Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 54/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 6889/110/2012/a3
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 54
Ședința publică din 18 ianuarie 2013
Complet format din :
PREȘEDINTE- D. P.
JUDECĂTOR--I. V.
JUDECĂTOR-N. C. I.
GREFIER- L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Bacău
Reprezentat legal prin procuror V. V.
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații C. C., I. I.-I. și A. M. C., împotriva încheierii din 15.01.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 12.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat C. C., asistat de avocat ales B. Giurgiucanu N., recurentul-inculpat I. I. I., asistat de avocat ales Cliveti M. și recurentul-inculpat A. M. C., asistat de avocat ales U. C., toți cei 3 inculpați aflați în stare de arest preventiv.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebați recurenții-inculpați arată că își mențin recursurile declarate.
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales Cliveti M., pentru recurentul-inculpat I. I. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond a se constata că starea de arest în prezent nu mai este oportună pentru desfășurarea procesului penal atât timp cât inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, neagă săvârșirea infracțiunii și nu ar influența desfășurarea cercetărilor penale, actul de justiție fiind îndeplinit în bune condiții. Solicită respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea cu stabilirea garanțiilor procedurale prevăzute în acest sens.
Avocat ales B. Giurgiucanu N., pentru recurentul-inculpat C. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea având în vedere că temeiurile arestării de fapt și de drept nu mai subzistă în prezent, s-au modificat, iar motivarea instanței de fond este stereotipă, preluată de la încheierile anterioare.
Apreciază încheierea pronunțată ca fiind netemeinică raportat la jurisprudența C.E.D.O. și existența indiciilor prevăzute de art.143 C.pr.penală, actelor materiale în sarcina inculpatului C.. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul C. este cercetat pentru complicitate la infracțiunea de furt, distrugere și accesare la sistemul informatic, raportat la poziția procesuală a acestuia, a dat declarații, nu a tergiversat judecarea cauzei, singura declarație fiind a lui C. și soția sa, care îl incriminează pe inculpat. De asemenea, precizează că la dosar nu există convorbirile telefonice dintre inculpatul C. și T. (care se sustrage de la cercetarea penală), iar reținerea că inculpatul C. deținea dispozitive artizanale pentru extragerea sumelor de bani de la unități bancare nu este justificată, mai mult că inculpatul B. a dat declarație în sensul că aceste dispozitive erau de la o persoană din București și nu de la inculpatul C..Consideră că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului este greșită.
Invocă cauza „Ș. c. României”-decizia nr. 3456/2005.
Mai arată faptul că inculpații au fost filați o perioadă de timp și nu s-au constatat indicii temeinice cu privire la vinovăția inculpaților, iar pe percheziția domiciliară nu s-au găsit dispozitive speciale pentru folosirea la extragerea sumelor de la unitățile bancare ci doar acel dispozitiv pentru citirea cardurilor bancare.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că termenul rezonabil este depășit, pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă, s-a diminuat cu trecerea timpului. Invocă în acest sens cauza „T. c. României” și cauza Letellier c. Franței”.
Solicită punerea în libertate a inculpatului prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, având în vedere faptul că inculpatul C. nu este autorul faptei, este administrator la o societate comercială și partener de afaceri în Germania, prin urmare reținerea că nu are loc de muncă nu este justificată. De asemenea, arată că prin înlocuirea măsurii arestului preventiv se pot stabili garanții procedurale pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Avocat F. C., în substituire pentru avocat U. C., pentru recurentul-inculpat A. M. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea spre rejudecare a cauzei și pe fond admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Apreciază că se impune analizarea situației inculpatului A., în sensul că temeiurile avute în vedere nu mai subzistă în prezent, au încetat și nu au apărut altele noi, raportat la poziția de recunoaștere a faptei în măsura participării, a fost de acord să acopere prejudiciul și nu are legătură cu grupul infracțional organizat. Consideră că față de temeiul reținut al art.148 lit.f C.pr.penală privind existența pericolului pentru ordinea publică, acesta s-a estompat prin trecerea timpului, astfel că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate cu stabilirea garanțiilor prevăzute pentru buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită în temeiul art.385/15 al.1 lit.b C.pr.penală, respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică. În cauză, în mod corect s-a apreciat asupra temeiurilor arestării preventive care subzistă și în prezent, nu s-au modificat, raportat la activitatea infracțională a inculpaților, multitudinea de fapte, prejudiciul mare, natura infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise precum și gradul de pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, precizează că inculpații au acționat pe timp de noapte în mod organizat și doreau să-și extindă activitatea și în afara țării.
Procurorul mai arată că au fost analizate condițiile prevăzute de art.136 C.pr.penală, astfel că nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură restrictivă.
Recurentul-inculpat C. C., în cuvântul său, „arată că este arestat de 6 luni, nu este vinovat, a solicitat confruntarea cu numitul C., cerere care i-a fost respinsă, iar din convorbirile telefonice nu rezultă că ar fi vinovat de comiterea infracțiunilor reținute. Nu știe pentru stă arestat întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică”. Solicită judecarea în stare de libertate deoarece nu a influențat pe nimeni în săvârșirea faptelor penale.
Recutentul-inculpat I. I. I., în cuvântul său, solicită judecarea în stare de libertate. Se raliază concluziilor puse de apărător și lasă soluția la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat A. M. C., în cuvântul său, solicită judecarea în stare de libertate. Se raliază concluziilor puse de apărător și lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin ÎNCHEIEREA din data de 15.01.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-au respins cererile de revocare si de înlocuire a măsurii a măsurii arestului preventiv formulate de inculpați prin apărători.
În baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
1. C. C. - fiul lui V. și L., născut la data de 11-11-1981 în Onești, jud. Bacău, cetățean român cu domiciliul în străinătate respectiv în Berlin, Wiesenstr 3-_, Germania, CNP –_, trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208-209 lit. a,e,i, alin. 4 C.pen, art. 26 C.pen. rap. la art. 42 alin. 1 din legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, art. 26 C.pen. rap. la art. 217 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 7 al.1,3 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
2. I. I. I. – fiul lui V. și E., născut la 01-07-1983 în or. P. T., jud. Bacău, domiciliat fără forme legale în Bacău, .. 3/_ –_, trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. a,e,i, alin. 4 C.pen, art. 217 alin. 1 C.pen, art. 42 alin. 1 din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, și art. 7 al.1,3 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., totul cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.
3. A. M. C. - fiul lui G. și M., născut la data de 08-09-1986 în Bacău, domiciliat în ., jud. Bacău, CNP –_, trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208-209 lit. a,e,i, alin. 4 C.pen, art. 217 alin. 1 C.pen, art. 42 alin. 1 din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, și art. 7 al.1,3 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., măsură dispusă prin încheierea nr. 88/ÎC/2012 din 28.07.2012 a Tribunalului Bacău.
S-a dispus comunicarea măsurii locului de deținere.
S-a constatat că inculpații au fost asistatați de apărători aleși.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la verificarea legalității si temeiniciei stării de arest a inculpaților C. C., I. I. I. și A. M. C., în condițiile art. 300 ind. 2 cod pr. penală, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.152D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de arest preventiv, a inculpaților:
- C. C. - fiul lui V. și L., născut la data de 11-11-1981 în Onești, jud. Bacău, domiciliat ., jud. Bacău, este cetățean român, necăsătorit, studii medii și școală profesională, fără antecedente penale, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208-209 lit. a,e,i, alin. 4 C.pen, art. 26 C.pen. rap. la art. 42 alin. 1 din Legea 161/2003, art. 26 C.pen. rap. la art. 217 alin. 1 C.pen., toate cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 25 din Legea 365/2002 și art. 7 al.1,3 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., constând în acea că: în perioada iunie –iulie 2012, a constituit împreună cu ceilalți inculpați o grupare infracțională în scopul comiterii de infracțiuni contra patrimoniului, respectiv furt și distrugere, printr-o metodă inedită, ce a presupus și accesarea ilegală a unor sisteme informatice, prin punerea la dispoziția celorlalți membri ai grupării a dispozitivelor mecanice metalice confecționate artizanal descrise în considerentele rechizitoriului inculpatul i-a ajutat în calitate de complice pe aceștia la sustragerea unor sume impresionante de bani și distrugerea a numeroase ATM-uri (peste 250 bancomate) aparținând mai multor unități bancare de pe întreg teritoriul țării, prejudiciul total cauzat fiind în valoare de 326.000 lei.,Cu ocazia percheziției domiciliare din data de 27-07-2012 s-a constatat că acesta deținea fără drept un dispozitiv tip „MINI123” destinat falsificării instrumentelor de plată electronică.
- I. I. I. – fiul lui V. și E., născut la 01-07-1983 în or. P. T., jud. Bacău, domiciliat fără forme legale în Bacău, .. 3/D/14, este cetățean român, necăsătorit, studii 11 clase, recidivist, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. a,e,i, alin. 4 C.pen, art. 217 alin. 1 C.pen, art. 42 alin. 1 din Legea 161/2003, toate cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, și art. 7 al.1,3 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., totul cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., constând în aceea că: în perioada iunie-iulie 2012, împreună cu ceilalți inculpați a constituit o grupare infracțională organizată,în scopul comiterii infracțiunilor de furt cu consecințe deosebit de grave, distrugere și acces fără drept la un sistem informatic, iar în cadrul acestei grupări, împreună cu ceilalți inculpați, în diferite moduri de asociere a participat în mod direct, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la sustragerea unor sume de bani din peste 250 de ATM-uri din mai multe județe ale țării, prin forțarea fantei de eliberare a numerarului ale ATM-urilor, utilizând un dispozitiv confecționat artizanal (o tijă metalică cu două gheare), cu rol de blocare a sumelor de bani eliberate de ATM, prin utilizarea fără drept de carduri ING autentice aparținând altor membri ai grupării, prejudiciul total cauzat de membrii grupării unităților bancare fiind estimat la aprox. 326.000 lei,
- A. M. C. - fiul lui G. și M., născut la data de 08-09-1986 în Bacău, domiciliat în ., este cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, fără antecedente penale CNP -_, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208-209 lit. a,e,i, alin. 4 C.pen, art. 217 alin. 1 C.pen, art. 42 alin. 1 din Legea 161/2003, toate cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, art. 25 din Legea 365/2002, și art. 7 al.1,3 din Legea 39/2003 totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., constând în aceea că: în perioada iunie-iulie 2012, a aderat la gruparea infracțională organizată de inc. C. C., T. G. C., I. I. I. și C. P. C. în scopul comiterii infracțiunilor de furt cu consecințe deosebit de grave, distrugere și acces fără drept la un sistem informatic, iar în cadrul acestei grupări, împreună cu ceilalți inculpați, în diferite moduri de asociere a participat în mod direct, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la sustragerea unor sume de bani din mai multe ATM-uri din județul Bacău, prin forțarea fantei de eliberare a numerarului ale ATM-urilor, utilizând un dispozitiv confecționat artizanal (o tijă metalică cu două gheare), cu rol de blocare a sumelor de bani eliberate de ATM, prin utilizarea fără drept de carduri ING autentice aparținând altor membri ai grupării, prejudiciul total cauzat de membrii grupării unităților bancare fiind estimat la aprox. 326.000 lei.Cu ocazia percheziției domiciliare din data de 27-07-2012 s-a constatat că acesta deținea fără drept subansamble destinat falsificării instrumentelor de plată electronică.
Potrivit art. 160/b Cpr.pen, „în cursul judecații instanța verifica periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia măsurii arestului preventiv.”
Analizând acest text de lege prin prisma dispozițiilor art.300/2 C.pr.pen potrivit căruia, în cauzele în care inculpatul major este trimis în judecată în stare de arest, s-a considerat că instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, cel târziu la 60 zile pentru inculpații majori, conform art.160/b C.p.p, si raportat la actele si lucrările dosarului tribunalul a apreciat ca măsura arestului preventiv privind pe cei patru inculpați este legală si temeinică si se impune menținerea acesteia pentru următoarele considerente:
Din analiza dosarului de urmărire penală cu nr . 152D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, instanța a retinut că împotriva inculpaților C. C., I. I. I. și A. M. C. s-a luat măsura arestării preventive, pentru o perioadă de 29 de zile, în baza mandatelor de arestare preventivă emise de Tribunalul Bacău, în temeiul încheierii nr.88/ÎC/2012 din 28.07.2012 a Tribunalului Bacău, măsura fiind prelungita si apoi menținuta ulterior prin încheierea Tribunalului Bacău din 22.11.2012.
S-a motivat că, Codul de procedură penală român condiționează luarea și menținerea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală; la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia, odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește verificarea legalității unei detenții preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit. Din această cauză, dar și ținând cont de poziția Curții, enumerarea limitativă a cazurilor de privare de libertate din art. 5 paragr. 1 al Convenției impun o interpretare restrictivă.
În privința primei condiții necesare în luarea și menținerea măsurii arestării preventive, instanța a constatat că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală – dar și din punctul de vedere al Convenției Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoanele care au fost private de libertate au săvârșit o infracțiune – este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză până in acest moment procesual.
In baza probatoriul administrat în cauză, prin actul de sesizare a instantei s-a retinut că inculpații C. C., T. C. G., I. I. I., C. P. C., B. V. C. ar fi pus bazele grupării infracționale, iar inc.O. I. C., U. A., C. C., R. I., H. C., B. F., ar fi aderat la această grupare, în timp relativ scurt, în cursul lunilor iunie-iulie 2012, animați de ușurința obținerii de beneficii materiale și ar fi procedat efectiv la comiterea infracțiunilor de furt cu consecințe deosebit de grave și distrugere, deplasându-se pe diferite trasee în mai multe județe ale țării, în general în echipe de câte doi, având fețele acoperite cu șepci sau glugi și uneori acoperind camera de supraveghere cu mâna ori cu hârtie.
În concret, s-a retinut in actul de sesizare a instanței ca inculpatul I. I. I., la data de 29-06-2012, în intervalul orar 20:57-21:38, împreuna cu inc.T. G. C., utilizând cardul ING cu seria_ 9584 aparținând înv. C. R., ar fi sustras din ATM-ul Băncii Carpatica, situat în mun. Miercurea C., jud. Harghita, suma de 700 lei. La data de 30.06.2012 între orele 08,32 – 08,35, la un bancomat aparținând Piraeus Bank SA situat în loc. Ghimbav, jud. B., inc. T. C. G. și inc. I. I. I. utilizând cardul bancar emis de ING, aparținând înv. C. R. ar fi încercat să sustragă o sumă de bani ce nu a fost comunicată până în prezent, prin același mod de operare anterior descris, distrugând ATM-ul susmenționat, conform adresei atașată la dosarul cauzei, emisă de unitatea bancară prejudiciată. La data de 30-06.2012, ora 11,10, inc. T. C. G. împreună cu inc. I. I. I. ar fi încercat să sustragă, prin aceeași manieră de lucru, dintr-un ATM aparținând Banca Românească, din Sibiu, o sumă de bani forțând fanta de eliberare bancnote din ATM unde au introdus un dispozitiv metalic pentru blocarea eliberării banilor. Urmare a acestei activități infracționale sistemul de rulare al banilor s-a defectat și a fost necesară repararea acestuia, iar dispozitivul utilizat de inculpați la comiterea infracțiunilor de furt a rămas blocat în ATM, fiind recuperat de funcționarii bancari. Prejudiciul cu care Banca Românească se constituie parte civilă, privitor la infracțiunea de distrugere este de 2.284,86 lei, conform adresei atașate la dosarul cauzei. La această infracțiune s-a folosit, de către inculpați cardul emis pe numele înv. C. R.. La data de 08.07.2012, ora 19,30, inc. T. C. G. împreună cu inc. I. I. I. ar fi sustras dintr-un ATM aparținând Alpha Bank situat în mun. V., ., suma de 1.000 lei, deteriorând fanta de eliberare a ATM-ului, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 600 USD. La aceeași dată în jurul orei 19,15, inc. T. C. G. împreună cu inc. I. I. I. ar fi forțat și distrus fanta de la ATM –ul aparținând Băncii Românești, din V., ., nr.99, sustrăgând o sumă de bani, utilizând cardul bancar ING aparținând înv. O. I. C.. Prejudiciul privitor la deteriorarea ATM-ului va fi comunicat ulterior de bancă.
Astfel, in baza probelor administrate in faza urmăririi penale se presupune rezonabil ca cele mai multe infracțiuni de furt și distrugere ale ATM-urilor au fost comise de inc. T. C. G. și inc. I. I. I. pe raza jud. Iași, în perioada 08.07.2012 ora 06:53, când a fost retrasă dintr-un ATM aparținând Băncii Comerciale Carpatica suma de 2.300 lei prin forțarea fantei de eliberare a numerarului și îndoirea suportului de role transportatoare a bancnotelor. Ulterior, în jurul orei 07:46, inc. T. C. G. împreună cu inc. I. I. I. prin forțarea fantei de eliberare a banilor a ATM-ului situat pe Șoseaua P., nr.7 aparținând Băncii Comerciale Carpatica ar fi sustras suma de 2.300 lei. În ziua de 08.07.2012, ora 07,33 inc. T. C. G. împreună cu inc. I. I. I. ar fi sustras de la ATM-ul BRD din zona P. Iași, ar fi utilizat cardul aparținând înv. L. E. P. suma de 2.300 lei. Tot în Iași, aceiași inculpați în jurul orei 07,46 utilizând același card au sustras din ATM-ul aparținând Băncii Comerciale Carpatica din Șoseaua P., nr.7, suma de 2.300 lei. Reprezentanții băncii arată că ATM-ul a fost distrus, suma cu care se constituie parte civilă urmând a fi comunicată ulterior. În ziua de 08.07.2012 ora 11,42 inc. T. C. G., împreună cu inc. I. I. I. ar fi sustras din ATM-ul 168 al Băncii Românești din Iași, prin distrugerea fantei de la sistemul de rambursare a banilor suma de 2.500 lei. La scurt timp, respectiv în jurul orei 11,53 aceeași inculpați s-au deplasat la ATM-ul aparținând Băncii Comerciale Carpatica, . de unde ar fi sustras prin distrugerea fantei ATM-ului suma de 2.500 lei.
În continuare, tot pe raza mun. Iași, în jurul orei 12,oo inc. T. C. G., împreună cu inc. I. I. I. s-ar fi deplasat pe .. 23 la un ATM aparținând Unicredit Ț. Bank, de unde ar fi sustras suma de 2.500 lei prin folosirea aceluiași card bancar aparținând inc. O. I. C.. Dând dovadă de perseverență infracțională și dexteritate căpătată în urma comiterii unui număr mare de infracțiuni prin același mod de operare, într-un timp scurt, inc. T. G. C., împreună cu inc. I. I. I. s-ar fi deplasat la 08.07.2012, ora 12,20 la ATM aparținând Sanpaulo Bank din Iași, ..33, de unde ar fi încercat sa sustragă o sumă de bani distrugând mecanismul de eliberare a numerarului din bancomat, denumit „shutter”. În continuare, în jurul orei 12,45 aceeași inculpați s-au deplasat la un ATM aparținând Alpha Bank – Agenția P. R., Iași cu un card emis de ING aparținând inc. O. I. C. de unde ar fi încercat să sustragă sume de bani, însă nu au reușit. La scurt timp la un ATM situat în aceeași zonă a mun. Iași, aparținând Băncii Românești, inculpații T. C. G. și inc. I. I. I. ar fi sustras suma de 2.500 lei, distrugând totodată fanta de eliberare a numerarului – ATM. În aceeași zi în jurul orei 13,13, la un ATM aparținând Alpha Bank aceleași două persoane ar fi sustras suma de 2.500 lei, avariind fanta de eliberare a numerarului a bancomatului. La această faptă s-a utilizat cardul bancar aparținând inc. O. I. C.. La aceeași dată, ora 13,40, pe teritoriul mun. Iași, inc. T. C. G. împreună cu inc. I. I. I. ar fi sustras din ATM-ul BRD Agenția Z., suma de 1.000 lei. În jurul orei 14,20, aceeași inculpați ar fi sustras de la un ATM aparținând Agenției BRD P. R., suma de 2.500 lei, distrugând totodată ATM-ul prin forțare, la sustragerea sumei de bani. Astfel, în aceeași manieră anterior descrisă, se presupune ca aceleași două persoane au comis pe raza mun. Iași, încă trei infracțiuni la ATM-uri aparținând Alpha Bank, BRD.
Astfel, se presupune rezonabil ca inc. arestat preventiv I. I. I. ar fi participat activ la comiterea acestor 22 de acte materiale corespondente infracțiunilor de furt, distrugere și accesare neautorizată a sistemelor informatice, împreună cu inculpatul T. G. C., utilizând carduri ING aparținând inc. O. I. C., G. A. M. și L. E. P..
De asemenea, din actele de urmărire penală rezulta presupunerea rezonabila că în perioada imediata 20 – 23.07.2012 inc. I. I. I. și un alt inculpat C. P. C. s-au deplasat pe traseul Sf. G. – Miercurea C.- S. – D. – loc. Bolzano – Italia și retur A. – Bacău în scopul comiterii infracțiunilor anterior descrise pentru obținerea de importante beneficii materiale. De precizat că exista date din care rezulta ca cei doi inculpați au testat această metodă nouă de sustragere a banilor din ATM-uri și în străinătate, respectiv în Italia, aceste aspecte se presupune ca ar rezulta din interceptările convorbirilor telefonice purtate de membri grupării cât și din listingul pus la dispoziție de ING.
În concret, in ceea ce îl privește pe inculpatul arestat preventiv C. C., din materialul probator administrat până în prezent in faza urmăririi penale, se presupune rezonabil că toți inculpații care au comis faptele de furt cu consecințe deosebit de grave, distrugere și acces fără drept la un sistem informatic, în maniera anterior descrisă, ar fi utilizat la săvârșirea faptelor un dispozitiv confecționat artizanal, cu această destinație, pus la dispoziție de către inc. C. C.. Astfel, din exploatarea mijloacelor de probă intruzive, respectiv convorbiri telefonice purtate de inc. C. C. cu inc. T. C. G., ar rezulta presupunerea rezonabila că cei doi s-au aflat în relații infracționale apropiate( in acest sens sunt notele de redare a autorizațiilor de imagini care dovedesc faptul că cei doi s-au întâlnit, iar la scurt timp după ce a avut loc întâlnirea dintre cei doi, inc. T. C. G. împreună cu inc. I. I. I., precum și C. P. C. și inc. I. I. I. ar fi plecat pe diferite trasee în țară, pentru a comite infracțiuni de furt și distrugere, utilizând dispozitivele puse la dispoziție de inc. C. C.), si ca că inc. C. C. ar fi fost principalul și singurul distribuitor de astfel de dispozitive, identificat până în prezent.
In concret, in cea ce il priveste pe inculpatul arestat preventiv A. M. C., se presupune rezonabi ca acesta in ziua de 22.07.2012, folosind propriul card emis de ING, s-a deplasat la 5 ATM-uri de pe raza jud. Bacău, de unde a sustras prin utilizarea dispozitivului folosit și de ceilalți inculpați suma de 5.900 lei.
Astfel, Tribunalul a retinut că faptele ce fac obiectul cauzei –in ceea ce-i privește pe cei trei inculpați - prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat, dat de modul organizat de săvârșire, cu participarea mai multor persoane, de prejudiciul important ce se prefigurează a fi produs și de dificultatea administrării probelor necesare aflării adevărului in condițiile in care inculpații nu recunosc săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați si judecați.
Potrivit art.143 alin.1 din Codul de procedură penală, pentru luarea sau menținerea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpaților și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, din simplu fapt al definirii acestora în art.143 Cod procedură penală rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză. Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Astfel în cauza supusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice dar așa cum s-a arătat mai sus, sunt probe temeinice din care rezultă în mod necesar presupunerea rezonabilă că inculpații C. C., I. I. I. și A. M. C. au participat la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt trimiși in judecata, astfel că susținerea inexistenței indiciilor este nefondată.
Elocvente sub aspect probatoriu în acest sens sunt: sesizările și adresele de relații ale unităților bancare Banca Românească, BRD, Banca Comercială Română, Banca Comercială Carpatica, Alpha Bank, Piraeus Bank, Romextera Bank, Volksbank România S.A., ș.a., imaginile puse la dispoziție de unitățile bancare privind momentul comiterii sustragerilor de la ATM-uri, concretizate în planșe foto, ce se coroborează cu relațiile privind datele privitoare la tranzacțiile efectuate, procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor purtate de inculpați în perioada 18.07 – 27.07.2012, procesele de redare în formă scrisă a activităților de filaj, procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, bunurile și înscrisurile ridicate ca probe materiale cu ocazia acestor activități, coroborate cu declarațiile făptuitorilor, învinuiților și inculpaților.
A doua condiție: pentru faptele săvârșite, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este de asemenea îndeplinită, astfel, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, legea prevede pedeapsa închisorii – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
În speța dedusă judecății, a treia condiție obligatorie- ce vizează existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prev. de art. 148 Cod procedură penală este de asemenea îndeplinită, în speță există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică –raportat la modul și împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, determinându-i să acționeze cu siguranță și cu mai multă îndrăzneală. La aprecierea stării de pericol instanța a avut în vedere natura faptelor penale de care inculpații sunt suspectați, sfera relațiilor sociale lezate în condițiile economice actuale circumstanțele concrete în care se presupune că s-au săvârșit faptele .
În cauza de față infracțiunile care fac obiectul judecații sunt deosebit de grave, prin modalitatea de săvârșire, multitudinea actelor materiale, astfel că pericolul social ridicat al acestor fapte ar avea și un pericol concret pentru ordinea publică dacă cei trei inculpați ar fi puși în libertate.
Cât privește apărările formulate de inculpați prin apărători în sensul ca nu exista probe care sa justifice menținerea arestării acestora, instanța de fond a considerat că acestea nu pot fi primite în contextul in care rezulta neechivoc condițiile concrete in care s-a desfășurat activitatea acestora si mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție, ce constituie conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie”; măsura arestării preventive a inculpaților fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO data fiind atât calitatea acestora si implicarea lor in presupusa activitate infracționala.
Și susținerea inculpaților prin apărători in sensul ca a dispărut pericolul social concret pentru ordinea publica la acest moment procesual nu a fost primită, la acest moment procesual se verifica datele si indiciile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea ca inculpații au lezat grav valorile sociale ocrotite de lege, a sfidat orice norma si regula privind siguranța si dreptul persoanelor privind siguranța patrimoniului cunoscut fiind faptul ca infracțiunea informatica este o infracțiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat, iar împrejurarea ca unele persoane uzează de astfel de activități pentru obținerea unor surse ilicite de câștig si de procurare a mijloacelor de trai releva cu prisosința acest lucru dar în același timp provoacă o tulburare însemnata in desfășurarea relațiilor sociale cotidiene si constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte de același gen, aspect deosebit de grav in condițiile in care numărul persoanelor care comit astfel de infracțiuni este din ce in ce mai mare este din ce in ce mai mare.
În cauza dedusa judecații ,tribunalul a apreciat la acest moment procesual, fata de aspectele prezentate mai sus, ca temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzista si în prezent, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecata inculpații sunt in măsura prin natura lor si consecințele produse sau care s-ar fi putut produce să releve un pericol cert pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publica .
Alegerea si menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infracțiunii, de împrejurările concrete in care se presupune ca s-a comis fapta aspecte care se regăsesc cu prisosința in prezenta cauza. Mai mult decât atât gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata cei trei inculpați trebuie privit si prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, circumstanțe care pledează si justifica starea de detenție legitima provizorie iar judecarea acestora in stare de libertate in aceasta faza a procesului penal ar crea o stare de insecuritate sociala, prezentând un pericol social concret pentru ordinea publica si ca prin operațiunea logica a interpretării temeiurile prevăzute de art. 148 C.pr.pen., trebuie examinate prin raportare la probele existente pana în momentul de fata în cauză si care conferă cu prisosința elemente in susținerea pericolului social concret pentru ordinea publica .
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate, deoarece, securitatea patrimoniilor ar fii amenințate și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual .
Pe de altă parte potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate „in concreto” pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică. În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin Recomandarea nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele anunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă. Cum în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile mai sus arătate prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului de procedură penală și de dispozițiile CEDO și Recomandarea R-80 a CM al Consiliului Europei având în vedere complexitatea și particularitățile cauzei este evident că limitele unei arestări preventive rezonabile nu au fost depășite în speță și în acest context nici o instanță nu poate dispune judecarea în libertate a inculpaților.
Or, în cazul în care constatând incidența temeiurilor de arestare preventivă instanța ar proceda la ignorarea acestora o atare măsură ar contravenii însăși rațiunii pentru care legiuitorul a reglementat instituția măsurilor preventive.
Instanța a reținut că, în ceea ce privește dispozițiile art.5 din C.E.D.O., privitoare la necesitatea „stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății”, se impune a arăta că potrivitart.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora “orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”.
Referindu-se la “criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O. a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).
Aplicând aceste principii la speța de față, având în vedere complexitatea cauzei, dedusă din numărul mare al inculpaților cercetați penal și trimiși în judecata, durata arestării preventive a inculpaților de aproape 6 luni nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții.
Instanța de fond a mai considerat că starea de sănătate precara invocată în apărare de inculpatul C., nu constituie la acest moment procesual motiv pentru punerea sa în libertate, acesta putând fi tratat sub paza în rețeaua sanitara a penitenciarelor așa încât nici sub acest aspect nu se justifica admiterea cererilor de revocare în principal sau de înlocuire a măsurii în subsidiar, cereri formulate de altfel de către toți inculpații si motivate subiectiv pe lipsa pericolului social.
De asemenea circumstanțele reale si personale invocate în apărare de către inculpați, cum ar fi lipsa antecedentelor penale pentru inc.C. si Azoitei, sau contribuția infracționala mai mica a inc.Azoitei si recunoașterea de către acesta a săvârșirii faptelor penale, nu pot fi reținute la acest moment procesual,a considerat instanța de fond, apărările formulate pe aceste aspecte reprezintă în opinia tribunalului eventuale criterii de circumstanțiere si individualizare legala si nu motive temeinice pentru punerea acestora in libertate, iar referitor la stabilirea vinovăției și gradul de participare la comiterea faptelor a fiecărui inculpat, reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești
În această etapă a procesului penal, si în raport și de infracțiunile pentru care cei trei inculpați sunt trimiși în judecată, și pentru aspectele anterior arătate, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătoreasca nefiind începută, inculpații solicitând amânarea judecații pentru pregătirea apărării, următorul termen de judecata fiind la 29.01.2013, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților de impune cu prisosința, a apreciat instanța de fond.
Față de aceste aspecte și având în vedere caracterul grav al faptelor comise, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni, periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile descrise, impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a acestora fără a fi încălcat in vreun mod egalitatea de tratament în fata legii, instanța a constatat că în cauză nu au dispărut temeiurile arestării preventive a inculpaților, motiv pentru care a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpați prin apărători, precum si cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpați prin apărători, modalitatea în care au fost comise faptele și natura relațiilor socio – umane afectate, încălcări grave ale dreptului de proprietate ce afectează grav sistemul financiar bancar – impun concluzia că lăsarea în libertate a celor trei inculpați ar genera o stare de insecuritate reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar interesul social al protejării societății primează interesului personal al inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs, inculpații C. C., I. I. I. și A. M. C.,criticând-o pentru netemeinicie, motivele fiind redate în mod detaliat în partea introductivă a deciziei și constituind de altfel o reiterare a susținerilor făcute pe fondul cauzei, cu ocazia analizei legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpaților.
Instanța de control judiciar, analizând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpați, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală.
Curtea constată că încheierea recurată, conține motivele pentru care instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive,analizate pentru fiecare inculpat în parte și tot pentru fiecare inculpat în parte arătându-se argumentele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către aceștia, motivare pe care și-o însușește.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. C., care nu recunoaște participarea sa la comiterea acestor fapte în calitate de complice,susținând că nimeni nu-i spune de ce este arestat, arătând in faza urmăririi penale ca nu a pus la dispoziția nimănui dispozitive artizanale pentru fraudarea ATM-urilor, probele administrate până în prezent in faza urmăririi penale, sunt de natura a naște presupunerea rezonabila ca acesta ar fi fost implicat în cadrul acestei grupări cu preocupări pe linia fraudării bancomatelor. Astfel, spre ex s-au identificat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inc. C. C. a unui dispozitiv - Mini 1,2,3 destinat falsificării instrumentelor de plată electronică, motiv pentru care s-a si reținut in sarcina inc. C. C. săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea 365/2002. De asemenea, relevanta sub acest aspect al implicării inc. C. C. în activitățile infracționale presupus a fi comise în cadrul acestei grupări infracționale organizate ar fi si discuția telefonică înregistrată autorizat purtată de inc. T. G. C. - care se sustrage de la urmărirea penală - și unchiul inculpatului C. C., ce utilizează telefonul inculpatului cu nr._. De altfel, legăturile dintre inculpatul T. G. C. și inc. C. C. pe perioada comiterii faptelor penale cercetate în cauză ar fi confirmate și de către inc.C. C., de către inc. C. C. și de către unchiul acestuia M. S. I.. In acest sens, relevanta ar fi declarația inc. C. C. si n declarația martorului M.- S. I. din data de 31.07.2012, unchiul inculpatului C. C. .De asemenea, relevante sub aspectul probării implicației infracționale a inc. C. C. ar fi discuțiile telefonice purtate de inc. T. G. C., în ziua de 26.07.2012 cu inc. C. C., B. D. A. și R. D. V., din cuprinsul cărora ar rezulta că aceștia au luat cunoștință despre faptul că sunt urmăriți de organele de poliție, iar motivul cercetării sunt faptele din prezenta cauză.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a celor trei inculpați, acesta rezultă, așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive, din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost arestați, perioada în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional, modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății, precum și activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că au fost implicați – comiterea unei multitudini de acte materiale, peste 100 la număr, prin prejudicierea a numeroase unități bancare, într-un interval de timp foarte scurt (sesizările fiind înregistrate în perioada 06.06 – 26.07.2012), cu o sumă totală reprezentând prejudiciu infracțional de aprox. 326.000 lei, pe întreg teritoriul țării (în numeroase localități din județele Suceava, Iași, V., B., București, B., Sibiu, Harghita, C., A., Bacău), relațiile și conexiunile cu alte persoane – aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natură celor în discuție, în scopul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.
Infracțiunile de grup infracțional organizat, furt calificat și distrugere aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv integritatea patrimoniului, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit iar lăsarea inculpaților în stare de libertate ar echivala cu încurajarea tacită a lor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
De asemenea, infracțiunile informatice sunt infracțiuni care, în raport cu dispoziția legală de incriminare, se caracterizează prin aceea că lovesc în două sau mai multe valori sociale (interesul juridic principal protejat este cel al proprietarului, deținătorului sau utilizatorului sistemului informatic sau a datelor informatice stocate), aducându-se atingere și unor valori precum dreptul la viața privată, la securitatea corespondenței sau a imaginii unor instituții financiare .
Mai mult, faptele presupus a fi comise de inculpații I. I. I., C. C., A. M. C. prezintă un ridicat grad de pericol social și datorită faptului că au fost săvârșite foarte multe infracțiuni într-o perioadă de timp foarte scurtă, inculpații dând dovadă de perseverență infracțională, sfidând normele de conviețuire socială, prin faptul că au deteriorat un număr mare de ATM- uri, presupusele infracțiuni de furt și distrugere fiind comise pe timpul nopții sau dimineața devreme, înainte de deschiderea unităților bancare, având fețele acoperite, pentru a nu putea fi identificați și trași la răspundere penală, utilizând carduri autentice pentru a nu ridica suspiciuni încă de la comiterea faptei, carduri pe care le alimentau periodic, conform extraselor de cont, pentru a avea disponibil în vederea săvârșirii, în mod repetat a acestor infracțiuni, în mod organizat, cu roluri și atribuții determinate.
Curtea apreciază că, din probele administrate până la această dată, in cauză, rezultă indicii temeinice că cei trei inculpați arestați preventiv sunt, împreuna cu ceilalți inculpați aflați in libertate si dintre care trei se sustrag cercetării, presupușii autori ai infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar în cauză există date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, așa încât judecarea acestora in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la pericolul social concret al faptelor supuse judecații nu ar face decât sa impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Până în momentul de față, rezultă că subzistă si se mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive a celor trei inculpați, între care se presupune rezonabil ca exista strânse legături infracționale, iar lăsarea acestora în stare de libertate la acest moment procesual ar împiedica desfășurarea in bune condiții a procesului penal, analiza celor trei condiții obligatorii la menținerea arestului preventiv se regăsește întrutotul in privința acestora.
Și Curtea, ca și instanța de fond, consideră că toate apărările inculpaților la acest moment procesual, constituie aprecieri subiective, faptul ca urmărirea penala a fost încheiata si inculpații au fost trimiși in judecata nu echivalează cu dispariția temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a acestora pentru ca asta ar însemna ca ori de cate ori un inculpat este trimis in judecata ca un automatism sa fie pus de îndată in libertate.
Pentru motivele arătate, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursurile inculpaților urmează a fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE –
În baza art.385/15 pct.l lit.b Cod pr.penală;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. C., I. I. I. și A. M. C. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 12. Constată că recurenții inculpați a fost asistați de apărători aleși, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurenții inculpați să plătească statului, câte de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013, în prezența inculpaților recurenți arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. I. V.
N. C. I.
GREFIER,
L. G.
Red.înch. f. V.S. B.
Red.d.p.r. I.V.
Tehnored. L.G. / 19.01.2013.
2 ex.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 755/2013.... → |
|---|
