Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1220/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1220/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1220
Ședința publică din 03 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: C. C.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. C. – procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.1982 din data de 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 25.11.2015 și ulterior la data de 03.12.2015.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1982/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a și e C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215, alin. 1 și 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. și la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 52/21.01.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 10.02.2014.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 52/21.01.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 10.02.2014 în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
a) pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. P.. de la 1968;
b) pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. P.. de la 1968;
c) pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211, alin. 1 și 2, lit. c, cu aplicarea art. 74, alin. 2 și art. 76, alin. 1 lit. b C. pen. de la 1969, aplicată prin Sentința penală nr. 261/15.02.2012 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 06.03.2012;
d) pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aplicată prin Sentința penală nr. 265/12.12.2011 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, definitivă prin Decizia penală nr. 342/16.02.2012 a Curții de Apel București
e) pedeapsa de 16 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt săvârșit prin violență sau cu ajutorul armelor sau însoțit de amenințarea cu violență sau uzul de arme asupra persoanelor prevăzută de articolelor THEFT ACT 1968 (TH.68) S.8 aplicată prin Sentința penală FN/27.03.2013 a Tribunalului SNARESBROOK CROWN COURT – REGATUL UNIT, definitivă la data de 27.03.2013;
f) cu menținerea sporului de pedeapsă aplicat, în cuantum de 6 luni închisoare.
În baza art. 36, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu referire la art. 33, alin. 1, lit. a și art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. au fost contopite pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele menționate lit. a), b), c), d), e) și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu menționat la lit. f) de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare, ce a fost sporită cu 1 an închisoare, inculpatul C. M. urmând a execută pedeapsa rezultantă unică de 6 (șase) ani închisoare.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că în data 16.10.2011, în intervalul orar 13:00-14:00, inculpatul. împreună cu o altă persoană rămasă necunoscută, a sustras din parcarea Hotelului M. autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare TX 5849 XC aparținând persoanei vătămate P. A. C.. La aceeași dată, în intervalul orar 13:00-14:00, a condus autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare TX 5849 XC, fără a poseda permis de conducere, pe bld. M. Viteazul și Unirii din mun. Bacău, jud. Bacău iar în ziua de 17.10.2011, cu ocazia încheierii convenției de vânzare cumpărare a autoturismului marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare TX 5849 XC, provenit din săvârșirea unei infracțiuni, a prezentat, în mod mincinos, ca proprietar al bunului pe o altă persoană, prezentându-se în aceeași împrejurare pe sine sub numele de „C. F.”
Instanța de fond a reținut această situație de fapt din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate P. A. C. și B. R.; proces verbal de cercetare la fața locului; proces verbal de consemnare a discuției telefonice cu numărul_; dovada de ridicare a autovehiculului; dovadă restituire autovehicul; proces verbal de examinare autovehicul; contractul de vânzare cumpărare a autoturismului marca Audi A4 din data de 17.10.2011; procese verbale de confruntare; contractul de împrumut nr. 7564 din 17.10.2011; procese verbale de recunoaștere din planșă foto; proces verbal de reconstituire; proces verbal verificare telefon mobil; dovadă de ridicare telefon mobil; dovadă de predare telefon mobil; proces verbal de analiză listing; proces verbal de recunoaștere din grup; proces verbal de depistare; proces verbal de verificare evidență permise de conducere; declarațiile martorilor P. A. M., C. N., Plescan M., L. S. P., Plescan B. G., L. I., A. M. C., B. V. M., I. L.; declarațiile inculpatului.
Prima instanță a apreciat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 C. pen. de la 1969 raportat la art. 209, alin. 1 lit. a și e C. pen. de la 1969, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prevăzută de 86, alin. 1 din O.U.G. nr. 195 din 2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice și înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și alin. 3 C. pen. de la 1969.
Instanța de fond a motivat că la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni comise de inculpat a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. Acesta prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunilor, care este unul ridicat față de îndrăzneala de care inculpatul a dat dovadă, în sensul că a sustras bunul într-un loc public, în timpul zilei, profitând de neatenția persoanei vătămate P. A. C.. Nu atât valoarea bunului sustras, cât mai ales modul de operare și antecedența penală a inculpatului, conduc spre concluzia că scopurile pedepsei, respectiv funcția represivă și cea preventivă, nu pot fi atinse decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea între limitele prevăzute de lege. Mai mult, faptul că inculpatul a condus autoturismul sustras, deși nu avea permis de conducere, denotă că activitatea sa infracțională relevă un grad ridicat de pericol, în condițiile în care urmăririle acțiunilor sale ar fi putut fi cu mult mai grave. În continuare, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prezentându-se atât pe sine, cât și pe o altă persoană sub un nume fals, aceasta din urmă fiind prezentată ca proprietar al autoturismului, tocmai pentru a induce în eroare persoana vătămată B. R. și pentru a o face pe aceasta să aibă încredere în autenticitatea contractului de vânzare cumpărare astfel încheiat.
A mai reținut prima instanță că în perioada cât era minor, inculpatul a fost condamnat de două ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, însă nu a înțeles să își corijeze comportamentul și să adopte o conduită care să nu intre în conflict cu normele penale.
În favoarea inculpatului, instanța nu a reținut niciuna dintre circumstanțele atenuante prevăzute de C. pen. de la 1969, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 52/21.01.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 10.02.2014, pedeapsă pe care a descontopit-o în pedepsele componenete și, în baza art. 36, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu referire la art. 33, alin. 1, lit. a și art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. a contopit pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, cu pedepsele menționate anterior și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare, intrat în autoritatea de lucru judecat, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Totodată, față de antecedența penală a inculpatului, numărul mare de infracțiuni concurente, atitudinea de care acesta a dat dovadă pe parcursul procesului penal, instanța a adăugat la pedeapsa astfel rezultată un spor de 1 an închisoare, inculpatul C. M. urmând a execută pedeapsa rezultantă unică de 6 (șase) ani închisoare, din care s-a dedus durata reținerii din data 08.02.2012 până la 09.02.2012 și durata arestării preventive de la 11.09.2013 la zi.
Împotriva sentinței penale menționată mai sus a declarat apel inculpatul apelant M. C. pentru netemeinicie, invocând greșita condamnare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, întrucât soluția pronunțată nu este sprijinită de probele administrate în cauză și respectiv, să se constate că în cauză a intervenit împăcarea pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Curtea, analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin.1 și 2 C. proc. pen., constată că apelul declarat este întemeiat doar în parte pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică, a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite de inculpat, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, a arătat temeiurile de drept care justifică soluția dată, atât în latura penală, cât și în latura civilă a cauzei și a manifestat îngăduință în individualizarea judiciară a pedepselor aplicate sub aspectul cuantumului, orientat spre minimul special al pedepsei prevăzută de legiuitor pentru infracțiunile comise.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avut în vedere faptul că inculpatul, este fără ocupație, a săvârșit infracțiunea de sustragere a autoturismului pe timp de zi, dintr-un loc intens circulat, prin manifestarea unui subterfugiu greu de imaginat pentru victimă, vânzător și proprietar al autovehiculului, a mai cunoscut rigorile legii penale fiind recidivist și perseverent în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
În ceea ce privește comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, prev. la art. 335 C. pen., instanța de control judiciar constată că susținerea inculpatului privind inexistența probelor care să confirme că la data faptelor s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea persoanei vătămate P. A. C. și a condus autoturismul sustras din parcarea Hotelului M., pe mai multe străzi din Mun. Bacău, nu este sprijinită de niciun mijloc de probă. Mai mult, această susținere este infirmată de declarațiile persoanei vătămate P. A. C., care a declarat că în momentele premergătare comiterii faptei, dar și în prezența organelor de poliție a purtat mai multe discuții telefonice cu inculpatul ceea ce i-a permis identificarea cu ușurință a acestuia, inclusiv după timbrul vocii.
Apărarea inculpatului potrivit căreia la volanul autoturismului s-ar fi urcat o altă persoană este infirmată și de depoziția martorei P. A. M., persoană care a asistat la discuțiile purtate între părți și care, în cursul cercetărilor penale a declarat că în momentul în care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și a părăsit fără nicio explicație locul așa zisei tranzacții ce urma să se încheie, persoana care îl însoțea pe inculpat a rămas la locul negocierii și a încercat să inducă persoanei vătămate convingerea că inculpatul este de bună credință.
În aceste condiții, în lipsa unor argumente pertinente, sprijinite de probe reale și veridice privind nevinovăția în comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a vehiculului sustras în condițiile în care inculpatul nu a făcut dovada că deține permis de conducere, instanța de apel în acord cu argumentele aduse de prima instanță în susținerea soluției de condamnare, va respinge ca nesinceră susținerea inculpatului exprimată prin concluziile apărătorului ales al apelantului.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, instanța de control judiciar urmează să constate că inculpatul a încheiat un acord de mediere cu persoana vătămată B. R., în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 396 alin.6 C. pr. pen. corob. cu art. 159 alin.1 C. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit. g C. pen., art. 67 alin.1 și 2 din Legea nr. 92/2006 și decizia nr. 9/17.04.2015 pronunțată de ÎCCJ, privind încetarea procesului penal prin mediere.
Hotărârea pronunțată de prima instanță comportă însă critici sub aspectul cuantumului sporului de pedeapsă stabilit în sarcina inculpatului.
Este de necontestat faptul că pedeapsa, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului, însă este de observat că prin aplicarea într-un cuantum exagerat a sporului de pedeapsă, pedeapsa rezultantă pe care o va avea de executat inculpatul nu mai reflectă proporționalitatea care a r trebui să existe între gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Or, numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, principiu de echitate care nu fost respectat de prima instanță, astfel încât instanța de control judiciar va dispune înlăturarea acestui aspect de netemeinicie prin reducerea corespunzătoare a sporului de pedeapsă reținut în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, curtea în temeiul art.421 pct. 2 lit.a C. proc. pen. va admite apelul declarat, va desființa în parte sentința penală i prin reținerea cauzei spre rejudecare, în fond va dispune în sensul celor mai sus înfățișate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 C.pr.pen
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct..2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de apelantul inculpat M. C., împotriva sentinței penale nr. 1982/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, cu privire la aplicarea art. 386 C. pr. pen., încadrarea juridică dată infracțiunii de înșelăciune, încetarea procesului penal pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 244 alin.1 și 2 C. pen., cuantumul sporului de pedeapsă și reținerea art. 399 alin.1 C. pr. pen.
Desființează în parte sentința penală atacată.
Reține cauza spre rejudecare și în fond.
În temeiul art. 386 C. pr. pen. dispune schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de înșelăciune, din încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, art. 215 alin.1 și 3 V C. pen., în art. 244 alin.1 și 2 C. pen. și în consecință;
Reține ca temei legal al încadrării juridice date infracțiunii de înșelăciune dispozițiile art. 244 alin. 1 și 2 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.
În temeiul art. 396 alin.6 C. proc. pen., art. 159 alin. 1 C. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit. g C. proc. pen. cu ref. la art. 67 alin.1și 2 din Legea nr. 92/2006 și H.P. nr. 9/17.04.2015 pronunțată de ICCJ dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. C., cu date cunoscute, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. C. pen., prin încheierea acordului de mediere.
Reduce cuantumul sporului de pedeapsă de la 1 an și 6 luni închisoare la 6 luni închisoare.
Pedeapsă de executat: 5 ani închisoare.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 399 alin.1 C. proc. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 03.12.2015
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. A., aflat în C.O. C. C. Semnează președintele Curții de Apel Bacău
C. M. V.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen. E. S.C.
Red.d.a.C.C.
Tehnored.A.D.I.
3 ex.
18.12.2015/21.12.2015
| ← Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1192/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
