Cumpărarea de influenţă (art.292 NCP). Sentința nr. 15/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 468/32/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRUCAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 15
Ședința publică de la 05.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -D. P.
GREFIER - E. P.
****
Ministerul Public- P. de pe lângă Î.C.C.J- D.N.A.- S.T. Bacău- legal reprezentat de PROCUROR – A. D.
Pe rol, pronunțarea cauzei penale privindu-i pe inculpații: C. C., C. M., S. N. și C. C. C., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 101/P/2013 a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.- D.N.A.- S.T. Bacău, pentru comiterea infracțiunilor, după cum urmează:
-C. C., pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal;
-C. M., pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal;
-S. N., pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal și,
-C. C. C., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 48 Cod penal, raportat art.292 alin.1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei penale de față, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.101/P/2013, din data de 02.07.2014, al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
1. C. C., fiul lui D. și C., născut la data de 20.04.1978 în mun. Bacău, domiciliat în Bacău, ..186D, jud. Bacău, avocat în cadrul Baroului Bacău, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art. 5 alin.l Cod penal, faptele constând în aceea că, în perioada iunie-octombrie 2013, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bacău, le-a pretins inculpaților C. M. și S. N., direct și prin intermediul inculpatului C. C. C., o sumă de bani inițial necuantificată, ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 euro iar în final stabilită la 75.000 euro, pentru a-și exercita influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău, în vederea determinării acestora să pronunțe o hotărâre favorabilă, de punere în libertate a inculpatului C. M., cercetat în stare de arest preventiv în cadrul dosarului nr.!39/P/2012 instrumentat de D.N.A.-S.T. Bacău;
2. C. M., fiul lui C. și M., născut la 25.04.1972 în municipiul Piatra N., județul N., domiciliat în municipiul Piatra N., ., C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.l Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art. 5 alin.l Cod penal, faptele constând în aceea că, în perioada iunie-octombrie 2013, direct sau prin intermediul finului său, C. C. C., a fost de acord cu solicitarea avocatului Cojocarii C. și a promis că îi va da o sumă de bani inițial necuantificată,ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 euro iar în final stabilită la 75.000 euro, prin intermediul concubinei sale, S. N., pentru ca avocatul să-și exercite influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra magistraților judecători din cadrul Curții de Apel Bacău, în vederea obținerii unei hotărâri favorabile, de punere a sa în libertate, în condițiile în care era cercetat în stare de arest preventiv în cadrul dosarului nr.l39/P/2012 instrumentat de D.N.A.-S.T. Bacău;
3. S. N., fiica lui L.-P. și E., născută la 11.06.1982 în municipiul lași, județul Iași, domiciliată în ., județul N., C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.l Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art 5 alin.l Cod penal, faptele constând în aceea că, în perioada iunie-octombrie 2013, direct sau prin intermediul finidui său, C. C. C., a fost de acord cu solicitarea avocatului Cojocarii C. și a promis că îi va da o sumă de bani inițial necuantificată, ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 euro iar în final stabilită la 75.000 euro, pentru ca avocatul să-și exercite influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra magistraților judecători din cadrul Curții de Apel Bacău, în vederea obținerii unei hotărâri favorabile, de punere în libertate a concubinului său, C. M., în condițiile în care acesta era cercetat în stare de arest preventiv în cadrul dosarului nr.l39/P/2012 instrumentat de D.N.A.-S.T. Bacău și;
3. C. C. C., fiul lui C.-C. și C.-F., născut la 06.10.1990 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Piatra N., .. 11, ., C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 48 Cod penal, raportat art.292 alin.l Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art 5 alin.l Cod penal, faptele constând în aceea că, în perioada iunie-iulie 2013, în numele inculpaților C. M. și S. N., care în acea perioadă se sustrăgeau urmăririi penale efectuate în dosarul nr.l39/P/2012 al D.N.A.-S.T.Bacău, a intermediat discuțiile acestora cu avocatul C. C., în cadrul cărora a fost solicitată o sumă de bani și a fost acceptată această solicitare, în scopul influențării judecătorilor de la Curtea de Apel Bacău, în vederea punerii în libertate a inculpatului C. M..
După plasarea efectivă în stare de arest a inculpatului C. M., a participat împreună cu S. N. la discuțiile purtate cu inculpatul C. C., în cadrul cărora acesta a stabilit că suma de bani necesară cumpărării judecătorilor în scopul punerii în libertate a celui dintâi este mai mare de 50.000 euro.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub numărul_ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 01.09.2014, Judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art.374 Cod procedură penală a actului de sesizare a instanței, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
În prezența avocaților aleși, inculpații au declarat în mod expres că recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, regretă faptele în care au fost implicați, și înțeleg să fie judecați în conformitate cu dispozițiile art. 374 și art.375 Cod procedură penală, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le însușesc în integralitatea lor.
Având în vedere solicitarea inculpaților de judecare în procedura simplificată, fără administrarea de probe în faza cercetării judecătorești, Curtea, în urma răspunsului pozitiv al acestora, a procedat la ascultarea celor patru inculpați.
Luând și concluziile procurorului și ale apărătorilor inculpaților, Curtea constatând că cererile inculpaților sunt întemeiate, în conform dispozițiilor art. 374 alin. 4 și art. 375 alin2 Cod procedură penală, au fost admise cererile inculpaților ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de aceștia.
Unul dintre principiile care stau la baza procedurii penale, astfel cum este statuat prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului îl constituie: „dreptul la judecarea în mod echitabil…și într-un termen rezonabil”.
Prin art.3 lit.d din Convenția europeană, referitor la drepturile persoanelor acuzate, se prevede că acestea pot: „să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării”.
În atare situație, în prezența declarației de recunoaștere a învinuirii, de însușire a probelor administrate în cursul urmăririi penale și a solicitării de a fi judecați doar pe baza acestora, fără administrare de probatorii în mod nemijlocit de către instanța de judecată, inculpații nu vor putea reclama ulterior vătămarea drepturilor la un proces echitabil sau încălcarea dreptului la apărare (Cauza Brandstetter contra Austriei – hotărârea CEDO din 28 august 1991).
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Curtea reține următoarea situație de fapt:
La data de 10.10.2013 organele de urmărire penală din cadrul D.N.A. - S.T.Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul C. M., persoană aflată în stare de arest preventiv, a promis darea sumei de 75.000 euro avocatului C. C. din cadrul Baroului Bacău, pentru ca acesta, în baza influenței pe care o are asupra judecătorilor, să obțină punerea sa în libertate.
Din cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu rezultă că numitul D. G. trebuie să-i restituie lui C. M. suma de 75.000 euro provenită dintr-o afacere anterioară.
La solicitarea lui C. M. formulată în cadrul unei convorbiri telefonice pe care acesta a purtat-o din Arestul I.P.J. Bacău în cursul lunii septembrie 2013, D. G. s-a deplasat în Piatra N. unde a discutat cu lichidatorul judiciar formalitățile ce trebuie îndeplinite pentru restituirea sumei cu care a participat la o licitație ca persoană interpusă. De asemenea, D. G. s-a întâlnit pe data de 05.10.2013 în mun. Focșani cu S. N. (concubina lui C. M.) și A. D. (director al S.C. REALITATEA MEDIA S.R.L. Piatra N. - firmă controlată de C. M.), ocazie cu care S. N. a afirmat că suma de 75.000 euro îi este necesară pentru a fi remisă avocatului C. C. în vederea punerii în libertate a concubinului său, C. M..
În demersurile sale, S. N. este ajutată de C. C. C. (fin de cununie al numiților C. M. și S. N. și, totodată, persoana de încredere a celor doi, cel care a avut grijă de fiica lui C. M. în perioada în care acesta se sustrăgea urmăririi penale). C. C. C. intermediază legătura cu avocatul C. C. și ține legătura cu acesta în vederea formulării apărărilor în dosarul în care C. M. este arestat preventiv.
Situația premisă
Faptele care au format obiectul prezentei urmăriri penale au fost comise în contextul cercetărilor și a măsurilor preventive dispuse în cadrul dosarului nr.139/P/2012 al D.N.A.-S.T.Bacău.
Astfel, în dosarul anterior menționat s-au efectuat cercetări, printre alții, față de C. M., pentru comiterea infracțiunilor de:
a) inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.l din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal;
b) evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.l lit. c, alin.3 din Legea 241/2005 modificată prin Legea nr.50/2013 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a Cod penal;
c) evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.l lit. b, alin.2 din Legea 241/2005 modificată prin Legea nr.50/2013 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a Cod penal;
d) instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art.9 alin.l lit. f din Legea 241/2005 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal;
e) spălare de bani, prevăzută de art.29 alin.l lit.c din Legea 656/2002 Republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a Cod penal și față de S. N., pentru comiterea infracțiunilor de:
a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin. 1 din Legea nr.39/2003;
b) complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.l lit. c, alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
c) evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.l lit. f din Legea 241/2005 și;
d) spălare de bani, prevăzută de art.29 alin.l lit.c din Legea 656/2002 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în perioada octombrie 2011 - aprilie 2013, inculpatul C. M. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de achiziții intracomunitare de combustibili și comercializarea acestora pe piața internă, fără plata TVA și a accizelor datorate bugetului de stat, fapte ce au avut drept consecință prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 4.520.880,43 lei (echivalentul a 1.033.495 Euro).
Mecanismul viza în esență achiziția intracomunitară (din Bulgaria) de produse petroliere (motorină) scutite de plata TVA și comercializarea acestora pe piața internă, colectând TVA aferentă livrărilor.
Pentru a-și însuși sumele de bani reprezentând TVA colectată în urma livrărilor de motorină către agenți comerciali din țară, au fost înregistrate în contabilitatea societăților folosite de grupare facturi de achiziție fictive sau alte operațiuni fictive, respectiv creditarea societăților cu sume importante de bani și retragerea ulterioară de numerar din conturile societății cu diferite justificări nereale.
Prin încheierea nr.72/1 din data de 31.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Bacău a admis propunerea de arestare preventivă în lipsă formulată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău față de inculpatul C. M. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare efectivă a mandatului de arestare emis în cauză, respectiv 39/31.05.2013.
Prin dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr._ din 2.06.2013 inculpatul a fost pus în urmărire națională iar la data de 7.06.2013 Tribunalul N. a emis mandatul european de arestare și mandatul de urmărire internațională a inculpatului în vederea arestării.
În data de 17.07.2013 inculpatul C. M. a fost depistat de autoritățile franceze iar în data de 7.08.2013 a început executarea mandatului nr.39/31.05.2013 prin încarcerarea în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Bacău.
Prin încheierea din data de 07.08.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Bacău a constatat efectuată procedura prevăzută de art. 150 alin. 2 Cod procedură penală.
Prin încheierea nr.77/12.08.2013 Curtea de Apel Bacău a respins, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul C. M. împotriva încheierii 72/î din data de 31.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Măsura arestării preventive a inculpatului C. M. a fost prelungită/menținută succesiv până la data întocmirii prezentului rechizitoriu.
Față de inculpata S. N., prin ordonanța la data de 01.08.2013, s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara, măsura preventivă fiind prelungită succesiv prin ordonanțele din datele de 28.08.2013, 26.09._13 și 26.11.2013 pentru o perioadă de 30 zile, până la data de 28.12.2013. În cursul judecății față de inculpată s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar.
Inculpații C. M. și S. N. au fost trimiși în judecată împreună cu alți 9 inculpați prin rechizitoriul întocmit de D.N.A.-S.T.Bacău la data de 18.12.2013.
Pentru o corectă înțelegere a faptelor ce formează obictul prezentei urmăriri penale vom expune și împrejurările din care rezultă că martorul D. G. îi datora inculpatului C. M. o sumă importantă de bani. Astfel, în luna septembrie 2010, în cadrul procedurii de lichidare a S.C. ARIRA G. S.R.L. Iași, administrată statutar de C. M. (mama inculpatului C. M.) și, prin împuternicire de către C. M., martorul D. G. a participat la licitația organizată de lichidatorul judiciar „LICHIDATOR GROUP S.P.R.L.” Piatra N. în vederea achiziționării imobilului situat în Iași, ., jud. Iași, imobil proprietatea societății lichidate.
Martorul D. G. a oferit prețul de 867.560 lei (205.000 euro) fiind declarat adjudecatarul bunului (spațiu comercial), conform procesului-verbal de licitație din data de 17.09.2010. Din probatoriul administrat rezultă că suma de bani cu care martorul D. G. a achiziționat imobilul provenea de la inculpatul C. M., persoană care de altfel i-a solicitat martorului să participe la licitație. Ulterior, prin sentința comercială nr.512/F/01.04.2011 pronunțată de Tribunalul N.-Secția comercială și contencios administativ s-a dispus anularea procesului-verbal de licitație, a procesului-verbal de adjudecare, a distribuirii prețului obținut din vânzare și s-a dispus restabilirea situației anterioare. Hotărârea este definitivă și executorie.
În cursul lunii octombrie 2013, martorul D. G., la solicitarea inculpaților C. M. și S. N. a făcut demersuri pentru a-i fi restituiți banii cu care a participat la licitația anulată, conform hotărârii judecătorești, de către noul lichidator al S.C. ARIRA G. S.R.L. Iași, respectiv ACTIV JUDICIAR IUPRL Piatra N., reprezentat de martora D. M.. După obținerea acordului judecătorului sindic, la data de 25.10.2013, D. M. i-a virat martorul D. G., în contul deschis la Raiffeisen Bank, suma de 763.703 lei (suma este mai mică decât cea cu care a fost adjudecat imobilul întrucât au fost reținute cheltuielile de procedură precum și o sumă virată D.G.F.P N.).
Expunerea detaliată a situației de fapt
În cadrul cercetărilor efectuate în dosarului nr.139/P/2012 inculpații C. M. și S. N. au fost citați să se prezinte pentru aducerea la cunoștință a învinuirii și audiere la data de 16.05.2013 la sediul D.N.A.-S.T.Bacău însă la data de 15.05.2013 aceștia au fugit în Germania, sustrăgându-se urmăririi penale.
Cei doi au convenit cu finul lor de cununie, inculpatul C. C. A., ca acesta din urmă împreună cu soția sa să le administreze bunurile rămase în țară și să aibă grijă de fiica minoră a inculpatului C. M..
În perioada iunie-iulie 2013, pentru a putea comunica cu C. M. și S. N., aflați în Gemania, inculpatul C. C. A. a creat succesiv mai multe adrese de e-mail, comunicându-le nașilor săi adresele și parolele.
Astfel, în perioada 12.06._13 cei trei au comunicat folosind serviciul yahoo messenger, utilizând adresele de e-mail create de inculpatul C. C. A..
În această modalitate, inculpatul C. C. A. i-a informat pe nașii săi atât despre modul în care le gestiona bunurile cât și despre demersurile organelor de urmărire penală în dosarul în care erau cercetați: primirea unor citații, alte acte de procedură, căutările efectuate de organele de poliție, emiterea mandatului de arestare, etc.
La solicitarea inculpaților C. M. și S. N. și cu acordul acestora, C. C. A. a făcut demersuri pentru angajarea unui avocat care să reprezinte interesele celor doi. Inițial, C. C. A. 1-a angajat pe avocatul G. L. din cadrul Baroului Bacău, dar după mai multe discuții cu acesta, raportate zilnic nașilor săi, avocatul i-a adus la cunoștință că nu le mai poate acorda asistență juridică celor doi, recomandându-le un alt avocat, respectiv pe inculpatul C. C..
Astfel, din conținutul mesajelor din data de 20.06.2013 coroborate cu declarația inculpatului C. C. A. rezultă că în ziua menționată avocatul G. L. i-a adus la cunoștință că este în imposibilitate de a le acorda asistență juridică celor doi inculpați din dosarul nr.l39/P/2012 și „vrea ca dosarul să ajungă la C. C.”.
C. C. A. s-a interesat de noul avocat prin accesarea unor articole/știri de pe internet ajungând la concluzia, împreună cu inculpații C. M. și S. N., că avocatul C. C. ar corespunde intereselor lor.
La data de 24.06.2013, inculpatul C. C. A. s-a întâlnit cu avocatul C. C. cu care a discutat situația juridică a inculpaților C. M. și S. N.. C. C. A. i-a explicat acestuia că cei doi se află momentan în afara țării dar că ar intenționa să se întoarcă cu condiția de a nu fi arestați preventiv. C. C. A. 1-a mai informat și cu privire la situația medicală a inculpatului C. M. care a suferit în anul 2008 o operație în Germania. In cadrul aceleiași discuții, inculpatul C. C. a fixat și onorariul pentru asistența juridică a inculpatului C. M. pentru faza de urmărire penală.
Întâlnirea din data de 24.06.2013 dintre C. C. A. (utilizatorul contului djibouti666) și C. C. este povestită în mod amănunțit de cel dintâi inculpaților C. M. și S. N. (utilizatorii contului razboiuidepoziteior). De menționat că inculpații folosesc un limbaj specific acestei forme de comunicare respectiv prescurtări ale cuvintelor și simboluri specifice. Cu referire la speță, inculpații folosesc următoarele prescurtări: m pentru C. M., cod sau c pentru C. C. A., n pentru S. N., avi pentru avocat G. L., av2 pentru avocat C. C., virinei pentru coinculpații din dosarul nr.l39/P/2012 frații V. F.-I. și V. C.,yW pentru judecător/judecători.
1:04:27 PM djibouti666: A zis in felul următor: 1:04:33 PM djibouti666: Stai ca iti pov, mai intai iti zic de bani. 1:04:43 PM djibouti666: - Onorariu pe faza penala: 10.000 1:04:51 PM djibouti666: - Onorariu de succes: vb ulterior 1:04:58 PM razboiuidepoziteior: da
În contextual în care C. C. A. i-a adus la cunoștință inculpatului C. C. intenția nașilor săi de a reveni în țara, avocatul a consultat un înscris conținând planificarea judecătorilor de la Secția penală a Curții de Apel Bacău în completele care urmau să judece recursurile în materia măsurilor preventive și i-a indicat interlocutorului data exactă la care inculpatul C. M. să se predea în România, respective 17.07.2013. Inculpatul C. C. a dat de înțeles că din completul planificat să judece recursurile în materia măsurilor preventive din acea săptămână face parte și un anumit judecător „omul lui”, magistrat pe care l-ar putea influența în vederea obținerii unei hotărâri favorabile inculpatului C. M.:
1:06:46 PM djibouti666: Mi-a zis ca daca asculți de el...
1:06:48 PM razboiuldepozitelor: zi
1:06:51 PM djibouti666: ești aproape liber.
1:06:55 PM djibouti666: A zis sa nu vii acum.
1:07:16 PM razboiuldepozitelor: da cind
1:07:18 PM djibouti666: A scos o foaie cu date...si jud. Mi-a zis ca nu vii acum, vii pe 17 iulie.
1:07:26 PM djibout"1666: Ca sa fie....ok. înțelegi?
1:07:36 PM djibouti666: Atunci vine omu lui.
1:07:45 PM razboiuldepozitelor: da
Inculpatul C. C. a subliniat că succesul strategiei de eliberare a inculpatului C. M. cu ocazia judecării recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea acestuia în lipsă depinde în mod esențial de data judecării căii de atac, respectiv de componența completului de recurs, afirmând că are „înțelegeri” doar cu anumiți judecători. În acest mod, inculpatul a lăsat să se înțeleagă că în schimbul unei sume de bani, în acest moment încă neprecizată, poate interveni la anumiți judecători din cadrul Curții de Apel Bacău, pentru a-i determina să pronunțe o hotărâre favorabilă inculpatului C. M., în sensul ca acesta să fie cercetat și ulterior judecat în stare de libertate. Mai mult, inculpatul C. C. a justificat și cuantumul ridicat al onorariului solicitat pentru faza de urmărire penală (10.000 euro) tot prin influența pe care o are asupra judecătorilor afirmând că nu toți banii sunt pentru sine, sugerându-i astfel lui C. C. A. că o parte din acești bani vor ajunge la judecătorii care vor pronunța hotărârea. Pentru a fi cât mai convingător inculpatul C. C. i-a spus interlocutorului și numele judecătorilor care vor face parte din complet și asupra cărora are influență:
9:46:37 PM djibouti666: Nu. El inițial s-a uitat pe dosar la acuzații, apoi s-a uitat la mandat, si apoi s-a uitat la medical.
9:47:07 PM djibouti666: După ce s-a uitat, mi-a spus. A zis ca daca iti dorești sa vii si sa ieși repede, rezolvam si cu ieșirea. D. sa vii când zice el..si cum zice el.
9:50:08 PM razboiuldepozitelor: inseamna ca are si ceva blaturi 9:50:14 PM djibouti666: pai mi-a zis omul direct.
9:50:22 PM djibouti666: Ti-am zis ca asta vechi nu știa ce avocat o sa fie la recurs etc.
9:50:38 PM djibouti666: Asta...a scos o foaie dracu, a zis da...hai sa vedem. S-a uitat pe calendar, punct...pe 17 vine daca vrea sa fie liber.
9:50:50 PM djibouti666: ce judecător o sa fie la recurs., pardon
9:51:15 PM razboiuldepozitelor: da
9:51:22 PM razboiuldepozitelor: asa da
9:51:24 PM djibouti666: Mi-a zis omul verde in fata. A zis sa nu ii intreb
9:51:33 PM djibouti666: Sa nu pun intrebari. sa nu discutam mult pe tema asta.
9:51:38 PM djibouti666: A zis ca el cere 10, ca știe ce are de făcut ca nu raman toți la el.
9:51:52 PM razboiuldepozitelor: corect
9:52:03 PM djibouti666: El m-a intrebat clar, inainte sa vb de bani de tot..
9:52:11 PM djibouti666: Daca vrei sa ieși, in cat timp..
9:52:21 PM razboiuldepozitelor: si
9:52:22 PM djibouti666: l-am explicat ce si cum..despre ce e vorba. Si atunci a făcut el calculul..
9:52:32 PM djibouti666: Mi-a povestit, mi-a si zis numele la cine o sa fie
9:52:34 PM djibouti666: pe 17..
9:52:36 PM djibouti666: dar nu le mai zic aici
9:52:44 PM razboiuldepozitelor: ok
Succesul strategiei prezentate de inculpatul C. C. depindea și de discreția celorlalți inculpați, în acest fel explicându-se reticența lui C. C. A. de a aborda acest subiect, în mod direct, cu nașii săi, în condițiile în care aveau suspiciuni că sunt monitorizați în continuare de organele de urmărire penală (acesta a constituit și motivul pentru care inculpații au renunțat la comunicarea prin intermediul telefoanelor mobile și au ales să țină legătura prin intermediul unor conturi pe care C. C. A. le schimba frecvent):
9:56:30 PM djibouti666: Omul..mi-a zis verde in fata
9:56:40 PM djibouti666: Ca rez pb...pe calea lui
9:56:47 PM djibouti666: Tu înțelegi, dar nu iti mai dau detalii aici
9:56:48 PM razboiuldepozitelor: ok
Inculpatul C. C. i-a transmis inculpatului C. M., prin intermediul lui C. C. A. că nu-i poate garanta punerea imediată în libertate în momentul predării decât în condițiile în care judecătorii ar fi „încurajați" să pronunțe o decizie favorabilă. Deși a afirmat că ar fi necesară darea unor sume de bani magistraților, inculpatul nu a precizat cuantumul acesteia ci a stabilit ca aceste lucruri să fie discutate direct cu inculpatul C. M., la întoarcerea acestuia în țară:
10:06:54 PM djibouti666: El mi-a lăsat de inteles
10:06:57 PM djibouti666: Sa am ceva la mana
10:07:01 PM djibouti666: ca daca va fi urgenta când vii tu...
10:07:02 PM djibouti666: intelegi
10:07:12 PM djibouti666: acum da-ti si tu cu părerea
10:07:13 PM razboiuldepozitelor: da
10:07:15 PM djibouti666: mie nu imi pare hotz
10:07:24 PM djibouti666: ti-am zis ca sta pe bani..după ce am vaz eu, lux ca la el am vaz doar la voi..
10:07:51 PM razboiuldepozitelor: la ce spui tu e ok
10:07:53 PM djibouti666: el mi-a zis sa am ceva la mana, poate trebuie sa incurajam puțin atunci.
10:08:05 PM djibouti666: asa.
Pentru a-i întări lui C. C. C., și prin intermediul acestuia inculpatului C. M., convingerea că are influență asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău, inculpatul C. C. i-a descris pe judecătorii secției penale a acestei instanțe relevând aspecte ce țin de viața personală sau profesională a acestora, lăsând impresia că îi cunoaște de o manieră ce excede cadrului profesional: probleme medicale ale membrilor familiei, intransingență sau blândețe în pronunțarea soluțiilor, etc. De altfel, pentru a sublinia importanța eforturilor sale în sensul de a obține eliberarea inculpatului C. M. pe căi legale sau prin folosirea propriei influențe, C. C. i-a învederat lui C. C. A. severitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău afirmând „CA G. SI BACĂU SUNT IN UCRAINA!!!"
10:12:08 PM djibouti666: și ar fi numai bine sa vii pe 17, ca atunci is si aia de treaba...
10:12:08 PM djibouti666: da
10:12:17 PM djibouti666: si poate ii eliberează
10:12:52 PM razboiuldepozitelor: când zice atunci vin
10:13:05 PM djibouti666: da, eu ti-am zis de ce.
10:13:11 PM djibouti666: pana la sf lunii, e un prost acum..
10:13:20 PM djibouti666: unu nervos tare, care le-a dat si la astia prelungire.
Inculpații C. C. și C. C. A. au discutat în cadrul acestei prime întâlniri și eventualitatea stabilirii unui onorariu de succes cuprins între 3% și 5% din valoarea prejudiciului reținut în sarcina inculpatului C. M.. De asemenea, inculpatul C. C. a sugerat că în schimbul unei sume de bani al cărui cuantum îl va stabili cu inculpatul C. M. ar putea obține achitarea acestuia din urmă, doar în condițiile în care „este băiat orientat”:
10:33:41 PM djibouti666: asta cred ca o sa iti ceara si el ceva...daca vrei treaba făcuta calumea la final 10:33:48 PM djibouti666: intre 3-5 % din prejudiciu cred.
10:33:58 PM razboiuldepozitelor: da
10:34:08 PM djibouti666: si mi-a mai zis sa știi
10:34:15 PM djibouti666: el a zis ca ce știe ca nu poate câștiga
10:34:17 PM djibouti666: refuza dosarul.
10:34:36 PM djibouti666: si mi-a aruncat asa de departe....o vorba mica
10:34:44 PM djibouti666: daca te duce poate rezolvam de tot
10:34:47 PM razboiuldepozitelor: a
10:34:58 PM djibouti666: a zis daca ești băiat orientat
10:34:59 PM djibouti666:
10:35:16 PM razboiuldepozitelor: unde
10:35:28 PM djibouti666: unde trebuie..
10:35:32 PM djibouti666: discuți tu cu el
10:35:33 PM djibouti666: ac.
10:35:55 PM razboiuldepozitelor: ok mai e mult pana ac
Pe data de 25.06.2013 inculpatul C. C. A. însoțit de soția sa, C. A. s-au deplasat din nou la Bacău unde s-au întâlnit cu inculpatul C. C. cu care au încheiat contractual de asistență juridică, înscris care la rubrica „client/reprezentant” este semnat de C. A.. Cu această ocazie C. C. A. i-a achitat avocatului, conform înțelegerii și cu acordul expres al inculpatului C. M., jumătate din onorariu fixat, respectiv suma de 5.000 euro. Efectuarea acestei cheltuieli este notată de inculpatul C. C. A. în agenda personală în care a menționat modul în care a utilizat suma de bani provenită din vânzarea unui autoturism proprietatea inculpatului C. M., în vederea justificării cheltuielilor. Astfel, în agenda este menționată, printre alte cheltuieli „Av2 22.600”, reprezentând suma dată celui de-al doilea avocat angajat în numele inculpatului C. M..
Pe contractul de asistență juridică completat de inculpatul C. C. este menționat ca onorariu suma de 3.000 euro.
Cu ocazia celei de-a doua întâlniri, inculpatul C. C. a repetat oferta din ziua precedentă în sensul că pentru o sumă de bani neprecizată poate obține achitarea inculpatului C. M.:
4:14:56 PM djibouti666: iar mi-a zis azi
4:14:59 PM djibout"1666: de 3 ori, creca are tic verbal
4:15:03 PM djibouti666: ca daca m e băiat orientat o rezolvam
Ulterior, în ziua de 27.06.2013, C. C. C. le comunică nașilor săi că inculpatul C. C. va pleca în concediu pentru o perioadă scurtă de timp și că în urma discuțiilor pe care acesta le-a purtat cu o persoană neprecizată a stabilit ca inculpatul C. M. să revină în țară în perioada 18.07._13, perioadă considerată optimă pentru „rezolvarea problemei", respectiv cercetarea celui din urmă în stare de libertate:
5:44:27 PM djibouti666: m-a sunat av
5:44:30 PM razboiuldepozitelor: asa
5:44:36 PM djibouti666: nu am auzit inițial tel, l-am sunat inapoi
5:44:43 PM djibouti666: mi-a zis sa ascult, ca nu poate vb, dar inteleg eu
5:44:50 PM djibouti666: a zis ca a vb cu ...cineva
5:44:55 PM razboiuldepozitelor: asa
5:44:58 PM djibouti666: a zis ca va fi ok intre 18 si 9
5:45:03 PM djibouti666: ca problema e rezolvabila
5:45:24 PM djibouti666: si ca vrea sa ne vedem pe 4,5 când vine acasă.
5:45:26 PM djibouti666: sa ma duc pana la el
5:45:44 PM razboiuldepozitelor: si inconcluzie?
5:45:48 PM razboiuldepozitelor: scapam
5:45:49 PM djibouti666: in concluzie din ce am inteles eu
5:45:53 PM djibouti666: e bine
5:46:40 PM razboiuldepozitelor: ești?
5:47:05 PM djibouti666: ca daca nu era mai bine nu ma suna..ca de 18 știam si inainte..
5:47:35 PM djibouti666: da
5:47:48 PM razboiuldepozitelor: sadea domnu
5:47:56 PM djibouti666: el părea optimist la tel
5:47:59 PM djibouti666: a zis ca nu poate vb...
5:48:24 PM razboiuldepozitelor: e bun...
5:49:28 PM razboiuldepozitelor: mai ești
5:49:59 PM djibouti666: ca mai știe una alta..
5:57:39 PM djibouti666: intre 18 iul si 9 aug. a zis ca imi povestește detaliat când ne vedem pe 4 sau 5.
După ce inculpatul C. C. A. s-a întâlnit din nou cu C. C., pe data de 7.07.2013 le transmite inculpaților C. M. și S. N. discuțiile purtate cu avocatul. Din conținutul mesajelor rezultă că C. C. le-a prezentat atât căile legale pe care le-ar putea urma pentru obținerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului C. M. (invocarea stării de sănătate, negarea sustragerii și a influențării martorilor, inclusiv posibilitatea de a adopta o poziție de recunoaștere și a formula denunț pentru a beneficia de reducerile legale de pedeapsă) cât și modalitatea de a obține același rezultat prin influențarea deciziei judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău. De remarcat că, în nici una din discuțiile purtate cu C. C. A., inculpatul C. C. nu a luat în calcul posibilitatea de o obține o hotărâre favorabilă la nivelul Tribunalului Bacău, instanță de fond investită cu judecarea tuturor cererilor vizând starea de detenție provizorie a inculpatului C. M., toate discuțiile vizând exclusiv influențarea judecătorilor din completul de recurs. Strategia adoptată de avocat și prezentată inculpaților a fost aceea de a invoca mai întâi starea de sănătate a inculpatului C. M. și împrejurarea că acesta nu s-a sustras urmăririi penale ci a plecat din țară pentru a se trata. In situația în care această susținere nu va fi acceptată de judecătorii din cadrul Curții de Apel Bacău, inculpatul C. C. s-a angajat că va obține punerea în libertate prin „metodele lui”, sugerând din nou posibilitatea pe care o are de a influența magistrații contra unei sume de bani:
12:56:28 AM djibouti666: daca lucrurile sunt cum trebuie, m iese pe loc, sau cel mult in 29 zile.
12:56:34 AM djibouti666: marți aflam cum stăm.
12:56:43 AM razboiuldepozitelor: asa sa fie
12:56:53 AM djibouti666: oricum, el mi-a zis, si nu cred cu gând sa mulgă vaca...
12:56:58 AM djibouti666: ca daca doamne ferește se intampla ceva
12:57:05 AM djibouti666: se ocupa pe partea cealaltă
12:57:11 AM razboiuldepozitelor: buuunn
12:57:19 AM razboiuldepozitelor: adika kre partea cealaltă
12:57:44 AM djibouti666: s-a ex ca "are el metodele lui"
12:57:49 AM djibouti666: si ei știu asta
În ziua de 9.07.2013 inculpatul C. C. s-a prezentat la D.N.A.-S.T.Bacău și a depus împuternicire pentru inculpatul C. M. iar ulterior s-a întâlnit cu C. C. A. inducându-1 în eroare pe acesta cu privire la consultarea dosarului și oferindu-i date nereale: împotriva inculpatului C. M. nu a fost emis mandat internațional de arestare, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, etc.
Sfaturile oferite de inculpatul C. C. depășesc limitele exercitării cu bună-credință a profesiei de avocat, acesta cerându-le clienților să producă acte medicale din care să rezulte anumite diagnostice, boli care din experiența sa, ar fi incompatibile cu starea de arest preventiv:
5:01:33 PM djibouti666: si pe 15 inainte sa vii acasă
5:01:37 PM djibouti666: vei lua un bilet de externare
5:01:42 PM djibouti666: pe care va scrie
5:02:08 PM djibouti666: ca pacientul s-a prezentat cu :"CRIZE CONVULSIVE IN SPAȚIU STRÂMT, SI TAHICARDIE SINUSALA CU RISC IMINENT"
5:02:55 PM djibouti666: poți lua asa?
5:02:56 PM djibouti666: exact asa !
5:03:00 PM razboiuldepozitelor: Ok
În plus, inculpatul C. C. îl sfătuiește pe inculpatul C. M., prin intermediul lui C. C. C., ca atunci când va veni în țară să simuleze o criză pentru a fi dus de urgență la cabinetul medical, situația care îi va facilita susținerea în fața instanței în sensul că inculpatul C. M. suferă de boli grave.
În cadrul aceleiași discuții, pentru a le întări clienților săi convingerea că are influență asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău, inculpatul C. C. a făcut o caracterizare a judecătorilor care urmau să formeze completul de recurs în perioada în care stabiliseră ca inculpatul C. M. să revină în țară. C. C. i-a spus inculpatului C. C. C. că are o înțelegere prestabilită cu unul dintre judecători dar în ceea ce-1 privește pe un al doilea magistrat din complet, pentru siguranța reușitei, ar trebui să-i fie remisă o sumă de bani. In acest context, C. C. i-a cerut lui C. C. C. să le transmită inculpaților C. M. și S. N. să aibă pregătită o sumă de bani, întrucât atunci când va apela la acest judecător banii vor trebui dați imediat. Cei doi inculpați au fost de acord cu solicitarea pe care au înțeles-o întocmai deși inculpatul C. C. C. a încercat să le transmită mesajul într-un mod voalat, motivat de faptul că, așa cum am arătat anterior, erau încredințați că sunt în continuare monitorizați:
5:13:54 PM djibouti666: va fi un complet de 3 judecători 5:14:08 PM razboiuldepozitelor: Asa
5:14:09 PM djibouti666: intelegi ce zic acum 5:14:12 PM djibouti666: 1 e băiat 5:14:19 PM djibouti666: 1 se va abține 5:14:23 PM djibouti666: si 1 e bulangiu 5:14:23 PM razboiuldepozitelor: Am inteles 5:14:36 PM razboiuldepozitelor: Perfect
5:15:48 PM djibouti666: dar mi-a zis ca daca e nevoie vreodată de pe o zi pe alta
5:15:51 PM djibouti666: daca poate sa se bazeze
5:15:54 PM djibouti666: i-am zis ca vb..si transmit
5:16:09 PM djibouti666: ce-i zic?
5:16:11 PM razboiuldepozitelor: Da
5:16:16 PM razboiuldepozitelor: Kda
5:16:19 PM djibouti666: ok
5:16:20 PM razboiuldepozitelor: De bani
5:16:22 PM razboiuldepozitelor: Nu
5:16:22 PMdjibouti666: da
5:16:24 PM djibouti666: aa
5:16:24 PM djibouti666: pai asa
5:16:25 PM razboiuldepozitelor: ?
5:16:27 PM djibouti666: de bani da
5:16:41 PM razboiuldepozitelor: Da da
5:16:46 PM djibouti666: ok
5:16:48 PM djibouti666: ca a zis
5:16:56 PM diibouti666: ca daca nu o sa se inteleaga cu unul din aia 2 ramași
5:17:00 PM djibouti666: va trebui...sa vorbim
5:17:09 PM razboiuldepozitelor: Da
5:17:10 PM diibouti666: dar asta iti pov când ajungi aici...
5:17:12 PM razboiuldepozitelor: F. pb
Așa cum am arătat anterior, sfaturile oferite de inculpatul C. C. au depășit limitele unor apărări formulate într-o cauză penală. In contextul în care le-a prezentat clienților săi posibilele soluții ce ar putea fi adoptate în cauză, inculpatul a opinat că dacă se va pronunța o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani inculpatul C. M. va trebui să fugă din nou din țara pentru o lungă perioadă de timp. Din conținutul mesajelor dintre inculpatul C. C. C. și nașii săi din ziua de 10.07.2013 rezultă că această posibilitate nu ar trebui luată în considerare dacă inculpatul C. M. dispune de banii necesari cumpărării judecătorilor („dacă stă bine cu materialul”):
10:47:09 PM djibouti666: mie av. mi s-a exprimat asa
10:47:11 PM razboiuldepozitelor: ok
10:47:18 PM djibouti666: stai sa vedem acum, si sa vedem ce va fi pe parcurs
10:47:26 PM razboiuldepozitelor: da
10:47:35 PM djibouti666: " ca el trebuie sa știe, daca primește sub 5 tre sa plece puțin, dar daca apar probleme si ia 10, pleacă de tot"
10:48:12 PM djibouti666: dar astea sunt lucruri care nu sunt in puterea noastră acum, si nu putem sti ce va fi. nu a fost nici măcar un termen, dar daca o sa stai bine cu materialul, nu ar trebui sa fie deranj.
10:48:29 PM razboiuldepozitelor: da
10:48:49 PM djibouti666: tu trebuie sa știi ca avem multe direcții in care putem sa ne indreptam ca sa fie bine
După consultarea inculpatului C. C., în ziua de 11.07.2013, C. C. C. a făcut rezervări pentru două bilete de avion pe ruta Paris-Bacău pentru data de 17.07.2013. Această dată a fost apreciată de avocat ca fiind favorabilă atingerii scopului urmărit.
La data de 17.07.2013, inculpatul C. M., împotriva căruia la data de 7.06.2013 Tribunalul N. a emis mandatul european de arestare, a fost depistat de autoritățile franceze și ulterior la data de 7.08.2013 a fost predat organelor de poliție din România. La aceiași dată inculpatul a început executarea mandatului de arestare emis în lipsa, prin încarcerarea în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Bacău.
După prinderea inculpatul C. M., concubina acestuia, S. N. s-a întors în țară și, în baza mandatelor de aducere emise de către D.N.A.-S.T.Bacău în dosarul nr. 139/P/2012 a fost adusă în fața organelor de urmărire penală la data de 01.08.2013 când i s-a adus la cunoștință învinuirea și s-a dispus față de inculpată luarea măsurii preventive de a nu părăsi țara.
După revenirea în țară, inculpata S. N. a ținut direct legătura cu avocatul C. C., finul său, C. C. A. fiind la scurt timp după acest moment exclus, având în vedere și deteriorarea relațiilor personale dintre acesta și S. N..
Primele discuții dintre inculpata S. N. și C. C. au avut loc la începutul lunii august 2013, înainte de judecarea recursului împotriva încheierii de arestare în lipsă a inculpatului C. M., ocazie cu care S. N. i-a dat inculpatului C. C. suma de 5.000 euro, reprezentând restul onorariului stabilit anterior. Din declarația inculpatei S. N. rezultă că încă de la primele discuții C. C. i-a precizat că în măsura în care vor prezenta acte medicale și dacă dispun de o sumă de bani poate obține o hotărâre favorabilă întrucât a discutat deja cu doi dintre judecătorii care compun completul de judecată din recurs.
Conform înțelegerii intermediate de inculpatul C. C. A., după încarcerarea efectivă, C. C., în calitate de apărător ales al inculpatul C. M. a formulat recurs împotriva încheierii nr. 72/1 din data de 31.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Bacău (hotărârea prin care s-a dispus arestarea în lipsă). Recursul a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Bacău și a avut un prim termen de judecată la data de 9.08.2013 când apărarea a solicitat amânarea cauzei pentru a depune și alte acte medicale din care ar rezulta starea precară de sănătate a inculpatul C. M..
Prin încheierea nr.77/12.08.2013 Curtea de Apel Bacău a respins, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul C. M. împotriva încheierii 72/î din data de 31.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău.
În ziua de 12.08.2013, după aflarea soluției pronunțate de instanța de recurs, inculpații S. N. și C. C. A. (însoțit și de soția sa, A.) s-au întâlnit cu inculpatul C. C. în apropierea sediului Curții de Apel Bacău, la Restaurantul Tosca. Pe fondul nemulțumirii exprimate de C. C. A. cu privire la soluția instanței de recurs în raport de previziunile inculpatului și la insistențele acestuia cu privire la punerea în libertate a inculpatul C. M., C. C. a afirmat că trebuie schimbat modul de abordare, în sensul că atunci când îi va suna să aibă pregătită o sumă de bani, dând de înțeles că este vorba de o sumă mai mare de 50.000 euro, fără a preciza expres cărei persoane îi va fi dată aceasta sumă ci doar că este necesară pentru obținerea hotărârii de punere în libertate urmărită de inculpați.
Ulterior, între inculpata S. N. și avocatul C. C. au avut loc mai multe întâlniri în cadrul cărora acesta din urmă a precizat că în schimbul sumei de 75.000 euro poate influența 2 judecători din cadrul Curții de Apel Bacău în sensul punerii în liberate a inculpatului C. M.. C. C. a asigurat-o pe S. N. că deja a vorbit cu cei doi judecători și că hotărârea va fi pronunțată după ce inculpata va avea suma solicitată și o va remite avocatului.
În aceste condiții, inculpata S. N. a început demersurile pentru a face rost de suma solicitată de avocat. în realizarea acestui scop, la începutul lunii octombrie 2013, prin intermediul martorei A. D., inculpata S. N. i-a contactat pe martorii O. M.-A. și D. G.. Așa cum am precizat anterior martorul D. G. îi datora inculpatul C. M. suma de aproximativ 730.000 lei.
În ziua de 05.10.2013 inculpata S. N. însoțită de martora A. D. s-au deplasat în municipiul Focșani și s-au întâlnit la un restaurant din complexul Careffour cu martorii O. M.-A. și D. G.. Inculpata S. N. a discutat cu O. M.-A. căruia i-a relatat că are nevoie urgentă de bani întrucât trebuie să-i dea avocatului care îl reprezintă pe C. M. suma de 75.000 euro pentru a obține eliberarea acestuia. S. N. i-a spus martorului că are această înțelegere cu avocatul de mai mult timp însă nu a putu fi pusă în practică datorită lipsei banilor. întrucât O. M.-A. și-a exprimat îndoiala cu privire la eventuala punere în libertate a inculpatului C. M. (având în vedere că știa situația acestuia și acuzațiile care i s-au adus) S. N. 1-a asigurat că avocatul este „șmecher” și că acesta deja a vorbit cu judecătorii în vederea obținerii unei hotărâri favorabile, totul depinzând în acel moment doar de remiterea banilor, care, prin intermediul avocatului, urmau să ajungă și la judecători.
În aceleiași împrejurări au discutat și martorii A. D. și D. G., cea dintâi insistând pentru restituirea banilor proveniți din anularea licitației întrucât inculpata S. N. are nevoie urgentă de bani pentru a-i da avocatului în scopul ca acesta să înlesnească punerea în libertate a inculpatul C. M..
Afirmațiile inculpatei S. N. în sensul existenței unei înțelegeri cu C. C. și că la acel moment trebuia doar să-i remită suma de bani stabilită sunt confirmate și de conținutul convorbirii telefonice purtate de cei doi în ziua de 14.10.2013:
S. N.: Ce faci, domnul? C. C.: Ce faceți, doamnă? S. N.: Uite ... mă pregătesc să ies din casă. C. C.: Foarte frumos. Ai ceva să-mi spui? S. N.: îî... nu. Credeam că ai tu ceva să-mi spui.
C. C.: Nu.
C. C.: Nu, da" serios acuma? Ai să-mi spui...? Ți-o zis ceva el vineri care ar trebui să știu?
S. N.: Nu, nu, nu!
C. C.: A! Păi nu, nu. Serios că n-am nimic! Ne vedem de
pomană. Chiar ne vedem de pomană.
S. N.: Bine atuncea. Nu mai...
Toate acțiunile inculpatei S. N. au fost coordonate de către concubinul său căruia inculpata i-a relatat toate discuțiile și acțiunile întreprinse. Din coroborarea probatoriului administrat rezultă că demersurile susnumitei au fost făcute din dispoziția sau cu aprobarea inculpatul C. M., acesta fiind în fapt persoana care lua toate hotărârile.
Atât în cadrul discuțiilor purtate în spațiul de vizită din Arestul IPJ Bacău cât și în cadrul convorbirilor telefonice cei doi folosesc un limbaj disimulat, aluziv, din același motiv menționat anterior, respectiv suspiciunea că sunt în continuare supravegheați de D.N.A.
În urma discuțiilor purtate la Focșani și în condițiile în care a aflat stadiul procedurii de licitație, martorul D. G. a fost de acord să restituie suma de bani inculpatei S. N., în condițiile în care datoria era reală. Prin urmare, martorul s-a deplasat în luna octombrie, de mai multe ori, în municipiul Piatra N. pentru a îndeplini procedurile pentru ., ocazii cu care s-a întâlnit și cu inculpata S. N..
Astfel, în ziua de 17.10.2013 martorul D. G. s-a întâlnit cu inculpata S. N., acesta din urmă reiterând solicitarea cu privire la urgentarea remiterii sumei de 75.000 euro și scopul în care urmează să folosească această sumă. In plus, inculpata i-a relatat martorului că trebuie să acopere un prejudiciu rezultat din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpatul C. M. dintr-un alt dosar penal aflat pe rolul Judecătoriei Piatra N., în caz contrar urmând ca inculpatul să fie condamnat la pedeapsa închisorii (cu privire la acest aspect inculpata folosește noțiunea de amendă). Pe de altă parte, inculpata îl asigură pe martor că nu-i va da banii avocatului fără a obține din partea acestuia o garanție și că a realizat că o parte din sumă este cerută de avocat pentru sine întrucât 75.000 euro ar fi o sumă prea mare pentru judecătorii de la nivelul Curții de Apel Bacău:
D. G.: Da" tu ești sigură că nu te ... păcălește avocatu"?
S. N.: Păi, băi! Eu, în primul rând, nu mă duc așa la el: Poftim banii!
Ai înțeles? Pentru că ăștia sunt toți ... In primul rând, vreau ... Tre" s-ajung la
BUCUREȘTI ...[vorbește în șoaptă, neinteligibil - n.n.J.... Vreau să mai uite pe
dosar, pe declarații, să vedem ce zice. Ai înțeles? Pentru că pentru ... BACĂU
mi se pare foarte mult suma. Eu nu mă duc s-arunc cu bani în el. Așa ... Tre"
să-i plătesc amenda, plus că eu îs ... Fac ceea ce fac în fiecare săptămână.
D. G.: Nu. Da" eu altceva te-am întrebat. Dacă ești sigură pe
avocatu" ăsta sau ... Dacă te păcălește?
S. N.: Băi, eu nu cred. Da" am să văd. Asta îți spuneam. D. nu
dau ... nu mă duc să-i dau ... banii.
D. G.: Păi și cum tre" să-i dai?
S. N.: El mi-a zis c-o să facem o înțelegere scrisă ... așa ... cum
că ... îmi garantează că-n două săptămâni îl dă afară.
D. G.: îhî!
S. N.: "Om vedea acuma ... Nici ...[ neinteligibil - n.n.J... nu mă
duc să ...ăă... să-i...: Ia banii ... de-aicea! Ai înțeles? Că fac o prostie mare,
pentru că eu sunt conștientă că o parte din bani, îs pentru el. Că ... nu văd,
deci, la BACĂU, atâta ...
D. G.: E mult?
S. N.: Da. C-am mai vorbit și eu.............[vorbește in șoaptă,
neinteligibil - n.n.J...
D. G.: Și-ți trebuiau mai repede?
S. N.: La recurs.
D. G.: Și îți trebuie toți banii o dată sau ... doar o parte?
S. N.: Nu. îmi trebuie că ... o parte ... din bani.
D. G.: Păi, cât îți trebuie numai o parte?
S. N.: Șapteșcinci.
D. G.: Păi, ăștia nu-s toți? Sau ăștia-s doar o parte?
S. N.: Nu, îs doar o parte.
D. G.: Sau să-i ai momentan?
S. N. :Da.......[vorbește în șoaptă - n.n.J... Șapteșcinci.
D. G.: Aha.
În ziua de 18.10.2013 martorul D. G. s-a întâlnit din nou cu inculpata S. N. acesta insistând ca martorul să urgenteze restituirea sumei datorate (după aprecierea inculpatei suma datorată era de 7-8 miliarde lei vechi). În plus, inculpata i-a spus martorului că înainte de a-i da banii inculpatului C. C. intenționează să consulte și alți avocați, motivat de faptul că suma cerută este prea mare:
D. G.: Că tu ziceai că-ți trebuie 75.000 în primă fază. Și de
asta ...
S. N.: Prima fază ... plus șase sute și ceva de milioane să-i plătesc o... Aia de la BĂLȚĂTEȘTI.
D. G.: Da-n total cât îi?
S. N.: îî?
D. G.: Cât îi? în afară de ăștia 75.000, cât mai e?
S. N.: Păi, nu mai e ... 75.000 ... Iu" ăsta că tre" să scoată pe liber. D. G.: Da?
D. G.: Da numai să fii sigură cu ... avocatu" ăla că eu ... am emoții.
S. N.: Da eu nu dau banii de-aiurea. Stai tu liniștit! Eu tre" să vin
și la BUCUREȘTI, să vorbesc cu ăștia care-s ...[neinteligibil - n.n.J... M.. D. G.: Da. Avocatu" pe procedură.
S. N.: Așa tre" să fac. Că unchiu-meu...c-am fost IAȘI, la mama și la ... VLASOV. Să se mai uite cineva să vedem dacă atâta
îi...................
După întâlnirea cu martorul D. G., în aceiași zi, inculpata S. N. s-a deplsat la Arestul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, aducându-i la cunoștință concubinului său demersurile martorului D. G. în vederea restituirii banilor precum și discuțiile pe care le-a avut cu avocatul C. C.. Inculpata îl asigură pe C. M. că nu-i va da banii efectiv avocatului ci doar îi va demonstra că îi are (eventual arătarea unui extras de cont) și dacă avocatul își va respecta promisiunea și îl va pune în libertate atunci îi va remite banii, conform înțelegerii:
C. M.: Da" n-am să te mai sun luni, am să te sun marți. Da" n-am
la ce să te mai sun luni, știi? Am să-1 sun pe ...[folosește un cuvânt vulgar - n.n.
7...în gât ăsta de...de C. să vedem ce căc... zice!
S. N.: Eu nu am ce să mă mai... Merg cu ...[ neinteligibil - n.n.
y...să-i scot extras săptămâna viitoare când îs ăia...
C. M.: Da.
S. N.: înțelegi?
C. M.: Da.
S. N.: „Ori faci..." că nu-i Iui dau nimica!
C. M.: Nu-i dai nimica!
S. N.: Nu, îi dau extras de cont, zic: „Uite, îi vezi?"
C. M.: Da.
S. N.: „Ori faci, ori nu!" Că dacă nu mie „P" mi-o zis să mă duc
la ăsta, că știe și de care mi-ai scris tu.
C. M.: Da? Da. Ți-o zis de ...?
În continurea discuției, cei doi concubini cad de acord că suma solicitată de inculpatul C. C. este nejustificat de mare, singura explicație fiind că își însușește o parte din bani:
S. N.: Așa! Și o zis că este... e imens, doar dacă își bagă el.
C. M.: Da.
S. N.: O zis că nu există Ia Bacău așa ceva.
C. M.: Da, da.
Posibilitatea reală și efectivă de a intra în posesia băilor de la martorul D. G. este transmisă în aceeași zi de inculpata S. N. avocatului C. C., cei doi purtând o discuție telefonică din care redăm următorul fragment:
C. C.: Eu știu, de asta am zis, că nu... în rest, noutăți? S. N.: Bune la mine.
C. C.: Bune la tine? Bine dacă auzim și de bine, asta-i bine. S. N.: Nu, la mine s-a rezolvat. Acuma să vedem ce rezolvi tu.
La rândul său inculpatul C. M., după ce a aflat de la concubina sa că martorul D. G. le va restitui banii, a luat legătura telefonic cu C. C. cerându-i să se întâlnească pentru a discuta cât mai discret posibil:
C. C.: Nu poate să-i dea drumul. Asta nu se-ntâmplă, în cel mai rău caz poate să disjungă. Dar ziceai că vrei să-mi spui ceva?
C. M.: Da.
C. C.: Păi zi.
C. M.: Nu pot.
C. C.: Nu poți?
C. M.: Tu când vii aicea?
C. C.: Ăă... Păi nu știu, vin săptămâna viitoare, dar dacă nu
poți să-mi spui prin telefon, ce crezi, că poți să-mi spui acolo?
C. M.: Poate-i altfel acolo.
În ziua de 21.10.2013 inculpații C. M. și S. N. au purtat o nouă discuție telefonică din care rezultă că cea din urmă 1-a asigurat pe avocat că vor avea banii în cel mai scurt timp posibil, astfel încât C. C. să demareze demersurile de influențare a judecătorilor:
C. M.: I-a mai dau drumul la unul din cameră sub control judiciar, să-mi... [înjură- n.n.J...lui C.... [înjură- n.n.J.... S. N.: Am vorbit cu el. Am vorbit cu el după ce... C. M.: Mi-a zis, că am vorbit și eu.
S. N.: Da! O zis că...Știi ce m-o-ntrebat, nu? Am ce-mi trebuie ? Că el săptămâna asta încearcă altă strategie. C. M.: Da.
S. N.: Și i-am zis că da, am ce-mi trebuie. C. M.: Da, foarte bine. S. N.: Ai înțeles, nu? C. M.: Da, da.
S. N.: Da, și o să văd. Of, Doamne, nu mai vii odată acasă că nu mai pot.
Despre solicitarea inculpatul C. C. și detaliile înțelegerii cu acesta, inculpata S. N. i-a povestit și martorei A. D., așa cum rezultă atât din declarația acesteia cât și din conținutul convorbirii telefonice purtate de cele două în ziua de 22.10.2013:
S. N.: Le-am pus cap la cap și să vedem ce... I-a zis că el i-a promis
că până de C....
A. D.: Da?
S. N.: Așa i-a promis.
A. D.: Așa de departe 1-a dus?
S. N.: Da. Urmează acuma să vedem să-1 aduc mai aproape.
Probabil, eu în continuare cred că și asta cu „vino repede și adu-mi" sau „transferă-
mi-i"...
A. D.: Da, da.
S. N.: „Dar ar fi bine să vii tu ca să-ți spun", exact așa mi-a ....
A. D.: îhm.
S. N.: în gândul meu, îmi trebuiau și bani de benzină.
A. D.: Da.
S. N.: Și m-am dus. Mi-a zis... O să-ți spun eu mâine ce mi-a zis.
A. D.: Da.
S. N.: Așa. Dar bine, chestii nu foarte importante, chestii care o bănuiam și eu și M..
A. D.: Da.
S. N.: El acuma joacă ceva, dar nu știu ce joacă.
A. D.: Da. Nu, știi cum s-a schimbat comportamentul
lui? Atunci când i-ai zis că tu vrei ceva pe semnătură. Că tu vrei o garanție.
S. N.: Nu mai știu dacă atuncea...
A. D.: Imediat după aceea a început să se-nvârtă, să
se...
În ziua de 25.10.2013 martorul D. G., după ce a obținut aprobarea judecătorului sindic pentru primirea sumei provenită din licitația anulată, s-a întâlnit cu inculpata S. N. care i-a relatat din nou termenii înțelegerii cu inculpatul C. C. și a subliniat necesitatea ca martotul să-i remită banii de urgență:
S. N.: Primii bani de care am nevoie îs 75.000 de euro care trebuia să îi dau azi Ia... avocat.
D. G.: Am înțeles!
S. N.: M-a și sunat.
D. G.: Cred că miercuri pot să ți-i dau. Că durează până-i scot.
S. N.: O zis că dacă nu vin să-i arăt..ăă...că am banii ...[vorbește în șoaptă - «.«./... nu se ocupă.
D. G.: Așa? Aa! Și tre" să-i arăți...ăă...banii întâi, sau ce?
S. N.: Nu, că...Da! Tre" să-i arăt un extras că am banii. Sau să-i spun că... Ce să-i mai spun, că îi zic de trei luni! Tot îi zic!
D. G.: Am înțeles! Ca să poa" să vorbească și el mai departe!
S. N.: Da! Q...c-o mai vorbit o dată! Si eu n-am fost.ăă...
S. N.: Și asta-i drept! Da"...eu...Dacă tu vii miercuri, eu ar însemna să., joi...să facă toată treaba. Nu știu dacă poate ăsta! La...Nu mai contează acuma! Da" banii de ce nu poți să-i scoți azi dacă-s în aceeași bancă?
D. G.: Te-ai mai interesat pân" la urmă?
S. N.: Cu...despre?
D. G.: Că ziceai că-i mult! Că 75.000 e mult, că hâr, că mâr...
S. N.: îi mult! îi foarte mult! Eu îl las pe el să... D. nu-i dau banii! Ești nebun la cap? De asta vreau s-ajung și la București! Dar dacă el îmi spune că...[vorbește în șoaptă - «.«./...dacă el are aranjat? Pot să mă risc?
D. G.: Dacă ce?
S. N.: ...[vorbește în șoaptă - n.n.y...Dacă-l lasă liber?
D. G.: Vineri să-1 lase liber!
S. N.: ...[vorbește în șoaptă - n.n.J...Da! Ai înțeles? Mă pot risca?
D. G.: Nu, nu, nu, nu! Tre" să-i arăți banii! Clar trebuie să...
S. N.: Nu pot să mă...
D. G.: Clar trebuie să-i arăți banii!
S. N.: Deci, nu pot să mă risc!
D. G.: Am emoții pentru că nu...nu...nu-mi dau seama dacă-i gargarist avocatu" sau nu e!
S. N.: Stai mă oleacă! Că eu nu mă duc și-i arunc așa! La" c-o să vorbim noi și de-avocat! Acuma stau cu astea să mă duc la Bacău, să-1 văd pe M., că-i până la două! Eu nu mai pot să merg cu...viteză...nu mai...
D. G.: Păi normal!
S. N.: Așa...Tre să-i duc pachetu" și mă-ntorc. Poate mă-ntorc până-n două și vin și stăm de vorbă. Și-ți povestesc. Băi [vorbește în șoaptă -
n.n.y.avocatu" nu-i gargarist și m-am convins din toate cazurile care le-o avut. Din ce-o avut, din ce-o scos...și din ce mi-o zis pân-acuma...o fost reală. Și mi-o și arătat. Când o fost completul, când eu trebuia să dau banii, o venit ... ...[vorbește în șoaptă - n.n.J...un alt procuror. N-o venit aia. Care ăla n-o obiectat nimic.
D. G.: Alt procuror sau alt judecător?
S. N.: Nu! Alt procuror...ș-o venit...........[vorbește în șoaptă -
n.ft.y...căjudecători-s doi care.xăscau.......[neinteligibil- n.n.J.Ae față....
După întâlnirea cu martorul D. G. în cadrul căreia acesta i-a promis că săptămâna viitoare îi va restitui banii, tot în ziua de 25.10.2013, inculpata S. N. 1-a vizitat în arest pe C. M. căruia i-a spus că vor avea banii necesari pentru punerea în libertate. Inculpatul C. M. a sfătuit-o pe concubina sa ca atunci când îi va remite banii avocatului să nu fie singură ci să meargă însoțită de o altă persoană, de preferință un bărbat și să se asigure că avocatul își va respecta promisiunea. în acest scop, inculpatul C. M. i-a cerut concubinei sale să-1 înregistreze pe avocat precum și eventualul moment al remiterii banilor pentru a avea o garanție că în cazul în care nu va obține punerea în libertate avocatul va restitui suma primită:
C. M.: Cu ăsta, săptămâna viitoare am prelungirea. Tre" să-și facă
recurs ... draci ... Iaci......[folosește un cuvânt vulgar - n.n.J... ce mai face el ...
S. N.: Păi, asta vreau să văd. Poate propune ceva și ... C. M.: Da.
S. N.: Da" ... eu mă duc să vorbesc cu el, în așa fel încât să-i .. .ăă... Deci, dac-o fi ...
C. M.: Da.
S. N.: ... să fie ...
C. M.: Da. Și ...
S. N.: ... așa ... să te am eu lângă mine.
C. M.: Da. Da. Da. Să vorbim, când ... așa ... nu te duci singură.
Nu te duci singură atuncea. Ai înțeles?
S. N.: Da. Deci...
C. M.: Să fie cineva lângă tine. Nu ... A. sau ... Să fie un bărbat.
S. N.: ...[vorbește în șoaptă, neinteligibil - n.n.J...
C. M.: Și faci și tu ... Nu poți, nu?
S. N.: Da. Păi, nu .. x-am ...
C. M.: înregistrare.
S. N.: îl înregistrez sau ...
C. M.: Așa ... Ai înțeles?
După ce a plecat din sediul Inspectoratului de Poliție a Județului Bacău, inculpata S. N. s-a întâlnit cu avocatul C. C., conform înțelegerii stabilite telefonic, într-o parcare din imediata apropiere a sediului poliției. Ulterior, inculpata s-a întors în municipiul Piatra N. unde s-a întâlnit din nou cu martorul D. G. care i-a dat o parte din suma restituită de lichidator (10.000 lei). Cu această ocazie, S. N. i-a povestit martorului discuția avută cu inculpatul C. C.. Din conținutul convorbirii înregistrată ambiental rezultă că inculpatul C. C. le-a promis inculpaților S. N. și C. M. că va obține punerea în libertate a celui din urmă cu ocazia judecării recursului împotriva prelungirii arestului preventiv, judecată care urma a avea loc peste o săptămână, respectiv în ziua de 01.11.2013 (dată la care într-adevăr la Curtea de Apel Bacău s-a judecat recursul formulat de inculpat împotriva încheierii de prelungire a arestului preventiv). Această promisiune a avocatului a fost formulată în condițiile in care inculpata S. N. 1-a asigurat că în următoarea săptămână va dispune de suma de bani solicitată:
S. N.: Am vorbit cu avocatul ...[vorbește în șoaptă - n.n.J...ne vedem luni...s-o zis că vorbește în week-end-ul ăsta, si dacă e, el are vinerea viitoare recursul, îl și iau acasă.
D. G.: Am înțeles!
S. N.: Dacă dau banii. Da" eu lui i-am zis, zic: Bă! Da" în ce condiții? Cum ? ...[vorbește în șoaptă - n.n.J...Că M. mi-o zis să-1 înregistrez.
D. G.: De ce? Aa...să-1 înregistrezi!
S. N.: ...[vorbește în șoaptă - n.n.J... Ca să nu umble cu strâmbe.
D. G.: Am înțeles!
S. N.: Eu nu-i scap Iu" ăsta fără...și el mi-o...acuma m-am dus...
D. G.: Și ce garanție îți dă el ție, mă? Ce garanție îți dă el ?
S. N.: Să vorbesc... O zis că stai că să văd întâi dacă se poate...dacă vor ăștia...dacă nu știu ce...
D. G.: Păi acuma o dă la-ntors? Sau cum? Vezi mă să nu fie țeapă!
S. N.: Nu! N-o dă la-ntors! Da" are duminică...
D. G.: Păi până acuma zice că da...și acuma zice că stai..că să vedem...că...
S. N.: ...[vorbește în șoaptă - n.n.J..."Nul Să vadă ce complet de judecători...că doar ei se schimbă!
D. G.: Așa!
S. N.: ...[vorbește în șoaptă - n.n.J... Să vadă ce complet de judecători îs la recursul nostru. Eu nu scap banii din mână! Tu ești nebun? ...[vorbește concomitent cu D. G., neinteligibil - n.n.J...și dau banii...
D. G.: Păi și-atunci ce-i face? îi face cerere până când nimerește completul, sau ce?
S. N.: Nu! Vrea să vadă dacă din completul ăsta, asta mi-o zis. Ș_ mă sună...că vede în week-end-ul ăsta ce complet va fi vineri...Inceară să...să vadă cine este de-al lui pe-acolo...și...i-am zis: B.! Și pe când? ...[vorbește în șoaptă - n.n.J...Și face: Vineri îl ai acasă! După recurs pleacă de-aicea!
Discuția avută în ziua de 25.10.2013 cu inculpatul C. C. este confirmată și de conținutul convorbirii telefonice purtate la data de 28.10.2013 între S. N. și C. M.:
C. M.: Da. Ce ai făcut, te-ai văzut cu C. vineri?
S. N.: Da.
C. M.: Și ce zice?
S. N.: Un minut. Un minut m-am văzut cu el, astăzi dimineață... A
rămas că el vorbește, că dacă sunt pregătită.
C. M.: Da.
S. N.: Cu sănătatea. Și am zis că... Da.
Conform înțelegerii stabilite la ultima întâlnire (din data de 25.10.2013) în ziua de 30.10.2013 inculpata S. N. s-a întâlnit cu martorul D. G. în complexul Carrefour din municipiul Focșani. Martorul i-a dat inculpatei suma de 75.000 euro. Din discuțiile purtate de cei doi rezultă că inculpata S. N. s-a întâlnit în dimineața aceleiași zile în municipiul Bacău cu avocatul C. C.:
S. N.: Și atâta tot. Că: „Domnule, că să..." Nu vor. A așteptat răspuns, că nu știe, și că poate e mai bine să las banii la el. Zic: „Ce-ai zis mă?" D. G.: Că poate ce?
S. N.: Că-i mai bine să las banii la el. Zic: „Ce-ai zis? Z.: Eu nu las nimica și îți mai aduc un avocat, ca să știi!" Ii aruncă fitile.
S. N.: Și avocatul mi-a zis așa: că pot să aduc eu șapte mii de
avocați dacă nu se vorbește unde trebuie și ce trebuie...
D. G.: Clar!
S. N.: O zis că pot să aduc... că doar ăia judecă.
D. G.: Sunt convins sută la sută! Eu știu de caz unde s-a dus M. și-a luat-o în gură.
Martorul D. G. a întrebat-o pe inculpata S. N. dacă inculpatul C. M. este de acord să-i dea banii avocatului, în lipsa unei garanții privind punerea în libertate, inculpata precizând că „O zis să nu dau. D. dacă e sigur”. Inculpata S. N. i-a precizat martorului, încă o dată, că nu-i va da banii avocatului, fără a avea o garanție de la acesta că concubinul său va fi liber:
S. N.: Nu, dar trebuie să fiu sigură băi G., eu nu pot să dau ... Da" mi-a zis avocatul că există șanse să-i dau și să-i pierd. D. G.: Când ți-a zis asta? S. N.: Astăzi. D. G.: Păi până săptămâna trecută era totul clar nu?
S. N.: Mi-a zis că există șanse, dar că nu se știe, că nu 1-0 răspuns, că i-a fost frică, și că n-am văzut...mi-a dat exemplu mutarea lui B. la B., la...
D. G.: La POARTA ALBĂ.
S. N.: La POARTA ALBĂ așa...
D. G.: Da.
S. N.: Și cu asta, cu ...carnea.
D. G.: Așa...
S. N.: Că e evaziune cincizeci de milioane de euro.
D. G.: Și... înseamnă că tre" să revii la ce ți-a zis P..
La aia cu înregistratul, barem să ai garanția că îi dai și ți-i dă înapoi.
S. N.: Păi asta e.
D. G.: Deci încă o dată. Ăsta îți ia banii, da ? Avocatul?
S. N.: Da" eu nu dau banii, tu nu înțelegi? Eu nu dau banii până
nu e afară!
D. G.: Da" el când a zis să-i dai banii?
S. N.: Astăzi.
D. G.: Păi și azi nu e liber, deci tre" să-i dai banii înainte.
S. N.: Da. Da" nu că vineri are... Deci azi e prelungirea și vineri e recursul. Că așa se face.
D. G.: Așa, da. Și tre" să-i dai banii înainte.
S. N.: Da.
D. G.: Și atunci singura ta problemă este că nu ai garanție.
S. N.: Dacă vreau, dacă vreau.
D. G.: Păi normal că dacă vrei, că doar nu te forțează cineva să dai banii.
S. N.: Nu, nu, nu. Adică vreau să-i spun: „Da domnule uite-i!" Ai înțeles ce vreau să spun?
D. G.: Da.
S. N.: „Uite-i, da" vreau să-1 văd eu ieșit și..."
D. G.: Păi și el ce garanție are după aia?
S. N.: Și să...
D. G.: Păi și avocatul ce garanție are că-i mai dai banii după aia?
S. N.: Da" mă duc și-i zic... Cum? Ei, ...[folosește un cuvânt vulgar
-n.n.J...!
D. G.: Păi cum mă...
S. N.: ...[vorbește în șoaptă - n.n.J ...Bă, ești nebun? Da" dosaru" e foarte lung.
D. G.: Da mă, degeaba e foarte lung. Hai să ne înțelegem!
Ție ți-e teamă că-i dai banii și nu-1 scoate, lui îi e teamă că îl scoate și nu-i dai banii. E simplu nu?
S. N.: Da" n-are cum să-i fie dacă eu i-arăt...
D. G.: Cum să nu? Da" ție de ce ți-e?
S. N.: Da" vreau să-1 văd întâi afară!
D. G.: Păi bun, da" ție de ce ți-e teamă ?
S. N.: Să-1 văd lângă mine, cu avocatul adus și dacă...
D. G.: Nu, n-ai înțeles! N-ai înțeles! Ție de ce ți-e teamă că...
S. N.: De tot mi-e teamă că am luat numai țepe! Și nu mai îmi
permit încă una.
D. G.: Și crezi că lui nu îi e țeapă de țeapă? Nu îi e frică de țeapă?
S. N.: Nu cred. Că el e băgat...
D. G.: Du-te bă!
S. N.: Băi, e băgat în dosarul ăsta, are atâtea de câștigat, dosarul e lung.
D. G.: Și ce dacă-i lung? Șpaga e pentru arestul preventiv, n-are nicio legătură cu dosarul pe fond.
S. N.: Păi și el crezi că nu-și ia?
D. G.: Ba da.
S. N.: Din șpaga asta își ia și el.
D. G.: Ba da.
S. N.: Păi eu îi arăt banii să mi-1 scoată, eu îi arăt banii că-i am,
că sunt, îs pregătiți, îs...
D. G.: Du-te băi de aici că o să ți-i ceară înainte! Singura ta ... singurul lucru pe care poți să-1 faci este să ai o garanție că dacă nu ți-1 scoate, ți-i dă înapoi.
S. N.: Da, și cum îmi iau eu garanția asta de la el?
D. G.: Păi cum a zis P.! Să-1 înregistrezi! Crezi că acela nu s-a gândit de acolo?
În urma discuțiilor avute atât cu concubinul său, cât și cu martorul D. G., inculpata S. N. a decis să-și achiziționeze un reportofon, eventuala înregistrare a convorbirilor cu C. C. urmând să constituie garanția că în cazul în care C. M. nu va fi pus în libertate își vor recupera banii:
D. G.: Păi garanțiile tre" să ți le iei tu. Ce garanție vrei să-ți dea? Să-ți dea ce? Pe „să moară mama că ți-1 dau liber"? Vineri? Ce garanții vrei să dai? N-ai nicio garanție. Tu dai banii... și-1 aștepți pe el liber. Singurul lucru... problema pe care tu tre" să ți-o pui este că tu tre" să ai o .. .o garanție, că dacă nu ți-1 scoate pe liber, și nu vrea să-ți dea banii înapoi, să te duci să-i arăți „C.... Ce fac cu asta?". S. NADTNA: Da.
D. G.: Ăla e singurul lucru pe care-1 poți face. Nu știi, dacă știai avocatul de 10 ani, mai aveai încă 17 procese cu el, sau mai știu eu ce, o mai făcusei înainte, bine. Dacă nu, aia e. Ăla-i riscul. Dacă-ți cerea zece mii, sau cinșpe" mii, ziceai „...[folosește un cuvânt vulgar - n.n.J...mea, unde s-a dus mia, se duce și suta". Și îi dădeai în orb. Da" la banii ăștia tre" să-ți iei tu garanția, nu el. Și n-are ce garanție să-ți dea.
Inculpata S. N. i-a precizat martorului că va merge a doua zi să mai discute odată cu avocatul și va înregistra această discuție cu reportofonul achiziționat.
După întâlnirea cu martorul D. G., inculpata S. N. a fost apelată telefonic de către C. M.. Pentru a-și putea suna concubina oricând (în pofida regulilor privind detențai provizorie), inculpatul C. M. a depus la conducerea unității de deținere o carte de vizită a avocatei A. D. din cadrul Baroului N. despre care a susținut că îl reprezintă în dosar, carte de vizită pe care era menționat, pe lângă numărul oficial al avocatei și un alt număr utilizat în fapt de S. N.. Din acest motiv, modul de adresare al celor doi este schimbat, inculpatul C. M. adesându-i-se concubinei sale într-un mod oficial:
C. M.: îhî. Am vorbit și cu domnul avocat de aicea. S. N.: Da? Ce ți-a zis? î?
C. M.: A zis că ... a zis că poate o să ... treacă Doamne Doamne și pe la mine.
Din discuția purtată de cei doi rezultă că inculpatul C. C. le-a cerut ca banii să fie păstrați de el până la remiterea către judecători, solicitare cu care niciunul nu a fost de acord:
S. N.: Așa. Domnul... coleg al meu a zis că poate ar fi mai bine să steie foile la dumnealui.
C. M.: Da. Mi-o zis și mie și i-am zis: „N_ există așa ceva!" S. N.: Da, nu ... Păi m-a bușit râsul. Așa.
C. M.: N-a ... că ... mi-o...să steie foile la el ca să le pună în seif în altă parte și i-am zis ...
S. N.: Nu, nu, nu, nu! Eu știu ce am de făcut și-i duc ...
C. M.: Da, i-am zis și eu: „Când ... [neinteligibil - n.n.J.........."
S. N.: Eu ... eu ... Da.
C. M.: Da. I-am zis și eu. Mi-o zis și mie și i-am zis: ...
[neinteligibil- n.n.J...la București.
S. N.: Da, că am ... Eram sigură că va juca cartea asta, că: „D."le, n-am vești. Că uite că-i..." Eram sigură!
C. M.: Da.
S. N.: Eram sigură și am gândit-o treaba asta și exact așa s-a și întâmplat.
C. M.: Da.
În ziua de 31.10.2013 inculpatul C. C. a contactat-o telefonic pe S. N. solicitându-i să vină în municipiul Bacău pentru a se întâlni. Această cerință este comunicată de inculpată concubinului său, în aceeași zi, inculpata asigurându-1 că nu-i va da banii avocatului fără o garanție și că va înregistra cu reportofonul discuția pe ca o vor avea:
S. N.: De ce mă cheamă ? ... Nu mai este nimica nou. C. M.: Am înțeles că ... se încălzește vremea. S. N.: Se încălzește vremea, nu? Da. C. M.: De asta.
S. N.: Hm! Să vedem la ce mod, că eu oricum nu las ... din mână nimic.
C. M.: Exact, exact, exact! Da, da, da. S. N.: Nu las nimic. C. M.: Nu, nu, nu. Nu. S. N.: Și... mi-am luat și... C. M.: Da. Ajunge atuncea. Vedeți ce faceți în dosar atuncea luni.
S. N.: Eu îs curioasă ce zice ... domnul. Pentru că eu cred că își joacă cartea foarte tare.
C. M.: Ih! Vezi ce joacă și cum joacă. Dacă iese, poate dă Dumnezeu mâine să ... fie cald afară.
S. N.: Mda. C. M.: înțelegi? S. N.: îhî.
În ziua de 31.10.2013 inculpata S. N. s-a întâlnit cu avocatul C. C. într-un restaurant situat în aceiași clădire în care este sediul cabinetului său dar, deși a avut asupra sa reportofonul, nu a înregistrat discuția purtată.
După ce a părăsit imobilul, la ieșirea din municipiul Bacău, inculpata S. N. a fost oprită de organele de urmărire penală și s-a procedat la perchezionarea corporală a acesteia precum și a autoturismului cu care se deplasa. în portbagajul autoturismului a fost identificată și ridicată suma de 74.500 euro.
De asemenea, a fost identificat un reportofon care nu conținea nicio înregistrare și care a fost restituit inculpatei pe parcursul urmăririi penale.
Din coroborarea probatoriului administrat rezultă că inculpata S. N. nu i-a dat inculpatului C. C. suma de bani solicitată de acesta, deși avea asupra sa banii, întrucât considera că avocatul nu a prezentat suficiente garanții pentru punerea în libertate a concubinului său. Pe de altă parte, inculpata intenționa să consulte și alți avocați cu privire la gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatul C. M.. în plus, inculpata a primit sfaturi contradictorii de la persoanele cu care a intrat în contact în acea perioadă și cărora le-a povestit înțelegerea cu avocatul, unele persoane opinând că nu ar trebui să aibă încredere în avocat și chiar au sfatuit-o să colaboreze cu organele de urmărire penală.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din următoarelor mijloace de probă: proces - verbal de sesizare din oficiu din 10.10.2013, înregistrat sub nr.101/P/2013, cu documentele anexate-voi. 1, file 1-3, proces-verbal de sesizare din oficiu din 14.01.2014 - vol.l, file 4-5, proces -verbal nr.101/P/2013 din 31.10.2013, privind efectuarea percheziției asupra autoturismului folosit de S. N. împreună cu anexa la acesta -vol.l, file 86-108, planșă Fotografică din 04.11.2013 privind momente operative din cadrul perchezițiilor efectuate la data de 31.10.2013 asupra autoturismului folosit de S. N., conținând 13 file-vol.l, file 109-121, declarațiile martorilor: D. A.-fl.129, A. D. -vol.l, file 130-131, D. G. -vol.l, file 132-135, D. M. vol.l, file 136-138 și 143, OlariuMatei-A.-vol.l, file 139-141 și C. A. -vol.l, file 142, dovada nr.101/P/2013 din 01.11.2013 cu privire la fotocopia exemplarului din carnetul cu contracte de asistență juridică încheiat între C. C. SCA și C. A. pentru clientul C. M. - vol.l, file 153-154, documente depuse de lichidator judiciar D. M. prin procesul verbal nr.101/P/2013 din 05.11.2013-vol.l, file 155-184, proces - verbal nr.101/P/2013 din 17.10.2013 de redare a conținutului înregistrărilor ambientale audio a dialogurilor purtate de D. G. cu S. N. - vol.2, file 66-74, proces - verbal nr.101/P/2013 din 18.10.2013 de redare a conținutului înregistrărilor ambientale audio a dialogurilor purtate de D. G. cu S. N. - vol.2, file 75-76, proces - verbal nr.101/P/2013 din 18.10.2013 de redare a conținutului înregistrărilor ambientale audio a dialogurilor purtate de D. G. cu S. N. la data de 18.10.2013 - vol.2,file 78-83, proces verbal nr.101/P/2013 din 18.10.2013 de redare a conținutului înregistrărilor ambientale audio a dialogurilor purtate de C. M. cu S. N. la data de 18.10.2013 - vol.2, file 85-93, planșă fotografică nr.101/P/2013 din 24.02.2014 privind momente din cadrul dialogului ambiental purtat la data de 18.10.2013 din arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Bacău de către C. M. cu S. N. - vol.2, file 97-99, proces verbal nr.101/P/2013 din 25.10.2013 de redare a înregistrărilor ambientale audio a dialogurilor purtate de D. G. cu S. N. la data de 25.10.2013- vol.2, file 103-115, proces - verbal nr.101/P/2013 din 21.02.2014 de redare a conținutului înregistrărilor ambientale audio a dialogurilor purtate de C. M. cu S. N. la data de 25.10.2013 - vol.2, file 117-129, planșă fotografică nr.101/P/2013 din 21.02.2014 privind momente din cadrul dialogului ambiental purtat la data de 25.10.2013 din arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Bacău de către C. M. cu S. N.- vol.2, file 131-133, proces verbal nr.101/P/2013 din 29.10.2013 de redare a dialogurilor ambientale purtate de D. G. cu S. N. la data de 25.10.2013-vol.2, file 137-145, proces-verbal nr.101/P/2013 din 12.02.2014 de redare a dialogurilor purtate de D. G. cu S. N. la 30.10.2013- vol.2, file 148-185, proces - verbal nr.101/P/2013 din 17.02.2014 de redare a dialogurilor ambientale purtate de: C. C., C. M., S. N., D. G., A. D. și D. M. - vol.2, file 189-303, proces-verbal nr.101/P/2013 din 20.02.2014 de redare în formă scrisă a conținutului înregistrărilor comunicărilor telefonice purtate de C. M. cu B. C. D. în perioada 17.01._14 - vol.3, file 85-99, proces verbal nr.101/P/2013 din 24.02.2014 de redare în formă scrisă a conținutului înregistrărilor comunicărilor telefonice purtate de C. M. -vol.3, file 102-106, proces - verbal nr.101/P/2013 din 12.11.2013 privind efectuarea de fotografii ale unei agende aparținând lui C. C. C. împreună cu planșa foto -vol.4, file 1-9 și documentele imprimate (conversațiile tip e-mail sau messenger purtate între conturile utilizate de C. C. C., C. M. și S. N. în perioadele 24.06._13, 10.07.2013 și 14.07._13), așa cum au fost consemnate în procesul verbal nr.101/P/2013 din 12.11.2013 -vol.4, file 10-595, vol.5, file 1-520, toate coroborate cu declarația olograf din 31.10.2013 dată de C. C., declarațiatipizată de învinuit din 31.10.2013 - voi. 1, file 15-16, declarația olograf din 31.10.2013 dată de C. M., declarația tipizată de învinuit din 31.10.2013 - voi. 1, file 17-24, declarația tipizată de învinuit dată de S. N. la 31.10.2013 - vol.l, file 27-29, declarația tipizată de inculpat din 31.10.2013 dată de C. C.-vol.l, fila 32, declarația tipizată de învinuit din 13.11.2013 dată de C. C. C. - vol. 1, file 44-49, precum și cele date de inculpați în fața instanței de judecată.
Vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită prin recunoașterea făcută de aceștia, inculpata S. N. și C. C. C. atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță, iar inculpații C. C. și C. M., doar în fața instanței, recunoaștere care se coroborează cu probele științifice și testimoniale administrate în cursul urmăririi penale, probe enumerate mai sus și care au fost însușite de inculpați prin declarațiile date în condițiile art. 375 Cod procedură penală.
Încadrarea juridică și aplicarea legii penale mai favorabile.
Așa cum rezultă și din actul de sesizare a instanței, inculpații au săvârșit infracțiunile în perioada iunie-octombrie.2013, iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare legea nr.286/2009 privind Codul penal al României, precum și Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, lege prin care se modifică și se completează și Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupției.
În aceste condiții, față de dispozițiile art.5 alin.1 Cod penal, Curtea are obligația să verifice care dintre legile penale incidente în cauză este mai favorabilă.
În conformitate cu dispozițiile art.5 Cod penal: „(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”
Așa cum este cunoscut, principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.5 că: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art. 23 alin.12 din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia: „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.”
De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale. Problematica aplicării legii penale în situațiile de tranziție a determinat exprimarea a două curente de opinie diametral opuse: teza ultraactivității legii vechi, potrivit căreia în caz de tranziție se va aplica legea existentă în momentul săvârșirii infracțiunii, și teza retroactivității legii în vigoare, potrivit căreia în caz de situație tranzitorie se va aplica noua lege penală.
Deoarece niciuna dintre cele două soluții nu era pe deplin echitabilă, nu răspundea exigențelor privind egalitatea de tratament juridic, literatura, practica judiciară și legislația modernă au impus o a treia soluție juridică, cunoscută sub denumirea de principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă. Acest principiu a fost consacrat la nivel constituțional în anul 1991, când legiuitorul constituant a statuat prin art. 15 alin.2 că: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile”, iar odată cu revizuirea Legii fundamentale, tot prin art. 15 alin.2, principiul a fost extins și la faptele contravenționale, în sensul că: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Potrivit doctrinei de specialitate și practicii judiciare legea penală mai favorabilă se determină prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu. Principiul care fundamentează această orientare doctrinară și jurisprudențială este cel conform căruia legile se compară, dar nu se combină.
Susținând această soluție, doctrina și jurisprudența au relevat că o combinare a dispozițiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecință inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului. Acest punct de vedere se sprijinea și pe un argument de text, respectiv art. 13 din Codul penal din 1969, care statua că, în ipoteza în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, subliniindu-se că este vorba de lege și nicidecum de dispozițiile mai favorabile din legile succesive. De altfel, și actualul Cod penal a preluat în art. 5 aceeași soluție potrivit căreia: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, astfel că raționamentul își păstrează valabilitatea și raportat la dispozițiile legale în vigoare.
În același sens, și o parte a doctrinei recente a considerat că principiul „mitior lex” este greșit aplicat atunci când sunt combinate dispozițiile mai favorabile infractorului cuprinse în legile penale succesive, cu rezultatul obținerii unei „lex tertia”. Aceasta întrucât, prin selectarea și îmbinarea dispozițiilor penale mai blânde cuprinse în legile penale succesive, judecătorul nu se limitează la aplicarea legii penale, ci creează o lege penală proprie. Așadar, prin acest procedeu combinatoriu judecătorul își depășește atribuțiile sale și pătrunde nepermis în domeniul legislativului realizând un abuz de putere, astfel că nu există niciun argument care să justifice îmbinarea a două sau mai multe legi penale. În sfârșit, se arată că o asemenea concepție nu se poate sprijini nici măcar pe una sau mai multe dispoziții din legea de punere în aplicare a noului Cod penal, cu privire la care se afirmă că ar îngădui acest hibrid normativ, întrucât legiuitorul nu își poate transmite, prin niciun act normativ, puterea sa legiuitoare în domeniul autorității judecătorești, rezultatul unei asemenea combinări neputând fi decât în contradicție cu prevederile constituționale.
Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a decis în practica sa că prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale care izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni (Decizia nr. 841 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007). Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă și de autorul ei (Decizia nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007).
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că: „Determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că: „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
Prin urmare, conform jurisprudenței Curții Constituționale, instanțele judecătorești pot dispune aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 din Codul penal, în intervalul cuprins între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive. Așa cum însăși Constituția dispune în art. 15 alin. (2), se observă că obiectul reglementării, art. 5 din Codul penal, are în vedere „legea” penală sau contravențională mai favorabilă și nicidecum dispozițiile/normele penale mai favorabile.
Specific analizei sub aspectul analizat este faptul că în discuție se pune problema aprecierii legii penale mai favorabile prin compararea dispozițiilor din legile penale incidente în cauză.
Codurile se supun acelorași reguli generale care guvernează rațiunea, scopul, necesitatea oricărui sistem de drept, însă, spre deosebire de reglementările modificatoare punctuale, dispun cu privire la o tipologie largă de relații sociale. Astfel, potrivit art. 18 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010: „În vederea sistematizării și concentrării legislației, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumită ramură de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structură unitară, sub formă de coduri.” Tocmai de aceea, în cazul proiectelor de coduri comisiile de specialitate vor întocmi teze prealabile care să reflecte concepția generală, principiile, noile orientări și principalele soluții ale reglementărilor preconizate.
Adoptarea noului Cod penal și a Legii nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, prin care au fost modificate numeroase alte acte normative prin care erau încriminate diferite infracțiuni au fost impuse din punct de vedere teleologic de rațiuni a căror sorginte publică este dată atât de reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spațiului comun de libertate, securitate și justiție, cât și de noua filosofie penală a statului român. Din această perspectivă, actuala legislație penală consacră o viziune diferită față de vechiul Cod penal; deși au fost preluate majoritatea faptelor penale ce se găseau și în reglementarea anterioară, pedepsele aplicabile au fost semnificativ diminuate. Însă, din analiza de ansamblu a dispozițiilor din noul Cod penal, se poate constata existența caracterului mai favorabil a unor instituții din vechea reglementare, instituții pe care doctrina le-a calificat ca fiind autonome. În această situație se găsesc, de exemplu, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, concursul de infracțiuni ori prescripția specială. Astfel, pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în actualul Cod penal este impusă condiția referitoare la pedeapsa aplicată care să fie de cel mult 3 ani, în timp ce potrivit Codului penal din 1969 pedeapsa aplicată putea să fie de 4 ani. De asemenea, în cazul concursului de infracțiuni, în actualul Cod penal se prevede că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă automat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în timp ce potrivit Codului penal din 1969 se aplica pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de până la 5 ani. Tot astfel, în situația prescripției, actualul Cod penal consacră în art.155 alin.4 împlinirea termenului de prescripție, indiferent de numărul întreruperilor, dacă s-au depășit cu încă o dată termenele generale prevăzute de art. 154, în timp ce în Codul penal din 1969, anterior modificării operate prin Legea nr. 63/2012, prescripția se socotea împlinită dacă se depășeau termenele generale cu încă jumătate.
Din examinarea actualului Cod penal, întrucât prin acesta au fost diminuate pedepsele, se constată că rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima confruntare cu legea penală și care, indiferent de forma de vinovăție, comit o singură faptă penală, iar nu o pluralitate de infracțiuni. Alta este situația inculpaților care persistă într-un comportament antisocial prin săvârșirea mai multor infracțiuni, situație în care legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancționator mai sever, al cărui rol preventiv constă în descurajarea celor tentați să lezeze repetat valorile sociale ocrotite de legea penală. De altfel, intenția legiuitorului rezultă și din Expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit căreia: „Într-un stat de drept, întinderea și intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispozițiile părții generale, care vor permite o agravare proporțională a regimului sancționator prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni.”
Desigur că intenția legiuitorului nu trebuie și nu poate fi ignorată. O atare concluzie nu neagă principiul aplicării legii penale mai favorabile care urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-o speță relativ recentă, deși nu a menționat in terminis acest lucru, a statuat că respectarea dispozițiilor art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun, în cazul legilor penale succesive, alegerea globală a legii penale mai favorabile. Astfel, prin Hotărârea din 18 iulie 2013, pronunțată în Cauza Maktouf și Damjanovic împotriva Bosniei și Herțegovina, paragraful 70, Curtea de la Strasbourg, observând că ambele coduri penale ce s-au succedat din momentul comiterii faptelor și până la judecarea definitivă (Codul penal din 1976 și Codul penal din 2003) „prevăd game diferite de pedepse pentru crime de război”, a constatat că a existat „posibilitatea reală ca aplicarea retroactivă a Codului din 2003 să fi fost în detrimentul reclamanților în ceea ce privește impunerea pedepselor”, astfel că „nu se poate afirma că aceștia au beneficiat, în conformitate cu art. 7 din Convenție, de garanții efective împotriva impunerii unei pedepse mai severe”. Prin urmare, instanța europeană a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art. 7 din Convenție, precizând totodată că această hotărâre „trebuie înțeleasă ca indicând pur și simplu faptul că, în ceea ce privește stabilirea pedepselor, reclamanților ar fi trebuit să li se aplice dispozițiile codului din 1976 [în ansamblu, n.n.] și nu faptul că ar fi trebuit să fie impuse pedepse mai blânde”.
În soluționarea acelei cauze nu a fost pusă în discuție o eventuală îmbinare a prevederilor din cele două coduri. Această abordare, care exclude posibilitatea combinării dispozițiilor mai blânde din mai multe legi succesive, este deplin argumentată într-una din opiniile concordante, formulate la hotărârea sus-menționată, potrivit căreia: „În mod logic, principiul aplicării retroactive a celei mai favorabile legi penale este corolarul principiului neretroactivității legii penale mai severe. Dacă o lege penală mai severă nu se poate aplica în cazul actelor săvârșite înainte de ., atunci o lege penală mai favorabilă trebuie să se aplice actelor comise anterior, dar judecate ulterior intrării sale în vigoare. Dacă legea penală mai severă ar continua să producă efecte după ce a fost înlocuită cu o lege penală mai favorabilă, ar fi încălcat principiul separării puterilor în măsura în care instanțele ar continua să aplice legea penală mai severă, deși legiuitorul a modificat evaluarea sa privind gradul de gravitate a comportamentului și gradul corespunzător de severitate a pedepselor aplicabile. [...] Curtea a adoptat o poziție clară privind definiția lex mitior cu scopul aplicării unor legi penale succesive: lex mitior este legea cea mai favorabilă acuzatului, ținând seama de situația acestuia, de natura infracțiunii și de circumstanțele în care a săvârșit-o. Acest lucru înseamnă că art. 7 paragraful 1 din Convenție presupune o comparație in concreto a legilor penale aplicabile cauzei acuzatului, inclusiv legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii (vechea lege) și cea în vigoare la momentul judecării (noua lege) [...]. Hotărârea Scoppola nr. 2 arată că lex mitior trebuie să fie stabilită in concreto, adică judecătorul trebuie să confrunte fiecare lege penală aplicabilă (cea veche și cea nouă) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui să fie pedeapsa în cazul în care se aplică fie legea veche, fie cea nouă. După stabilirea pedepselor care rezultă din legile aplicabile și în lumina faptelor cauzei, trebuie să se aplice legea care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului.”
În continuarea argumentației, se arată că: „pentru a stabili care este lex mitior în temeiul art. 7 paragraful 1 din Convenție, trebuie să se procedeze, de asemenea, la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia din legile penale aplicabile în cazul acuzatului (metoda comparației globale). Judecătorul nu poate efectua o comparație regulă cu regulă (metoda comparației diferențiate), alegând regula cea mai favorabilă din fiecare din legile comparate. Două motive sunt oferite în mod tradițional în sprijinul acestei metode a comparației globale: în primul rând, fiecare regim represiv are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică, amestecând diverse reguli din diferite legi penale succesive; în al doilea rând, judecătorul nu se poate substitui legiuitorului și să creeze un nou regim represiv ad-hoc, alcătuit din diverse reguli ce decurg din diferite legi penale succesive. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenție impune stabilirea lex mitior în mod concret și global”.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că dispozițiile art. 5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.4 privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin.1 privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.4 din Legea fundamentală: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”, iar potrivit art.61 alin.1 „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.”
Raportat la aceste prevederi constituționale, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că prevederile legale care guvernează activitatea instanțelor judecătorești și fixează poziția lor față de lege, acceptă în mod unanim că: „atribuțiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situațiile juridice lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din inițiativă. Astfel, în activitatea de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competența de a legifera, prin substituirea autorității competente în acest domeniu” (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).
Puterea judecătorească, prin Înalta Curte de Casație și Justiție, are rolul constituțional de a da unui text de lege anumite interpretări, în scopul aplicării unitare de către instanțele judecătorești. Acest fapt nu presupune însă că instanța supremă se poate substitui Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat, dar implică anumite exigențe constituționale ce țin de modalitatea concretă în care se realizează interpretarea. În cazul dedus judecății, interpretarea duală a dispozițiilor art. 5 din Codul penal este evidentă, însă, pentru argumentele expuse, una dintre interpretări contravine dispozițiilor care stabilesc sfera de competență a puterii legiuitoare, consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituție, cu consecința înfrângerii separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzute de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile, este de natură să înfrângă exigențele constituționale, deoarece, în caz contrar s-ar rupe legătura organică dintre instituțiile de drept penal aparținând fiecărei legi succesive, cu consecința directă a schimbării conținutului și sensului actelor normative adoptate de către legiuitor.
Curtea observă că noțiunea de instituție autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale și nici în legea de aplicare a actualului Cod penal. Așa fiind, chiar dacă în limbajul juridic curent utilizarea noțiunii de instituție autonomă pentru anumite categorii juridice este acceptată, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este susținut în doctrină și practica judiciară, presupune că ea are o existență de sine stătătoare și nu depinde de ansamblul normativ în care este integrată pentru a-și îndeplini finalitatea. Or, o atare concluzie este inadmisibilă, întrucât nu se poate reține că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (recidivă, concurs de infracțiuni, prescripție etc.) este independentă de legea căreia îi aparține. Această distincție are o deosebită importanță pentru înțelegerea conceptului de lege, pentru că numai așa se poate oferi noțiunii de „lege penală mai favorabilă” un înțeles constituțional.
Faptul că legiuitorul a definit în art. 173 din Codul penal noțiunea de lege penală ca fiind „orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege” nu echivalează cu împrejurarea că acele dispoziții sunt legi, ci doar cu faptul că sunt norme distincte care aparțin legii și au forța acesteia. Codul penal constituie o lege unitară, asemenea norme fiind prevăzute și în legile speciale care reglementează alte relații sociale, dar stabilesc, totodată, și fapte care constituie infracțiuni (cum ar fi infracțiunile reglementate de legislația vamală, fiscală etc.).
Art. 1 alin. (1) din Codul penal stabilește că: „Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni”, motiv pentru care în absența unei incriminări nu se poate vorbi de o lege penală. De aceea, înțelesul noțiunii de lege penală consacrat de art. 173 are în vedere alte acte normative care prevăd fapte ce constituie infracțiuni, legiuitorul urmărind a face legătura materială dintre Codul penal și alte legi speciale care, deși nu sunt penale, reglementând cu privire la alt tip de relații sociale, cuprind și dispoziții cu caracter penal. Calificarea caracterului penal al acestor dispoziții le scoate din sfera domeniului principal de reglementare (fiscal, vamal etc.) cu scopul de a înlătura orice fel de obiecții potrivit cărora faptele antisociale respective ar putea urma numai regimul juridic respectiv, în acest mod fiind exclusă o eventuală sustragere de la răspunderea penală. De altfel, dincolo de interpretarea acestui text, este de observat că acesta nu dispune cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, exigențele acestui principiu fiind stabilite prin art. 5 din Codul penal.
Nu poate fi ignorate și alte consecințe de sorginte constituțională, cum ar fi exigențele ce țin de lipsa discriminării infractorului, fie ea, în acest caz, pozitivă, care nu numai că justifică, dar impun aplicarea unui tratament identic. Aceasta presupune că suspecții/inculpații care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar care vor fi judecați sub imperiul legii noi trebuie să aibă, în funcție de legea mai favorabilă, o situație juridică identică ori cu cei condamnați anterior potrivit legii vechi, ori cu cei ce vor săvârși infracțiuni potrivit legii noi, nefiind permisă o a treia formă de tratament sancționator ce combină dispoziții din ambele coduri. Prin urmare, pentru a satisface cerințele constituționale ale art. 16 alin.1 potrivit cărora: „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”, este interzisă alternarea instituțiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitivă cu consecința creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziție a legii.
Toate aceste argumente conduc la constatarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție, întrucât prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că numai interpretarea prevederilor art.5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr.265 din data de 06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.372 din data de 20.05.2014, statuând că: „…dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.”
În conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile Curții sunt definitive și obligatorii.
Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr.5 din 26.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.470 din data 26.06.2014, a statut că: „În aplicarea art.5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile. Constată că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență și sancționare a infracțiunii în formă continuată”.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a reținut următoarele:
Din examinarea părții expozitive a acestei decizii a Curții Constituționale a României, general obligatorie potrivit art. 147 alin. (2) din Constituție, și cu efectele prevăzute de art. 477 alin. 4 cu referire la art. 474/1 teza a II-a din Codul de procedură penală, rezultă că aceste chestiuni de drept, cu valoare de principiu, au fost soluționate (așa cum relevă conținutul paragrafelor nr. 17-58, cu precădere a paragrafelor cu nr. 36, 46, 55).
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că, în raport cu prevederile legale care guvernează activitatea instanțelor judecătorești și fixează poziția lor față de lege, acceptă în mod unanim că: „atribuțiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care Ie-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situațiile juridice lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din inițiativă. Astfel, în activitatea de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor, fără însă a avea competența de a legifera, prin substituirea autorității competente în acest domeniu”. Instanța de contencios constituțional a menționat că noțiunea de instituție autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale și nici în legea de aplicare a actualului Cod penal. Așa fiind, chiar dacă în limbajul juridic curent utilizarea noțiunii de instituție autonomă pentru anumite categorii juridice este acceptată, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este susținut în doctrină și practica judiciară, presupune că ea are o existență de sine stătătoare și nu depinde de ansamblul normativ în care este integrată pentru a-și îndeplini finalitatea. Or, o atare concluzie este inadmisibilă, în opinia Curții Constituționale, întrucât nu se poate reține că o normă din Codul penal, care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (recidivă, concurs de infracțiuni, prescripție etc.) este independentă de legea căreia îi aparține. Această distincție are o deosebită importanță pentru înțelegerea conceptului de lege, pentru că numai așa se poate oferi noțiunii de „lege penală mai favorabilă” un înțeles constituțional.
Toate aceste argumente conduc la constatarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție, întrucât prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională a statuat că numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.
Totodată, Curtea Constituțională a menționat că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valențe neconstituționale.
În final, Curtea Constituțională a arătat că, odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție și cu cele ale art. 477/1 din Codul de procedură penală.
În consecință, față de cele menționate, în aplicarea art. 5 din Codul penal în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile. Așadar, Înalta Curte va constata că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență și sancționare a infracțiunii în formă continuată.
În conformitate cu dispozițiile art.477 alin.3 Cod procedură penală: „Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe…”
Încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați, potrivit legii penale în vigoare la data comiterii faptelor, este următoarea:
1. Pentru inculpatul C. C., infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal din 1969, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupției;
2-3. Pentru inculpații C. M. și S. N., infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art.6/1 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupției și;
4. Pentru inculpatul C. C. Consantin, complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969, raportat la art.6/1 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupției.
Pedeapsa prevăzută de legea pentru toate aceste infracțiuni era de la 2 (doi) ani, la 10 (zece) ani închisoare.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată cei 4 inculpați, potrivit încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanței, este de la 2 (doi), la 7 (șapte) ani închisoare.
Din examinarea limitelor de pedeapsă potrivit celor două legi penale succesive, se constată că limitele minime speciale sunt aceleași, respectiv, 2 (doi) ani închisoare, în timp ce limita maximă specială este mai mare potrivit legii penale din momentul săvârșirii infracțiunilor.
Desigur că, față de faptul că în cauză inculpații au solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinurii, prevăzută de art.375 și art.377 Cod procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, atât atunci când s-ar reține încadrarea juridică potrivit legii penale în vigoare la data săvârșirii faptelor, cât și atunci când s-ar reține încadrarea juridică potrivit noii legi penale, se reduc cu 1/3.
Astfel că, limitele pe pedeapsă, în conformitate cu legea penală în vigoare la data săvârșirii faptelor sunt de la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, la 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare, iar potrivit legii penale noi, limitele de pedeapsă sunt de la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, la 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.
Prin . Noului Cod penal, au suferit modificări de anvergură și modalitățile de individualizare a pedepsei, una dintre componentele Părții generale a Codului penal.
Din compararea dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată din Codul penal din 1969, cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei din noul Cod penal, se poate lesne trage concluzia, potrivit căreia, legea veche este mai favorabilă. Într-adevăr, reglementarea din art.81 din Codul penal din 1969 este mai favorabilă, atât prin prisma condițiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, (limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai puține, etc.). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea din noul Cod penal este durata termenului de încercare (supraveghere potrivit legii noi).
De asemenea, analizând dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei din art.86/1 și următoarele Codul penal din 1969, cu cele din art.91 și următoarele din noul Cod penal, rezultă că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969. Noua reglementare instituie o obligație importantă care nu se regăsea în Codul penal din 1969, respectiv, instanței îi este impus, în conformitate cu dispozițiile art.93 alin.3, să-l oblige pe inculpat, pe parcursul termenului de supraveghere, la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 zile, cu consecința prevăzută de art.96 Cod penal, a revocării suspendării sub supraveghere, în condițiile în care inculpatul nu execută obligațiile impuse. Apoi, în conformitate cu dispozițiile art.86/6 Cod penal din 1969, dacă cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art.86/4, el este reabilitat de drept, acesta consecință este eliminată prin noul Cod penal. În conformitate cu dispozițiile art.98 alin.1 din noul Cod penal: „În cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.”
Și în cazul suspendării sub supraveghere, singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea din noul Cod penal este durata termenului de încercare (supraveghere potrivit legii noi).
Însă, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal: „Pentru determinarea legii penale mai favorabile conform at.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”.
Astfel că, față de aceste dispoziții legale, rezultă că mai favorabilă, este suspendarea condiționată a executării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în conformitate cu dispozițiile art.81 și următoarele Cod penal din 1969, respectiv, art.86/1 și următoarele din Codul penal din 1969.
Din compararea legilor penale succesive, se constată cu claritate că legea penală mai favorabilă este nouă lege, dar doar sub aspectul limitelor de pedeapsă (limitele maxime speciale fiind mai mari potrivit legii penale vechi), iar în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, sub aspectul modalității de executare, este mai favorabilă legea penală veche.
Apoi, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. M., din examinarea fișei de cazier judiciar-fl.66 dosar urmărire penală, rezultă că prin decizia penală nr.612 din data de 31.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr._, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor:
a) lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 3 (trei) luni închisoare și;
b) ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștei publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal din 1969, la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969, s-a dispus contopirea celor două pedepse principale rezultante în pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante, în baza art.82 Cod penal din 1969 s-a fixat un termen de încercare de 3 (trei) ani, calculat de la data pronunțării deciziei, respectiv, de la data de 31.05.2012 și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969.
În condițiile în care s-ar reține ca lege penală mai favorabilă legea penală veche, Curtea ar urma să rețină pentru acest inculpat și dispozițiile art.37 lit.a Cod penal din 1969, referitoare la recidiva postcondamnatorie, inculpatul fiind considerat recidivist, cu toate consecințele decurgând din această calitate, pe când, dacă s-ar reține ca lege mai favorabilă Noul Cod penal, date fiind condițiile primului termen al recidivei, potrivit art.41 din Legea nr.286/2009, în sensul că anterior să fi fost condamnat definitiv pe pedeapsa închisorii mai mare de un, nu trebuie reținute dispozițiile referitoare la starea de recidivă.
Desigur, din perspectiva celor arătate mai sus și așa cum a statut Curtea Constituțională prin sus-menționata decizie, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit cărora dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că, în raport de modalitățile de individualizare a pedepselor, sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, pentru inculpații C. C., C. M. și S. N., cărora urmează a li se aplica, pentru considerentele care vor fi expuse, pedepse privative de libertate, mai favorabilă este legea penală nouă, iar pentru inculpatul C. C. C., pentru care instanța, pentru considerentele care vor fi prezentate mai jos, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei care i se va aplica, mai favorabilă este legea penală veche, respectiv, Codul penal din 1969 și Legea nr.78/2000, nemodificată prin Legea nr.187/2012.
În drept, faptele inculpatului C. C., care, în perioada iunie-octombrie 2013, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bacău, le-a pretins inculpaților C. M. și S. N., direct și prin intermediul inculpatului C. C. C., o sumă de bani inițial necuantificată, ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 euro iar în final stabilită la 75.000 euro, pentru a-și exercita influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău, în vederea determinării acestora să pronunțe o hotărâre favorabilă, de punere în libertate a inculpatului C. M., cercetat în stare de arest preventiv în cadrul dosarului nr.139/P/2012instrumentat de D.N.A.-S.T. Bacău, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, texte în baza cărora va fi condamnat.
În drept, faptele inculpatului C. M., care, în perioada iunie-octombrie 2013, direct sau prin intermediul finului său, C. C. C., a fost de acord cu solicitarea avocatului Cojocarii C. și a promis că îi va da o sumă de bani inițial necuantificată,ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 euro iar în final stabilită la 75.000 euro, prin intermediul concubinei sale, S. N., pentru ca avocatul să-și exercite influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra magistraților judecători din cadrul Curții de Apel Bacău, în vederea obținerii unei hotărâri favorabile, de punere a sa în libertate, în condițiile în care era cercetat în stare de arest preventiv în cadrul dosarului nr.l39/P/2012 instrumentat de D.N.A.-S.T. Bacău, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 5 alin.l Cod penal, texte în baza cărora va fi condamnat.
În drept, faptele inculpatei S. N., care, în perioada iunie-octombrie 2013, direct sau prin intermediul finului său, C. C. C., a fost de acord cu solicitarea avocatului Cojocarii C. și a promis că îi va da o sumă de bani inițial necuantificată, ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 euro iar în final stabilită la 75.000 euro, pentru ca avocatul să-și exercite influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra magistraților judecători din cadrul Curții de Apel Bacău, în vederea obținerii unei hotărâri favorabile, de punere în libertate a concubinului său, C. M., în condițiile în care acesta era cercetat în stare de arest preventiv în cadrul dosarului nr.139/P/2012 instrumentat de D.N.A.-S.T. Bacău, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 5 alin.l Cod penal, texte în baza cărora va fi condamnată.
În drept, faptele inculpatului C. C. C., care, în perioada iunie-iulie 2013, în numele inculpaților C. M. și S. N., care în acea perioadă se sustrăgeau urmăririi penale efectuate în dosarul nr.139/P/2012 al D.N.A.-S.T.Bacău, a intermediat discuțiile acestora cu avocatul C. C., în cadrul cărora a fost solicitată o sumă de bani și a fost acceptată această solicitare, în scopul influențării judecătorilor de la Curtea de Apel Bacău, în vederea punerii în libertate a inculpatului C. M., iar după plasarea efectivă în stare de arest a inculpatului C. M., a participat împreună cu S. N. la discuțiile purtate cu inculpatul C. C., în cadrul cărora acesta a stabilit că suma de bani necesară cumpărării judecătorilor în scopul punerii în libertate a celui dintâi este mai mare de 50.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută deart.26 Cod penal, din 1969, raportat la art.6/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, nemodificată prin Legea nr.187/2012 și art.5 alin.1 Cod penal, texte în baza cărora va fi condamnat.
Pe cale de consecință,în temeiul art.386 alin.1 Cod procedură penală, Curtea va dispune și pentru acest inculpat schimbarea încadrării juridice, din complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art.48 Cod penal, raportat la art.292 alin.l Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.5 alin.l Cod penal, în complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969, raportat la art.6/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, nemodificată prin Legea nr.187/2012 și cu art.5 alin.1 Cod penal.
Dată fiind poziția procesuală de recunoaștere a faptelor și de solicitare a aplicării procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, Curtea urmează a reține pentru fiecare inculpat și prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Instanța de fond, pe baza materialului probator administrat în cauză, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de cei patru inculpați, Curtea va dispune condamnarea inculpaților.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor principale, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă și din Strategia națională anticorupție adoptată de Guvernul României, la nivelul percepției publice, corupția continuă să fie identificată ca o piedică în prestarea serviciilor publice de calitate la nivel central și local, ca un fenomen care subminează administrarea eficientă a fondurilor publice și obstrucționează înfăptuirea justiției.
Raportul Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare reiterează recomandarea consolidării politicii generale anticorupție.
În rapoartele Mecanismului de Cooperare și Verificare și în concluziile Consiliului s-a subliniat că rezultatele instituțiilor competente în domeniul combaterii corupției constituie unul dintre cele mai importante moduri prin care România progresează pe cale îndeplinirii obiectivelor din cadrul M.C.V.
Așa cum rezultă și din Strategia națională anticorupție pe perioada 2012-2015, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr.215 din data de 20.03.2012, la nivelul percepției publice corupția continuă să fie identificată ca o piedică în prestarea serviciilor publice de calitate la nivel central și local, ca un fenomen care subminează administrarea eficientă a fondurilor publice și obstrucționează înfăptuirea justiției, afectând totodată mediul de afaceri. Indicatorii interni și externi specializați în evaluarea percepției și a impactului corupției situează România sub media țărilor membre ale Uniunii Europene.
Deși aducerea în fața justiției a unor persoane acuzate de corupție poate influența în mod pozitiv percepția generală, combaterea corupției la toate nivelurile presupune, de asemenea, depunerea unor eforturi susținute în scopul de a reduce posibilitățile de a comite fapte de corupție, dar și de a arăta că faptele deduse în fața justiției nu rămân fără consecințe, potrivit gravității faptelor comise.
Rapoartele Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, inclusiv cel din 28.01.2015, au recomandat și recomandă depunerea unor eforturi intense pentru eliminarea corupției la toate nivelurile societății românești.
Așa cum rezultă și din Convenția penală privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27.01.1999, convenție ratificată și de România prin Legea nr.27 din data de 16.01.2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.65 din data de 30.01.2002: „Corupția constituie o amenințare pentru democrație, preeminența dreptului și drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate și justiție socială, denaturează concurența, împiedică dezvoltarea economică și pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și bazele morale ale societății”.
Combaterea corupției în rândul persoanelor care contribuie la înfăptuirea actului de justiție, în cauza dedusă judecății, a avocaților, este un element cheie asupra credibilității sistemului judiciar românesc.
Faptele pentru care sunt cercetați inculpații au legătură directă cu activitatea de înfăptuire a justiției. Chiar și simpla invocare a posibilității ca judecătorii să acționeze în afara cadrului legal, este de natură să erodeze în mod grav încrederea în justiție, aceasta cu atât mai mult cu cât pretinderea acestei posibilități este făcută chiar de un avocat.
Inculpații, prin presupusele lor acțiuni, au creat impresia în societate că hotărârile judecătorești, inclusiv cele care privesc starea de libertate a inculpaților arestați preventiv, pot fi cumpărate, lucru inacceptabil într-o societatea bazată pe supremația dreptului.
Faptele presupuse a fi săvârșite de inculpați, prezintă în concret un grad ridicat de pericol social, având în vedere că avem de a face cu infracțiuni de corupție în legătură directă cu înfăptuirea justiției și, în mod evident, sunt de natură să lezeze relațiile sociale referitoare la încrederea în actul de justiție, ca parte esențială a funcționării statului de drept.
Cu atât mai gravă sunt faptele de corupție deduse judecății, dacă avem în vedere faptul că există presupunerea că acestea au fost comise de un avocat, persoană care, în conformitate cu Legea nr.51/1995 și Statutul profesiei de avocat, adoptat de Uniunea Naționale a Barourilor din România, prin Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011, în exercitarea profesiei trebuie să se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic, să promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului (art.2 alin.1 și. 2 din Legea nr.51/1995), să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională (art.40 din legea nr.51/1995), contribuind, astfel, la înfăptuirea actului de justiție și la educarea cetățenilor în respectul față de lege și de statul de drept.
Gravitatea infracțiunilor de corupție de care sunt acuzați inculpații trebuie să se exprime în sistem punitiv, într-o manieră care să presupună o mai multă asprime, având în vedere tocmai atingere adusă relațiilor socio-profesionale pe care le implică nu doar funcția deținută de inculpatul C. C., ci și aceea deținută de persoanele față de care acesta și-a afirmat pretinsa influență. În situația în care se pretinde de către un inculpat, și cu atât mai mult, când acesta este avocat, că ar avea influență asupra unor judecători de la curtea de apel, periculozitatea faptei este crescută, câtă vreme tocmai aceste persoane investite cu autoritatea de stat în astfel de funcții publice sunt chemate să aplice legea.
Fapta comisă de inculpatul C. C. prezintă un grad ridicat de pericol social, în contextul în care pretinsa influență asupra unor judecători este în măsură să lezeze în mod grav nu numai imaginea acestora din urmă, ci și imagina instituției din care fac parte magistrații.
Pronunțarea pentru inculpatul C. C., în astfel de situații, a unei pedepse în regim suspensiv de executare, ar reprezinta o minimalizare a rolului și locului pe care judecătorul îl are într-un stat de drept și o încurajare a altor avocați, predispuși la săvârșirea de astfel de infracțiuni, să comită infracțiuni de corupție, pentru că s-ar induce ideea deosebit de periculoasă că, oricum, chiar și în condițiile în care se pretinde sume de 75.000 euro, se dispune o pedeapsă în regim neprivativ de libertate.
Dispozițiile art.72 Cod penal din 1969 menționează că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În conformitate cu prevederile art.74 din noul Cod penal, stabilirea duratei, ori a cuantumului pedepselor se face în raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorilor, aspecte care trebuie evaluate după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Ori, din dispozițiile legale mai sus arătate, rezultă că individualizarea pedepsei trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Cum infracțiunea atrage aplicarea pedepsei, este evident că, între gravitatea unei infracțiuni și pedeapsă, există o strânsă și necesară legătură, pedeapsa fiind, de altfel, consecința și măsura gravității infracțiunii săvârșite. Între gravitatea unei infracțiuni și pedeapsă există o legătură indisolubilă, atât în formularea abstractă a normei penale, cât și în conștiința socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de gravitatea infracțiunii într-o relație de la efect la cauză și, de aceea, infracțiunea săvârșită trebuie să constituie un criteriu de apreciere la individualizarea pedepsei.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus enunțate, la individualizarea judiciară a pedepselor, trebuie să se aibă în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, care aduc atingere prestigiului, credibilității instituțiilor statului, în cauza dedusă judecății instanțelor de judecată, corectitudinii și cinstei judecătorilor care-și desfășoară activitatea în cadrul acestora, în îndeplinirea funcțiilor încredințate. Faptele săvârșite de inculpați sunt de natură să creeze și să inducă ideea, deosebit de periculoasă pentru echilibrul relațiilor sociale în ansamblul lor a promovării unor interese pe căi oculte, în afara condițiilor legii, prin cumpărarea favorurilor judecătorilor însărcinați cu judecarea unei cauze penale.
Infracțiunile săvârșite de inculpați și-au răsfrânt efectele negative asupra magistraților, discreditează autoritatea, instituția din care fac parte, serviciul cărora le aparțin, creând o stare de suspiciune, de neîncredere cu privire la corectitudinea și cinstea judecătorilor.
Curtea constată că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 din Noul Cod penal și de art.74 alin.1 și 2 Cod penal din 1969.
Solicitarea inculpaților, constând în reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința condamnării la pedepse situate la minimele speciale prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, minime și așa reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, este nefondată; numai lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră în raport de împrejurările săvârșirii infracțiunilor, neputând constitui un motiv suficient pentru condamnarea la pedepse într-un minim exagerat pentru fapte de natura celor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
De altfel, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare, nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblu, sau caracterizează favorabil, de o asemenea manieră persoana fiecărui inculpat, încât numai aplicarea unor pedepse sub minimul special ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, conduita bună, în sensul art.74 lit. a Cod penal din 1969, nu se reduce în mod exclusiv la lipsa antecedentelor penale, iar atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, nu se reduce la prezentarea inculpatului la organele judiciare de urmărire penală și de judecată și nici la recunoașterea și regretarea faptelor săvârșite, în condițiile existenței unui probatoriu care dovedește cu certitudine vinovăția acestora.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.75 din Noul Cod penal, respectiv, în art.74 Cod penal din 1969, nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă limitele pedepselor principale prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite cu 1/3, în conformitate cu dispozițiile art.76 alin.1 Cod penal, în cazul inculpaților C. C., C. M. și S. N., cu atât mai puțin, sub aceste limite, în conformitate cu dispozițiile art.76 alin.1 Cod penal din 1969, în cazul inculpatului C. C. C..
Din redactarea dispozițiilor legale arătate mai sus, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.
Având în vedere gradul de pericol al infracțiunilor săvârșite, precum și persoanele inculpaților, Curtea constată că faptele comise de inculpați au o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora, deoarece prin coborârea limitelor pedepselor și așa reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, iar pentru inculpatul C. C. C., sub aceste minime speciale reduse, se ajunge la pedepse vădit disproporționate față de gravitatea faptelor și persoanele inculpaților, pedepse care nu-și ating scopul preventiv-educativ.
Așa cum este cunoscut, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român.
La individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea va avea în vedere și recomandările din Ghidul privind individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile de corupție, ghid întocmit de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv: calitatea sau funcția inculpaților, calitatea sau funcția inculpatului care are influență sau lasă să creadă că are influență asupra unui funcționar, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, cuantumul sumei de bani sau valoarea foloaselor oferite sau pretinse.
Ori, potrivit acestui Ghid, atât calitatea și funcția inculpatului, calitatea sau funcția inculpatului care are influență sau lasă să creadă că are influență asupra unui funcționar, modalitatea de săvârșire a infracțiunii prin oferire/pretindere și cuantumul sumei de bani oferite sau pretinse, constituie tot atâtea criterii de majorare a duratei pedepselor, față de limitele minime prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. Crsitian, Curtea va avea în vedere, pe lângă aspectele generale arătate mai sus, referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, calitatea și funcția acestuia de avocat în cadrul Baroului Bacău, funcția pe care o dețineau persoanelor asupra cărora a pretins că va exercita influența, judecători la Curtea de Apel Bacău, modalitatea săvârșirii infracțiunii, suma pretinsă pentru exercitarea influenței, respectiv, 75.000 euro și mobilul pretinderii banilor, respectiv punerea în libertate a unui inculpat arestat preventiv și pe viitor, desigur pentru o altă sumă de bani, obținerea unei soluții de achitare a inculpatului.
Pentru aceste aspecte, Curtea constată că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse principale de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, în regim privativ de libertate, această modalitate de executare fiind, în raport de gravitatea faptelor comise, de circumstanțele reale în care s-a comis și calitatea în care a săvârșit infracțiunea, singura care este aptă să asigure exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Având în vedere criteriile de individualizare arătate mai sus, dar raportându-le la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal din 1969, cu art.6 din Legea nr.78/2000 nemodificată prin Legea nr.187/2012, sub imperiul căreia inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, cu deosebire limita maximă, cea de 10 ani închisoare, rezultă că inculpatului i s-ar fi aplicat pedeapsa principală de cel puțin 4 (patru) ani închisoare și, implicit, așa cum se arăta și mai sus, că legea penală mai favorabilă este deci Noul Cod penal.
Se impune a se arăta, că în Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare reține că deși în ultimii ani a fost dificil să se identifice în rapoartele MCV rezultate în ceea ce privește combaterea cazurilor de corupție la nivelul societății in general”, dar în anul 2104 s-au constatat semne de evoluție, cu toate acestea, deși se recunoaște că infracțiunile de corupție sunt infracțiuni grave, „procentul de persoane condamnate a căror pedeapsă este suspendată (80%) rămâne ridicat”.
Prin același raport se recomandă..:”să continue să se imbunătățească măsurile de combatere a …corupției, atât prin măsuri preventiv, cât și prin „sancțiuni disuasive”.
Referitor la inculpații C. M. și S. N., Curtea va avea în vedere, pe lângă aspectele arătate mai sus, privind individualizarea judiciară a pedepsei, calitatea și funcția inculpatului care are influență, sau a lăsat să creadă că are influență, aceea de avocat în cadrul Baroului Bacău, funcția pe care o dețineau persoanele asupra cărora acesta a pretins că va exercita influența, judecători la Curtea de Apel Bacău, modalitatea săvârșirii infracțiunii și suma promisă/oferită, respectiv, 75.000 euro.
În ceea ce privește persoana inculpatului C. M., din fișa de cazier judiciar-fl.66 dosar urmărire penală rezultă că acesta a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale.
Astfel, prin sentința penală nr.69 din data de 09.01.1998, pronunțată de Judecătoria C. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea continuată de fals intelectual, prevăzută de art.25 Cod penal din 1969, raportat la art.289 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969. În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 14.05.1994 și pus în libertate la data de 21.03.1995.
Prin sentința penală nr.67 din data de 10.04.1996, pronunțată de Tribunalul C., a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de contrabandă, prevăzută de art.72 alin.1 lit.a din Legea nr.30/1978, privind Codul vamal al României, infracțiunea continuată de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și infracțiunea continuată de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969. Pentru această pedeapsă condamnatul a beneficiat de grațiere individuală, prin decretul nr.351 din 12.09.2000, emis de Președintele României.
De asemenea, prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău nr.139/P/2012 din 18.12.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. M., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor:
a) inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, fapta constând în aceea că în perioada octombrie 2011 - aprilie 2013 a inițiat un grup infracțional pe care l-a constituit împreună cu inculpatul V. F.-I., grup la care au aderat, în diferite perioade de timp inculpații: B. C.-D., C. E.-V., S. N., A. M., V. C., N. C. C. și Fichitiu A. Ș., în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de comercializare de combustibili, prin intermediul societăților comerciale Romspeed Downstream S.R.L., Romest One Spedition S.R.L. și Focus Petroil S.R.L.;
b) evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. c, alin.3 din Legea 241/2005, modificată prin Legea nr.50/2013, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale, unul aferent operațiunilor derulate prin intermediul S.C. Romspeed Downstream S.R.L. și S.C. Romest One Spedition S.R.L. și unul aferent operațiunilor derulate prin S.C. Focus Petroil S.R.L.) și art.37 lit. a Cod penal, faptele constând în aceea că în calitate de administrator de fapt al societăților comerciale Romspeed Downstream S.R.L. și Romest One Spedition S.R.L., în perioada ianuarie-martie 2012, prin evidențierea în contabilitatea S.C. Romspeed Downstream S.R.L. a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (două facturi fiscale emise de S.C. Meat Special S.R.L. D.. în valoare totală de 7.384.820 lei din care TVA 1.429.320 lei) și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale S.C. Romspeed Downstream S.R.L. și S.C. Romest One Spedition S.R.L. a unor operațiuni fictive (retrageri de numerar din conturile societăților cu justificările fictive: restituire împrumut acordat de asociat, plată salarii și alte cheltuieli /operațiuni diverse) a cauzat bugetului de stat un prejudiciu total de 3.223.981,43 lei (echivalentul a 737.418 Euro), compus din: 2.266.148 lei TVA și 957.833,43 lei acciză.
În realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie-martie 2013, în calitate de administrator de fapt al S.C. Focus Petroil S.R.L., prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale societății a unor operațiuni fictive, respectiv retrageri de numerar din conturile societății cu justificările fictive: restituire împrumut acordat de asociat, plată salarii și alte cheltuieli /operațiuni diverse a cauzat bugetului de stat un prejudiciu total de 1.296.899 (echivalentul a 296.077 Euro) reprezentând TVA aferent lunilor februarie și martie 2013.
Prejudiciul total creat bugetului de stat este de 4.520.880,43 lei (echivalentul a 1.033.495 Euro).
Sub aspectul elementului material al laturii obiective al infracțiunilor susmenționate, acțiunile inculpatului C. M. au constat în: a decis atât persoanele care vor acționa în cadrul grupării, rolul fiecăruia cât și modalitatea de derulare a operațiunilor comerciale, respectiv achiziția de motorină din spațiul intracomunitar și livrarea acesteia pe piața internă, în scopul însușirii TVA colectată. Pe lângă rolul de coordonator, C. M. s-a implicat și în aducerea la îndeplinire a planului, asigurând din surse proprii finanțarea inițială (parțială) atât a afacerii derulate prin S.C. ROMSPEED DOWNSTREAM S.R.L. – S.C. ROMEST ONE SPEDITION S.R.L., cât și a celei derulate prin S.C. FOCUS PETROIL S.R.L. (plata garanției pentru acciză și plata accizei aferente primelor transporturi), s-a implicat în obținerea autorizațiilor necesare derulării unor operațiuni cu produse accizabile, a identificat potențiali cumpărători ai motorinei, cu care a negociat prețul. În ceea ce privește acțiunile întreprinse în perioada 2011-2012, C. M. s-a implicat atât în cesionarea S.C. ROMSPEED DOWNSTREAM S.R.L., prin intermediul inculpatului B. C.-D., cât și în cesionarea S.C. ROMEST ONE SPEDITION S.R.L., prin intermediul martorului S. M.. Împreună cu inculpatul V. F.-I., persoană aflată pe nivelul următor al ierarhiei au hotărât modalitatea concretă de fraudare a bugetului de stat: înregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operațiuni comerciale reale (facturi fiscale fictive) sau înregistrarea unor operațiuni fictive.
c) evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b, alin.2 din Legea nr.241/2005, modificată prin Legea nr.50/2013, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale, unul aferent operațiunilor derulate prin intermediul S.C. Romspeed Downstream S.R.L. și Romest One Spedition S.R.L. și unul aferent operațiunilor derulate prin S.C. Focus Petroil S.R.L) și art.37 lit. a Cod penal, faptele constând în aceea că în baza aceleeași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al S.C. Romspeed Downstream S.R.L. a omis să evidențieze în actele contabile ori în alte documente legale operațiunea comercială, constând în restituirea de către Naftex petrol Eood Varna – Bulgaria, în luna iunie 2012, a garanției constituite de S.C. Romspeed Downstream S.R.L. pentru plata accizei, în valoare de 40.000 euro, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale iar în calitate de administrator de fapt al S.C. Focus Petroil S.R.L. a omis să evidențieze în actele contabile ori în alte documente legale operațiunile comerciale, constând în restituirea de către Naftex Petrol Eood Varna – Bulgaria către S.C. Focus Petroil S.R.L. a sumei totale de 147.000 dolari - echivalentul a 113.763,30 euro, în același scop infracțional.
Totalul sumelor de bani restituite de către Naftex Petrol Eood Varna – Bulgaria firmelor controlate de inculpat și neînregistrate în contabilitate este de 153.763,30 euro.
d) instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit. f din Legea nr.241/2005, faptele constând în aceea că în luna octombrie 2011 a determinat-o pe învinuita S. N. să declare fictiv sediul principal al S.C. Romspeed Downstream S.R.L. în imobilul situat în municipiul Piatra N., ..4, ., jud. N., în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale (contractul de închiriere al imobilului de către S.C. Romspeed Downstream S.R.L. de la proprietarii E. I. și M. este falsificat, iar societatea nu a desfășurat nici o activitate la sediul declarat).
Prin același rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpatei S. N., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, faptele constând în aceea că a aderat la grupul infracțional inițiat de inculpatul C. M. și constituit de acesta împreună cu V. F. I., grup pe care l-a sprijinit în perioada octombrie 2011 – iunie 2012, grupare din care au făcut parte și B. C.-D. și A. M., în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de comercializare de combustibili, prin intermediul societăților comerciale Romspeed Downstream S.R.L./ Romest One Spedition S.R.L.;
b) complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit. c, alin.3 din Legea nr.241/2005, faptele constând în aceea că în calitate de administrator statutar al S.C. Romest One Spedition S.R.L. i-a ajutat pe inculpații C. M. și V. F. I., administratori de fapt ai societăților comerciale Romspeed Downstream S.R.L. și Romest One Spedition S.R.L., să deruleze ample operațiuni de comercializare de combustibil achiziționat din spațiul comunitar și să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin evidențierea în contabilitatea S.C. Romspeed Downstream S.R.L .a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (două facturi fiscale emise de S.C. Meat Special S.R.L. D. în valoare totală de 7.384.820 lei din care TVA 1.429.320 lei ) și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale S.C. Romspeed Downstream S.R.L. și S.C. Romest One Spedition S.R.L. a unor operațiuni fictive (retrageri de numerar din conturile societăților cu justificările fictive: restituire împrumut acordat de asociat, plată salarii și alte cheltuieli /operațiuni diverse), fiind cauzat astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 33.223.981,43 lei (echivalentul a 737.418 Euro), compus din: 2.266.148 lei TVA și 957.833,43 lei acciză.
Învinuita S. N. a acționat în cadrul grupării, în perioada octombrie 2011- iunie 2012 și a contribuit la punerea în aplicare a scopului urmărit de grupare, îndeplinind funcția de administrator statutar al S.C. ROMEST ONE SPEDITION S.R.L, firmă din conturile căreia a retras sume semnificative de bani în numerar, bani pe care i-a pus la dispoziția concubinului său, C. M.. În perioada 18.10._11, S. N. a cesionat părțile sociale deținute la S.C. ROMSPEED DOWNSTREAM S.R.L. fraților N. G. și P. I., înstrăinarea firmei fiind doar aparentă întrucât firma a fost în continuare folosită de concubinul său pentru derularea operațiunilor comerciale cu combustibili. În vederea retragerii numerarului, S. N. a întocmit și înregistrat în contabilitatea firmei pe care o administra operațiuni fictive. Astfel, în perioada ianuarie 2012-aprilie 2012 din contul S.C. ROMESTONE SPEDITION S.R.L deschis la Raiffeisen Bank SA, învinuita S. N. a retras numerar suma totală de 344.477,74 lei în baza unor operațiuni comerciale fictive privind creditarea S.C. Romest One Spedition S.R.L. și restituirea sumelor datorate asociatului ca aport sau creditare.
În perioada mai-iunie 2012, la inițiativa inculpatului C. M., pentru a nu fi identificată și verificată contabilitatea S.C. ROMEST ONE SPEDITION S.R.L, S. N. s-a retras din societate, părțile sociale fiind cedate unor persoane din . și;
c) evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. f din Legea nr.241/2005, faptele constând în aceea că, în luna octombrie 2011, a declarat fictiv sediul principal al S.C. Romspeed Downstream S.R.L în imobilul situat în municipiul Piatra N., ..4, ., în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale (contractul de închiriere al imobilului de către S.C. Romspeed Downstream S.R.L. de la proprietarii E. I. și M. este falsificat iar societatea nu a desfășurat nici o activitate la sediul declarat).
Cauza este înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – Secția penală sub nr._ și este în curs de soluționare.
Desigur că inculpații beneficiază, în conformitate cu dispozițiile art.23 alin.11 din Constituția României și art.4 alin.1 Cod procedură penală, până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre definitivă, de prezumția de nevinovăție și cu privire la aceste infracțiuni.
Curtea constată că tratamentul penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanelor inculpaților C. M. și S. N., apt să-și realizeze finalitatea preventiv-educativă, este cel al condamnării la pedeapsa închisorii, în cuantum de câte 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Având în vedere criteriile de individualizare arătate mai sus, dar raportându-le la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea prevăzută de art.6/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, nemodificată prin Legea nr.187/2012, sub imperiul căreia inculpații C. M. și S. N. au săvârșit infracțiunea dedusă judecății, cu deosebire limita maximă, cea de 10 ani închisoare, rezultă că celor doi inculpați li s-ar fi aplicat câte o pedeapsa principală de cel puțin 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și, implicit, așa cum se arăta și mai sus, că legea penală mai favorabilă este deci Noul Cod penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. M., așa cum se arăta mai sus, acesta a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale, ultima condamnare fiind cea de 1 (un) an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, aplicată prin decizia penală nr.612 din data de 31.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Deoarece infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită înăuntru termenului de încercare stabilit prin hotărârea anterioară de condamnare, Curtea va dispune, în temeiul art.83 Cod penal din 1969, cu art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin decizia penală nr.612 din data de 31.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău și executarea acesteia alături de pedeapsa principală care i se va aplica pentru noua infracțiune comisă.
Desigur că, în aceste condiții, singura modalitate de executare a pedepsei de executat, compusă din pedeapsa care i se va aplica pentru infracțiunea dedusă judecății și pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară de condamnare, este cea privativă de libertate.
Dispozițiile art.83 alin.1 din Codul penal din 1969, potrivit cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Din analiza dispozițiilor art.83 alin.1 din Codul penal din 1969, rezultă că, în cazul în care în termenul de încercare al suspendării condiționate infractorul săvârșește o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, instanța are obligația de a revoca suspendarea condiționată și de a dispune executarea alăturată a celor două pedepse.
Legiuitorul nu a utilizat sintagma „executare într-un loc de deținere”, menționând doar „executarea în întregime a pedepsei”, fără a specifica regimul acesteia.
În cuprinsul Codului penal, în cazurile în care legiuitorul a dorit să arate în mod expres care este forma de executare a pedepsei închisorii a făcut-o cu claritate, fără echivoc (art.86/9alin.3, art.86/9alin.5, art.86/10alin.3 din Codul penal din 1969).
Această redactare a dispozițiilor art.83 alin.1 din Codul penal din 1969 a determinat caracterul neunitar al practicii judiciare.
Menținerea modalității de executare a pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare este expres prevăzută în art.83 alin 3 din Codul penal din 1969, sub forma unei excepții.
Potrivit acestor prevederi legale, dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
Prin urmare, posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, este exclusă de art.83 alin.3 din același cod, care permite o asemenea individualizare a executării pedepsei doar dacă noua infracțiune este săvârșită din culpă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze posibilitatea suspendării condiționate și în cazul în care noua infracțiune este comisă cu intenție ar fi prevăzut-o expres așa cum a făcut-o în art.83 alin.3 din Codul penal din 1969.
Posibilitatea aplicării suspendării executării pedepsei pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare a fost limitată la infracțiunea săvârșită din culpă, începând cu Codul penal publicat în Buletinul Oficial nr.79 din 21 iunie 1968.
S-a considerat că doar în cazul acestor infracțiuni nu se poate vorbi de perseverența infracțională a infractorului, iar faptul că a acționat din culpă face ca aprecierea anterioară asupra posibilității îndreptării lui fără executarea pedepsei să se mențină.
Potrivit art.67 din Codul penal publicat în Monitorul Oficial nr.48 din 2 februarie 1948 condamnatul care înainte de expirarea termenului de încercare a săvârșit o nouă infracțiune, calificată de lege crimă sau delict, pentru care a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă, chiar după expirarea termenului de mai sus, este supus la executarea pedepsei ce fusese suspendată. Se exceptează cazul infracțiunilor neintenționate sau pedepsei de instanță numai cu amendă.
Potrivit alineatului 2 al art.67 din Codul penal din 1969 menționat, pedeapsa suspendată, ce urmează să se execute, nu se contopește în niciun caz cu penalitatea aplicată pentru ultima infracțiune.
Prin urmare, infractorul era supus doar la executarea pedepsei ce fusese suspendată condiționat nu la executarea în întregime a acesteiaastfel cum este prevăzut expres în art.83 alin 1 din actualul Cod penal din 1969.
De menționat că nici în Codurile penale anterioare legiuitorul nu a folosit sintagma „executare într-un loc de deținere”.
În literatura de specialitate în mod constant s-a apreciat că prin sintagma „executare în întregime a pedepsei” legiuitorul a avut în vedere executarea acesteia într-un loc de deținere.
S-a arătat că infractorul este supus la executarea efectivă a pedepsei când datorită conduitei sale în cursul termenului de încercare se constată că acesta nu s-a îndreptat și că persistă pe calea infracțiunii, în acest caz intrând în acțiune garanția prevăzută de lege pentru ipoteza în care suspendarea executării se dovedește nejustificată.
Acest tratament sever este consecința relei purtări a infractorului care în disprețul încrederii ce i s-a acordat și a posibilității ce i s-a oferit de a se îndrepta fără executarea pedepsei a săvârșit din nou o infracțiune, găsindu-și justificarea în starea de periculozitate a acestuia care recidivează în condițiile arătate.
Prin urmare, o nouă suspendare a executării pedepsei este exclusă tocmai ca efect al revocării, nefiind firesc ca un condamnat să piardă un beneficiu prin săvârșirea unei noi infracțiuni, dobândindu-l din nou tocmai prin revocarea cauzei care l-a înlăturat.
În același timp s-a apreciat că revocarea suspendării condiționate intervine cu titlu de sancțiune pentru nerespectarea obligației de a nu comite o altă infracțiune în interiorul termenului de încercare, un asemenea comportament demonstrând că infractorul nu a justificat încrederea ce i s-a acordat și nu s-a reeducat.
D. consecință, pedeapsa suspendată devine executabilă.
Totodată, s-a arătat că în cazul revocării suspendării condiționate a executări pedepsei, urmare a comiterii în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și nici executarea acesteia la locul de muncă pentru că toate trei sunt modalități distincte de individualizare a executării pedepsei, iar o nouă individualizare ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
În același sens s-a pronunțat și Plenul Înaltei Curții de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin decizia nr.1 din data de 17.01.2011.
În conformitate cu dispozițiile art.474 alin.4 Cod procedură penal: „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. C. C., Curtea va avea în vedere, pe lângă aspectele arătate mai sus, privind individualizarea judiciară a pedepsei, calitatea și funcția inculpatului care are influență, sau a lăsat să creadă că are influență, aceea de avocat în cadrul Baroului Bacău, funcția pe care o dețineau persoanele asupra cărora acesta a pretins că va exercita influența, judecători la Curtea de Apel Bacău, modalitatea săvârșirii infracțiunii și suma promisă/oferită, respectiv, 75.000 euro, precum și persoana acestui inculpat.
În fine, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. C. C., față de aspectele mai sus relevate, dar și împrejurările în care a comis infracțiunea, în prima parte din dorința de a-i ajuta pe nașii săi și pe prietenul său, inculpatul C. M., atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului, faptul că acesta a ajutat organele de cercetare penală pentru dovedirea vinovăției și a celorlalți inculpați și stabilirea contribuției acestora, prezentând mai multe înscrisuri, precum și persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale și având, atât anterior, cât și ulterior săvârșirii infracțiunii, o bună comportare, Curtea constată că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare.
Deoarece în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal din 1969, scopul pedepsei putând fi realizat și fără executarea acesteia, Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale care i se va aplica inculpatului C. C. C..
Circumstanțele personale ale inculpatului, cărora Curtea le va da eficiență doar sub aspectul modalității de executare, reprezintă un mod de a garanta că inculpatul se poate îndrepta și fără executarea pedepsei care i se aplica, pronunțarea unei condamnări constituind un serios avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei principale acesta nu va mai săvârși infracțiuni.
Prin stabilirea unui termen de încercare de 4 (patru) ani, se realizează scopul preventiv-educativ al pedepsei.
Referitor la aplicarea pedepselor complementare și accesorii, Curtea reține următoarele:
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.
Proporționalitatea consecințelor juridice cu situația care le-a creat este o noțiune generală regăsită atât în Constituția României (art.53 alin.2 - restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o), cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ingerința statelor prin restrângerea exercițiului anumitor drepturi trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit), dar și în dreptul penal român.
Printre principiile fundamentale ale dreptului penal este și principiul individualizării sancțiunilor de drept penal.
Conformându-se principiului constituțional mai sus prezentat în ceea ce privește pedepsele principale, legiuitorul asigură echilibrul între dreptul care face obiectul limitării prin sancțiunea penală aplicată inculpatului - libertatea persoanei și valoarea socială a cărei protecție a determinat limitarea - în cazul nostru dreptul de proprietate.
Individualizarea trebuie să conducă la stabilirea unei sancțiuni care să reflecte in abstracto gravitatea atingerii valorii sociale ocrotite.
Criteriile de individualizarea au în vedere stabilirea și aplicarea pedepselor, indiferent dacă este vorba despre pedepse principale, complementare sau accesorii.
Anterior modificării, Codul penal prevedea că interzicerea exercițiului tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal din 1969, intervenea de drept, fără nici o distincție între diversele categorii de drepturi atunci când pedeapsa principală este privativă de libertate.
Ca urmare a modificării intervenite prin Legea nr.278/2006, desigur și având în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul S. și P. împotriva României și a necesității armonizării legislației românești cu cea europeană, interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.d și e Cod penal din 1969, se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
În ceea ce privește interzicerea dreptului de a alege trebuie dezvoltate câteva aspecte.
Așa cum este cunoscut, pentru a se asigura respectarea drepturilor omului, statele au obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere drepturilor recunoscute, dar și obligației de a face, de a lua toate măsurile care se impun pe plan intern, legale, administrative sau judiciare, spre a se asigura respectarea acelorași drepturi.
Modificarea legislativă corespunde cerinței prevăzute de art.20 din Constituția României care reclamă o atenție sporită în observarea corelației dintre actele internaționale și dreptul românesc, cu obligația pentru legiuitor de a verifica dacă proiectele de legi se corelează cu tratatele internaționale ratificate de România, ceea ce legiuitorul a făcut în privința dreptului la viața privată și viața de familie, garantat de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se impunea să se aibă în vedere și corelarea dispozițiilor legii penale cu art.3 din Protocolul 1 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (vezi Cauza Hirst împotriva Marii Britanii, ca urmare a interzicerii de legislația britanică opes legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii).
În Marea Britanie norma impunea, ca de altfel și în dreptul penal românesc, interdicția dreptului de a alege condamnaților la sancțiunea penală privativă de libertate, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei.
Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii a fost considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în afara marjei de apreciere a statelor și, în consecință, incompatibil cu art.3 din Protocolul 1.
Comisia de la Veneția a stabilit, de asemenea, că exercițiul dreptului de a alege poate fi interzis doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) prevederea legii;
b) proporționalitatea;
c) restrângerea exercițiului dreptului de a alege să fie urmarea interdicției decurgând …condamnarea pentru infracțiuni grave;
d) restrângerea exercițiului drepturilor să fie dispusă prin hotărâre judecătorească.
În consecință, atunci când se apreciază de instanță asupra interzicerii unor drepturi, inclusiv a restrângerii exercițiului dreptului de a alege, trebuie să fie luate în considerare: interzicerea acestui drept să fie prevăzută de alege, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și a pedepsei principale aplicate și consecințele juridice produse prin infracțiunea săvârșită să fie proporționale cu scopul urmărit prin interzicerea exercițiului unor drepturi.
Ori, având în vedere aceste aspecte și infracțiunile săvârșite de cei patru inculpați, Curtea constată că nu se impune interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal din 1969, respectiv de art.66 alin.1 lit.d din noul Cod penal, fiind contrară art.3 din Protocolul nr.1.
Referitor la aplicarea pedepsei accesorii s-a pronunțat de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr.LXXIV (74) din data de 05.11.2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.545 din data de 18.07.2008, statuându-se că: „Dispozițiile art.71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I lit.c din Codul penal nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din Codul penal.”
Deși de la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal al României, față de reglementarea din acest cod, privind pedepsele complementare și accesorii, decizia pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție își pastrează actualitatea, reglementarea din noul Cod penal, consacrând normativ dispozițiile deciziei în recursul în interesul legii, în sensul că alegerea drepturilor a căror exercitare poate fi interzisă ca pedeapsă accesorie, este lăsată la aprecierea judecătorului.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. C., deoarece acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în exercitarea profesiei de avocat, se va interzice acestuia, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, exercițiul și al drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.g Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de avocat, această măsură impunându-se pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane, acesta folosindu-se de profesia pe care o exercita pentru a comite infracțiunea dedusă judecății.
Desigur că se va aplica inculpaților: C. C., C. M. și S. N., atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În cauza dedusă judecății Curtea urmează a face aplicarea și a dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal,prin care se dispune că: „În cazul de succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
În consecință, în baza art.67 alin.1 Cod penal, cu art.55 lit.a Cod penal, se va aplica inculpatului C. C. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia în de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal, cu art.54 Cod penal, se va aplică inculpatului C. C., pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia în de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu art.55 lit.a Cod penal, se va aplica inculpaților C. M. și S. N. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal și art.54 Cod penal, se va aplica inculpaților C. M. și S. N. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
De asemenea, în temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, se va interzice inculpatului C. C. C., exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal din 1969, în condițiile art.71 alin.2 Cod penal din 1969, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969, se va dispune suspendarea, pe durata termenului de încercare, executarea și a pedepselor accesorii aplicate acestui inculpat.
Ministerul Pubic – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău, prin ordonanța din data de 01.11.2013, a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurător cu privire la suma de 74.500 euro (șaptezeci și patru mii cinci sute euro), sumă ridicată de la inculpata S. N. și consemnarea acestei sumei de 74.500 euro (șaptezeci și patru mii cinci sute euro) la Banca Comercială Română, pe numele inculpatei și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție.
Din toate lucrările dosarului, inclusiv din actul de sesizare al instanței, și așa cum, de altfel, au arătat și inculpații C. M. și S. N. și cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, suma de 74.500 euro aparține inculpatului C. M..
În conformitate cu dispozițiile art.292 alin.4 Cod penal: „Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.”
Deci, potrivit acestor dispoziții legale, pentru a se dispune confiscarea banilor, a valorilor sau oricăror alte bunuri, trebuie ca acestea să fie date, sau oferite.
Ori, în sarcina inculpaților C. M. și S. N. s-a reținut infracțiunea de cumpărare de influență în varianta promisiunii unei sume de bani, motiv pentru care suma promisă nu este supusă confiscării speciale.
De altfel, și prin actul de sesizare a instanței Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciu Teritorial Bacău, în temeiul art.330 Cod procedură penală, a propus: „Ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de 74.500 euro (șaptezeci și patru mii cinci sute euro), aparținând inculpatei S. N., măsură dispusă prin ordonanța din data de 1.11.2013.”
În consecință, în temeiul art.404 alin.4 lit.c Cod procedură penală, se va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit de Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău prin ordonanța nr.103/P/2013 din data de 01.11.2013-fl.123-124 vol.I dosar urmărire penală, asupra sumei de 74.500 euro, sumă încasată de Banca Comercială Română - Sucursala B. Bacău, cu Ordinul de încasare nr._ din data de 01.11.2013-fl.126 vol.I dosar urmărire penală și restituirea acestei sume inculpatului C. M., dacă nu s-a instituit sechestru asigurator asupra acestei sume în altă cauză penală.
Ridicarea sechestrului asigurator se impune, chiar și în condițiile în care s-a instituit sechestru asupra aceleași sume de bani într-o altă cauză penală, deoarece, cel puțin teoretic, este posibil să se dispune ridicarea și a acelui sechestru și în condițiile în care nu s-ar dispune și în prezenta cauză ridicarea sechestrului ar însemna că, chiar dacă în altă cauză se ridică sechestru instituit printr-o altă ordonanță a procurorului sau o hotărâre a judecătorului, măsura sechestrului dispusă în prezenta cauză ar rămâne valabilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.396 Cod procedură penală, se va dispune condamnarea inculpaților:
1. C. C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.291 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu art.5 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu art.55 lit.a Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia în de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal, cu art.54 Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, se va aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia în de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
2. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și art.5 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu art.55 lit.a Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art.83 Cod penal din 1969, cu art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului prin decizia penală nr.612 din data de 31.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău și executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal și art.54 Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
3. S. N., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu art.5 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu art.55 lit.a Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni,după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal și art.54 Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală, va fi obligată inculpata să plătească statului suma de 4500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
4. În baza art.386 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. C. C., din complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal, raportat la art.292 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, în complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969, raportat la art.6/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, nemodificată prin Legea nr.187/2012, cu art.5 alin.1 Cod penal și se va dispune condamnarea inculpatului C. C. C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969, raportat la art.6/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, nemodificată prin Legea nr.187/2012, cu art.5 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal din 1969, cu art.5 alin.1 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate acestui inculpat.
Se va fixa, în baza art.82 alin.1 Cod penal din 1969, un termen de încercare de 4 (patru) ani, termen care se socotește de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în cadrul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și va dispune executarea acesteia, care nu se va contopi cu pedeapsa care i se va aplica pentru noua infracțiune.
În temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, se va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal din 1969, în condițiile art.71 alin.2 Cod penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969, se va dispune suspendarea, pe durata termenului de încercare, a executării și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
În temeiul art.146 alin.3 Cod procedură penală, se va dispune conservarea, prin arhivare odată cu dosarul cauzei, la sediul instanței, în locuri speciale, cu asigurarea confidențialității, a celor 16 suporți optici, înaintați de Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău, cu adresa nr.1642/II-I/2014 din data de 04.07.2014.
În temeiul art.404 alin.4 lit.c Cod procedură penală, se va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit de Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău prin ordonanța nr.103/P/2013 din data de 01.11.2013-fl.123-124 vol.I dosar urmărire penală, asupra sumei de 74.500 euro, sumă încasată de Banca Comercială Română - Sucursala B. Bacău, cu Ordinul de încasare nr._ din data de 01.11.2013-fl.126 vol.I dosar urmărire penală și restituirea acestei sume inculpatului C. M., dacă nu s-a instituit sechestru asigurator asupra acestei sume în altă cauză penală.
Văzând și dispozițiile art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
HOTĂRĂȘTE:
1. Condamnă inculpatul C. C., fiul lui D. și C., născut la data de 20.04.1978, în municipiul Bacău, CNP_, domiciliat în municipiul Bacău, Calea Moldovei nr.186D, județul Bacău, avocat în cadrul Baroului Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.291 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu art.5 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu art.55 lit.a Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal, cu art.54 Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 6000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
2. Condamnă inculpatul C. M., fiul lui C. și M., născut la data de 25.04.1972, în municipiul Piatra N., județul N., CNP_, cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., județul N., arestat preventiv într-o altă cauză, în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și art.5 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu art.55 lit.a Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art.83 Cod penal din 1969, cu art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului prin decizia penală nr.612 din data de 31.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău și executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății.
PEDEAPSĂ DE EXECUTAT – 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal și art.54 Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 4.500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
3. Condamnă inculpata S. N., fiica lui L.-P. și E., născută la data de 11.06.1982, în municipiul Iași, județul Iași, CNP_, cu domiciliul în satul Săvinești, ., . și cu reședința în municipiul Piatra N., ., județul N., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art.292 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu art.5 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu art.55 lit.a Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal și art.54 Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală, obligă inculpata să plătească statului suma de 4500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
4. În baza art.386 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. C. C., din complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal, raportat la art.292 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, în complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969, raportat la art.6/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, nemodificată prin Legea nr.187/2012 și cu art.5 alin.1 Cod penal.
Condamnă inculpatul C. C. C., fiul lui C. – C. și C.-F., născut la data de 06.10.1990, în municipiul Iași, județul Iași, CNP_, cu domiciliul în municipiul Piatra N., ..11, ..A, ., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de prevăzută de art.26 Cod penal din 1969, raportat la art.6/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, nemodificată prin Legea nr.187/2012, cu art.5 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal din 1969, cu art.5 alin.1 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate acestui inculpat.
Fixează, în baza art.82 alin.1 Cod penal din 1969, un termen de încercare de 4 (patru) ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, în sensul că dacă în cadrul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și va dispune executarea acesteia, care nu se va contopi cu pedeapsa care i se va aplica pentru noua infracțiune.
În temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal din 1969, în condițiile art.71 alin.2 Cod penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969, dispune suspendarea, pe durata termenului de încercare, a executării și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
În temeiul art.146 alin.3 Cod procedură penală, dispune conservarea, prin arhivare odată cu dosarul cauzei, la sediul instanței, în locuri speciale, cu asigurarea confidențialității, a celor 16 suporți optici, înaintați de Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău, cu adresa nr.1642/II-I/2014 din data de 04.07.2014.
În temeiul art.404 alin.4 lit.c Cod procedură penală, dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit de Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău prin ordonanța nr.103/P/2013 din data de 01.11.2013-fl.123-124 vol.I dosar urmărire penală, asupra sumei de 74.500 euro, sumă încasată de Banca Comercială Română - Sucursala B. Bacău, cu Ordinul de încasare nr._ din data de 01.11.2013-fl.126 vol. I dosar urmărire penală și restituirea acestei sume inculpatului C. M., dacă nu s-a instituit o măsură asiguratorie asupra acestei sume într-o altă cauză penală.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE,
D. P.
GREFIER,
E. P.
Red.sent.D.P.
Tehnoredactat El.P.
18.02/18.02.2015
PROCES VERBAL
DIN 05.02.2015
Inculpatul C. C., prezent la pronunțare, a declarat apel.
PREȘEDINTE,
D. P.
GREFIER,
E. P.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 24/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
