Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 355/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 355/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 15744/180/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 355/2015

Ședința publică de la 02 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. A.

Judecător C. D.

Grefier N. C.

&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău – a fost legal reprezentat de N. S.

La ordine a venit spre pronunțare apelul formulat de inculpatul V. G. împotriva sentinței penale nr. 1787 din 17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 martie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

CURTEA

-deliberând-

Prin sentința penală nr.1787/17.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător, din infracțiunea prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca neîntemeiată.

I. S-a dispus condamnarea inculpatului V. G., fiul lui N. și M., născut la data de 28.09.1986 în mun. Bacău, jud. Bacău, cu domiciliul în mun. Bacău, ., ., jud. Bacău, posesor al CI ., nr._, CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, cu antecedente penale la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea art. 40, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 din C. pen.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

În baza art. 83 C. pen. de la 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 258/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia Penală nr. 492/R/2008 din data de 17.06.2008 a Tribunalului Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181, alin. 1 C. pen. de la 1969 și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, în final inculpatul urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

II. S-a dispus condamnarea inculpatului V. G., fiul lui N. și M., născut la data de 28.09.1986 în mun. Bacău, jud. Bacău, cu domiciliul în mun. Bacău, ., ., jud. Bacău, posesor al CI ., nr._, CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, cu antecedente penale la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu referire la art. 63, alin. 3, teza finală C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 din C. pen.

În temeiul art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34, alin. 1, lit. d C. pen de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, astfel cum a fost stabilită la punctul I din prezenta, cu pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 lei stabilită conform puncului II, inculpatul V. G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă în totalitate pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 lei.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C. pen. de la 1969.

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 C. proc. P.. a fost obligat inculpatul V. G. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 100 lei în cursul judecății, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că la data de 18.04.2010, în jurul orelor 04.58, organele de poliție din cadrul I.P.J. Bacău, au oprit pentru control autoturismul marca Rover, cu numărul de înmatriculare AK 990 HB, la volanul căreia se afla inculpatul V. G., iar în urma testării acestuia cu aparatul etilotest, rezultatul a fost 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat..

Față de rezultatul testării cu aparatul etilotest, organele de poliție l-au condus pe inculpatul V. G. la Spitalul Județean Bacău, unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Astfel, potrivit buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1111-1112 din data de 26.04.2010, s-a constatat că acesta avea o alcoolemie de 1,50 gr. ‰ alcool pur în sânge – prima probă, ora 05.25, respectiv 1,25 gr. ‰ alcool pur în sânge – a doua probă – ora 06.25.

Pe parcursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpatului, instanța a admis efectuarea unei expertize medico legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, în urma căreia s-a stabilit că inculpatul ar fi putut avea la ora 04.58 o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,65 gr. ‰ alcool pur în sânge.

Cu privire la susținerile apărătorului inculpatului, care a arătat atât la termenul din data de 18.03.2013, cât și la termenele subsecvente, că nu s-au respectat prevederile art. 6 din Ordinul nr. 376/2006 ce prevăd că trebuie prelevate două probe de sânge de câte 10 ml. fiecare, însă la momentul recoltării inculpatului i-au fost recoltate doar 6 ml., astfel încât este posibil ca rezultatele să fi fost alterate ori influențate, instanța le-a respins ca neîntemeiate.

Astfel, în cuprinsul adresei nr. 1583/28.06.2013 a Serviciului Județean de Medicină Legală Bacău (f. 84 d.i.), s-a consemnat că la momentul utilizării probelor biologice recoltate, se măsoară cu exactitate cantitatea de sânge din vacutainerele aflate în trusa standard de recoltare. S-a arătat că numitului V. G. i s-au recoltat 6 ml. de sânge, însă acest fapt nu este de natură a influența rezultatul final al concentrației alcoolului etilic din sânge, deoarece pentru tehnica de determinare a alcoolemiei în sânge sunt necesari 5 ml. de sânge.

Conform art. 6 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului, în vigoare la momentul recoltării probelor de sânge, „procedurile de prelevare a produselor biologice sunt următoarele:

a) pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conținând 10 ml sânge;

b) în situația în care nu se pot preleva 10 ml de sânge, se menționează la rubrica "observații" a buletinului de examinare clinică, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice, cu precizarea motivului;

c) prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosință, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărei componență este prevăzută în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice;

d) prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge;

e) pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singură probă de sânge și în mod obligatoriu 50 - 100 ml urină.”

Instanța a constatat că cerințele impuse de textul legal au fost respectate la momentul prelevării probelor biologice de sânge, cu excepția celor prevăzute la punctele a) și b), în sensul că nu s-a recoltat o cantitate de 10 ml. de sânge, ci doar 6 ml., iar în cuprinsul buletinului de examinare clinică nu s-a precizat motivul pentru care s-a procedat astfel.

Cu toate acestea, având în vedere că potrivit tehnicii de determinare a concentrației de alcool etilic din sânge și produse biologice, pentru determinarea concentrației etanolice sunt necesari 5 ml. de sânge, instanța a apreciat că nici rezultatul determinării alcoolemiei și nici al expertizei de calcul retroactiv al alcoolemiei nu au fost influențate datorită faptului că de la inculpat s-au recoltat mai puțin de 10 ml. de sânge. Singura omisiune a cadrelor medicale este aceea că nu au precizat care a fost motivul pentru care nu s-au recoltat 10 ml. de sânge, însă aceasta nu este de natură a altera în vreun fel rezultatele analizei.

La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice. Atât în cursul urmăririi penale, cât și la termenul de judecată din data de 18.03.2013, în cuprinsul declarațiilor sale, inculpatul a precizat că în intervalul orar 00.00 – 04.00, a consumat cantitatea de aproximativ 200 ml. de votcă la clubul Kremlin, iar ulterior a condus autoturismul marca Rover, cu numărul de înmatriculare AK 990 HB, pe . mun. Bacău.

Instanța a reținut în continuare că la data de 13.02.2011, inculpatul V. G. a fost depistat de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Mazda cu numărul de înmatriculare_, pe DN2, pe raza comunei N. B. din jud. Bacău, deși permisul de conducere îi fusese reținut

Această situație de fapt rezultă din coroborarea procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 13.02.2011, proces verbal de sesizare din oficiu, înștiințarea semnată de inculpat și declarațiile date în calitate de învinuit, respectiv declarațiile de inculpat ale numitului V. G..

Deși inculpatul a recunoscut că în data de 13.02.2011 a condus autoturismul marca Mazda cu numărul de înmatriculare_, acesta a arătat că nu a avut cunoștință despre faptul că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Apărarea formulată de inculpat nu a putut fi reținută întrucât, potrivit înștiințării semnată de către acesta (f. 16 d.u.p.), organele de poliție i-au adus la cunoștință că dreptul de a conduce autovehicule i-a fost suspendat, începând cu data de 18.04.2010. În cuprinsul înștiințării, inculpatului i s-a adus la cunoștință că în eventualitatea în care va fi depistat conducând autovehicule pe drumurile publice în această perioadă, i se va întocmi dosar penal conform art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, conform art. 23, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație” iar conform art. 97, alin. 3 din același act normativ „perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispozițiilor art. 96, alin. 2, lit. b”

Potrivit art. 111, alin. 1, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile „permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1) și la art. 92 alin. (3) și (5)” iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol “în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), precum și în cele menționate la art. 85 alin. (2) și (4), art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1), art. 92 alin. (3) și (5) și la art. 102 alin. (3) lit. a) și c), dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.”

Potrivit art. 190, alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „în cazurile prevăzute de lege, odată cu constatarea faptei, polițistul rutier sau, după caz, polițistul de frontieră reține permisul de conducere, eliberând dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, după caz”. Permisul de conducere reținut în condițiile alin. (1), împreună cu un raport de reținere, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1E, se trimit, cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează celei în care a fost eliberată dovada înlocuitoare, la serviciul poliției rutiere pe raza căruia a fost săvârșită fapta, care are obligația să facă imediat mențiunile corespunzătoare în evidența conducătorilor de autovehicule și tramvaie.

Această măsura nu a putut fi aplicată, întrucât inculpatul, la momentul săvârșirii primei infracțiuni, respectiv la data de 18.04.2010 a declarat organelor de poliție că nu deține asupra sa documentele, pentru a le prezenta în vederea controlului. Totuși, în cuprinsul înștiințării semnate de inculpat, acestuia i s-a comunicat că are obligația de a prezenta permisul de conducere în cel mult 5 zile la Serviciul Poliției Rutiere Bacău.

Conform art. 111, alin .6 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.”

Din cazierul auto al inculpatului (f. 18-19 d.u.p.) rezultă că acesta nu a solicitat și nu i s-a acordat prelungirea dreptului de a conduce autovehicule pe durata procesului penal în dosarul în care a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste limita legală prevăzută și sancționată de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, iar la data de 13.02.2011, momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

IV. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice doar cu privire la fapta de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută și sancționată de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare al instanței, în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., instanța a respins-o ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicarea a Codului de Procedură Penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală, iar conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Astfel, deși in abstracto apare mai favorabilă legea nouă, întrucât 336, alin. 1 C. pen. prevede ca pedeapsă aplicabilă închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda, comparativ cu legea veche care nu prevede și pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, in concreto, instanța constată că este mai favorabilă legea veche, deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru două fapte concurente, iar aplicarea legii noi nu s-ar putea face decât global, având în vedere prevederile Deciziei nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile; instanța urmează a aplica în prezenta cauză prevederile Codului Penal anterior, ca lege mai favorabilă, deoarece dacă s-ar aplica legea nouă, ar însemna ca în cazul concursului de infracțiuni, sporul de pedeapsă prevăzut de art. 39, alin. 1 să se aplice în mod obligatoriu, și nu facultativ așa cum s-ar aplica pe legea veche.

În drept, fapta inculpatului V. G. care în data de 18.04.2010, în jurul orelor 04.58 a condus autoturismul marca Rover cu numărul de înmatriculare AK 990 HB pe . mun. Bacău, având în sânge o alcoolemie peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv în mun. Bacău, având o îmbibație alcoolică peste limita legală. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1111-1112/26.04.2010 a rezultat la prima probă recoltată la ora 05:25 o alcoolemie de 1,50 gr. ‰ alcool pur în sânge, iar la a doua probă recoltată la ora 06:25 o alcoolemie de 1,25 gr. ‰ alcool pur în sânge.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism după ce a consumat băuturi alcoolice el prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută în art. 19 alin. 1, pct. 1, lit. b din C. pen. de la 1969 întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta.

Fapta inculpatului V. G. care, deși avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, a condus autoturismul marca Mazda cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2, pe raza comunei N. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind conducerea pe drumurile publice.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, deși i se adusese la cunoștință că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și că are obligația de a preda permisul de conducere în termen de 5 zile către I.P.J. Bacău – Serviciul Poliție Rutieră.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic, în condițiile în care inculpatul a exercitat un drept ce îi fusese suspendat. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă.

V. Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor, astfel cum au fost aceastea reținute în sarcina sa.

Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 din Noul Cod penal. Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată este închisoarea de la 1 la 5 ani.

Instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunii, care este unul ridicat față de nivelul alcoolemiei din sânge, distanța parcursă de către inculpat prin conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice.

În favoarea inculpatului nu au putut fi reținute circumstanțele atenuante, întrucât acesta nu a avut o atitudine cooperantă pe întreaga desfășurarea a procesului penal, iar din analiza fișei de cazier judiciar, rezultă că acesta avea antecedente penale la momentul săvârșirii faptei, aceasta fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 258/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia Penală nr. 492/R/2008 din data de 17.06.2008 a Tribunalului Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181, alin. 1 C. pen. de la 1969. Astfel, raportat la pericolul social concret reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că pedeapsa amenzii (în ipoteza în care s-ar aplcia legea nouă global, ca lege mai favorabilă) nu este una oportună.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 din C. pen.

Având în vedere că fapta a fost comisă în cursul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 258/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia Penală nr. 492/R/2008 din data de 17.06.2008 a Tribunalului Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181, alin. 1 C. pen. de la 1969, instanța, în baza art. 83 C. pen. de la 1969, a dispus revocarea suspendării condiționate și executarea acesteia alături de pedeapsa de un închisoare stabilită în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 6 luni închisoare.

Cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, instanța a constatat că aceasta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Față de circumstanțele reale ale inculpatului, care deținea permis de conducere dar acest drept îi fusese suspendat, având în vedere și gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, instanța se va orienta, în ceea ce privește pedeapsa aplicabilă, către aplicarea unei amenzi penale orientată spre limitele medii de pedeapsă.

În temeiul art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34, alin. 1, lit. d C. pen de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., instanța a contopit cele două pedepse stabilite în cauză, inculpatul V. G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat în totalitate pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 lei.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Noul Cod penal.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța a analizat în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II-a și lit. b C. pen. de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței CEDO în materie, a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În consecință, potrivit art. 71 C. pen. de la 1969, pe durata executării pedepsei, inculpatului i s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 alin. 1, lit. a, teza a II-a și lit. b C. pen. de la 1969

VI. Cheltuieli de judecată

În baza art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 C. proc. P.. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și suma de 100 lei reprezentând cheltuieli aferente fazei de judecată, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

În cauză a formulat apel în termen legal inculpatul V. G., care arată în motivele scrise de apel că atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 din NCP cât și pentru infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 NCP există posibilitatea aplicării unei pedepse sub forma amenzii penale, pedeapsă pe care o consideră oportună raportat atât la dispozițiile art.74 alin.1 lit.a (împrejurările și modul de comitere a infracțiunii) lit.b (starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală), lit.f (conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal), și în special litera g ( nicelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului).

Instanța, la fila 6, primul paragraf al sentinței a respins cererea de schimbare a încadrării juridice făcută de apărătorul inculpatului ca neîntemeiată reținând că „ deși în abstracto apare mai favorabilă legea năuă, întrucât art. 336 alin.1 Cod penal prevede ca pedeapsă aplicată închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda, comparativ cu legea veche care nu prevede și pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, în concreto, instanța constată că este mai favorabilă legea veche, deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru două fapte concurente, iar aplicarea legii noi nu s-ar putea face decât global, având în vedere prevederile Deciziei 265/2014 pronunțate de Curtea Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile; instanța urmează a aplica în prezenta cauză prevederile Codului Penal anterior, ca lege mai favorabilă, deoarece dacă s-ar aplica legea nouă, ar însemna ca în cazul concursului de infracțiuni, sporul de pedeapsă prevăzut de art. 39 alin.1 să se aplice în mod obligatoriu și nu facultativ așa cum s-ar aplica pe legea veche.”

Astfel, apreciază că această motivare nu este corectă întrucât, chiar dacă s-a aplicat legea veche, modalitatea de individualizare a pedepsei a fost aceeași ca și pe legea nouă, respectiv s-a adăugat amenda penală de 5000 lei la pedeapsa de 1 an pentru infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice (în conformitate cu art. 34 alin.1 lit. d din vechiul cod penal).

Se solicită ca la individualizarea pedepselor ce se vor aplica să se dea eficiență dispozițiilor art. 74 al.1 Cod penal și să se aibă în vedere că avea vârsta de doar 23 de ani la data săvârșirii infracțiunilor, a recunoscut săvârșirea lor atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, a condus autoturismul pe o distanță relativ redusă (între clubul Kremlin și . distanță de aprox.300 m), faptul că la ora la care a condus (04:58) traficul în oraș era minim și nu în ultimul rând, faptul că a fost diagnosticat cu cancer, fapt pentru care apreciază că aplicarea unei pedepse efective cu închisoarea poate echivala cu condamnarea sa la moarte, știut fiind faptul că în cazul acestei boli stresul poate reprezenta un factor care să agraveze boala în mod decisiv.

În situația în care se va aprecia ca lege mai favorabilă vechiul cod penal, solicită reindividualizarea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice și să se dea eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 al.1 lit.c și să se dispună reducerea pedepsei sub minimul special, până la minimul general, conform art. 76 lit.d din același Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:

Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art.403 c.pr.pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Judecătoria R. a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat, dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului.

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art.403 c.pr.pen., atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Rezultă din întregul materialul probatoriu administrat în cursul procesului penal că, inculpatul V. G., în data de 18.04.2010, în jurul orelor 04.58, a condus autoturismul marca Rover cu numărul de înmatriculare AK 990 HB pe . mun. Bacău, având în sânge o alcoolemie peste limita legală, iar la la data de 13.02.2011, deși avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, a condus autoturismul marca Mazda cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2, pe raza comunei N. B..

În ceea ce privește tratamentul sancționator aplicat de prima instanță, respectiv motivele de apel ale inculpatului, Curtea le găsește neîntemeiate. Astfel, prima instanță a reținut împrejurarea că a comis prima infracțiune în condițiile în care se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.258/11.02.2008 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr.492/R/2008 din data de 17.06.2008 a Tribunalului Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181, alin.1 c.pen. anterior, motiv pentru care s-a orientat la pedeapsa închisorii într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de legea. Totodată, instanța de apel mai are în vedere că în cursul anului 2009 a mai fost sancționat administrativ cu amendă de către procuror, pentru aceeași faptă de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, ceea ce face imposibilă orice reducere de pedeapsă ori modificare a felului ei.

Cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art.86, alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prima instanță, față de circumstanțele reale ale inculpatului, care deținea permis de conducere dar acest drept îi fusese suspendat, având în vedere și gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, s-a oprit la pedeapsa amenzii penale, orientată spre limitele medii de pedeapsă. Având în vedere și cele expuse anterior, Curtea nu găsește necesar să reducă această pedeapsă.

În sfârșit, instanța de apel constată că inculpatului nu i s-a atras atenția asupra prevederilor art.631 c.pen. anterior, deși acest lucru este necesar și, în același timp, în favoarea inculpatului, ce trebuie să conștientizeze consecințele care pot interveni în cazul neachitării amenzii penale.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., se va admite apelul formulat de apelantul-inculpat V. G. împotriva sentinței penale nr.1787/17.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, în ceea ce privește neaplicarea art.631 c.pen.

Se va desființa sentința penală apelată cu privire la acest aspect.

Se va reține cauza spre rejudecare și în fond.

Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.631 c.pen. anterior.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul-inculpat V. G. împotriva sentinței penale nr.1787/17.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, în ceea ce privește neaplicarea art.631 c.pen.

Desființează sentința penală apelată cu privire la acest aspect.

Reține cauza spre rejudecare și în fond.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.631 c.pen. anterior.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

S. A. C. D. N. C.

Red.s.p. S. C. E.

Red. d.a. S.A./9.04.2015

Tehnored. NCC

Ex. 5

22.04.2015

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 51/2015....  Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 355/2015. Curtea de Apel BACĂU