Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 373/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 6727/279/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.373
Ședința publică din 16 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: C. C. - Președinte secție
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel B. a fost reprezentat legal de B. C. – procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul P. C. împotriva sentinței penale nr.26 din data de 20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul - inculpat P. C., în stare de detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. I., lipsă fiind intimata - persoană vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului - inculpat arată că inculpatul dorește să-și retragă apelul.
Se procedează la consemnarea manifestării de voință a apelantului - inculpat în declarație, atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul apelantului - inculpat solicită să se ia act de manifestarea de voință a inculpatului. Depune la dosar referatul pentru plata onorariului de apărător desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de retragerea apelului.
Apelantul - inculpat P. C. arată că nu are nimic de adăugat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.26 din 20.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Piatra N. s-a dispus, în temeiul art. 396 alin.1 C.p.p., raportat la art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit.a și b C.p., a art. 5 din Noul Cod Penal și a art. 396 alin.10 C.p.p., condamnarea inculpatului P. C., fiul lui I. și al A., născut la data 08.06.1956, în mun. Piatra N., cu domiciliul în mun. Piatra N., ., jud. N., posesor al CIP, ., nr._, CNP:_, la o pedeapsă cu închisoarea pe o perioadă de 2 ani (doi ani), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008.
În temeiul art. 71 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b C.p, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 61 alin.1 C.p. vechi, s-a menținut liberarea condiționată a inculpatului din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 1573/05.09.2008 în dosar nr._ a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare, ca urmare a contopirii pedepselor pronunțate prin S.P.933/15.10.2007 în dosar nr._ a Judecătoriei Piatra N., definitivă prin decizia 241/2008 a C.A.B. și, respectiv, S.P.255/2008 în dosar nr._ a Judecătoriei Piatra N., definitivă prin nerecurare, cu privire la restul de 573 zile.
S-a luat act că inculpatul se află în stare de detenție preventivă în P. B., fiind arestat preventiv prin Încheierea nr. 33/DL pronunțată în ședința din camera de consiliu din data de 30.10.2014 de Judecătoria Piatra-N. în dosarul nr._/279/2014.
În temeiul art. 397 alin.(1) C.p.p. s-a constatat că persoana vătămată Direcția S. N.-Ocolul Silvic Vaduri, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că prin procesul-verbal de predare în custodie, părții civile i-a fost lăsată în custodie cantitatea de 1,28 m.c. lemn rezultat din comiterea infracțiunii și în temeiul art. 397 alin.3 C.p.p. s-a dispus restituirea acestei cantități de lemn persoanei vătămate Direcția S. N..
În temeiul art. 398 C.p.p. raportat la art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat ( 500 lei, în faza urmăririi penale, respectiv, 500 lei în faza judecății), cheltuielile reprezentând onorariul avocațial din faza judecății, în sumă de 200 lei, conform delegației nr. 412/22.07.2011 (pentru faza judecății), rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre penală, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 34/P/2014 in data de 01.07.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul N., înregistrat la instanță la data de 17.07.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de 108 alin.1 lit.b din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.1 C.p.( art. 37 lit.a,b Cod penal).
S-a reținut, în esență, că, la data de 07.9.2011, inculpatul s-a deplasat pe terenul împădurit din zona Ștrandului Tineretului, de unde a tăiat un număr de 4 arbori de esență fag, nemarcați de organele silvice, având diametrele la cioată de: 30, 44, 57 și, respectiv, 64 cm. Astfel, fapta inculpatului a cauzat un prejudiciu total de 1184, 98 lei, incluzând TVA, sumă ce, s-a apreciat că depășește de mai mult de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, care la data faptei era de 74 lei conform Ordinului nr. 1343/24.08.2014 al Ministerului Mediului și Pădurilor.
Situația de fapt a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:
Procesul-verbal de constatare a infracțiunii;
Planșa foto,
Procesul-verbal de predare în custodie,
Fișa de calcul a prejudiciului;
Declarațiile martorilor D. M., D. G. și Chimina V.;
Declarațiile inculpatului.
În faza de judecată, inculpatul P. C. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate, recunoscând prin declarație săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare a instanței și neformulând alte cereri în probațiune.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut că:
La data de 07.09.2011 organele de poliție s-au sesizat cu privire la faptul că persoane necunoscute taie arbori din pădurea aflată în spatele Ștrandului Tineretului, față în față cu . Mun. Piatra N.. Deplasându-se la fața locului, au constatat că în pădure se aflau mai multe persoane care, cu ajutorul unui cal, tractau spre marginea șoselei un butuc. Procedând la identificarea acestora, s-a constatat că era vorba de inculpat, însoțit de numiții D. M. G. și D. G.. Cu acea ocazie, s-a procedat la audierea celor trei persoane. Din declarațiile martorilor D. M. G. și D. G., date cu ocazia depistării în flagrant, rezultă că, la data de 07.09.2011, inculpatul le-a solicitat acestora să meargă să îl ajute să taie niște copaci din padurea din spatele ștrandului. Aceștia au plecat împreună cu inculpatul cu atelajul hipo. Martorul l-a ajutat pe inculpat să taie doi arbori, cel de-al doilea căzând peste balustrada de protecție a drumului și apoi pe carosabil. În scopul eliberării carosabilului, aceștia au tăiat vârful arborelui, totodată secționând arborii în bușteni de 3-4 metri, după care i-au deplasat cu ajutorul cailor până la marginea drumului, pentru a fi încărcați. Declarația acestuia este susținută de declarația martorei, care a mai adăugat că, ajungând la fața locului, inculpatul le-a spus că doi copaci fuseseră tăiați de el în ziua precedentă, urmând ca la acea dată să mai taie încă doi. Inculpatul a adeclarat cu aceeași ocazie că în ziua precedentă, în timp ce se deplasa cu mașina prin zona ștrandului, a observat un copac căzut pe carosabil iar traficul blocat. O persoană de sex feminin l-a întrebat dacă nu are un topor în căruță, pentru a o ajuta să taie copacul pentru a elibera drumul. Cu inculpatul locuia în apropiere, a mers acasă și a adus un topor cu care a tăiat copacul. O parte a acestuia a căzut peste balustradă iar partea de sus, în șanț. A doua zi, în vreme ce venea cu cei doi martori, inculpatul s-ar fi oprit și a tras bucata de copac din șanț aproximativ 5-10 metri, moment în care a fost surprins de polițiști.
Cei doi martori menționați și-au menținut declarațiile pe întreg parcursul urmăririi penale.
De asemenea, din declarația martorului Chimina V., rezultă că pe la începutul lunii septembrie 2011, inculpatul însoțit de martora D. G. și fiica sa, pe nume I., s-au deplasat cu o căruță în care se aflau trei bușteni de esență brad, de aproximativ 4 m fiecare, pe terenul său. Inculpatul l-a întrebat dacă vrea să cumpere cei trei bușteni, moment în care martorul l-a întrebat dacă pădurarul are cunoștință. Cum inculpatul i-a confirmat iar martorul nu a putut lua legătura telefonic cu pădurarul din zonă, a hotărât să cumpere arborii, contra sumei de 180 lei. După câteva ore, reușind să ia legătura cu pădurarul, acesta i-a comunicat că lemnul fusese furat.
La data de 16.05.2012, inculpatul a fost audiat în cauză, recunoscând parțial săvârșirea faptei. Cu această ocazie, a arătat că la data de 07.09.2011, s-a deplasat împreună cu martorii D. M. G. și D. G. la pădurea din spatele ștrandului din Piatra N.. Împreună cu aceștia, a tăiat un număr de 4 arbori de esență brad. Întrucât vârful unuia dintre ei a căzut pe carosabil, a procedat la tăierea și mutarea lui de acolo. Ajutat de martori, a secționat ceilalți arbori în bușteni de câte 4 metri fiecare, mutând 5 bucăți la marginea drumului. La momentul când au terminat căratul acestora, au fost surprinși în flagrant. Inculpatul a mai recunoscut că în ziua precedentă a mers singur în acea zonă a pădurii pentru a identifica arbori ce urmau să fie tăiați, însă arboriivânduți martorului Chimina V. nu au legătură cu infracțiunea din data de 07.09.2011. Cu ocazia audierii în faza judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă mai sus, este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
Procesul-verbal de constatare a infracțiunii;
Planșa foto,
Procesul-verbal de predare în custodie,
Fișa de calcul a prejudiciului;
Declarațiile martorilor D. M., D. G. și Chimina V.;
Declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale, precum și declarația de recunosștere a faptei dată în faza judecății.
Astfel fiind, instanța a concluzionat că se poate proceda la soluționarea laturii penale a cauzei cu aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta expusă în paragrafele anterioare există, constituie infracțiune, a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție și există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite aplicarea unei pedepse.
În drept, fapta reținută este apreciată de instanță de natură a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută și pedepsită de art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008. pentru această faptă, legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.
S-a constatat că pe latură obiectivă, infracțiunea se caracterizează prin acțiuni de tăiere de către inculpat a arborilor, ilegal, cauzându-se un prejudiciu a cărui valoare este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei. Astfel, fapta inculpatului a cauzat un prejudiciu total de 1184, 98 lei, incluzând TVA, sumă ce depășește de mai mult de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, care la data faptei era de 74 lei conform Ordinului nr. 1343/24.08.2014 al Ministerului Mediului și Pădurilor.
Sub aspect subiectiv, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând și dorind producerea rezultatului.
Întrucât, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, instanța a reținut în sarcina sa prevederile art. 37 lit.a și b C.p. anterior, privind cele două forme de recidivă.
În acest sens, instanța a avut în vedere și prevederile art. 5 din N.C.P., precum și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014), referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Noul Cod penal, prin care s-a stabilit, cu caracter general obligatoriu pentru viitor, că aceste dispoziții sunt constituționale doar în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
S-a apreciat astfel, față de prevederile art. 5 N.C.P., că legea penală mai favorabilă inculpatului (având în vedere că pe parcursul judecății a intervenit o nouă lege), este legea veche, și anume Vechiul Cod penal. Deși sub aspectul limitelor de pedeapsă cu privire la infracțiunea pentru care este judecat inculpatul . unui nou cod penal nu prezintă relevanță, întrucât fapta este prevăzută de o lege specială iar cu privire la limitele de pedeapsă, instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă, actuala formă a art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008, Vechiul Cod Penal apare ca lege penală mai favorabilă raportat la incidența stării de recidivă postcondamnatorie și a celei de recidivă postexecutorie. Astfel, conform prevederilor vechii legi, în materie de recidivă postcondamnatorie, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunea ulterior săvârșită, cu cea aplicată pentru infracțiunea anterioară, după caz, restul rămas neexecutat, aplicându-se ulterior regulile concursului de infracțiuni, sporul ce poate fi aplicat fiind de până la 7 ani. Aplicarea sporului este așadar facultativă. De asemenea, în cazul recidivei postexecutorii, instanța are posibilitatea și nu obligația de a majora pedeapsa până la maximul special, putând, fără a fi obligată, să aplice sporul.
Spre deosebire de prevederile vechiului cod penal, prevederile noului cod penal obligă instanța să adauge la pedeapsa stabilită, pedeapsa anterioară neexecutată, în cazul recidivei postcondamnatorii, iar în situația recidivei postexecutorii, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, instanța având așadar obligația de a stabili pedeapsa prin raportare la noile limite de pedeapsă rezultate ca urmare a majorării.
Instanța, a avut în vedere la stabilirea legii penale mai favorabile, și posibilitatea de a menține liberarea condiționată, având în vedere că inculpatul se află liberat condiționat din executarea unei pedepse cu închisoarea de 4 ani.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de dispozițiile art. 74 Cod Penal nou, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, fiind reprezentate de însușirea pe nedrept de către inculpat a bunurilor altor persoane; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, inculpatul comițând prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie și în cursul liberării condiționate din executarea unei pedepse cu închisoarea de 4 ani, dar și postexecutorie, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului care are vârsta de 58 de ani, necăsătorit, fără ocupație.
În consecință, instanța, în temeiul art. 396 alin.1 C.p.p., raportat la art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea prevederilor art. 37 lit.a și b C.p., a art. 5 din Noul Cod Penal și a art. 396 alin.10 C.p.p., l-a condamnat pe inculpatul P. C., fiul lui I. și al A., născut la data 08.06.1956, în mun. Piatra N., cu domiciliul în mun. Piatra N., ., jud. N., posesor al CIP, ., nr._, CNP:_, la o pedeapsă cu închisoarea pe o perioadă de 2 ani (doi ani), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008.
S-a apreciat astfel că pedeapsa 2 ani închisoare, cu luarea în calcul și a stării de recidivă postcondamnatorii, dar și postexecutorii, precum și a cauzei de reducere justificată de judecarea cauzei conform procedurii simplificate drept urmare a recunoașterii inculpatului, este proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este just individualizată în raport cu toate circumstanțele cauzei, aplicarea ei fiind necesară în vederea reeducării inculpatului în sensul adoptării unei atitudini corecte față de ordinea de drept. În aceste condiții, instanța, față de toate împrejurările ce țin de faptă și persoana inculpatului, a apreciat că nu poate reține circumstanțe atenuante al căror efect l-ar constitui coborârea sub minimul prevăzut de lege a pedepsei. Sustinerea avocatului inculpatului conform căreia acesta a manifestat o atitudine sinceră, nu poate fi reținută de instanță pentru a justifica de plano recunoașterea circumstanțelor atenuante, dovedirea faptei făcându-se mijloace de probă apte să convingă instanța chiar în lipsa declarațiilor de recunoaștere a inculpatului. În orice caz, recunoașterea faptei de inculpat a fost avută în vedere de instanță, atunci când aceasta a decis că judecarea prezentei cauze poate avea loc conform procedurii prevăzute de art. 375 C.p.p., cu consecințele reglementate de art.396 alin.10 C.p.p.
În temeiul art. 71 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b C.p, pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968 impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 literele a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Potrivit acestei decizii, dispozițiile art. 71 Cod penal din 1968 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a – c Cod penal din 1968 nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal din 1968. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un exemplu edificator în acest sens fiind hotărârea pronunțată în cauza Hirst c. Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal din 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea civică, încrederea publică sau exercițiul autorității –, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin.1 C.p. vechi, a menținut liberarea condiționată a inculpatului din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 1573/05.09.2008 în dosar nr._ a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare, ca urmare a contopirii pedepselor pronunțate prin S.P.933/15.10.2007 în dosar nr._ a Judecătoriei Piatra N., definitivă prin decizia 241/2008 a C.A.B. și, respectiv, S.P.255/2008 în dosar nr._ a Judecătoriei Piatra N., definitivă prin nerecurare, cu privire la restul de 573 zile. S-a apreciat că, nefiind vorba despre vreuna din infracțiunile prevăzute de art. 61alin.2 C.p., revocarea este facultativă, iar instanța, având în vedere gravitatea concretă a faptei, a apreciat că nu se impune revocarea liberării condiționate.
S-a luat totodată act că inculpatul se află în stare de detenție preventivă în P. B., fiind arestat preventiv prin Încheierea nr. 33/DL pronunțată în ședința din camera de consiliu din data de 30.10.2014 de Judecătoria Piatra-N. în dosarul nr._/279/2014.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în temeiul art. 397 alin.(1) C.p.p. instanța a constatat că persoana vătămată Direcția S. N.-Ocolul Silvic Vaduri, nu s-a constituit parte civilă în cauză. Totodată, s-a observat că prin procesul-verbal de predare în custodie, părții civile i-a fost lăsată în custodie cantitatea de 1,28 m.c. lemn rezultat din comiterea infracțiunii, urmând ca în temeiul art. 397 alin.3 C.p.p. instanța să dispună restituirea acestei cantități de lemn persoanei vătămate Direcția S. N..
În temeiul art. 398 C.p.p. raportat la art. 274 alin.1 C.p.p. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat ( 500 lei, în faza urmăririi penale, respectiv, 500 lei în faza judecății), cheltuielile reprezentând onorariul avocațial din faza judecății, în sumă de 200 lei, conform delegației nr. 412/22.07.2011 (pentru faza judecății), rămânând în sarcina statului.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel, în termen legal, apelantul inculpat P. C..
Cererea de apel nu a fost motivată în scris, însă în fața instanței de apel, personal și prin apărător desemnat din oficiu, acesta a declarat că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva hotărârii penale pronunțată de prima instanță.
În aceste condiții, luând act de manifestarea de voință exprimată de apelantul inculpat, Curtea de Apel B. în temeiul art. 415 C.pr.pen va dispune în consecință;
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 415 C .p .p . ia act că apelantul – inculpat Papavil C. și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 26 din 20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 al. 2 C .p .p . obligă apelantul - inculpat să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. A. C. C.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.I. C.
Red.d.a.M.A.A.
Tehnored.A.D.I.
2 ex.
30.04.2015/30.04.2015
| ← Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Decizia nr. 413/2015.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 439/2015. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
