Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 755/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 755/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 4194/260/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 755/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTORI: I. N. C.
A. B.
P. G.- grefier
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
–E. C.- procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MOINEȘTI și inculpatul M. F., împotriva sentinței penale nr.111/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic, în ședința publică din data de 13.iunie.2013, susținerile fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.111/28.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești s-a dispus în baza art. 192 alin.2 Cod penal art. 37 lit.a Cod penal condamnarea inculpatului M. F., fiul lui I. și C., născut la 15.05.1990 în Sf. G., județul C., domiciliat în comuna Palanca, ., CNP_, cetățean român, recidivist postcondamnadoriu, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 723 din 28.04.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău definitivă la data de 10.05.2011 prin nerecurare, pe care o va executa alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 3 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 180 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat M. F., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 723 din 28.04.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău definitivă la data de 10.05.2011 prin nerecurare, pe care o va executa alături de pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 1 an și 1 lună închisoare.
În baza art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat M. F., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 723 din 28.04.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău definitivă la data de 10.05.2011 prin nerecurare, pe care o va executa alături de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a C. pen., art.34 lit. b Cod pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 9 luni închisoare .
Inculpatul va executa 3 ani și 9 luni închisoare
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a, teza a -II- a și b Cod Penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală s-a luat act că părțile vătămate Sebeștin T. și C. R. G. prin reprezentant legal, nu s-au constituit parți civile.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 onorariu avocat din oficiu R. D. conform delegației nr. 17din 22.11.2012, urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției .
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că, inculpatul M. F. a avut o relație de prietenie cu partea vătămată C. R. G., și deoarece aceasta a refuzat să mai continue relația de prietenie cu inculpatul, acesta începând cu data de 16.04.2012, a început să o amenințe că o va omorî sau îi va face rău familiei.
Partea vătămată C. R. G., a afirmat că deși a considerat ca fiind o glumă din partea inculpatului amenințările ce i-au fost adresate, la data de 4.05.2012, acesta a urmărit-o în timp ce se deplasa de la Colegiul Național de Artă „ G. A.” Bacău spre stația CFR Bacău iar la un moment dat a început să o lovească, adresându-i injurii și amenințând-o în continuare că îi va face rău atât ei cât și familiei sale.
Ulterior, la data de 11.05.2012, deoarece inculpatul cunoștea că partea vătămată urma să sosească cu microbuzul de la Bacău în stația CFR Comănești, a fost așteptată de către acesta, și în momentul în care partea vătămată a ajuns, inculpatul i-a zis că vrea să aibă o discuție cu aceasta și deoarece partea vătămată a refuzat, în timp ce stătea la rând pentru a cumpăra bilet, a fost lovită de către inculpat cu pumnul în zona cervicală, moment în care s-a partea vătămată s-a dezechilibrat, lovindu-se cu capul de grilajul casei de bilete.
Aceste aspecte reținute de către instanță reiese din declarațiile părții vătămate, C. R. G. care a afirmat că la data de 11.05.2012, în jurul orei 19 00, a ajuns în Stația CFR Comănești unde era așteptată de martorul I. S., iar pe peronul gării l-a observat pe inculpat care „..a venit la mine și mi-a spus că vrea să discute cu mine, eu i-am spus că nu are ce discuta cu mine, deoarece prietenia dintre noi s-a terminat.”
Partea vătămată a mai relatat că după ce a refuzat să discute cu inculpatul, s-a deplasat către casa de bilete, fiind urmărită de către inculpat, și într-un moment de neatenție a lovit-o cu pumnul în zona cervicală lovindu-se cu capul de grilajul ghișeului, moment în care a intervenit martorul I. S. care l-a scos afară din sala de așteptare.
Declarația părții vătămate se coroborează și cu depoziția martorului I. S., care a relatat în esență aceleași aspecte, respectiv că la data de 11.05.2012 se afla cu partea vătămată în stația CFR Comănești, când a venit inculpatul la partea vătămată care i-a solicitat să continue relația de prietenie, și deoarece partea vătămată l-a refuzat, inculpatul a început să-i adreseze cuvinte vulgare și obscene, iar ulterior în timp ce se afla la casa de bilete a lovit-o cu pumnul în zona cervicala.
După ce partea vătămată a ajuns la locuința bunicilor din . orei 23:30, inculpatul M. F. a pătruns fără drept în curtea părții vătămate Sebeștin T., după care a intrat în locuința în care se afla partea vătămată C. R..
În momentul în care a ajuns în camera părții vătămate, inculpatul i.a reproșat de ce nu-i răspunde la telefon, iar partea vătămată i-a solicitat „.. să plece afară din casă și curte..”, după care inculpatul a început să o lovească cu pumnul în frunte și să o stranguleze de gat cu mâinile .
Strigătele de ajutor al părții vătămate C. R. au fost auzite de către bunicii acesteia, care se aflau într-o altă anexă, și în momentul în care partea vătămată Sebestin T. a ieșit în curte, inculpatul a părăsit locuința ieșind din curte prin spatele grădinii.
Astfel, partea vătămată C. R. a relata că în jurul orei 23:40 a auzit zgomote în curte, după care a precizat că „.. m-am trezit cu inculpatul în camera în care stăteam, care a exercitat asupra mea acte de violență, respectiv, m-a strâns de gât, după care am fost lovită în diferite zone ale corpului și deoarece am început să strig după ajutor acesta a părăsit camera.”
Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația părții vătămate Sebeștin T., care a afirmat că la data de 11.05.2012, în jurul orei 23 15, în timp ce se afla împreună cu soția acestuia Sebeștin M. în camera, la un moment dat a auzit un strigăt de ajutor, moment în care a părăsit locuința și când a ajuns în curte a auzit vocea părții vătămate C. R. care „..striga tata…..” .
Acesta a mai relatat că a început să țipe și să înjure și în acel moment a ieșit inculpatul din locuința unde se afla nepoata acestuia, după care a părăsit curtea prin gradină.
Probele reținute de către instanță se coroborează și cu declarația martorei Sebeștin M. ,care a relatat că locuiește împreună cu soțul acesteia într-o anexă, iar partea vătămată C. R. locuiește singura în casă și că la data de 11.05.2012, după ce a venit de la școală, partea vătămată a relatat că a fost lovită de către inculpat.
Aceasta a mai afirmat că în jurul orelor 22:00, inculpatul la sunat pe Sebestin T., și ia solicitat să meargă la poartă să discute în legătură cu cele întâmplate și deoarece a fost refuzat, în jurul orelor 23:00, inculpatul a pătruns fără drept în locuința unde se afla minora, unde a exercitat acte de violență asupra părții vătămate C. R. .
Situația de fapt reținută de către instanță reiese și din declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală, care a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, relatând că pe fondul geloziei s-a certat cu partea vătămată C. R. și deoarece își dorea să se împace, la data de 04.05.2012, a așteptat partea vătămată în stația CFR Palanca, iar în momentul în care a coborât din tren a observat că era însoțită de către martorul I. S., și deoarece nu a reușit să o convingă pe partea vătămată să continue relația de prietenie a amenințat-o că „..o va omorî după care o să se omoare și el.”
Acesta a mai arătat că ulterior la data de 11.05.2012, a mers la gara CFR Comănești, fiindcă stia că urma să sosească partea vătămată, iar în momentul în care a sosit și a observat că era însoțită de către martorul I. S. „..am devenit foarte nervos și i-am cerut lui C. R. să fim din nou prieteni, ea m-a refuzat, moment în care am mers după aceasta în incinta gării și în momentul în care își cumpăra bilet de la casă am lovit-o cu palma în ceafă.”
Cu privire la fapta de violare de domiciliu, inculpatul a arătat că orbit de gelozie, în jurul orelor 23:00, a escaladat gardul și a pătruns în curtea părții vătămate Sebestin T., după care a intrat în locuința unde se afla C. R., s-a așezat pe pat „.. și i-am cerut socoteală pentru ce nu îmi răspunde la telefon..”. moment în care partea vătămată ia solicitat să părăsească locuința și să nu o mai caute deoarece dorește să înceteze relația de prietenie.
Inculpatul a arătat că deoarece era „..foarte nervos, am lovit-o cu palma peste față după care cu mâinile am strâns-o de gat spunându-i că o voi omorî după care mă voi omorî și eu.”
În ce privește apărările inculpatului, că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată nu pot fi reținute de instanță, deoarece nu sunt susținute de nici un alt mijloc de probă, astfel că instanța va înlătura declarația dată în faza cercetării judecătorești, ca nefiind conformă cu adevărului.
La termenul din data de 22.11.2012, Sebeștin T. în calitate de parte vătămată și de reprezentant al minorei Ciortoș R., a declarat că s-a împăcat cu inculpatul cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal, instanța a constatat că în cazul infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravantă, nu operează împăcarea părților.
Cu privire la celelalte două fapte instanța a constatatat că în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 1 Cod penal, împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală, iar potrivit alin. 3 din textul citat, pentru persoanele lipsite de capacitatea de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali
Având în vedere că partea vătămată Ciortoș R. are vârsta de 17 ani în conformitate cu prevederile art.41 alin.2, Cod civil, actele juridice ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviințarea reprezentantului legal.
Astfel drepturile și obligațiile părții vătămate Ciortoș R., pot fi exercitate numai de către acestea cu încuviințarea reprezentantului legal.
La termenul din data 17.01.2013 partea vătămată a precizat că nu s-a împăcat cu inculpatul solicitând termen în acest sens, și deoarece ulterior nu s-a mai prezentat în instanță pentru a da declarație în acest sens, în aceste condiții instanța nu poate lua act de declarația reprezentantului legal al părții vătămate de împăcare a părților.
În drept, fapta inculpatului M. F. care, în perioada 04.05._12, în baza aceleași rezoluții infracționale a adresat în repetate rânduri amenințări la adresa parții vătămate C. R. G., în scopul de a o determina să continue relația de prietenie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută de art. 193 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanța a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective. Prin gestul său intenționat și conștient, inculpatul i-a insuflat victimei temerea, indicându-i totodată răul care i se poate întâmpla, respectiv că „ o va omorî”.
Instanța a apreciat că amenințarea cu moartea primită de către partea vătămată, a fost de natură să o alarmeze, deoarece în urma amenințărilor primite din partea inculpatului, ia indus acesteia o stare de frică motiv pentru care a solicitat numitului C. D. (unchiul părții vătămate), să o aștepte în stația CFR Palanca să o însoțească până domiciliul bunicilor.
Fapta aceluiași inculpat, care a exercitat acte de violențe asupra părții vătămate C. R. G., la data de 11.05.2012, ora 19:00 în timp ce se afla în stația CFR Comănești, iar ulterior la ora 23: 45 în timp ce se afla la domiciliul bunicilor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a lovi partea vătămată. Urmarea imediată a faptei constă în cauzarea de leziuni corporale părții vătămate C. R. G., iar legătura de cauzalitate dintre faptă și vătămare este dovedită prin declarațiile părților.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă.
Fapta inculpatului M. F., care noaptea de 11.05.2012, în jurul orelor 23:45, a pătruns fără drept, prin escaladare, în curtea părții vătămate Sebeștin T. si ulterior, în locuința unde se afla partea vătămată C. R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu în forma agravata, art.192 al.2 Cod penal.
Constatând că infracțiunile există, că au fost săvârșite de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul judecății.
Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
În cadrul procesului complex de individualizare a pedepsei, instanța a apreciat ca activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului.
Sub acest aspect, la proporționalizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 al. 1 Cod penal și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având în vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, de natura acesteia, atitudinea inculpatului.
Din situația de fapt reținută, instanța a apreciat ca faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol, având în vedere valorile sociale încălcate, respectiv relațiile sociale privind dreptul la inviolabilitatea domiciliului sau reședinței precum și relațiile sociale referitoare la viața si siguranța persoanei.
În concret instanța a apreciat că faptele au un grad de pericol social ridicat, prin raportare la amenințările urmate de violențele comise asupra unei minore în loc public iar ulterior a pătruns fără drept, pe timp de noapte în imobilul unde locuia partea vătămata, exercitând din nou asupra acesteia, acte de violență de o intensitate mai ridicată.
Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M. F., având în vedere antecedența infracțională (fiind condamnat la 9 luni închisoare), atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul procesului penal, inițial recunoscând fapta in faza de urmărire penale după care a revenit supra poziției de recunoaștere.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Instanța mai reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
În speță, instanța a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit .a Cod penal este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale, fiind egală cu minimul special prevăzut de lege și neexistând aspecte care să poată fi calificate drept circumstanțe atenuante inculpatului fiind recidivist.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța reține că acesta a săvârșit faptele mai sus arătate în interiorul termenului de încercare de 2 ani și 9 luni stabilit de Judecătoria Bacău care, prin Sentința Penală nr. 723 din 28.04.2011, definitivă la 10.05.2011, l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 9 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele de mai sus în interiorul termenului de încercare de 2 ani și 9 luni, în baza art.83 Cod penal,instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 723 din 28.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitiva la data de 10.05.2011, urmând să o execute în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, respectiv inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare.
Cu privire la fapta de lovire sau alte violențe, instanța în baza art. 180 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului M. F. pedeapsa de 3 luni închisoare .
În baza art. 83 C. pen. instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 723 din 28.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute în totalpedeapsa 1 an închisoare.
În ceea ce privește fapta de amenințare, instanța a aplicat inculpatului M. F., în baza art. 193 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pedeapsa de 6 luni închisoare .
Deoarece fapta a fost săvârșită în termenul de încercare de 2 ani și 9 luni stabilit prin sentința penală nr. 723 din 28.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău,instanța va dispune revocarea suspendării condiționate ,urmând să execute pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentinta 723 din 28.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău, penală alături de pedeapsa aplicata prin prezenta, în total 1 an și 3 luni închisoare.
Deoarece infracțiunile săvârșite sunt concurente, s-a aplicat concursul de infracțiuni prevăzute de art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin.1 lit. b, urmând să fie contopite pedepsele ce urmează să fie aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite de inculpat, ansamblul circumstanțelor personale ale acestuia duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Având în vedere declarațiile părților vătămate că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză instanța în baza art. 14 și art.346 Cod procedură penală, a luat act că nu s-au constituit părți civile.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul M. F. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 onorariu avocat din oficiu R. D., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În cauză au formulat recurs în termen legal inculpatul M. F. și P. de pe lângă Judecătoria Moinești.
În motivele scrise de recurs ale procurorului se arată că, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.1 din C.pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 723/28.04.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.05.2011 prin nerecurare, însă nu a stabilit în mod corect că inculpatul va executa 1 an închisoare, ci 1 an și 1 lună închisoare.
Motivul de recurs este aplicabil și cu privire la infracțiunea prev. de art.193 alin.1 din C.pen. Astfel, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.723/28.04.2011, în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 10.05.2011 prin nerecurare, însă s-a stabilit în mod greșit că inculpatul va executa 1 an și 2 luni închisoare, în loc de 1 an si 3 luni închisoare.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul formulat, însă criticile aduse sentinței penale atacate sunt expuse oral de apărătorul ales și consemnate în încheierea de dezbateri ce face parte din prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art.356 c.pr.pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Judecătoria Moinești a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat, dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului.
Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art.356 c.pr.pen., atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.
În ceea ce privește motivele de recurs ale inculpatului, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate. Deși acesta nu neagă faptele comise, consideră că avea acordul părții vătămate de a intra în camera ei, datorită relației anterioare. O astfel de apărare nu rezultă din nicio probă aflată la dosar, cu excepția afirmațiilor inculpatului. Discuțiile și neînțelegerile dintre părți au intervenit tocmai pentru că C. R. G. a pus capăt relației afective dintre cei doi, astfel că presupusul consimțământ de a intra în cameră nu poate fi nici măcar prezumat, cu atât mai puțin ca acesta să fie obținut în mod expres. Nici cealaltă susținere a apărătorului ales a inculpatului nu poate fi reținută. În data de 11.05.2012 la orele 23.00 cu siguranță era întuneric afară, astfel că elementul circumstanțial agravant din aliniatul 2 a art.192 c.pen. este pe deplin aplicabil.
Cu referire la pedepsele aplicate, Curtea constată că acestea corespund criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 c.pen., mai ales că inculpatul M. F. a avut o poziție procesuală oscilantă. Curtea, la rândul său, pe baza propriei reevaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta comisă, consideră că, în contextul cauzei, nu se justifică diminuarea pedepsei, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art.72 c.pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea. Afirmația apărătorului ales a inculpatului că părțile s-ar fi împăcat nu este reală, iar asta rezultă din susținerile părții vătămate C. R. G. din fața instanței de recurs. Înțelegerea intervenită între bunicul părții vătămate și tatăl inculpatului nu poate avea nicio eficiență juridică.
În ceea ce privește motivele de recurs ale procurorului, Curtea le reține întemeiate și va reface hotărârea sub aspectul criticat, respectiv al adiționării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.723/2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 10.05.2011 prin nerecurare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată în baza art.83 c.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.180, alin.1 c.pen., cu aplicarea art.41, alin.2 c.pen., rezultând pedeapsa de 1 an închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.193 c.pen., cu aplicarea art.41, alin.2 c.pen., rezultând pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385/15, pct.2, lit.d c.pr.pen., se vor admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Moinești și recurentul-inculpat M. F. împotriva sentinței penale nr. 111/28.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești, doar în ceea ce privește cuantumul pedepselor rezultante în urma adăugării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.723/2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 10.05.2011 prin nerecurare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată în baza art.83 c.pen., pentru infracțiunile prevăzute de art.180, alin.l c.pen., cu alicarea art.41, alin.2 c.pen. și art.193 c.pen., cu alicarea art.41, alin.2 c.pen.
Se va casa sentința penală recurată sub acest aspect, iar în rejudecare.
Se va constata că pedeapsa rezultantă în urma adăugării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.723/2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 10.05.2011 prin nerecurare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată în baza art.83 c.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.180, alin.l c.pen., cu alicarea art.41, alin.2 c.pen. este de 1 an închisoare.
Se va constata că pedeapsa rezultantă în urma adăugării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.723/2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 10.05.2011 prin nerecurare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată în baza art.83 c.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.193 c.pen., cu alicarea art.41, alin.2 c.pen. este de 1 an și 3 luni închisoare.
Se vor menține celelalte pedepse, pedeapsa rezultantă și celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și dispozițiile art.192, alin.3 c.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15, pct.2, lit.d c.pr.pen., admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Moinești și recurentul-inculpat M. F. împotriva sentinței penale nr. 111/28.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești, doar în ceea ce privește cuantumul pedepselor rezultante în urma adăugării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.723/2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 10.05.2011 prin nerecurare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată în baza art.83 c.pen., pentru infracțiunile prevăzute de art.180, alin.l c.pen., cu alicarea art.41, alin.2 c.pen. și art.193 c.pen., cu alicarea art.41, alin.2 c.pen.
Casează sentința penală recurată sub acest aspect, iar în rejudecare.
Constată că pedeapsa rezultantă în urma adăugării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.723/2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 10.05.2011 prin nerecurare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată în baza art.83 c.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.180, alin.l c.pen., cu alicarea art.41, alin.2 c.pen. este de 1 an închisoare.
Constată că pedeapsa rezultantă în urma adăugării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.723/2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 10.05.2011 prin nerecurare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată în baza art.83 c.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.193 c.pen., cu alicarea art.41, alin.2 c.pen. este de 1 an și 3 luni închisoare.
Menține celelalte pedepse, pedeapsa rezultantă și celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. I. N. C.
A. B.
GREFIER,
P. G.
red.sent.I.D. C.
red.dec.rec.S.A.
tehnored. P.G.
3 ex.
05.07.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
