Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 965/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 965/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 5585/279/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 965

Ședința publică din data de 20.09.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I. N. C.

JUDECĂTORI: A. B.

A. S.

GREFIER: P. E.

*****

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin: PROCUROR: E. C.

Pe rol fiind pronuntarea recursului declarat de inculpatul A. F., împotriva sentinței penale nr.208 din 03.04..2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N..

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din data de 12.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

CURTEA

DELIBERÂND

Asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin s.p. 208 din 3.04.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul_ s-a dispus, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, admiterea cererii formulată de reprezentantul Ministerului Public și, în consecință, s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. F., din infracțiunile de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, și două infracțiuni de sfidarea organelor judiciare, prevăzute de art. 272¹ alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal în infracțiunile de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, și două infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.

În temeiul art. 320¹ alin. 4 Cod procedură penală, s-a admis cererea de aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, formulată de inculpatul A. F..

1. În temeiul art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. F. (fiul lui N. și E., născut la data de 01.07.1976 în oraș R., județul N., domiciliat în comuna Podoleni, .. 1447, județul N., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, cu antecedente penale) la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

2. În temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. F. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în stare de recidivă postexecutorie.

3. În temeiul art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. F. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în stare de recidivă postexecutorie (persoană vătămată G. C.).

4. În temeiul art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. F. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în stare de recidivă postexecutorie (persoană vătămată Zabulic I. D.).

S-a constatat că faptele care formează obiectul prezentului dosar sunt concurente și, în consecință:

În temeiul art. 33 litera a și art. 34 litera b Cod penal, s-au contopit pedepsele de 3 luni închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 8 luni închisoare și 8 luni închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul A. F. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 1 ani și 8 luni (un an și opt luni) închisoare.

În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din data de 16.04.2012.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G. (domiciliată în comuna Podoleni, .), ca nefondată.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul A. F. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistența juridică a inculpatului, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați N. (pentru d-nul avocat Zotta C. – Delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 668/07.11.2012).

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt;

În ziua de 16.04.2012, în jurul orelor 17:00, inculpatul A. F. se afla în barul aparținând S.C. Natis Impex S.R.L. din ., și, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a intrat într-un conflict verbal cu martorul B. V. și apoi l-a lovit pe acesta cu capul de aparatul de jocuri electronice, reacție violentă care, coroborată cu starea evidentă de ebrietate în care se afla inculpatul, a provocat temerea persoanelor aflate în local.

S-a mai arătat în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul a fost scos cu greutate din bar, dar a reintrat imediat, continuând a se manifesta agresiv verbal față de toate persoanele prezente, lovind piesele de mobilier, ceea ce a provocat indignarea martorilor Racaru A. A., P. G. D., B. V. și C. N..

Ulterior, inculpatul A. F. a fost scos din local de către martorul P. G. D. dar, pe drum, a continuat să țipe și a lovit cu capul gardul din tablă care împrejmuiește imobilul părții vătămate P. G., provocând dislocarea parțială a unor plase de gard și alertarea părții vătămate, care a descris modul reprobabil în care inculpatul s-a comportat într-un loc public.

Echipajul de poliție format din agenții de poliție G. C., Zabulic I. D. și N. C., sesizat prin serviciul 112 de către martorul B. V., s-a deplasat la domiciliul inculpatului, care a fost de acord să urce în autospeciala de intervenție, pe bancheta din spate, între martorul B. V. și agentul de poliție G. C., însă, în timpul deplasării, el a început să se manifeste din ce în ce mai agresiv la adresa martorului și a organelor de poliție. Martorul B. V. a coborât în zona barului, pe bancheta din spate a urcat agentul de poliție Zabulic I. D., iar în drum spre secția de poliție inculpatul a început să le adreseze injurii agenților de poliție, devenind din ce în ce mai agitat, motiv pentru care aceștia au încercat să îl încătușeze. Inculpatul s-a opus, împingându-se în cei doi agenți de poliție și trăgând de hainele acestora, acțiuni care au avut ca rezultat deteriorarea parțială a uniformelor, precum și leziuni superficiale la nivelul feței persoanei vătămate G. C..

Inițial, inculpatul A. F. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, însă, pe baza materialului probator administrat în dosar, procurorul a apreciat că el nu a adresat amenințări directe cu acte de violență agenților de poliție, iar modul în care el a reacționat în timp ce se afla în autospeciala de poliție nu poate fi asimilat unei acțiuni de lovire, inculpatul încercând doar să scape de sub supravegherea organelor de poliție.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează prin intermediul următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 5 dosar urmărire penală); proces-verbal de sesizare (fila 6); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (filele 7-13 dosar urmărire penală); declarațiile părții vătămate P. G. (filele 14 și 16 dosar urmărire penală), declarațiile persoanelor vătămate G. G. C. și Zabulic I. D. (filele 17-20), declarațiile martorilor N. M. C., B. V., C. N., Racaru A. A., P. G. D. (filele 21-35 dosar urmărire penală), adresă emisă de Secția de Poliție Rurală nr. 2 R. (filele 37-38 dosar urmărire penală); adresă emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului N. – Serviciul Resurse Umane (fila 40); proces-verbal de depistare (fila 75); proces-verbal de control corporal (fila 44); declarațiile inculpatului A. F. (filele 48-49, 51 dosar urmărire penală).

Pe parcursul soluționării prezentei cauze, inculpatul a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu, d-nul avocat Zotta C. (Delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 668 – fila 36).

În vederea justei soluționări a cauzei, din oficiu, instanța a dispus atașarea unor copii ale sentințelor penale definitive prin care inculpatul A. F. a fost condamnat anterior (filele 19-28).

În fața instanței, în ședința publică din data de 11.12.2012, după ce instanța i-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, inculpatul A. F., personal, fiind asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat să fie judecat conform dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, care reglementează procedura în cazul recunoașterii vinovăției, arătând că recunoaște necondiționat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.

D. urmare, în aceeași ședință publică, instanța a procedat la ascultarea inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 320¹ alin. 3 Cod procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosarul instanței.

Totodată, la același termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile de distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și sfidarea organelor judiciare (două fapte), prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 272¹ alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal, în infracțiunile de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, și două infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.

Instanța a prorogat punerea în discuție a acestei solicitări, pentru următorul termen de judecată, pentru a acorda posibilitatea inculpatului să își pregătească o apărare efectivă, solicitând, totodată, părții civile P. G. precizări suplimentare referitoare la pretențiile materiale formulate (precizări care, însă, nu au fost depuse până la închiderea dezbaterilor).

Deliberând asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, formulată de reprezentantul Ministerului Public (operațiune permisă în cadrul procedurii simplificate reglementate de art. 320¹ Cod procedură penală), instanța a reținut următoarele:

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, reiese că, în fapt, în data de 16.04.2012, în timp ce se afla pe bancheta din spate a autospecialei de poliție, inculpatul A. F. s-a manifestat agresiv față de agenții de poliție G. C. și Zabulic I. D., împingându-se în aceștia, deteriorându-le uniformele și cauzând leziuni superficiale agentului G. C., la nivelul antebrațului și al bărbiei. Aceste aspecte sunt reliefate atât în declarațiile celor doi agenți de poliție – persoane vătămate, cât și în declarația martorului N. C., fiind surprinse, totodată, cu claritate, în planșele fotografice atașate la dosar.

Or, date fiind aceste împrejurări, nu s-au putut reține ca fiind aplicabile în speță dispozițiile art. 272¹ alin. 2 Cod penal, care incriminează infracțiunea de sfidare a organelor judiciare, întrucât aceasta presupune exclusiv întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, polițist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.

Inculpatul nu s-a rezumat la a întrebuința cuvinte jignitoare sau gesturi amenințătoare la adresa celor doi agenți de poliție care au încercat să îl imobilizeze ci, în încercarea de a se sustrage, a exercitat acte de violență care au lăsat urme vizibile asupra uniformelor sau corpurilor acestora. În condițiile expuse, faptele care i se impută inculpatului sunt susceptibile de a întruni elementele constitutive a două infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. 2 Cod penal, constând în lovirea sau orice acte de violență săvârșite împotriva unor funcționari publici care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflați în exercițiul funcțiunii. Această formă, mai gravă, absoarbe în conținutul său amenințările adresate de inculpat celor doi agenți de poliție.

Astfel, sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, dat fiind faptul că, pentru reținerea acestei fapte, nu este necesar a fi demonstrată săvârșirea unei acțiuni directe de lovire, elementul material putând consta în orice alte acte de violență împotriva subiectului pasiv special, iar scopul urmărit de făptuitor (sustragerea de sub supravegherea organelor de poliție și evitarea imobilizării) nu prezintă relevanță din perspectiva conținutului constitutiv al acestei infracțiuni. Agenții de poliție judiciară au calitatea de funcționari publici în înțelesul legii penale și ei se aflau în exercițiul funcțiunii, intervenind pentru aplanarea conflictului generat de inculpat.

În plus, instanța a observat că faptele reținute în sarcina inculpatului nu sunt apte să aducă atingere relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției (obiect juridic al infracțiunii de sfidare a organelor judiciare, ci sunt infracțiuni contra autorității, afectând în principal relațiile sociale referitoare la respectul datorat funcționarilor care exercită o activitate în cadrul autorităților de stat. În ipoteza existenței acestei infracțiuni, pluralitatea de subiecți pasivi atrage reținerea unei pluralități de infracțiuni de ultraj, aflate în concurs.

Pentru aceste argumente, instanța a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. F., din infracțiunile de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, și două infracțiuni de sfidarea organelor judiciare, prevăzute de art. 272¹ alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal în infracțiunile de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, și două infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.

În continuare, analizând admisibilitatea cererii formulate de inculpatul A. F., instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 320¹ alin. 1 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Reținând că inculpatul (personal și înainte de începerea cercetării judecătorești) a înțeles să se prevaleze de prevederile art. 320¹ Cod procedură penală, instanța a observat că probele administrate în cursul urmăririi penale permit stabilirea cu exactitate a faptelor comise de către inculpatul A. F. în data de 16.04.2012 și că sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Astfel, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 16 aprilie 2012, în jurul orelor 17:00, inculpatul A. F., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a provocat scandal public în barul aparținând S.C. Natis Impex S.R.L. din . în fața localului, a distrus parțial gardul care împrejmuiește locuința părții vătămate P. G. și a exercitat acte de violență asupra persoanelor vătămate G. C. și Zabulic I. D., agenți de poliție aflați în exercițiul funcției, care au încercat să îl imobilizeze.

Instanța a reținut această situație de fapt coroborând probele administrate în faza de urmărire penală:

În primul rând, din cuprinsul Procesului-verbal de sesizare din oficiu, încheiat de organele de poliție la data de 16.04.2012 (fila 6 dosar urmărire penală), reiese faptul că, în ziua menționată, în jurul orelor 17:00 – 17:30, inculpatul A. F., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a provocat scandal în barul aparținând S.C. Natis Impex S.R.L. din . cu pumnii pe martorul B. V. și provocând indignarea tuturor consumatorilor din local. Inculpatul a refuzat inițial să părăsească barul, iar la ieșire a continuat să provoace scandal în stradă, lovind cu pumnii și cu picioarele gardul din fața localului, aparținând părții vătămate P. G..

Cu prilejul cercetării efectuate la fața locului, în prezența martorului-asistent C. N., martorul B. V. a indicat aparatul de jocuri electronice de care a fost lovit în timpul conflictului izbucnit între el și inculpatul A. F., și a fost identificat gardul distrus parțial de către inculpat, aspecte consemnate în procesul-verbal încheiat în acest context (filele 7-8 dosar urmărire penală).

De asemenea, planșele fotografice depuse la dosarul cauzei surprind aspectele fixate cu ocazia cercetării locului faptei, pe agenții de poliție Zabulic I. D. și G. C., ale căror uniforme au fost degradate în urma acțiunilor agresive exercitate de inculpat, precum și leziunile constatate la bărbia și la antebrațul stâng al persoanei vătămate G. C. (filele 11-13 dosar urmărire penală).

Fiind audiată în aceeași zi, partea vătămată P. G., a declarat că, în ziua menționată, în timp ce se afla pe banca din fața locuinței împreună cu mai mulți vecini, a auzit țipete și expresii vulgare și, apropiindu-se de bar pentru a vedea ce se întâmplă, l-a observat pe inculpatul A. F., care era sub influența băuturilor alcoolice, țipând, înjurând și proferând amenințări la adresa persoanelor din jur. A menționat că, fără motiv, inculpatul a început să se izbească în gardul de tablă care împrejmuiește locuința părții vătămate, lovindu-l cu pumnii și picioarele, generând indignarea persoanelor care au asistat (fila 15).

Comportamentul violent al inculpatului a fost observat și de martorul B. V., care se afla în barul aparținând S.C. Natis Impex S.R.L., la aparatele de jocuri electronice, și a fost abordat de inculpat, care i-a solicitat să îi împrumute o sumă de bani; martorul a refuzat, iar la scurt timp, fără motiv, inculpatul s-a apropiat, a început să țipe și să îi adreseze cuvinte jignitoare, împingându-l în aparatele de jocuri, a părăsit incinta barului și a început să lovească gardul din tablă aparținând părții vătămate P. G., cu pumnii și cu picioarele.

Același martor a sesizat organele de poliție și a menționat că, la sosirea echipajului, inculpatul a refuzat să prezinte actul de identitate, le-a adresat cuvinte jignitoare, fiind urcat forțat în autospeciala de poliție, pentru a fi condus la secție, iar în mașină a continuat comportamentul agresiv, încercând să îi lovească pe cei doi polițiști, pentru a-i determina să oprească autoturismul (filele 23-26 dosar urmărire penală).

În susținerea vinovăției inculpatului vin și declarațiile martorului C. N., întrucât acesta a asistat la conflictul izbucnit între inculpat și martorul B. V., observând comportamentul agresiv, atât fizic, cât și verbal al inculpatului, precum și faptul că atitudinea acestuia a deranjat consumatorii aflați în bar și a provocat indignarea tuturor persoanelor de față (filele 27-29).

Instanța a observat că, din probele administrate în dosarul de urmărire penală, mai rezultă fără echivoc faptul că, printre clienții localului la data săvârșirii faptelor, se aflau și martorii Racaru A. A. și P. G. D., ambii confirmând că faptele s-au petrecut astfel cum au fost expuse mai sus și cum rezultă din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză (filele 30-35 dosar urmărire penală).

Totodată, fiind audiat în calitate de persoană vătămată, agentul de poliție G. G. C. a declarat că, în ziua de 16.04.2012, a făcut parte din echipajul de intervenție sesizat de martorul B. V., alături de agenții de poliție Zabulic I. D. și N. M. C., și că, în acest context, s-au deplasat la domiciliul inculpatului, care a fost de acord să îi însoțească la sediul postului de poliție; pe drum, inculpatul a început să le adreseze cuvinte jignitoare, să se manifeste agresiv și să îi împingă cu mâinile, deteriorându-le uniformele. A mai precizat agentul de poliție că inculpatul A. F. era într-o avansată stare de ebrietate și că acesta l-a lovit în zona maxilarului, în timp ce încerca să îl încătușeze (fila 18 dosar urmărire penală).

Această declarație se coroborează cu declarațiile agenților de poliție Zabulic I. D. și N. C., primul dintre aceștia având, de asemenea, calitatea de persoană vătămată, fiind îmbrâncit de inculpat în autospeciala de poliție și fiindu-i ruptă haina uniformei, în timp ce inculpatul încerca să evite imobilizarea; cei doi agenți au subliniat, ca de altfel toți martorii audiați în cauză, că inculpatul A. F. a fost recalcitrant, agresiv și a adresat tuturor cuvinte și expresii ofensatoare, în mod repetat (filele 19-22 dosar urmărire penală).

Cei trei agenți de poliție care au alcătuit echipajul de intervenție fac parte din structurile Poliției Judiciare, aspect confirmat prin Adresa nr. 67.064/24.05.2012 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului N. – Serviciul Resurse Umane (fila 40).

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului A. F., aceasta a fost inițial oscilantă, în sensul că el nu și-a asumat de la început săvârșirea tuturor faptelor, negând că ar fi exercitat violențe asupra celor doi agenți de poliție sau că le-ar fi deteriorat uniformele (filele 48-49 dosar urmărire penală).

Ulterior, inculpatul a precizat că recunoaște că a provocat scandal public în local, că se afla sub influența băuturilor alcoolice, ceea ce a determinat pierderea autocontrolului, admițând că nu își amintește ce s-a întâmplat în autospeciala de poliție și angajându-se să evite consumul de alcool (fila 51 dosar urmărire penală).

Astfel fiind, instanța a concluzionat că se poate proceda la soluționarea laturii penale a cauzei cu aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului, expuse în paragrafele anterioare, există, sunt clar stabilite, constituie infracțiuni și există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Astfel, în drept, fapta inculpatului A. F., care, la data de 16.04.2012, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a lovit gardul din tablă care împrejmuiește locuința părții vătămate P. G., provocând deteriorarea parțială a acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă penală.

Acțiunea inculpatului, de degradare a unui bun aparținând altuia, a fost săvârșită, sub aspectul laturii subiective, cu intenție directă în sensul art. 19 alin. 1 punctul 1 Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a acționat în scopul producerii acestui rezultat, mobilizându-și energia în acest sens și provocând un prejudiciu părții vătămate.

În drept, fapta inculpatului A. F., care, la data de 16.04.2012, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a provocat scandal public în barul aparținând S.C. Natis Impex S.R.L., situat în . în fața acestui local, având un comportament agresiv, atât verbal, cât și fizic, și provocând indignarea consumatorilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Potrivit art. 321 alin. 1 Cod penal, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice constă în fapta unei persoane care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public.

Sunt întrunite în speță toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât fapta inculpatului de a se manifesta violent, de a profera amenințări și expresii jignitoare, în incinta unui local și în prezența mai multor persoane, este de natură să tulbure ordinea publică, să genereze sentimente de indignare, nesiguranță, teamă și să împiedice buna desfășurare a activității.

Totodată, în drept, faptele inculpatului A. F., care, la aceeași dată, în timp ce se afla pe bancheta din spate a autospecialei de poliție, s-a manifestat agresiv față de agenții de poliție G. C. și Zabulic I. D., împingându-se în aceștia, deteriorându-le uniformele și cauzând leziuni superficiale agentului G. C., la nivelul antebrațului și al bărbiei, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. 2 Cod penal (pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 3 ani), săvârșite în concurs real, conform art. 33 litera a Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă în sensul art. 19 alin. 1 punctul 2 Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale, respectiv lezarea integrității fizice a celor două persoane vătămate și subminarea autorității acestora în calitate de funcționari publici aflați în exercițiul funcției, și, deși nu a acționat în scopul producerii acestor rezultate, a acceptat posibilitatea producerii lor.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului A. F. (fila 10 dosar instanță) rezultă că acesta a suferit anterior mai multe condamnări succesive la pedepse cu închisoare, relevantă pentru prezenta cauză fiind Sentința penală nr. 526/06.04.2005 a Judecătoriei Piatra N., prin care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 700 zile închisoare.

Din executarea acestei pedepse, inculpatul A. F. a fost liberat condiționat la data de 06.03.2007, având un rest neexecutat de 259 zile închisoare.

În aceste condiții, s-a constatat că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite, cu intenție, după executarea pedepsei anterioare (mai mare de 6 luni) și înainte de împlinirea termenului de reabilitare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 1 an și, prin urmare, în mod corect s-a reținut existența stării de recidivă postexecutorie la încadrarea juridică a tuturor faptelor imputate inculpatului A. F..

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal și de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal, reținând, în acest sens, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia.

În concret, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, deși cunoștea faptul că îi este interzis consumul de alcool, că a comis faptele în public, într-o comunitate rurală restrânsă, generând un sentiment de insecuritate și provocând indignarea mai multor persoane; a reținut că infracțiunile de distrugere și de ultraj contra bunelor moravuri nu au produs urmări grave persistente, însă infracțiunile de ultraj lezează valori sociale importante ocrotite de legea penală, inculpatul sfidând norme elementare de conduită și demonstrând lipsă de respect față de autoritatea pe care o reprezintă un funcționar public aflat în exercițiul funcției.

De asemenea, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a reținut faptul că acesta a manifestat consecvență în ceea ce privește încălcarea legii penale, suferind anterior condamnări succesive la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni de același gen și nu a adoptat o atitudine de respect în raport cu ordinea de drept, continuând să comită fapte antisociale, ceea ce dovedește fără echivoc faptul că pedepsele cu închisoare aplicate anterior nu și-au atins în privința sa scopul preventiv.

În aceste condiții, instanța a apreciat că, la stabilirea cuantumului pedepsei, se impune a fi luate în considerare toate aspectele expuse, dar și atitudinea sinceră a inculpatului în fața instanței, în sensul că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, însușindu-și integral probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

În acest context, instanța a apreciat că, pentru a-și atinge scopul educativ și preventiv, se impune ca pedeapsa ce urmează a fi stabilită să fie aplicată cu executare efectivă, într-un cuantum proporțional cu gravitatea faptelor, cu circumstanțele reținute și să aibă finalitatea de a împiedica inculpatul să mai comită infracțiuni.

Având în vedere considerentele expuse, instanța, după schimbarea încadrării juridice în sensul expus anterior în cuprinsul prezentei hotărâri, a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției și, în consecință:

1. În temeiul art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, instanța a condamnat inculpatul A. F.la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în stare de recidivă postexecutorie.

Instanța a apreciat că pedeapsa de 3 luni închisoare (apropiată de minimul special stabilit ca urmare a aplicării reducerii prevăzute de art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală) este proporțională cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, prin raportare la circumstanțele reale și personale, și este aptă să faciliteze reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. 2 Cod penal impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța va avea în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 414⁵ alin. 4 Cod procedură penală, dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, relevantă în acest sens fiind cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității –, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

2. În temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. F. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în stare de recidivă postexecutorie.

Având în vedere circumstanțele săvârșirii acestei fapte, instanța a apreciat că această pedeapsă este just individualizată și aptă să contribuie la reeducarea inculpatului în sensul respectării ordinii de drept.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale astfel stabilite.

3. În al treilea rând, în temeiul art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul A. F. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în stare de recidivă postexecutorie (persoană vătămată G. C.).

Instanța apreciază că executarea pedepsei în acest cuantum este necesară în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al sancțiunii penale, în contextul tuturor circumstanțelor reținute, ținând cont și de starea de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale aplicate pentru această infracțiune.

4. În al patrulea rând, în temeiul art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, l-a condamna pe inculpatul A. F. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în stare de recidivă postexecutorie (persoană vătămată Zabulic I. D.), apreciind că infracțiunile de ultraj deduse judecății, săvârșite de inculpat în aceleași împrejurări, prezintă un grad similar de pericol social.

Pentru argumentele deja expuse, în temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru această infracțiune.

Întrucât infracțiunile care formează obiectul dosarului au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acte materiale diferite, anterior pronunțării unei condamnări definitive pentru vreuna dintre ele, instanța va constata că acestea sunt concurente și, în consecință:

În temeiul art. 33 litera a raportat la art. 34 litera b Cod penal, a contopit pedepsele de 3 luni închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 8 luni închisoare și 8 luni închisoare, stabilite prin prezenta hotărâre, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul A. F. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni (un an și opt luni) închisoare.

Aplicarea sporului de 6 luni închisoare, permisă de prevederile art. 34 alin. 1 litera b teza finală, apare necesară în contextul în care, chiar dacă în prezenta cauză a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei, solicitând reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, conform art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, inculpatul A. F. a manifestat perseverență infracțională și dispreț față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Chiar dacă inculpatului i s-a reținut starea de recidivă, care nu poate fi ignorată la stabilirea cuantumului pedepsei, se justifică o severitate sporită prin aplicarea sporului menționat, date fiind numărul și gravitatea infracțiunilor săvârșite în concurs, în contextul în care simpla contopire a pedepselor în pedeapsa cea mai grea i-ar crea inculpatului sentimentul de impunitate pentru unele dintre infracțiunile săvârșite, determinându-l să considere că, oricâte fapte antisociale ar săvârși, va executa exclusiv pedeapsa cea mai grea, ceea ce ar împiedica atingerea scopurilor pedepsei.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare.

Ținând cont de faptul că inculpatul A. F.a fost reținut în prezenta cauză, prin Ordonanța organelor de cercetare penală din data de 17.04.2012 (fila 50), instanța a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din data de 16.04.2012.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut faptul că partea vătămată P. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal în cursul urmăririi penale, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 35 lei, reprezentând contravaloarea pagubei cauzate de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de distrugere, fără a propune probe pentru a dovedi cuantumul acestui prejudiciu pretins. În plus, inculpatul a formulat apărări în sensul că a acoperit acest prejudiciu, reparând gardul părții vătămate, însă această apărare nu a putut fi verificată din culpa părții vătămate, care nu a răspuns adreselor emise de instanță.

D., urmare, reținând că, în aplicarea principiilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, părții vătămate îi revenea obligația de a-și dovedi pretențiile, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G., ca nefondată.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluția de condamnare adoptată în cauză, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul A. F. la plata sumei de 800 lei cu acest titlu.

Potrivit art. 189 Cod procedură penală, a dispus avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistența juridică a inculpatului, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați N. (pentru d-nul avocat Zotta C. – Delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 668/07.11.2012).

Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul A. F..

Motivele de recurs au fost consemnate în partea introductivă a hotârârii, astfel că nu vor mai fi reluate ci doar analizate.

Analizând sentința penală recurată, în raport de motive invocate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului declarate în cauză este fondat urmând a fi admis în considerarea următoarelor argumente.

Din extrasul din Registrul de deces nr. 1192 din 16.09.2013 emis de Primaria . inculpatul A. F. a decedat la data de 30.05.2013.

În atare situație, având în vedere intervenirea decesului inculpatului precum și faptul că în cauză a declarat recurs doar inculpatul prin apărător, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. g C.p.p urmând a se dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate sub aspectul laturii penale, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 al.1, 321 al.1 și 272/1 al.2 C.p. și înlăturarea dispoziției de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

Văzând și dispozițiile art. 192 al.3 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art 385/15 pct.2 lit. d Cpp admite recursul declarat de inculpatul A. F. împotriva d.p. nr. 208 din 3.04.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dos._

Casează decizia recurată sub aspectul laturii penale și cheltuielilor judiciare avansate de stat, reține cauza spre rejudecare și în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit.b rap. la art 10 lit.g C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. F. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 217 al.1, 321 al.1 și 272 /1 al.2 C.p., ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Înlătură obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, întemeiată pe dispozițiile art. 191 al.1 C.p.p.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 al.3 c.p.p. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Pronunțată în ședință publică azi 20.09.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. N. C. A. B.

A. S.

GREFIER

P. E.

Red. sent. f. B. M

Red.dec. rec. A.B.

Tehnored.P.E. /08.10.2013/ 3 ex

← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 965/2013. Curtea de Apel BACĂU