantumul minim prevăzut de norma de incriminare, Curtea în conformitate cu prevederile art.72 C.p., va avea în vedere pericolul social al faptei, persoana inculpatului care nu a mai suferit rigorile legii penale, vârsta tânără a acestui, care crează preimis unui reeducări mai rapide, atitudinea de recunoaște parțială a acuzațiilor, și finalitatea preventivă a sancțiunii penale stabilite prin art. 52 C. pen.
În lumina criteriilor expuse mai sus Curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă acesteia, motiv pentru care, în baza art.81 C.p. va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de în cercare fixat în condițiile art.82 C.p.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția S. N.- Ocolul Silvic H., Curtea constatând îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale a inculpatului, o va admite, urmând a obliga inculpatul la plata sumei de bani ce reprezintă echivalentul bănesc al materialului lemnos sustras de inculpat.
Curtea remarcă că pretențiile solicitate de partea civilă sunt întemeiate, întinderea prejudiciului rezultând cu certitudine din fișele de calcul depuse în dosarul de urmărire penală ( filele 10, 18 și 21)
În considerarea celor expuse, Curtea în baza art 385/15 pct.2 lit. d C.p.p. va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. și va casa în totalitate sentința penală recurată.
Rejudecând cauza, În baza art. 11 pct. 2 lit b C.p.p. rap la art. 10 lit.j C.p.p va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului C. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 108 al.1 lit.b din Legea nr. 46/2008.
Va condamna inculpatul C. C. A. cu date de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110 al.1 lit.b din Legea nr. 46/2008.
Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza a II-a și lit. b C.p. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.p.
În baza art. 81 C.p.va dispune suspendarea condiționată a acestei pedepse pe durata unui termen de încercare, fixat în condițiile art. 82 Cp.
În baza art. 359 C.p.p va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
În baza art. 71 al.5 c.p., pe durata termenului de încercare, va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 14, 346 C.p.p.va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția S. N.- Ocolul Silvic H. și, în consecință obligă inculpatul C. C. A. să plătească acesteia suma de bani solicitată prin cererea de constituire de parte civilă.
În baza art. 191 al.1 C.p.p. va obligă inculpatul C. C. A. la cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 al.3 C.p.p, cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 385/15 pct.2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva s.p. nr. 74 din 22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra R. în dos._ .
Casează în totalitate sentința penală recurată reține cauza spre re judecare și, în fond:
In baza art. 11 pct. 2 lit b C.p.p. rap la art. 10 lit.j C.p.p încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 108 al.l lit.b din Legea nr. 46/2008.
Condamnă inculpatul C. C. A. cu date de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110 al.l lit.b din Legea nr. 46/2008 la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza a Ii-a și lit. b Cp. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cp.
În baza art. 81 Cp. dispune suspendarea condiționată a acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, fixat în condițiile art. 82 Cp.
În baza art. 359 C.p.p atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp.
În baza art. 71 al.5 cp., pe durata termenului de încercare, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 14, 346 C.p.p. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția S. N.- Ocolul Silvic H. și, în consecință obligă inculpatul C. C. A. să plătească acesteia suma de 497, 34 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 al.l C.p.p. obligă inculpatul C. C. A. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 al.3 C.p.p, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.06.2013.
PREȘEDINTE,
Pt. judecător-D. P.-plecat în C.O.
Semnează Președinte de instanță- M. V. C.
JUDECĂTORI,
B. A.
N. C. I.
GREFIER,
L. G.
Red.s.p.f. F. A.O.
Red.d.p.r. B.A.
Tehnored.L.G./ 08.07.2013
3 ex.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
