Distrugerea din culpă. Art. 219 C.p.. Decizia nr. 1137/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1137/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 16-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1137/2015
Ședința publică din data de: 16 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
JUDECĂTOR: S. A.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR – N. S.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și partea civilă S. R., împotriva sentinței penale nr. 117 din 10.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 22 Octombrie 2015 fiind consemnate în încheierea din aceeași zi.
CURTEA
Deliberând
Prin sentința penală nr.117/10.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-a dispus în temeiul art. 396 alin.1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C. proc. pen.;
Achitarea inculpatului B. A., fiul lui V. și A., născut la data de 18.12.1973 în municipiul Suceava, județul Suceava, domiciliat în ., județul Bacău, cetățean român, căsătorit, ocupația-șofer, 12 clase, fără antecedente penale, CNP:_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 al.1 Cpen.1969, cu aplicarea art. 5 N.C . pen..
În baza art. 19, art. 25 și art.397 alin. 1 N.C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulată de partea civilă S. R..
În baza art. 275 alin. 1 pct. 1 lit. b C. proc. pen. a fost obligată partea civilă S. R. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care: 200 lei către M. Administrației și Internelor, 20 lei către M.Public și 180 lei către M. Justiției.
În baza art. 276 alin. 5 C. proc. pen., a fost obligată partea civilă la plata sumei de 3600 lei către inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariile apărătorilor și experților.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că la data de 06.10.2011, în jurul orei 1000, inculpatul, domiciliat în satul B., . deplasat în aceeași localitate pe terenul agricol aparținând soacrei sale pentru a înlătura resturile vegetale rămase în urma recoltării porumbului cultivat în cursul anului. Inculpatul a strâns snopii și alte resturi în grămezi pe care le-a incendiat pe rând. Terenul în cauză se învecinează cu drumul comunal, cu locuința părții vătămate S. R., plecată în Italia la momentul respectiv, și cu locuința martorilor M. V. și M. I.. În jurul orei 1300-1330, inculpatul a început să incendieze grămezile adunate în imediata apropiere a gardului locuinței părții vătămate S. R..
Martorii M. V., M. I. și G. M., au avertizat pe rând să aibă grijă cu focul că se poate extinde la vreuna din locuințele învecinate, mai ales că la acel moment bătea vântul spre casa părții vătămate.
În intervalul 13-13,30 a luat foc acoperișul locuinței părții vătămate S. R. care era din draniță acoperit cu plăci de azbociment.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului (fl.23-26 dosar urm. pen.), rezultă că s-au efectuat măsurători și s-a stabilit distanța de la cele 3-4 focare rămase pe terenul inculpatului și până la gardul despărțitor ca fiind de 3 m, iar de aici până la locuința părții vătămate 11,30 m. De asemenea se mai arată că gardul despărțitor, saivanul și fânăria construite în partea de sud a locuinței la care s-a produs incendiul nu sunt afumate. La tabloul electric situat în clădirea ce a ars s-au găsit două fire-conductori electrici (lițele acestora) introduse în cele două siguranțe a cărei continuitate a fost întreruptă de incendiu. Se mai arată că la fața locului nu s-au găsit consumatori electrici care să fie cuplați la sursa de energie electrică din locuință.
Împrejurarea că nu s-au găsit consumatori electrici conectați la rețea electrică se explică prin aceea că firele care fuseseră conectate direct de la tablou au ars ,astfel încât nu s-a putut stabili traseul acestora până la consumatori, în acest caz nefiind exclus un scurt circuit, siguranța fiind desfiletată pe jumătate.
În declarația dată la urm. pen., fl. 12-14, partea vătămată a arătat că „în perioada de când a cumpărat casa și cât a construit și modificat nu a consumat curent electric. Locuința era racordată la curent electric până la tabloul electric care avea și un întrerupător (..) curentul electric, fiind întrerupt de la tabloul principal întrucât nu terminase modificările la casă.
În declarația dată la instanță (fl.20 dosar), partea vătămată S. R. a arătat că panoul de siguranță de la fila 32 (dosar urm. pen.) alimenta cu curent hidroforul și fântâna din curte. La priză avea curent dar era departe și alimenta cu un fir cu triplu de la panoul de siguranță. Panoul de afară are două butoane ,roșu și verde, dar la plecare s-a debranșat de afară. La firidă la tabloul de afară avea un buton pe care a apăsat și se întrerupea curentul în toată casa. Panoul general era afară, iar bușonul putea fi înfiletat, dar nu avea cine. Fotografia 11 de la fl.32 dosar urm. pen., reprezintă siguranța pe care a desfiletat-o pe jumătate și așa o folosea tot timpul a mai arătat partea vătămată. A avut lumină în perioada 2010 aprilie 2011 când a revenit din Italia și a locuit în imobil, dar în septembrie 2011 când a revenit în țară la recoltarea porumbului, nu a locuit în imobil ci la o cumnată și nu a consumat curent electric. Mai arată partea vătămată că avea bec afară,dar nu-l aprindea nimeni și un vecin supraveghea casa.
În legătură cu demolarea casei partea vătămată a arătat la instanță că primarul i-a dat „o foaie la mână prin care avea voie să demoleze casa”.
Ori,din adresa UAT Blăgești reiese că aceasta nu a solicitat eliberarea autorizației de demolare pentru imobilul distrus, ceea ce duce la concluzia că partea vătămată a avut o poziție nesinceră și a încercat să distrugă unele probe. Aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.000 euro, reprezentând c/valoarea casei și a bunurilor distruse .
Instanța mai reține că, deși din adresele nr._/14.02.2012 și nr._/22.05.2012 ale E-ON M. (fl.41 și 44 dosar urm. pen.), reiese că nici partea vătămată S. R. și nici proprietarul anterior P. I. nu au avut încheiate contracte de furnizare a energiei electrice, în timpul cercetării judecătorești s-a dovedit că în perioada 06.08-13.10.2011a existat un consum de energie electrică de 46 kw.(fl.48 dosar instanță).
Procesul verbal de intervenție nr. 202/06.10.2011 încheiat de Detașamentul de pompieri Bacău, concluzionează că: locul focarului este „spațiu deschis”(grădină), sursa de aprindere este „foc deschis” – flacără, mijlocul care putea produce aprinderea -„alte mijloace de iluminare sau aprindere”, primul material care s-a aprins - „lemn”, împrejurarea determinată „foc deschis în spații deschise”, iar ca și condiții care au favorizat dezvoltarea și propagarea incendiului „vânt cu schimbări de direcție și în rafale, materiale combustibile în cantități mari”.
Cu privire la cele consemnate în procesul verbal de mai sus organele de poliție au solicitat explicații detaliate.
Astfel din adresa_/06.03.2012 a ISU Bacău, ( fl.37 dosar urm. pen.) rezultă că a fost folosită expresia „alte mijloace de iluminare sau aprindere”, întrucât nu a fost posibilă stabilirea cu exactitate a mijlocului cu care s-a produs aprinderea resturilor vegetale (chibrit, lumânare, torță), iar cu privire la primul material care s-a aprins s-a stabilit ca fiind lemn întrucât a fost din structura acoperișului, cel mai probabil din compunerea învelitorii din draniță. Se mai arată că ISU împreună cu organele abilitate stabilește cauzele probabile ale incendiului, dar față de modul de manifestare, condițiile meteo, instalația improvizată de la tabloul de siguranțe care nu alimenta nici un consumator se poate aprecia că, „cel mai probabil” incendiul a fost produs ca urmare a utilizării focului deschis. Rezultă așadar că nu s-au putut stabili cauzele exacte ale incendiului.
La urmărirea penală inculpatul B. A., în declarația din data de 06.10.2011, a arătat că a dat foc unor grămezi de coceni, iar la un moment dat vecina de la sud de terenul său i-a spus că arde locuința părții vătămate (iese fum din acoperiș. Nu crede că incendiul a izbucnit datorită lui ci de la instalația electrică, întrucât înainte de a vedea flăcări a auzit mai multe pocnituri la locuința părții vătămate, cel mai probabil în podul casei fl.92 .
Audiat la data de 08.12.2011 același inculpat a arătat că a ars snopi până în jurul orei 1,30, a stins focul și a plecat la masă.
A revenit pe teren și în timp ce desfăcea porumb a auzit zgomote – pocnituri în podul casei părții vătămate și a început să iasă fum din consolă. A văzut flacără deschisă în dreptul ușii și focul a luat amploare în interior extinzându-se și la acoperiș. În momentul izbucnirii incendiului focul era stins. Afară nu bătea vântul, instalația electrică era veche din aluminiu și era legată de instalația nouă a anexei printr-o improvizație. Cumnatul părții vătămate a smuls firele electrice introduse în bușoanele de la contor iar când a venit partea vătămată a demolat casa. Inculpatul a solicitat atunci efectuarea unei expertize în domeniul incendiilor.
Audiat la instanță inculpatul a arătat că a dat foc la grămezile de coceni până în jurul orei 13,00, când a plecat la masă și a stins ultimul foc. A revenit în grădină și pe la ora 14,00 a văzut că ieșea un fum negru de la consola casei vechi a părții vătămate și se auzeau pocnituri. S-a dus spre casa acesteia și a văzut o flacără în direcția ușii, iar la aproximativ 10 minute a izbucnit o flacără de sub acoperișul casei vechi care s-a extins.
A observat o improvizație la tabloul electric, iar siguranța ea „împușcată și improvizată cu o liță mai groasă”. Firele care veneau din pod și treceau prin consolă s-au secționat la 10 minute după ce a văzut fumul. Până la cest incident în fiecare noapte ardeau becurile la locuința părții vătămate, a mai arătat inculpatul. Afară era o adiere ușoară de vânt.
Martora M. I. a declarat inițial că inculpatul a incendiat grămezi de coceni în apropierea locuinței și i-a spus acestuia să aibă grijă. După ce a ieșit să dea de mâncare la animale a văzut că la casa părții vătămate izbucnise un incendiu, dar nu poate spune exact, însă crede că din cauza unei scântei aprinse dusă de vântul care bătea ușor (fl.72 dosar urm.pen.).
Aceeași martoră în declarația dată la data de 10.01.2012 arată că se afla pe câmp și a văzut fum și foc în spatele casei sale. Când a venit acasă cu soțul ei a văzut că inculpatul dădea foc la coceni pe terenul său, în apropierea gardului locuinței părții vătămate. I-a spus acestuia să nu mai dea foc întrucât vântul bătea dinspre locuința ei spre a lui S. R.. Acesta a mai dat foc la un rând de coceni și a văzut că flăcările erau ridicate și băteau către locuința părții vătămate. La 10 minute a văzut că ardea locuința lui S. la acoperiș în colțul care se afla către terenul lui B. (fl.71 dosar urm.pen.).
La instanță aceeași martoră a relatat că era la treabă la o bătrână, și „cineva” i-a spus să meargă acasă să nu fi dat foc pentru că iese fum. Afară bătea un pic de vânt de la vale spre deal. Inculpatul era în grădină și dădea foc, acesta fiind singur. Când a venit cu soțul său arsese jumătate din grădină.
A mai arătat martora că înainte de a lua foc casa i-a atras atenția inculpatului să aibă grijă să nu de-a foc la casele „noastre”, de față fiind mai mulți martori, fără a preciza însă cine anume (fl.23 urm. pen.).
Martorul M. V. a declarat la urm. pen la data de 06.10.2011, era la munca câmpului și a văzut fum intuind că inculpatul a dat foc la coceni. Când a venit acasă inculpatul dădea foc la coceni dar focul nu se extinsese la nici o locuință. După 10 minute soția sa a mers în grădină și a văzut că a luat foc locuința lui S. R.. Când a ieșit afară a văzut flăcări la colțul casei acestuia, dar nu știe de unde a pornit focul, însă bănuiește că de la inculpat care a dat foc prea aproape de locuința lui S. și pentru că bătea ușor vântul (fl.75 urm. pen.).
În declarația dată la data de 04.11.2011 ( fl.73 urm.pen.), același martor a relatat că focul s-a extins pe terenul inculpatului la vegetația uscată, întrucât vântul bătea de la vale spre locuința lui S. și flăcările erau în apropierea locuinței acestuia. A plecat acasă trecând pe lângă inculpat căreia i-a spus să aibă grijă cu focul. După zece minute a văzut că acoperișul lui S. a început să ia foc și s-a extins la toată casa și i-a spus inculpatului că în spatele lui arde. Focul a izbucnit în zona acoperișului din șindrilă și crede că datorită scânteilor de la focul aprins de inculpat (știe asta din proprie experiență ).
La instanță martorul a relatat că vântul bătea tare și i-a spus inculpatului să fie atent, de față fiind soția sa și alte persoane pe care nu le cunoaște și l-a anunțat pe inculpat că în spatele lui arde (deși în prima declarație arată că soția sa a observat focul și l-a strigat și pe el). Crede că focul a pornit de la ciocani. Revine și arată că nu a luat foc iarba din grădina inculpatului (fl.28 urm.pen.).
Cei doi martori se contrazic cu privire la modul cum au dat declarații la urm. pen.
Astfel, în timp ce M. V. susține că soția sa a dat declarație acasă fiind operată, aceasta arată că cei doi au fost chemați la poliție la B., unde au dat declarații.
Martorul L. V. audiat la urm. pen. la data de 06.10.2011 a relatat că a auzit niște pocnituri și ieșind afară a văzut o flacără între casa veche și cea nouă a vecinului de la sud. În timp ce a luat foc casa lui S., inculpatul dădea foc la coceni, însă nu poate ști de la ce a luat foc, este posibil însă ca o scânteie să fi aprins casa( fl.77 urm. pen.).
Același martor în declarația din data de 04.11.2011 (fl.76 urm.pen.) arată că pe la ora 11,00, l-a văzut pe inculpat în grădină dând foc la coceni. În jurul orei 13,50 a auzit un zgomot de pocnituri și a văzut că pocnea internita ,iar focul ieșea de sub acoperișul casei vechi, însă nu poate preciza cauzele incendiului.
La instanță martorul a arătat că ieșeau flăcări între casa nouă și cea veche, dar nu poate preciza de la ce a luat foc. Peste draniță P. a pus internită și dranița de pe dedesubt a luat foc, dar nu știe de la ce. Cât partea vătămată a stat acasă înainte de incendiu cu două săptămâni a avut lumină. Când au venit pompierii era deja ars.
Martora T. G., cumnata părții vătămate a declarat la urm. pen. (fl.79) că se afla la munca câmpului, când a fost anunțată de incendiu de un cetățean și a venit la fața locului. Aici a constatat că erau arși 80 mp de acoperiș, mobilier, porumb și alte bunuri. Cu privire la incendiu arată că inculpatul a dat foc la coceni și este posibil ca de la cocenii susnumitului să fi luat foc și locuința surorii sale.
Aceeași martoră a mai arătat la urm. pen. (fl.78) că a auzit de la cetățeni că inculpatul a dat foc la coceni și este posibil ca de la acel foc să se fi produs incendiul.
La instanță martora declară total diferit și foarte convinsă că incendiul a pornit de la cocenii arși de inculpat . Aceasta mai arată că în curtea părții vătămate se afla „ spuză și bucăți de ciocani arși aduși de vânt. Pompierii au desfăcut un perete cu ranga pentru că ardea în perete și au mers și cu alte persoane cu un aparat și au verificat la contor, care se afla în casă și au văzut că nu putea să ia foc de la contor. Pe ea și pe alte persoane le-au luat pompierii și le-au arătat că nu a luat foc de la contor. Oamenii au arătat pompierilor cum au zburat acei coceni arși. Pompierii i-au spus că focul a fost de la ciocani și nu de la lumină, a mai declarat martora.
Ori această declarație este subiectivă și în contradicție cu celelalte probe (în special cu cea a martorului G. M. care a arătat că toți au fost dați afară când au venit pompierii și cei de la electrica, iar martora a venit după ce a luat foc casa și se afla în stradă.
Martorul G. M. audiat de asemenea la urm. pen. a relatat inițial (fl.85), că se întorcea de la un prieten și a văzut că inculpatul incendia coceni și i-a spus să aibă grijă să nu i-a foc vreo casă. Ulterior a fost anunțat de un vecin că a izbucnit un incendiu la locuința lui S. și când a ajuns a văzut că ardea casa, dar și mai multe grămezi de coceni pe terenul inculpatului aflate la o distanță de 1-2 m de gardul părții vătămate. Nu poate spune cauza incendiului, dar vântul bătea ușor.
În declarația dată la data de 08.11.2011, același martor a declarat că l-a văzut pe inculpat dând foc la glugi și l-a atenționat să aibă grijă de foc, întrucât vântul bătea dinspre terenul inculpatului spre locuința lui S..
Ori dacă acele grămezi de coceni ar fi fost la o distanță de 1-2 m de gardul părții așa cum a declarat martorul ar fi ars gardul care era uns cu ulei ars, dacă vântul bătea spre el.
A mai arătat martorul că el locuiește la circa 100 m de locuința lui S.. În timp ce glugile ardeau în aer se ridicau scântei, care au ajuns și la el în curte. Focul a izbucnit la un acoperiș din draniță .(fl.84)
La instanță același martor a arătat că este vecin cu S. la vreo 20 m. Vântul bătea puțin, iar focul a izbucnit la mijloc între cele două case, după care spune că a izbucnit din colțul din spatele casei. A arătat că nu-și menține declarația de la poliția Blăgești deși i-a fost citită, ci numai pe cea de la B.. Când au venit pompierii acoperișul era ars ,iar firele de la stâlpi au căzut. Martora T. a venit după ce a luat foc casa și se afla în stradă, iar când au venit cei de la electrica și pompierii toți au fost dați afară. Martorul a mai arătat că în curte la el au ajuns frunze carbonizate, aspect pe care nu l-a relatat anterior (fl.24 dosar instanță).
Martora S. I. a declarat inițial la urm. pen. că de la domiciliul său l-a văzut pe inculpat pe la ora 15,00, când a început să ardă mai multe grămezi de coceni. Unele grămezi erau la o distanță de 1-2 m de gardul părții vătămate. Vecina sa M. a strigat că arde casa lui S. și a mers la fața locului, iar când a ajuns casa și anexele erau în flăcări, iar grămezile de coceni „fumegau”și nu aveau flacără (așa cum a susținut martorul G. M.). În acel moment vântul bătea ușor. Nu știe ce a provocat incendiul, dar bănuiește că o scânteie aprinsă de la coceni a provocat incendiul (fl.83).
În ce de-a doua declarația dată la data de 07.11.2011 aceeași martoră arată ,la numai o săptămână de la prima declarație, că l-a văzut pe inculpat pe la ora 12,00 că strângea grămezi de coceni și le dădea foc. Grămezile le-a pus la circa 1 m de gardul părții vătămate, iar scânteile se ridicau în aer și erau duse de vânt către locuința lui S..
La instanță, martora S. I., arată că de acasă a văzut că ieșea fum de la cocenii arși, vântul bătea și spulbera spuza. După care arată că adia vântul dar nu tare, iar focul era pe acoperișul casei vechi, acel colț cu draniță, restul fiind acoperit cu internită. În celelalte declarații nu a spus că nu toată casa era acoperită cu internită și că exista un colț acoperit cu șindrilă. A mai arătat că nu puteau zbura cocenii pentru că nu era vânt puternic, ci doar frunzele. Terenul de unde s-a dat foc era în fața casei părții vătămate, a mai arătat martora, aceasta însemnând că scânteile aprinse ar fi trebuit să ajungă nu doar până la casă,ci să se ridice și peste coama acoperișului și să se așeze pe colțul acoperit cu șindrilă. Și această martoră a precizat că în momentul când au venit pompierii acoperișurile erau arse, ardeau doar căpriorii (fl.25 dosar instanță).
Instanța a reținut că nici un martor din lucrări nu a văzut efectiv cum focul de la coceni s-a extins la casa lui S., ci când el se manifesta la acoperiș, bănuind că focul ar fi cauza și au relatat evenimentele pentru a-și justifica această bănuială, ceea ce demonstrează subiectivismul acestora, cu atât mai mult cu cât ipoteza declanșării unui incendiu de la un foc deschis, nu este imposibilă,ci chiar plauzibilă.
La urm.pen. s-au audiat și alți martori propuși de inculpat.
Astfel, martorul S. C. D. a relatat că a auzit pocnituri în zona caselor dinspre Blăgești și când a ajuns la locul incendiului ieșea fum negru și flăcări dintre cele două case, din pod, din interior Vântul bătea (adia) dinspre pădure (deal), iar în partea de la vale era un teren cu coceni arși și stinși. Același martor a mai arătat că i-a spus pompierului, care întocmea procesul verbal să i-a o decizie corectă, întrucât în acel . a mai luat foc o casă nouă, de la curent electric(fl.80 urm.pen.).
Martorul D. V. ( fl. 86 urm. pen.) a arătat că nu poate preciza de la ce a luat foc casa lui S., dar a auzit de la oamenii de pe stradă că focul a izbucnit de la consolă.
Martora D. M. audiată la urm. pen. a arătat că desfăcea porumb în grădina sa și l-a văzut pe inculpat că a dat foc la coceni. Acesta a mers la masă pe la ora 12,00 și în acest timp s-au auzit pocnituri și a văzut că a izbucnit un incendiu între casa veche și cea nouă a lui S..
La instanță martora a arătat că inculpatul a dat foc la coceni iar pe la 11,00-11,30 a fost chemat la masă după care a revenit pe teren cu soția, soacra și D. I., pentru a desface porumb și nu a mai dat foc la coceni. La un moment dat s-au auzit pocnituri și a ieșit flacăra pe dedesubt, între casa nouă și cea veche a lui S.. Mai arată că în acea zi nu a văzut pe vecinii M. în grădină, că vechea casă a lui P. era acoperită cu draniță și apoi a acoperit-o cu internită, iar în fața casei era un bec aprins toată noaptea ( fl. 35 dosar instanță).
Martora D. I. audiată la instanță (fl. 34) a arătat că a fost chemat de soacra inculpatului să o ajute la câmp și după ce au stat la masă au ieșit în grădină. În timp ce desfăceau porumb s-au auzit pocnituri și ieșea fum dintre case și apoi foc și s-au rupt firele de la curent. A mai arătat că după masă nu s-a mai dat foc la coceni, că locuința lui S. era acoperită cu internită și în fiecare seară un vecin aprindea becul la partea vătămată.
Martora B. M., soacra inculpatului susține la instanță (fl.36) că în timp ce desfăcea porumb a auzit pocnituri, din pod ieșea fum gros, s-au rupt firele de la consolă și a ieșit flacăra între casa nouă și cea veche. Martora a arătat că distanța de la cocenii arși și gardul părții vătămate era de 3-4 m, iar de la casa părții vătămate la gard erau 16 m. Focul nu s-a extins la vegetația uscată din jur, iar gardul părții vătămate nu a luat foc. A mai arătat martora că S. avea lumină afară, iar P. (fostul proprietar al casei distruse ) a acoperit în întregime casa cu internită.
Instanța a reținut că deși inculpatul a solicitat la urmărirea penală efectuarea unei expertize în domeniul incendiilor această probă nu a fost dispusă. Cu toate acestea inculpatul a solicitat părerea unui expert care a efectuat un raport de expertiză în procese pirogene incendii (filele 46-55 dosar urm. pen.).
Expertul, la data de 17.10.2011, s-a deplasat la fața locului, a cercetat zona în care s-a produs incendiul respectiv grădina unde s-au ars cocenii și clădirile afectate de incendiu (la acea dată casa părții vătămate nu era demolată). Acesta a constatat că focarul incendiului a avut loc în interiorul locuinței părții vătămate și nu la acoperișul acesteia, aici ajungând ca urmare a propagării acestuia și a arderii îndelungate până la venirea pompierilor dar și că locații cu mari potențial inflamabil situate între locul arderii cocenilor și cada incendiată (gardul de lemn uns cu ulei, fânăria deschisă sau magazia) erau intacte, neafectate de foc, la fel ca și vegetația verde sau uscată din apropierea locurilor de ardere a cocenilor. Expertul a coroborat aceste constatări cu declarațiile martorilor oculari, cu procesul verbal de intervenție al pompierilor și cu datele Centrului de Meteorologie Regional M.,concluzionând că în ipoteza în care incendiul s-ar fi propagat de la grămezile de coceni, amprenta acestuia ar fi fost alta și ar fi fost imposibil ca vegetația uscată, gardul uns cu ulei sau fânul uscat, aflate în calea propagării incendiului, să nu fost afectate. De asemenea și acoperișul de azbociment exclude ipoteza de propagare a incendiului. A mai concluzionat că aprinderea cocenilor de porumb din grădina inculpatului nu are nici o legătură de cauzalitate directă cu inițierea incendiului și propagarea acestuia la locuința numitului S. R.. Expertul arată că există legătură de cauzalitate directă și imediată între focarele incendiu, amprenta, evoluția și modul de propagare incendiu concluzionate și împrejurările generatoare de incendiu cu instalația electrică a casei de locuit a lui S., mijlocul de aprindere constituindu-l cablul electric din compunerea instalației electrice, iar cauza care a generat incendiul este scurtcircuitul electric.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în procese pirogene și incendii. Expertul a cercetat trei cauze posibile ale incendiului. Foc deschis de la arderea cocenilor cu scânteie purtată de vânt pe acoperișul casei, scut circuit electric la instalația electrică de la locuința părții vătămate sau scurt circuit în podul locuinței, la consola de pe acoperiș. Acesta a exclus declanșarea incendiului de la cocenii aprinși, dar concluzionează că focarul incendiului a fost în podul clădirii vechi, iar sursa inițierii incendiului a fost străpungerea izolației conductorilor, cauza tehnică fiind vechimea conductoarelor. Același expert a răspuns și la obiecțiunile părții.
În cauză s-a efectuat un alt raport de expertiză, la cererea Parchetului care a ajuns de asemenea că aprinderea și arderea cocenilor de porumb nu au legătură de cauzalitate directă cu incendiul.
Față de cele ce preced instanța a apreciat că în cauză nu există vinovăția inculpatului, considerent față de care în temeiul art. 396 al.1,5 și art.16 al.1 lit. c C. pr. pen. a achitat inculpatul.
În temeiul art. 19,25 și 397 al.1 C.pr.pen., raportat la art.1357 C.civ. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R..
În temeiul art.276 al.5 C.pr.pen. a obligat partea civilă la plata cheltuielilor judiciare efectuate de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.275 al.1 pct.1 lit. b C.pr.pen..
În cauză au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă S. R.. Prin motivele scrise de apel ale procurorului se arată că sentința penală pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele motive:
In esență, făcând abstracție de coroborarea probelor administrate, instanța și-a însușit întru totul concluziile formulate inculpat prin apărători și a reținut că nu se poate determina cauza exactă a incendiului care a avut loc la imobilul aparținând părții civile. Instanța a "căutat" în ansamblul probatoriu un mijloc de probă care, de sine stătător, să dea certitudinea că focul izbucnit a fost consecința acțiunii inculpatului de incendiere de resturi vegetale. în lipsa acestui mijloc de probă, determinant prin el însuși, tară a corobora probele de la dosar, a stabilit nevinovăția inculpatului.
Ori, în cauză, vinovăția inculpatului este stabilită, așa cum s-a arătat în detaliu în rechizitoriu, prin coroborarea tuturor probelor administrate.
Instanța nu a făcut o apreciere obiectivă a declarațiilor luate în cauză, ci și-a însușit în sentința penală concluziile scrise ale inculpatului.
Instanța a reținut nesinceritatea părții civile, dar a făcut abstracție de cea a inculpatului care reiese în mod evident din declarațiile expuse în chiar cuprinsul sentinței penale. Este adevărat că partea civilă a demolat casa. dar nu se poate afirma că această acțiune a avut loc cu intenția, nedovedită, de a ascunde probe, în condițiile în care, din planșa foto de la dosar rezultă că imobilul a suferit daune majore. Partea civilă urma să plece în străinătate la scurt timp, astfel că se poate reține la fel de bine împrejurarea că dorea să prevină furturi și să ridice o construcție nouă. Nu este relevant dacă a avut sau nu autorizație de demolare. Nu subzistă, deci, argumentul instanței că partea civilă ar fi încercat să ascundă probe, argument preluat din concluziile scrise depuse de inculpat.
Au fost evidențiate în cuprinsul hotărârii orice inadvertențe, unele irelevante, în declarațiile martorilor.
Aproape niciodată într-o cauză penală nu există identitate în declarații, mai ales în cazul declarațiilor luate la diferite intervale de timp unor persoane nefamiliarizate cu audieri, care își amintesc detalii noi, clarifică anumite aspecte, apreciază altfel distanțele vizualizate, li se adresează întrebări noi care îi pun în dificultate uneori din punct de vedere al modului de formulare și al pregătirii lor intelectuale, sunt abordate înainte de audieri de rudele părților etc.
Ceea ce trebuie urmărit în declarații este esența celor afirmate, dacă există schimbări majore, de natură a altera aflarea adevărului, care să denote nesinceritatea și intenția vădită de părtinire a uneia dintre părți.
Spre exemplu susținerea inculpatului, preluată în hotărâre, că, dacă ar fi adevărate afirmațiile martorului G. M., ar fi ars și gardul uns cu ulei ars, este, în mod clar, pur speculativă, scânteile unui foc putând fi propagate la oricare dintre obiectele inflamabile din jur pe o distanță chiar de 30 metri(vezi adresa ISU - fl. 38 dosar u.p.), unele dintre acestea putând fi incendiate în această rază, altele nu. In speță, a fost incendiată casa părții civile. Nu poate fi exclusă declarația martorului doar pentru aprecierea greșită, cu propriile simțuri, a distanței de la focare la gard. Chiar și în expertiza extrajudiciară se arată de către o persoană cu pregătire de specialitate o distanță de 8 metri de la focare la gard, iar aceasta este între 4,70m-5,70 m( studierea bandei metrice, foto 23" de la fi. 34" dosar u.pen.).
A mai fost preluată în sentința penală nepotrivirea în declarații cu privire la locul audierii martorilor M., pentru a evidenția nesinceritatea martorilor, aspect care nu este esențial în ansamblul probatoriu.
La fel, fără a mai detalia pentru martora S. I., au fost preluate toate deducțiile apărătorilor inculpatului, faptul că, în a doua declarație dată la urmărirea penală, martora dă detalii suplimentare, care se coroborează spre vinovăția inculpatului, nu poate 11 caracterizat ca subiectivism sau nesinceritate. Instanța nu a făcut nici o referire la declarația martorei privind recunoașterea verbală a inculpatului: „valeu ce am făcut, ce am făcut, am să plătesc"(fl. 25 dosar Jud. B.).
In realitate, în cauză, martorii au menținut cursul declarațiilor și au afirmat în esență același lucru, că, văzând focul cu flăcări înalte și scânteile care se ridicau, au avertizat inculpatul despre direcția vântului, despre distanța mică între foc și locuințele învecinate, despre posibilitatea iminentă de propagare a scânteilor, iar după câteva minute au văzut că imobilul părții civile a luat foc din zona acoperișului. Evident că martorii nu ar fi luat atitudine și nu ar fi intrat în discuție cu inculpatul dacă, apreciind cu propriile simțuri situația de fapt, nu ar fi prefigurat o stare de pericol pentru locuințele din imediata apropiere, stare de pericol concretizată după chiar câteva minute în incendierea unui imobil. In legătură cu nici unul dintre martorii M., G., S. nu a fost demonstrată în vreun fel suspiciunea unui subiectivism, nefiind suficiente simplele susțineri ale inculpatului prin apărători.
In schimb, declarațiile martorilor propuși de apărare au fost redate fără discuții de instanță, deși au fost date de persoane aliate în stare evidentă de subiectivism față de inculpat, unii martori fiind propuși pentru prima dată în fața instanței. A reținut instanța subiectivitatea martorei T. G., cumnata părții civile, a cărei declarație din faza de judecată s-ar contrazice cu alte mijloace de probă, dar nu a făcut vorbire despre contradicțiile dintre declarațiile martorilor apărării și probatoriul administrat, în special cea referitoare la existența unui bec aprins noaptea la locuința părții civile. Toate declarațiile martorilor inculpatului au urmat același tipar, impus probabil de apărători, indicând existența de curent electric în funcțiune la imobil, în timp ce martorii identificați de organele de cercetare penală au arătat că nu-și amintesc să fi văzut bec aprins la imobil. Spre exemplu, martora D. I.(fl. 34 dosar Jud. B.), propusă de inculpat la instanță, a arătat că în fiecare seară un vecin aprindea becul, "parcă se numea D.", declarație ce prezintă indicii evidente de nesinceritate, având în vedere momentul propunerii spre audiere, afirmațiile abstracte și contradicția cu alte mijloace de probă.
Instanța nu s-a aplecat nici un moment asupra faptului că împrejurarea existenței de curent electric în funcțiune la imobilul părții civile este susținută doar de martorii subiectivi propuși de inculpat.
In legătură cu expertizele efectuate în cauză, se rețin următoarele: In faza de urmărire penală nu s-a dat curs cererii inculpatului de efectuare a unei expertize, organele de urmărire penală nefiind ținute de obligația admiterii unei astfel de cereri, dacă apreciază că situația de fapt este lămurită prin mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, coroborarea acestora fiind arătată în detaliu în rechizitoriu.
Expertiza extrajudiciară efectuată de D. lon-M. în faza de urmărire penală a fost detaliată amplu în hotărârea instanței, fără a fi expus sau contrazis în vreun fel nici unul dintre argumentele obiective prin care parchetul a arătat de ce această expertiză nu poate fi reținută în ansamblul probatoriu. Mai mult, s-a ignorat că la această expertiză organele de urmărire penală și partea civilă nu au participat în vreun fel, în aplicarea prevederilor Codului de procedură penală. Totodată, s-a arătat în rechizitoriu că chiar diagnoza meteo prezentată de acest expert se coroborează cu concluziile ISU și cu declarații ale martorilor privind bătaia vântului în rafale.
Expertiza R. Ș. a avut în vedere doar declarațiile inculpatului și ale martorilor propuși de el și a formulat concluzii în totală neconcordanță cu probatoriul cauzei, reținând din aceste declarații acoperirea casei cu eternită, fără a face referire la dranița indicată în alte declarații. A exclus posibilitatea aprinderii de la scântei purtate de vânt, întrucât nu a luat foc și fânăria din curtea părții civile. Ori, după cum rezultă evident din planșa foto de la dosarul de u.pen., aspect arătat și în rechizitoriu, fânăria se afla în lateralul direcției focare-imobil(foto b f1. 31, foto 23 fl. 34, foto 231 fl. 341, foto 24 fl. 35) și oricum nu este obligatoriu să ia foc toate obiectele inflamabile din jurul focarului, indiferent de poziționarea lor față de direcția obiectului incendiat. In răspunsul la obiecțiunile formulate(fl. 114-115 dosar Jud. B.) expertul a indicat clar că a avut în vedere doar declarațiile inculpatului și ale martorilor propuși de el și a precizat că vântul în rafale nu este confirmat de centrul Meteorologic Regional M.. In combaterea acestei afirmații se reiterează argumentul exprimat în rechizitoriu: Analizând diagnoza(fl. 67 dosar u.pen., copie fl. 119 dosar Jud. B.), care s-a efectuat, de altfel, prin analogie, se poate observa că la ambele stații meteo, situate la distanțe de peste 10 kilometri de loc. B., sunt înregistrate, pe lângă vitezele vântului de 2 m/s sau de 4m/s, vitezele rafalelor de vânt de 6m/s sau de 10 m/s, înscrieri în concordanță cu situația consemnată în procesul-verbal de intervenție al pompierilor, vânt în rafale(fl. 36 dosar u.pen.).
Singura afirmație de ordin tehnic a expertului care se poate corobora cu materialul probator este aceea că flăcările rezultate în cursul arderii puteau ajunge la înălțimea de 2-2,5 metri, afirmație care se coroborează cu declarațiile martorilor referitoare la vizualizarea unor flăcări înalte, fapt ce i-a determinat să-l avertizeze pe inculpat despre consecințele aprinderii unui asemenea foc.
Expertul R. Ș. a fost indicat, pentru expertiza admisă ulterior de instanță, ca expert parte al inculpatului, ceea ce ridică, pe lângă cele arătate mai sus, dubii serioase legat de imparțialitatea sa, în ciuda pregătirii profesionale, experienței și funcțiilor acestuia, arătate de apărătorii inculpatului.
A doua expertiză a fost admisă la cererea Parchetului, dar și a părții civile, aspect neprecizat în hotărâre. Dacă instanța se considera lămurită, putea pronunța o soluție după prima expertiză, actualul proces penal nefiind similar celor în care sunt cercetate accidente rutiere și se apelează la experți din cadrul unor institute superioare, cu tehnică mai bună, pentru elucidarea împrejurărilor de fapt. Admiterea acestei expertize a însemnat că instanța a avut în vedere obiecțiunile formulate în legătură cu lipsa de obiectivitate a primei expertize, concluziile nebazate pe întreg probatoriul cauzei și, deci, neconcludența ei în cauză.
Concluziile celei de-a doua expertize, efectuată de D. A.- T., nu au oferit nici ele un rezultat în totalitate verosimil:
Expertul D. a indicat o distanță de 22 metri între focar și locuință(fl. 171 dosar Jud. B.). In rechizitoriu s-a arătat că distanța între focare rezultate din incendierea grămezilor de resturi vegetale și casă variază între 16-17 metri, respectiv, 11,30 metri între gard și locuință, banda metrică de la fila 34 din dosarul u.pen. plus 4,70-5,70 metri între gard și grămezi(variabil în funcție de distanța de la marginea fiecărui focar la gard), banda metrică de la fila 34 din dosarul u.pen.. Banda metrică este compusă din segmente galbene și negre a câte 10 cm fiecare. Prin numărarea acestora și înmulțirea cu 10, fără a avea pregătire de expert, se stabilește indubitabil că distanța ce trebuia luată în calcul este de 16-17 metri. Dacă organele de urmărire penală au avut răbdarea de a face un astfel de calcul simplu, cu atât mai mult trebuia s-o facă experții cauzei.
Expertul D. a arătat și el că vântul nu bătea în rafale(fl. 171 dosar Jud. B.). Am reiterat mai sus, cu referire la expertiza R., argumentul contrar, expus și în rechizitoriu, bazat pe simpla lectură a diagnozei meteo, care indică rafale de 6 m/s și 10 m/s.
Având în vedere că expertul a plecat în mod evident de la premise și măsurători greșite, nu se poate aprecia ca reală nici afirmația cu privire la o înălțime a flăcărilor de 50-60 cm, care nu depășeau gardul, singurul argument tehnic fiind strângerea cocenilor de porumb în „grămezi mici". Ne-am fi așteptat desigur la o motivare de specialitate, cu măsurători, în susținerea acestei afirmații, care nu se coroborează cu declarația nici unui martor.
In plus, expertul D. a recunoscut că nu mai poate concluziona nimic concret și obiectiv după 2 ani și 10 luni, astfel că, luând în considerare și argumentele expuse, nici această expertiză nu poate fi avută în vedere în integralitatea sa în ansamblul probatoriu.
Ceea ce se poate reține din raportul de expertiză D. și se coroborează cu probatoriul cauzei, neexistând nici un argument obiectiv contrar, este că focarul incendiului a fost situat la podul construcției și că nu poate fi luată în calcul ipoteza producerii evenimentului ca urmare a unui scurtcircuit produs la instalația electrică existentă în podul locuinței, pentru că, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, nu s-au găsit consumatori electrici în funcțiune.
Experții, fără a analiza detalii tehnice, specifice pregătirii profesionale de specialitate, se contrazic în afirmații. Arată că, într-adevăr, literatura de specialitate expune posibilitatea propagării de scântei până la 30 metri de focar, nu indică vreun studiu sau vreun parametru tehnic pentru care este obligatorie incendierea unui alt obiect de pe direcția celui incendiat, după care concluzionează că nu a luat foc gardul, deci nu putea lua foc casa.
Fără a avea pregătire de specialitate, se observă cu ușurință din planșa foto că gardul este o construcție verticală îngustă, pe temelie din piatră, acoperită cu tablă, deci posibilitatea de aderare a scânteilor, de staționare pentru un timp necesar aprinderii, deci de ardere, este aproape nulă. Mai mult, la baza temeliei din piatră(planșa foto fi. 34 dosar u.pen.) se poate vedea că vegetația este verde, deci foarte greu inflamabilă, mai ales în luna octombrie, când vegetația este umedă sau acoperită de brumă cel puțin în prima parte a zilei. Locuința însă, prin vechimea ei și acoperirea cu draniță, prezintă toate caracteristicele unui obiect ușor inflamabil, care a reținut scânteile așezate pe suprafața sa în mod repetat și a luat foc în zona acoperișului.
Este de neînțeles cum se poate aprecia că scântei cu aceeași sarcină termică ar fi trebuit să aprindă obiecte cu potențial inflamabil total diferit, aspect despre care nici unul dintre experți nu a făcut vorbire.
Nu se poate concluziona, deci, legătura de cauzalitate între neincendierea gardului sau altor resturi vegetale și incendierea locuinței ca și interpretare per a contrario impusă de experți.
Nici unul dintre experți nu a arătat pe ce bază a stabilit distanța de la focar la casă, 20-25 metri, în condițiile în care au avut la dispoziție dosarul cauzei, cu banda metrică fixată foto, din care reiese fără dubii, după cum s-a arătat anterior, o distanță variabilă de la fiecare focar de 16-17 metri.
Nu se poat face abstracție nici de „pocniturile" auzite de martori sau de inculpat dinspre acoperișul casei, asociate de experții R. și D., care nu le-au auzit în fapt, cu cele specifice unui scurt circuit-electric. Fără a fi expert în domeniu, oricine aprinde un simplu foc de lemne poate auzi o varietate de sunete care pot fi descrise în mare parte ca "pocnituri".
Nici unul dintre experți nu a contrazis în mod obiectiv, pe baza aprecierii reale a distanței și a modului de bătaie a vântului, precizarea specialistului ISU că resturile aprinse transportate de vânt aveau energia termică necesară inflamării materialelor combustibile cu care au venit în contact(fl. 38 dosar u.p.).
Chiar dacă concluziile ISU sunt date cu titlu de probabilitate, astfel cum obligă legea, probabilitatea a devenit certitudine prin coroborarea acestor concluzii cu toate mijloacele de probă obiective administrate în cauză.
Practic, singurele probe care „stau în picioare" la sfârșitul cercetării judecătorești sunt probele indicate în rechizitoriul parchetului care se coroborează parțial cu Expertiza D..
În condițiile în care unul dintre mijloacele de probă administrate, respectiv expertiza pirotehnică, este neconcludent, vinovăția trebuia reținută prin coroborarea celorlalte mijloace de probă administrate, astfel cum s-a făcut prin actul de sesizare a instanței.
În varianta ce se deduce din hotărârea instanței, ar fi trebuit ca totul să fi luat foc în jurul inculpatului, vegetație, gard, fânărie și abia apoi locuința, pentru a fi luată în calcul vinovăția inculpatului. O astfel de ipoteză este absurdă și este contrazisă de coroborarea probelor expusă în mod obiectiv în rechizitoriul parchetului.
Instanța nu s-a aplecat asupra rechizitoriului, au fost însușite concluziile scrise ale inculpatului și nu a fost combătut în mod obiectiv nici unul dintre argumentele acuzării.
S-a reținut că la locuința părții civile, astfel cum rezultă din factura de la fl. 48( dosar Jud. B.), ar fi existat în perioada 06.08-13.10.2011 un consum de energie electrică de 46 kw, singura dovadă obiectivă identificată de instanță pentru existența de curent electric în funcțiune la imobil. Ori, de pe factură reiese că modul de facturare s-a făcut prin estimare, deci fără deplasarea și citirea contorului de către lucrătorul E-On. Estimare înseamnă aprecierea unui consum posibil pe baza mediilor de consum din ultimii ani de zile.
Nu se poate, deci, afirma că a funcționat curentul electric la fața locului în perioada respectivă. Factura anterioară, de la fila 46, emisă pentru perioada 12.06-05.08.2011, este de citire și confirmă cele declarate de partea civilă cu privire la funcționarea curentului electric până în august 2011. Facturile ulterioare, de la filele 50 și 52, emise pentru perioade de după 14.10.2011 sunt tot de estimare și arată consum posibil de curent electric de 203 kw și de 306 kw, ori la acea dată contorul fusese distrus de incendiu, iar imobilul demolat.
Practic, la dosar există, pe de o parte, consemnările specialiștilor care au efectuat cercetarea la fața locului privind inexistența vreunui consumator de curent electric în funcțiune, declarația părții civile privind întreruperea curentului electric la plecarea din țară, a martorilor obiectivi privind nefuncționarea vreunui consumator electric, iar, pe de altă parte declarațiile martorilor inculpatului, unii propuși prima dată la instanță, referitor la funcționarea unui bec la imobil. In condițiile contrarietății de probe, fără a mai sublinia că unele sunt obiective, altele nu, nu se poate reține ca certă, și nici măcar ca posibilă, o situație de fapt esențială în procesul penal.
Nu s-a dovedit, deci, prin nici o probă obiectivă, existența de curent electric la locuința părții civile și tocmai din acest motiv producerea unui scurt circuit la instalația electrică a fost exclusă în rechizitoriu ca și cauză determinantă a incendiului.
Nu s-a făcut nici o referire la declarațiile oscilante ale inculpatului, astfel cum acestea au fost arătate în detaliu în rechizitoriu, evoluția acestor declarații pe măsură ce a realizat posibilitatea tragerii la răspundere penală, de la semnarea iară rezervă a procesului-verbal întocmit de pompieri, la recunoașterea izbucnirii focului la acoperiș în urma extinderii focului de la focarele aflate pe terenul său, până la negarea afirmațiilor anterioare și descrierea în detaliu a așa zisului scurt circuit.
Se consideră atitudinea oscilantă și nesinceră a învinuitului în concordanță cu forma de vinovăție, culpă, pentru că, pe măsură ce a realizat că poate fi trimis în judecată pentru neatenția sa, a început să disimuleze evident și vehement adevărul.
Nu s-a văzut că, în mod constant, de la prima audiere, partea civilă a arătat că, în particular, inculpatul și-a recunoscut vina și i-a propus o înțelegere, după care nu a mai fost contactată de acesta, iar inculpatul, în mod convenabil, abia în faza de judecată a descris o amenințare telefonică a părții civile de a demola casa în vederea ascunderii probelor și obținerii de despăgubiri necuvenite.
Sesizarea instanței cu rechizitoriu s-a făcut tocmai pentru că nici una dintre probele obiective nu indica nevinovăția inculpatului, ci, dimpotrivă, probatoriul îl arăta ca singur și sigur vinovat pe inculpat. Pe parcursul judecății, pentru argumentele expuse mai sus, nu s-a reușit a se răsturna acuzațiile parchetului și coroborarea probelor reținută și expusă în detaliu în rechizitoriu.
De aceea, hotărârea luată nu este convingătoare în motivarea achitării, sunt preluate concluziile scrise ale inculpatului, nu se face o apreciere obiectivă și sunt ignorate probele care susțin acuzarea.
In sentința penală nu se regăsește nici unul dintre argumentele parchetului și nici una dintre concluziile formulate verbal de procurorul de ședință, cuprinse în încheierile de ședință, ceea ce ne întărește ideea că s-au însușit total concluziile depuse de apărătorii inculpatului.
Fără a se concluziona în vreun fel asupra celor expuse în hotărâre, fără a se face o „radiografie" completă a mijloacelor de probă administrate, la finalul hotărârii s-a reținut doar că în cauză nu există vinovăția inculpatului și s-a indicat ca temei de drept art. 16 al. 1 lit. c C.proc.pen.
Se apreciază că cele reținute de instanță nu sunt corecte și echitabile în motivarea achitării, raportându-se la argumentele organelor de urmărire penală și la probele aduse în sprijinul acuzării. In lumina acestora, instanța ar fi trebuit să condamne inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de incendiere din culpă.
Partea civilă a arătat că prima instanța nu si-a format o părere proprie ci pur si simplu si-a însușit concluziile scrise ale inculpatului pe care in mare parte le-a preluat în motivare.
Este pentru prima data când se constată ca o instanța înlătura declarațiile martorilor oculari si reține doar declarațiile martorilor audiați in fața instanței pentru prima data si propuși in apărare de inculpat.
Din probatoriul administrat rezultă ca martorii oculari si-au menținut cursul declarațiilor atât in faza de urmărire penala cat si in fata instanței, au afirmat ca "văzând focul cu flăcări înalte si scânteile au avertizat inculpatul despre direcția vântului si despre posibilitatea iminenta de a se produce un incendiu" iar după câteva minute au văzut ca imobilul părții civile a luat foc in zona acoperișului.
Având in vedere ca au fost martori oculari iar mărturiile acestora date atât in faza de urmărire penala cat si in fata instanței se coroborează cu concluziile ISU, ale stațiilor meteo si ale Politiei nu înțelegem de ce instanța a înlăturat efectiv declarațiile acestora si a stabilit nevinovăția inculpatului doar pe baza declarațiilor martorilor propuși de inculpat si pe baza unor concluzii trunchiate din expertizele care oricum au fost efectuate după o perioada lunga de timp iar unii experți nici măcar nu au pătruns in curte - facem referire la expertul R. Ș. care in răspunsul la obiecțiunile formulate ( fila 114 - 115 dosar fond ) răspund clar si fără echivoc ca a avut in vedere doar declarațiile inculpatului si ale martorilor propuși de el.
Mai mult, instanța nu a ținut cont de declarația martorei S. E. ( fila 25 ) cu privire la recunoașterea verbala a inculpatului "valeu ce am făcut, am sa plătesc..."
De asemenea se solicită a se aprecia dacă poate fi exclusa declarația martorului G. M. ( așa cum a procedat instanța de fond ) doar pentru ca a apreciat greșit distanta de la focar la gard; se consideră ca declarația acestuia se coroborează cu concluziile ISU raportat la faptul ca "scânteile pot ajunge la orice obiect inflamabil, chiar pe o distanta de 30 m”
Se solicită a se observa ca deși instanța nu are in vedere declarațiile martorilor oculari la pronunțarea sentinței penale atacate totuși in legătura cu nici unul dintre martorii M., G. si S. nu a fost demonstrata nici un fel de suspiciune cu privire la adevărul afirmațiilor - există doar simplele susțineri ale inculpatului prin apărători, fără a fi probate; având in vedere ca suntem . instanța trebuie sa se bazeze pe probe si pe coroborarea acestora si nicidecum pe suspiciuni ale avocaților.
In ceea ce privește declarațiile martorilor propuși de inculpat in apărare va rugam sa observați ca toate declarațiile acestora urmăresc un anumit tipar, indicând un bec aprins noaptea - este atât de evident ca s-au înțeles cu privire la declarații încât nu înțelege de ce P. nu s-a sesizat pentru mărturie mincinoasa.
Se solicită ca instanța de control judiciar să aprecieze cu privire la faptul ca toți martorii oculari, prezenți la fata locului la data producerii evenimentului nu-si amintesc sa fi văzut un bec aprins insa toți martorii propuși in apărare de inculpat știu cu certitudine ca exista un bec aprins noaptea.
In ceea ce privește sinceritatea martorilor se solicită a se aprecia cu privire la declarația martorei D. I., propusa de inculpat ( fila 34 dosar fond ) care deși declara ca știe ca in fiecare seara un vecin aprindea becul, nu știe cum se numește acesta, deși afirma ca ii vedea zilnic si locuiesc in același . momentul propunerii spre audiere se consideră ca nu avea interes sa indice exact numele acestui vecin pentru a nu putea eventual sa fie chemat ca martor. Cu privire la expertizele efectuate:
Expertiza D. I. M.:
In ceea ce privește expertiza extrajudiciara efectuata in faza de urmărire penala se solicită a se observa ca instanța de fond a ignorat faptul ca la efectuarea acesteia nu au participat nici organele de urmărire penala si nici partea civila.
Totuși se solicită a se observa ca diagnoza meteo prezentata de acest expert se coroborează cu concluziile ISU si cu declarațiile martorilor privind bătaia vântului in rafale.
Expertiza R. Ș.:
Se solicită a se observa ca acest expert a avut in vedere in mod exclusiv declarațiile inculpatului si ale martorilor propuși de acesta iar concluziile nu țin cont de tot probatoriul cauzei.
Expertul in mod greșit retine ca acoperișul casei este din eternita fără sa facă referire si la dranița indicata in declarațiile martorilor si in celelalte expertize.
Expertul a exclus posibilitatea aprinderii de la scântei purtate de vânt, motivând ca nu a luat foc si fânăria din curtea pârtii civile deși planșele foto - dosar urmărire penala (fila 31, 23, 34 ) arata clar ca fânăria se afla in lateralul direcției focare - imobile.
Mai mult, expertul precizează ca vântul in rafale nu este confirmat de Centrul Meteorologic Regional M. deși este contrazis de următoarele aspecte:
Din diagnoza care s-a efectuat ( fila 67 UP, fila 119 - dosar fond ) se poate observa ca la ambele stații meteo, situate la distanta de ~ 10 Km de localitatea B., sunt înregistrate, pe lângă vitezele vântului de 2 m/s sau de 4 m/s, înscrieri care sunt in concordanta cu situația consemnata in procesul verbal de intervenție al pompierilor "vânt in rafale" (fila 36 UP )
Reprezentantul Parchetului in mod corect a sesizat ca singura informație de ordin tehnic a expertului, care se coroborează cu materialul probator, este aceea ca flăcările rezultate in timpul arderii puteau ajunge la înălțimi de 2, 2,5 m, afirmații care se coroborează cu declarațiile martorilor ocular care, când au văzut flăcările înalte l-au avertizat pe inculpate ca se poate produce un incendiu, ceea ce s-a si întâmplat.
Având in vedere toate probele din dosar se solicită a se admite apelul, a se dispune condamnarea inculpatului si obligarea acestuia la plata sume de_ Euro daune materiale la care se adaugă cheltuielile de judecata conform chitanțelor depuse la dosar de fond si in apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a făcut o evaluare a probatoriului de la dosar pe baza căruia și-a format convingerea cu privire la soluția de achitare dispusă.
În esență, a reținut că nu se poate determina cauza exactă a incendiului care a avut loc la imobilul aparținând părții civile. Judecătoria B. a încercat să identifice în ansamblul probator un mijloc de probă care, de sine stătător, să dea certitudinea că focul izbucnit a fost consecința acțiunii inculpatului de incendiere de resturi vegetale. În lipsa acestui mijloc de probă, determinant prin el însuși, fără a corobora probele de la dosar, a stabilit nevinovăția inculpatului.
Un asemenea raționament, specific de cele mai multe ori apărărilor făcute pentru cei acuzați, este greșit, întrucât legea procesual penală nu impune stabilirea situației de fapt doar pe bază de certitudini, ci prevede obligația ca soluția de condamnare să poată fi dispusă doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, potrivit art.103, alin.2 c.pr.pen.
Or, tocmai analiza probelor de către instanța de apel, inclusiv din perspectiva reaudierii a celor mai importanți martori în calea de atac, relevă o altă situație de fapt, stabilită pe baza standardului probator menționat, cu importante consecințe asupra existenței vinovăției.
Există însă și un element probator cert, foarte important în evaluarea vinovăției sale, necontestat nici de inculpat, anume faptul că la data de 06.10.2011, pe raza satului B.. ., a incendiat mai multe grămezi de resturi vegetale de pe un teren agricol al familiei sale, învecinat cu terenul pe care partea civilă avea două case, la scurt timp luând foc acoperișul imobilului mai vechi.
Ceea ce contestă inculpatul și a fost preluat și de prima instanță este împrejurarea că scântei provenite de la focarele aprinse de inculpat au cauzat incendierea caselor părții civile. Or, o astfel de constatare nu poate fi făcută în mod direct, fiind imposibil de afirmat că cineva a urmărit scânteile împrăștiate de la arderea cocenilor. Însă, o sumă de probe indirecte, concordante și precise, pot forma o asemenea convingere, prin coroborarea elementelor probatorii pe care le relevă.
Sub acest aspect, din perspectiva Curții, cea mai importantă probă o reprezintă constatarea pompierilor, organ specializat în stingerea incendiilor, dar și în stabilirea cauzelor declanșării lor. Pe lângă procesul-verbal de intervenție de la momentul faptei se remarcă și explicațiile științifice date ulterior, la solicitarea organelor de poliție:
- referitor la mijlocul care putea produce aprinderea, stabilit ca fiind „alte mijloace de iluminare sau aprindere”, se comunică faptul că a fost folosită această expresie întrucât nu a fost posibilă stabilirea cu exactitate a mijlocului cu care s-a produs aprinderea resturilor vegetale: chibrit, lumânare, torță etc.;
- referitor la primul material care s-a aprins, stabilit ca fiind „lemn”, se comunică faptul că acesta a fost din structura acoperișului, cel mai probabil din compunerea învelitorii din draniță, cu care materialele aprinse purtate de vânt au intrat în contact;
- referitor la stabilirea cu certitudine a cauzei producerii incendiului, se comunică faptul că în conformitate cu prevederile art. 11 lit. s din H.G.R. nr. 1492 din 09.09.2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „M. C. E.” al județului Bacău stabilește, împreună cu organele abilitate de lege, cauzele probabile ale incendiului. Totuși, având în vedere modul de manifestare a incendiului (incendiul se manifesta la acoperiș din draniță acoperit cu plăci de azbociment), condițiile meteorologice observate de către echipaje la locul intervenției și modul de manifestare a acestora (vânt în rafale dinspre zona în care se făcea igienizarea către locuința afectată de incendiu), instalația electrică improvizată de la tabloul de siguranțe dar care nu alimenta niciun consumator, se poate aprecia că, cel mai probabil, incendiul a fost produs ca urmare a utilizării focului deschis;
- la sosirea echipajelor de intervenție, incendiul se manifesta la acoperișul construcției și izolat în încăperi la resturi căzute din acoperiș și planșeu, fapt demonstrat și de elementele de tâmplărie (tocuri de uși și ferestre) care au fost mai puțin afectate de incendiu;
- referitor la condițiile meteo care au favorizat dezvoltarea și propagarea incendiului – vânt în rafale, acesta a fost observat de membrii echipajelor de intervenție și certificat prin semnătura martorului, lucrătorului de poliție prezent la locul evenimentului și a reprezentantului SVSU Blăgești, condițiile meteorologice stabilite prin analogie de către Centrul Meteorologic Regional M. nereprezentând realitatea de teren de la acel moment;
- în ceea ce privește studierea schemei electrice a imobilului, așa cum este incriminat de Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, se comunică faptul că această acțiune a fost executată prin verificarea vizuală, atât cât a fost posibil, întrucât la momentul stabilirii cauzei probabile nu a existat un document din care să rezulte modul de realizare a acesteia;
- având în vedere faptul că o mare parte din premisele de la care a plecat expertiza tehnică extrajudiciară a domnului D. M. fac referire la durata deplasării ca fiind de 40 de minute, se comunică următoarele date, așa cum rezultă din documentele întocmite în urma intervenției:
○ ora anunțării: 14:13;
○ momentul sosirii: 14:35;
- referitor la aspectul că, pe timpul acțiunii de igienizare prin ardere a resturilor vegetale nu a apărut niciun focar de incendiu la fânăria cetățeanului S. R., se comunică faptul că acesta nu a fost posibil, din cauză că resturile vegetale care au fost arse se aflau pe direcția locuinței, iar cele din dreptul fânăriei nu fuseseră arse la momentul incendiului, aspect înregistrat în FOTO NR. 3 al raportului de cercetare;
- din detaliul metric al FOTO 23 și FOTO 24 din Planșa fotografică cu aspectele fixate la data de 06.10.2011, rezultă că distanța de la limita de proprietate până la imobilul afectat de incendiu este de aproximativ 18 m. Având în vedere faptul că temperatura aerului înregistrată era de aproximativ 250C, gradul de uscăciune a materialelor era ridicat și vântul era destul de puternic pe direcția imobilului, se poate considera că resturile aprinse transportate de vânt aveau energia termică necesară inflamării materialelor combustibile cu care au venit în contact. De altfel, în literatura de specialitate se stipulează că scânteile purtate de vânt pot produce incendii și la 30 de metri de la locul focarului inițial.
La constatările directe făcute de pompieri se adaugă relatările martorilor, în special cei de la urmărirea penală, mai apropiate de momentul incendiului, martori care au observat atât faza premergătoare, în care inculpatul a aprins grămezile de resturi vegetale de la porumb (unii martori chiar avertizându-l asupra pericolului creat), cât și faza propriu-zisă a incendiului, în care au sărit în ajutor și în care l-au auzit pe inculpat cum se văita și își exprima regretul și disponibilitatea de a acoperi prejudiciul creat.
În ceea ce privește încercarea de a insufla cel puțin o îndoială rezonabilă a cauzei incendierii caselor, prin declanșarea spontană a unui scurt circuit electric, instanța de apel reține faptul că pompierii au verificat vizual o astfel de posibilitate, concluzia lor fiind una de excludere. Mai mult, chiar din fotografiile judiciare aflate la dosar (fila 32 dup), se observă că panourile electrice nu au luat foc, nu s-au carbonizat, ci doar s-au topit unele componente, ceea ce arată că au fost afectate din punct de vedere termic datorită arderii altor obiecte, iar nu a manifestării focului la nivelul lor.
De altfel, la acel moment, datorită evidenței cauzei incendiului, nu s-au impus verificări aprofundate sub acest aspect, al circuitului electric, mai ales că nu s-au identificat în funcțiune consumatori de energie electrică.
În ceea ce privește expertizele efectuate în cauză, în principal cele judiciare, Curtea reține lipsa de consistență logico-argumentativă a acestora, legat de faptul că era obligatoriu ca să ardă ori fânăria, ori gardul despărțitor al celor două proprietăți, pentru a afirma că scânteile puteau ajunge și la casă. Pe lângă lipsa de argumente științifice în susținerea unei astfel de concluzii, se remarcă și premisa falsă de la care pleacă expertul, în sensul că vântul adia slab, deși pompierii au constat în mod direct că acesta bătea în rafale. Totodată, datorită modificării realității de la locul faptei constatările experților nu mai pot prezenta relevanță probatorie.
Raportat la toate faptele probatorii menționate mai sus, Curtea apreciază că este înlăturată orice îndoială rezonabilă legată de vinovăția inculpatului, iar acest lucru este suficient pentru a atrage declanșarea răspunderii penale pentru B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, constând în aceea că la data de 06.10.2011, pe raza satului B., ., a incendiat mai multe grămezi de resturi vegetale de pe un teren agricol al familiei sale, scântei din focul rezultat ajungând la acoperișul locuinței părții civile S. R., locuință care a fost incendiată.
Inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere, în sensul că a conștientizat posibilitatea extinderii focului la obiectele inflamabile din apropiere de la grămezile de coceni pe care le-a aprins, mai ales că a și fost avertizat de vecini, însă a considerat fără temei că nu se va produce.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei la care va fi condamnat inculpatul, Curtea va face aplicarea criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 c.pen. anterior. Ea va fi orientată spre minimul special, care în cazul legii penale vechi este mai favorabil, în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea faptei, precum și de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, de natură să corespundă funcției de reeducare și prevenire a pedepsei.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care, în acest domeniu, înseamnă aplicarea unei pedepse moderate și a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei inculpatului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.
Din punctul de vedere al individualizării judiciare a executării pedepsei, față de împrejurarea că B. A. nu are antecedente penale și a comis o infracțiune din culpă, Curtea apreciază că reeducarea sa poate interveni și fără executarea efectivă a pedepsei, în condițiile art.81 c.pen. anterior.
Sub aspectul laturii civile, în raport de vinovăția stabilită pentru inculpat, Curtea va constata că partea civilă trebuie despăgubită, atât pentru obiectele arse, în principal materiale de construcție ale celor două imobile, cât și pentru obiectele aduse în stare de neîntrebuințare ca urmare a incendiului sau a acțiunii de stingere de către pompieri, prin folosirea apei.
Au ars cele două acoperișuri și o parte din tâmplăria celor două imobile. La evaluarea acestui prejudiciu Curtea se va raporta și la valoarea de cumpărare înscrisă în actul autentic prin care S. R. a devenit proprietarul casei vechi și a terenului.
Totodată, bunurile indicate de partea civilă ca fiind distruse în incendiu și la stingerea lui pot fi în mod rezonabil acceptate într-o locuință al cărei proprietar are reședința obișnuită în altă țară. O parte din aceste bunuri se poate observa în fotografiile judiciare, după cum prezența obiectelor casnice sau a produselor agricole este confirmată și de unii martori sau de constatările pompierilor. În sfârșit, instanța de apel consideră că valorile indicate în expertiza extrajudiciară (filele 209-210 dpi) sunt realiste, astfel că le va lua în considerare.
Văzând și dispozițiile art.274, alin.1, art.275, alin.3 și art.276, alin.1 c.pr.pen, precum și chitanțele cu cheltuielile judiciare făcute de partea civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și apelantul-parte civilă S. R. împotriva sentinței penale nr.117/10.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Va desființa sentința penală apelată.
Va reține cauza spre rejudecare și în fond.
În baza art.219, alin.1 c.pen. anterior, cu aplicarea art.5, alin.1 c.pen., va condamna inculpatul B. A., fiul lui V. și A., născut la data de 18.12.1973 în municipiul Suceava, județul Suceava, domiciliat în ., județul Bacău, cetățean român, căsătorit, ocupația-șofer, 12 clase, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă.
Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a-II-a și lit.b c.pen. anterior, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71, alin.2 c.pen. anterior.
În baza art.81 c.pen. anterior, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare.
În baza art.82 c.pen. anterior, va stabili termen de încercare pe o perioadă de 2 ani 3 luni.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 c.pen. anterior.
În baza art.71, alin.5 c.pen. anterior, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.19 și 397 c.pr.pen., raportat la art.998-999 c.civ. anterior, va obliga inculpatul la plata a 26.615 lei, daune materiale către partea civilă S. R..
În baza art.274, alin.1 c.pr.pen., va obliga inculpatul la plata a 520 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat la prima instanță.
În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.276, alin.1 c.pr.pen., va obliga inculpatul la plata către partea civilă a 8.700 lei, cheltuielile judiciare făcute de partea civilă la prima instanță și în apel cu onorarii avocați aleși.
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
În baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și apelantul-parte civilă S. R. împotriva sentinței penale nr.117/10.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Desființează sentința penală apelată.
Reține cauza spre rejudecare și în fond.
În baza art.219, alin.1 c.pen. anterior, cu aplicarea art.5, alin.1 c.pen., condamnă inculpatul B. A., fiul lui V. și A., născut la data de 18.12.1973 în municipiul Suceava, județul Suceava, domiciliat în ., județul Bacău, cetățean român, căsătorit, ocupația-șofer, 12 clase, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a-II-a și lit.b c.pen. anterior, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71, alin.2 c.pen. anterior.
În baza art.81 c.pen. anterior, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare.
În baza art.82 c.pen. anterior, stabilește termen de încercare pe o perioadă de 2 ani 3 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 c.pen. anterior.
În baza art.71, alin.5 c.pen. anterior, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.19 și 397 c.pr.pen., raportat la art.998-999 c.civ. anterior, obligă inculpatul la plata a 26.615 lei, daune materiale către partea civilă S. R..
În baza art.274, alin.1 c.pr.pen., obligă inculpatul la plata a 520 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat la prima instanță.
În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.276, alin.1 c.pr.pen., obligă inculpatul la plata către partea civilă a 8.700 lei, cheltuielile judiciare făcute de partea civilă la prima instanță și în apel cu onorarii avocați aleși.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. D.S. A.
GREFIER, C.-A. F.
Red. s.p. P. A.
Red. d.p. A.S./02.12.2015
Tehnoredactat F.C.A. 07.12.2015/6 ex.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
