Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1299/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1299/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 4836/110/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1299/2013
Ședința separată și nepublică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
JUDECĂTOR N. C. I.
JUDECĂTOR C. C.
**********
GREFIER M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR V. P.
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul M. A. împotriva încheierii din 5.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință separată și nepublică se prezintă recurentul inculpat M. A., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat I. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii prin care Tribunalul Bacău a menținut măsura arestului preventiv.
Avocat I. T. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, în baza art.385/11 Cod procedură penală, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.385/13 Cod procedură penală.
Avocat I. T., pentru recurentul inculpat M. A. invocă netemeinicia încheierii din 5.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău prin care s-a menținut măsura arestului preventiv.
Arată că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală și există prezumția că ar putea fi răsturnată încadrarea juridică a faptei.
Arată că celălalt coinculpat din prezenta cauză se află în stare de libertate și consideră că este inechitabil că inculpatul M. nu beneficiază de același tratament.
Precizează că inculpatul este minor, este infractor primar, este elev la Liceul A. Saligny din Bacău.
Consideră că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptei la momentul comiterii acesteia, iar prin acel gest de a da drumul la gaze inculpatul nu a avut intenția reținută în rechizitoriu.
Apreciază că judecarea minorului în stare de libertate este benefică pentru ca inculpatul să-și poată continua studiile și arată că inculpatul a înțeles ce sancțiune i-ar fi aplicată în cazul în care nu ar respecta obligațiile impuse de instanță dacă va fi pus în libertate.
Solicită admiterea recursului și solicită revocarea măsurii arestului preventiv.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului pentru asistența juridică din oficiu, potrivit Ordinului comun al Ministerului Justiției și Uniunea națională a Barourilor din România nr._/1693/2008, art.9, care atestă prestația efectuată de avocat.
Instanța a procedat la confirmarea referatului și a dispus plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod just instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului .
Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de furt calificat, tentativă la omor calificat și distrugere .
Consideră că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 300/2 și art. 160/b Cod procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat M. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită judecarea în stare de libertate pentru a-și continua școala și a-și asigura un viitor mai bun.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea din 5.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos._ 13 s-a dispus:
In temeiul art.300/2 cu art.160/h C.pr.pen. s-a menținut arestarea preventiva a inculpatului M. A. aflat în Penitenciarul Bacău.
S-au respins cererile de revocare și de înlocuire a stării de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat, prin apărător.
S-a dispus comunicarea încheierii, locului de deținere.
In temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut următoarele:
La data de 28.10.2013 s-a înregistrat pe rolul instanței ds. nr._ 13 fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul M. A. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 al. 1- 175 al. 1 lit. e C.pen.; furt calificat, prev. de art. 208 al.1- 209 al.1 lit. i C.pen. și tentativă de distrugere, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 217, constând în aceea că în ziua de 10.10.2013, în jurul orelor 11,00 -12,00, a pătruns prin escaladarea unei ferestre în locuința părților vătămate N. L. și N. A.-E., situată în comuna L. V., .. Bacău, din interiorul căreia a sustras două laptopuri, încărcătoarele acestora, un mouse și suma de 100 lei. După sustragerea acestor bunuri, susnumitul a deschis butoanele de la aragazul din locuință, permițând eliberarea gazului din butelie, iar apoi a aprins o draperie din interiorul locuinței, cu intenția de a incendia casa, după care a părăsit locul faptei, nu înainte de a încerca să închidă pe dinafară fereastra pe care a pătruns în locuință cu ajutorul unui cablu. Pornirea aragazului și incendierea draperiei au avut loc deși M. A. cunoștea faptul că într-una din camere se afla partea vătămată N. I., socrul părții vătămate N. L., persoană cu infirmitate fizică, imobilizată la pat, punându-i acesteia viața în primejdie, prin riscul iminent de explozie ca urmare a acumulării gazelor în interiorul locuinței.
S-a reținut în rechizitoriu, următoarea situație de fapt:
Inculpatul M. A., în vârstă de 17 ani, locuiește în com./.. Bacău, împreună cu mama sa, bunica sa paternă și cu trei frați mai mici, tatăl său fiind plecat în străinătate. Situația materială a familiei este una dificilă, locuința nefiind racordată nici măcar la rețeaua de electricitate. Din acest motiv, membrii familiei inculpatului apelează la ajutorul familiei N., din aceeași localitate, din care fac parte și părțile vătămate N. L., N. A. - E. și N. I., în vederea încărcării telefoanelor mobile, familia inculpatului primind de-a lungul timpului și diverse ajutoare materiale de la familia părților vătămate.
Inculpatul M. A. urmează cursurile a două instituții de învățământ, respectiv Școala nr. 5 „A. cel B." Bacău (programul „A doua șansă") și Colegiul Tehnic „A. Saligny" Bacău. Cu toate acestea, inculpatul are probleme de comportament și prezintă înclinații către delincvență, fiind sancționat anterior de către procuror cu amendă administrativă pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. De asemenea, inculpatul obișnuiește să consume și produse etnobotanice.
Familia N. este alcătuită din partea vătămată N. L., fiica acesteia N. A. - E. și socrul său N. I.. Acesta din urmă prezintă serioase probleme de sănătate, suferind în urmă cu trei ani un accident vascular cerebral, care i-a cauzat o pareză pe partea dreaptă a corpului, fiind nevoit să de deplaseze cu ajutorul unui cărucior cu rotile. Din aceste motive, N. I. nu părăsește curtea locuinței, rămânând fie imobilizat la pat, fie deplasându-se prin curte cu ajutorul căruciorului cu rotile.
În dimineața zilei de 10.10.2013, părțile vătămate N. L. și N. A. - E. s-au deplasat la locuința vecinului lor T. F., pentru a-l ajuta pe acesta la culesul viei. Mai înainte de a pleca, N. L. s-a dus în camera unde locuia socrul său, situată într-o anexă a locuinței, lipită de corpul principal de clădire, unde i-a lăsat de mâncare pentru intervalul de timp în care va lipsi, după care a părăsit locuința împreună cu fiica sa.
În acest timp, inculpatul M. A. a plecat de la locuința sa la magazinul cunoscut sub numele de „Stuf, situat în vecinătate, unde a consumat o ciocolată caldă, după care a părăsit magazinul. în acel moment, deoarece voia să facă rost de bani, a luat hotărârea de a pătrunde în locuința familiei N., cu intenția de a sustrage bani sau bunuri de valoare, inculpatul a luat hotărârea de a comite această faptă și întrucât cunoștea faptul că părțile vătămate N. L. și N. A. - E. lipsesc de la domiciliu, fiind plecate la cules via la numitul T. F., loc unde s-a deplasat în același scop și numita Viziniuc Vergina, bunica paternă a inculpatului.
Astfel, inculpatul a escaladat gardul locuinței părților vătămate, pătrunzând în curte, după care s-a deplasat în spatele casei, observând că fereastra termopan de la dormitor era deschisă. Inculpatul a escaladat și fereastra, pătrunzând în interiorul dormitorului. Din acest loc, inculpatul s-a deplasat în hol, unde a observat la cuier o geantă. Căutând în interiorul acesteia, inculpatul a găsit un portmoneu, în interiorul căruia se afla o bancnotă de 100 lei, pe care a sustras-o. Din hol, inculpatul s-a întors în dormitor, unde a observat două laptopuri, mărcile „Acer" și „Toshiba", unul aflat pe o masă, iar celălalt pe pat. Inculpatul le-a luat ș le-a introdus într-o geantă situată la podea, rezemată de pat. De asemenea, inculpatul a mai sustras încărcătoarele celor două laptopuri, precum și un mouse de la laptopul „Acer".
Înainte de a părăsi locuința, inculpatul M. A. a luat hotărârea de a incendia locuința în scopul ștergerii urmelor. El a decis cest lucru, deși cunoștea foarte bine faptul că în această casă locuiește partea vătămată N. I., persoană infirmă, care în mod permanent rămâne la domiciliu, fie mobilizată
la pat, fie într-un cărucior cu rotile.
Așadar, inculpatul s-a deplasat în bucătăria locuinței, unde a deschis aprinzătoarele de la aragaz, permițând eliberarea gazului de la butelie în locuință. Apoi, acesta a luat un chibrit, cu care s-a întors în dormitor și a aprins focul la o draperie situată deasupra ușii de acces din dormitor în baie, după care a ieșit în afara locuinței prin escaladarea aceleiași ferestre cu care a pătruns în interior.
În vederea reținerii gazului de butelie în interiorul locuinței, inculpatul a luat un cablu, aflat la sol, lângă peretele casei, și a legat un capăt al acestuia de mânerul de la fereastră, apoi a tras închizând fereastra, iar celălalt capăt l-a prins sub o bucată de lemn, pentru ca fereastra să nu se deschidă.
După finalizarea acestor activități, inculpatul M. A. s-a deplasat cu autobuzul până în mun. Bacău, având asupra sa geanta |cu bunurile sustrase ascunsă sub haine, unde a coborât în stația din apropierea Colegiului Economic „I. G.". De acolo, l-a contactat telefonic pe colegul său de școală B. loan-T. cu care s-a întâlnit ulterior în fața magazinului „Adriatica", situat pe ., solicitându-i sprijinul în vederea valorificării bunurilor sustrase. Inculpatul nu i-a adus la cunoștință colegului său despre proveniența reală a bunurilor, precizându-i că le-a primit de la tatăl său din Anglia.
În cele din urmă, inculpatul a reușit, cu ajutorul colegului său să vândă bunurile sustrase numitului Elesei F., patronul ., casă de amanet, situată pe ., contra sumei de 450 lei. În cursul aceleiași zile până în dimineața zilei următoare, inculpatul a cheltuit suma de bani obținută în diverse baruri din mun. Bacău, după care s-a reîntors la locuința sa.
În ziua de 10.10.2013, în jurul orei 12:20, partea vătămată N. L. a plecat de la locuința lui T. F. la domiciliul său, întrucât în zonă sosise un angajat al ., pentru a citi contoarele de energie electrică. în momentul în care a deschis ușa de acces în locuință, partea vătămată a simțit un miros puternic de gaze, venind din interior. Partea vătămată a reușit să pătrundă în bucătărie, unde a închis -butoanele de la aragaz. Cu această ocazie, partea vătămată a observat ca draperia situată deasupra ușii de acces din dormitor în baie era arsă în parte, focul fiind stins, precum și lipsa celor două laptopuri. Ulterior, după sosirea organelor de poliție la fața locului, partea vătămată a constatat și lipsa celorlalte bunuri, precum și a banilor sustrași din Portmoneu. Aceasta l-a întrebat pe socrul său N. I., aflat în camera din anexa locuinței situate alături dacă a constatat prezența vreunei persoane străine în locuință, însă acesta a spus că nu a auzit decât unul dintre câini lătrând, în acel moment aflându-se în pat.
Dintre bunurile sustrase, au fost recuperate toate, cu excepția unuia dintre încărcătoare, care au fost predate părților vătămate.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut în primele declarații săvârșirea faptelor, cu excepția celei de tentativă de omor reținute inițial, arătând că nu a avut cunoștință de faptul că numitul N. I. se afla la domiciliu în acel moment, cunoscând de la bunica sa că acesta urma să fie internat în spital, însă partea vătămată N. L. neagă faptul că ar fi intenționat să îl interneze pe socrul său în perioada comiterii faptelor sau că ar fi afirmat acest lucru către alte persoane. Inculpatul avea cunoștință, ca de altfel toată familia sa, că partea vătămată N. I. locuiește la domiciliul nurorii sale, că prezintă o stare de infirmitate permanentă și că nu se poate deplasa decât cu ajutorul unui cărucior cu rotile. De asemenea, nu rezultă nici un indiciu că în ziua de 10.10.2013 partea vătămată N. I. ar fi lipsit de la locuința nurorii sale și că s-ar fi aflat într-un alt loc.
Fiind reaudiat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul M. A. a precizat că nu a participat singur la săvârșirea faptelor, ci a pătruns în curtea locuinței victimelor împreună cu B. loan-T.. Acesta din urmă a rămas în afara locuinței, lângă fereastra de la dormitor, asigurând paza locului faptei. De asemenea, inculpatul a mai arătat că B. loan-T. a fost cel care i-a cerut să incendieze locuința, pentru a șterge urmele infracțiunii.
Inculpatul a precizat că nu a doritsă îl denunțe pe B. I.-T. pentru săvârșirea faptelor, deoarece nu îi stă în obicei să pârască vreo persoană de săvârșirea vreunei fapte negative, însă ulterior s-a hotărât să îl denunțe, nemulțumit fiind că B. loan-T. nu l-a vizitat în arest și nu s-a preocupat în nici un fel de soarta sa.
Potrivit dispozițiilor art.300 indice 1 C.pr.pen., instanța a verificat, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, mai înainte de expirarea duratei arestării preventive, la data de 29.10.2013.
Inculpatul legal citat a fost prezent la instanță, fiind asistat de apărător desemnat din oficiu.
Pentru inculpat, apărarea a solicitat instanței revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, judecarea acestuia în stare de libertate, deoarece la acest moment, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, inculpatul nu mai constituie un pericol pentru ordinea publică, dat fiind faptul că a recunoscut și a regretat faptele de tentativă de distrugere și furt calificat, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În ce privește fapta de tentativă de omor calificat, prin declarațiile date consideră că instanța s-a lămurit cu privire la comiterea acesteia. De asemenea, solicită a se avea în vedere persoana inculpatului, care este minor, vârsta acestuia, situația familială și faptul că a procedat în acest mod datorită lipsurilor materiale. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul în ultimul cuvânt a solicitat instanței judecarea lui în libertate.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 3002, din Codul de procedură penală, „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b”
Tribunalul a apreciat că pentru desfășurarea cercetării judecătorești, se impune a fi menținută starea de arest preventiv, pentru următoarele considerente:
Pentru inc. M. A., apărarea formulată a fost înlăturată deoarece dosarul se află în lucru, mijloacele probatorii urmează a fi readministrate în cursul cercetării judecătorești. Toate neclaritățile, nelămuririle, observațiile făcute de către apărare cu privire la încadrarea juridică corectă așa cum s-au administrat probatoriile la urmărirea penală, urmează a fi analizate la momentul final, acela al terminării cercetării judecătorești.
Pentru acest termen intermediar, 05.12.2013, potrivit normelor imperative dispune la art. 300 ind.2 C.pr.pen. instanța este datore să verifice numai legalitatea si temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului, de urgență, până la expirarea ultimei mențineri a arestării preventive dispuse. Ca atare, eventuale schimbări de încadrare juridică solicitate, vor fi discutate la momentul dezbaterilor.
Cu privire la legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv, instanța a considerat că nu s-a modificat pericolul concret pe carte l-ar reprezenta judecarea inculpatului în stare de libertate., așa cum susține apărarea, fapta fiind recent săvârșită, este încă vie în memoria colectivității, rezonanța socială a acesteia este în continuare puternic menținută, astfel că reacția fermă a instituției se impune în continuarea a fi menținută.
Cercetarea judecătorească nu a demarat, se impun a fi audiați toți martorii ce au dat deja declarații la urmărirea penală.
Dosarul implică multe cercetări, informații, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. Apărarea a adus în discuție necesitatea schimbării încadrării juridice.
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 25.10.2013 a Tribunalului Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se revocarea ei, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f C.p.p. pentru următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul M. A., este prezumtivul autor, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.p.p. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 C.p.p.
Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „ indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală „ (art. 143 alin. 1 C.p.p.), care să nască presupunerea rezonabilă că acesta ar fi comis fapte de natură penală (depoziții de martori ocular B. I. Traina.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8 C.p.p. la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura „.
Infracțiunile pentru care inculpatul M. A. este cercetat sunt: tentativă de „omor calificat ”, prev.de art. 20 C.pen.rap.la art.174-175 lit.e C.pen. cu art. 99 C.pen., furt calificat, tentativă de distrugere, prev. de art 208-209 lit.i C.pen,. art. 20 C.pen. rapo. la art. 217 C.pen., toate cu aplicarea art. 99 C.pen., fiind sancționate de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 ani închisoare.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, s-a apreciat că există în continuare probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a fost săvârșită infracțiunea, fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice,
Față de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual, s-a apreciat că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, față de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate a sa..
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, și de prelungire a arestului preventiv îl plasează pe inc. ca fiind prezumtivul autor a săvârșirii faptelor, instanța a apreciat că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodata instanța a reținut ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Pentru toate aceste considerente, instanța a menținut arestare preventivă întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a sa instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, ,sfera relațiilor sociale lezate (integritatea corporală, viața, sănătatea) ,rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările în care se presupune a fi fost săvârșita fapta. Toate aceste aspecte,coroborate,au condus la concluzia ca se impune prelungirea in stare de arest preventiv a inculpatului pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.
Pentru aceste considerente, urmează a în baza art. 300 ind.2 C.pr.pen. să mențină starea de arest preventiv a acestui inculpat.
Instanța a arătat că nu poate admite înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, fiindcă cercetarea judecătorească nu a demarat, urmează a fi audiați toți martorii de la urmărirea penală, de coroborat toate mijloacele de probă în vederea stabilirii adevărului.
Cercetarea judecătorească abia a demarat,prin audierea inculpatului și a părții vătămate.
Până în prezent, există acele „indicii și temeiuri” de care face vorbire art. 143 C.pr.pen., în sensul că ,este potențialul autor ai acțiunii ilicite din data de 10.10.2013 asupra familiei părții vătămate N..
Pentru argumentele arătate mai sus, instanța a apreciat că nu poate admite cerere de revocare, nefiind motive, în sensul art. 139 alin.2 C.pr.pen.
În consecință, instanța în temeiul art.300/2 cu art.160/h C.pr.pen. a menținut arestarea preventiva a inculpatului M. A. aflat în Penitenciarul Bacău, și a respins cererile de revocare și de înlocuire a stării de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat, prin apărător.
S-a dispus comunicarea încheierii, locului de deținere.
In temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul M. A., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei încheieri, astfel că nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
Analizând încheierea recurată, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Sub aspectul temeiniciei analizând actele dosarului și probatoriul administrat până la acest moment al procesului, curtea consideră că măsura arestării preventive se impune a fi luată întrucât sunt îndeplinite condițiile art. 143 cp și există cazul prev. de art. 148 lit. f cpp.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „ factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie „, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenție precum și prin art. 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate în dosar, existând „ suspiciunea rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune” măsura luării/menținerii stării de arest este justificată și prin prisma acestei jurisprudențe.
Probele administrate până în prezent pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul faptei de care este inculpat, iar aceasta poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii pentru care se desfășoară urmărirea penală.
Curtea consideră că aceste indicii sunt suficiente pentru a justifica luarea față de inculpat a măsurii arestului preventiv. Art. 5 parag. 1 lit. c din Convenție se referă la noțiunea de suspiciuni întrucât nu este necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele ce dau naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație. Acestea trebuie să existe la un moment procesul ulterior. Prin urmare, la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau a înlătura temeiurile arestării.
Curtea subliniază că în această fază a procesului, instanța de recurs nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea și temeinicia încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei.
Curtea reține că în cauză sunt incidente cazurile de arestare prev. de art. 148 lit. f cpp pentru următoarele argumente:
În primul rând pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 10 la 20 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestei din urmă condiții curtea are în vedere că sintagma „ pericol pentru ordinea publică desemnează o stare – și nu de fapt – ce ar putea periclita în viitor, după punerea în libertate a inculpatului, normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv cele privind dreptul la viață al persoanei.
Această stare de pericol se deduce din datele existente în cauză, astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale. Raportat la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, cu siguranță gravitatea faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publică.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei
Sub acest aspect, curtea constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la faptă, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptelor – infracțiunile de tentativă la omor, furt calificat și distrugere, sfera relațiilor sociale lezate – dreptul la viață al persoanei, integritatea patrimoniului și inviolabilitatea domiciliului, circumstanțele concrete în care a fost săvârșite faptele – a pătruns în locuința părții vătămate a sustras mai multe bunuri a deschis aragazul, apoi a aprins o draperie cu intenția de a incendia casa, urmarea produsă –punerea în primejdie a părții vătămate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni foarte grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de urmărire penală.
Deși inculpatul este minor, acest fapt nu constituie o garanție în sine a lipsei de pericol social concret,dimpotrivă existenta stării de pericol este demonstrată de condițiile concrete în care s-a comis aceasta, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunii, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un real pericol pentru ordinea publică, existând suficiente probe certe în acest sens la dosarul cauzei.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetați în stare de libertate.
Împrejurările în care au fost comise faptele presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
Curtea nu poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara întrucât apreciază că interesul de a proteja în mod eficient liniștea publică primează în fața interesului particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Având în vedere aceste motive curtea în temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat M. A., împotriva încheierii din data de 5.12.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul_ 13
În baza art.192 al 2 Cpp, obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2013, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. V. N. C. I.
C. C.
GREFIER,
M. C.
red. înch. D.R. D.
red. dec. M.V.
tehnored.M.C.
2 exemplare
12 Decembrie 2013
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 642/2013.... → |
|---|
