Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 24/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 3026/110/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA NR.24/C
Ședința publică din: 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. N. C.
GREFIER: B. M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: S. N.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul B. A. împotriva sentinței penale nr.590 din 23.12.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat R. C. D. pentru contestatorul condamnat B. A., care lipsește.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că la dosar s-a depus cererea contestatorului condamnat care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat R. C. având cuvântul pentru contestatorul condamnat B. A., având în vedere motivele invocate de contestator, lasă soluția la aprecierea instanței.
Depune referatul pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției, în sumă de 100 lei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Asupra contestației de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 590/D din 23.12.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în temeiul art. 598 al. 1 lit. c), d) Cod procedură penală s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de petentul B. A. [fiul lui I. și A., născut la data de 28.06.1980 în Bacău, jud. Bacău, actualmente deținut în Penitenciarul Iași, CNP_] împotriva sentinței penale nr. 263/D/23.06.2009 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 3225/13.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (mandat de executare nr. 268/D/2009 din data de 23.10.2009 emis de Tribunalul Bacău).
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu (delegația nr. 750/27.11.2014) a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2014 sub nr._, petentul B. A. a sesizat Tribunalul Bacău cu o contestație la executare.
În drept au fost invocate prevederile art. 598 Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 408/4.09.2014 a Tribunalului Bacău, în baza art. 599 Cod procedură penală s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii având ca obiect contestație la executare formulată de persoana condamnată B. A..
În temeiul art. 275 al. 2 Cod procedură penală persoana condamnată a fost obligată la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 170/C/6.11.2014 a Curții de Apel Bacău s-a dispus în baza art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală admiterea contestațiilor declarate de persoana condamnată B. A. și P. de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 408/23.10.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
S-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 19.11.2014 sub nr._ .
La dosarul cauzei s-a depus sentința penală nr. 263/D/23.09.2009 a Tribunalului Bacău cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive (filele 7-10), mandatul de executare nr. 286/D/23.10.2009 emis pe numele petentului B. A. în baza sentinței penale nr. 263/D/23.06.2009 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 3225/13.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 11-12).
La termenul din data de 18.12.2014 petentul B. A. a depus la dosarul cauzei un memoriu (fila 13).
La același termen de judecată, instanța a procedat la audierea petentului B. A. pentru lămurirea motivelor contestației, acesta precizând faptul că dorește ca cererea sa să fie calificată drept o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 al. 1 lit. c) Cod procedură penală, adică o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută și lit. d) adică o cauză de micșorare a pedepsei.
Petentul a mai arătat faptul că dorește să știe ce trebuie să facă pentru a avea parte de un proces echitabil, după cum este prevăzut și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. A arătat că în anul 2009, în sentința penală prin care s-a soluționat fondul cauzei s-a ajuns la o concluzie greșită cu privire la modul în care a săvârșit această infracțiune. S-a specificat faptul că a lovit victima cu mai multe lovituri de cuțit, deși rezultă din certificatul medico-legal că a fost o singură lovitură. Totodată, s-a menționat că poziția victimei nu este cea reținută prin sentința penală de condamnare.
Petentul a învederat că el consideră că nu s-a înțeles modul cum a comis această infracțiune și circumstanțele în care s-a întâmplat fapta.
A mai precizat că trebuia făcută o reconstituire pe fondul cauzei, ocazie cu care ar fi putut prezenta adevărul și modul în care incidentul a avut loc.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 263/D/23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 3225/13.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus, în baza art. 174 – 175 al. 1 lit. c) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal condamnarea inculpatului B. A. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 943/16.04.2007 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la data de 7.05.2007 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 raportat la art. 209 lit. e) Cod penal cu aplicarea art. 74 și 76 Cod penal, pedeapsă care urma să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Pedeapsa de executat a fost stabilită la 15 ani și 10 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 28 februarie 2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza sentinței penale nr. 263/D/23.06.2009 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 3225/13.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a emis pe numele petentului B. A. mandatul de executare a pedepsei nr. 286/D/23.10.2009.
Potrivit art. 598 al. 1 Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția sau orice cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Potrivit jurisprudenței, contestația la executare întemeiată pe prevederile art. 598 al. 1 lit. c) Cod procedură penală privește situațiile în care dispozitivul hotărârii conține mențiuni contradictorii care fac imposibilă executarea obiectivă a acesteia (spre exemplu s-a dispus în același timp suspendarea executării pedepsei și emiterea mandatului de executare a pedepsei, sau s-a dedus în mod greșit perioada executată, sau s-a dispus confiscarea specială a unor bunuri fără a fi indicate în mod concret).
Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 al. 1 lit. d) Cod procedură penală (cauză de micșorare a pedepsei) vizează situațiile în care, spre exemplu, în cursul executării pedepsei, intervine o lege penală mai favorabilă care sancționează cu limite de pedepse mai mici infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea.
Analizând cazul concret al petentului B. A., instanța constată că acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) Cod penal din 1969.
Potrivit art. 188 Cod penal (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal), infracțiunea de omor se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Având în vedere că pedeapsa aplicată în concret petentului B. A. nu depășește maximul special prevăzut de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal pentru infracțiunea corespondentă, această pedeapsă nu poate fi redusă.
Totodată, instanța a observat faptul că nemulțumirile petentului sunt legate de aspecte care țin de situația de fapt reținută de instanța care a soluționat cauza în fond și de probatoriul administrat. Or, pe calea contestației la executare nu pot fi analizate aceste aspecte, care au dobândit autoritate de lucru judecat prin rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 263/D/23.06.2009 a Tribunalului Bacău prin decizia penală nr. 3225/13.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație petentul condamnat B. A., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate, ci numai analizate.
Analizând hotărârea contestată, în raport de motive invocate cât și din oficiu, Curtea apreciază contestația ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă, având în vedere următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a apreciat că motivele arătate în contestația la executare nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”, iar potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Faptul că legiuitorul a renunțat în prezent la instituția juridică a „aplicării facultative a legii penale mai favorabile în situația pedepselor definitive” este o chestiune de politică penală, ce ține de opțiunea legiuitorului la un moment dat, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție. Noua viziune aduce un plus de previzibilitate legii penale, întrucât, potrivit Codului penal din 1969, instanța era pusă în situația de a efectua o reindividualizare a unei pedepse definitiv aplicate, lucru considerat la acest moment de către legiuitor ca fiind inadmisibil și în dezacord cu practica și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit noilor dispoziții, instanța de judecată, care este pusă în situația de a face aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiv aplicate, nu mai are nici o posibilitate de apreciere asupra pedepsei definitiv aplicate, pe baza unor criterii care ar putea fi aplicate neunitar în practica judiciară, ci reduce pedeapsa aflată în executare numai în cazul în care condamnatul ar fi pus în situația de a executa un plus de pedeapsă, adică o pedeapsă (de bază sau rezultantă) care ar excede maximului special prevăzut de legea nouă. În acest mod se dă satisfacție principiului securității raporturilor juridice și principiului autorității de lucru judecat al hotărârilor judecătorești. În contextul consacrării principiului securității raporturilor juridice, se impune reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autorității de lucru judecat, astfel că o restrângere a acestei autorități se justifică doar în măsura în care ea are la bază tot un principiu de natură constituțională. Astfel, o limitare a autorității de lucru judecat poate fi justificată în cazul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile în vederea asigurării principiului legalității pedepsei. În condițiile în care pedeapsa ce se execută depășește maximul prevăzut de legea nouă, nu mai este legală și astfel se impune reducerea pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă. În cazul aplicării facultative a legii penale mai favorabile, pedeapsa nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, fiind, așadar, legală atât în raport cu legea veche, cât și cu cea nouă.
Curtea constată că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului sub imperiul legii vechi, își găsește incriminarea în dispozițiile art. 188 Noul Cod penal.
Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru fapta comisă de contestator, Curtea constată că în mod corect instanța de executare a constatat inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 6 al. 1 Cod penal, observând corect că pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare, sub aspectul cuantumului stabilit, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
De asemenea, pe calea contestației la executare nu poate fi examinată legalitatea și temeinicia hotărârii prin care a fost condamnat petentul, întrucât a intrat în autoritatea de lucru judecat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 206 Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr. Penală rap. la art. 206 noul cod pr. Penală, respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. A. împotriva sent. pen. 590/23.12.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 noul Cod pr.penală, obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. N. C. B. M. D.
Red. sent. S.A.M.
Red. dec. I.N.C. – 11.03.2015
Tehnored. BMD – 2 ex.
12.03.2015
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 198/2015. Curtea... | Cumpărarea de influenţă (art.292 NCP). Sentința nr. 15/2015.... → |
|---|
